Gata! A inceput! Luna de fotbal !
Posted by Arca lui Goe pe iunie 14, 2018
A inceput fratilor! Campionatul Mondial de Fotbal 2018 in Rusia. Sa urmarim cu infrigurare meciurile echipei noastre si sa le tinem pumnii baietilor. Romania este repartizata in grupa K care isi desfasoara meciurile la Vladivostok. Din grupa noastra mai fac parte Italia, Olanda si SUA. Este probabil cea mai grea grupa dintre toate. Sa vizionam, sa comentam si sa ne simtim bine. Deocamdata Rusia – Arabia Saudita 5 – 0. Nimic de zis…
Egip 0 – 1 Uruguay – Echipa celesta, prima campioana momdiala, prima gazada a unui Campionat MONDIAL de Fotbal, s-a chinuit pana in ultima clipa cu urmasii piramidarilor… Si cand te gândesti ca faraonul Cheops (Khufu) a stat pe tusa (pitulat in trupul lui Mo Salah)… asta spune despre faptul ca Luis Suarez si Cavani sunt inca in faza de incalzire…
Maroc 0 – 1 Iran
Portugalia 3 – 3 Spania – Hooop si as… cu Ronaldo. 3 golouri Ronaldo, in primul meci la Campionatul Mondial. In contra Spaniei (nu al Coreii de Nord, gol cu ceafa, cine-si mai aminteste de la vuvuzele). Ai zice ca o sa rupa nori. Am dubii. Goo-gol mi s-a parut doar al treilea, cel din lovitura libera, pe care Cristiano la pregatit printru-un exercitiu de concetreare remarcabil. Cele zece secunde de dinaintea golului, in primplan cu fata lui Ronaldo, care arata a uliu (nu a om) care se concentreaza intens asupra prazii, reglandu-si focalizare, contine tot atat intense frumusete cat si golul isusi.
Totusi, meciul n-a fost asa de frumos precum (a)pare. A continut multa frumusete dar discontinua, cu intreruperi sâcâitoare, cu fracturi de frumusete pe alocuri. Spania ar fi meritat parca un pic mai mult… desi intr-un anumit sens „merit” sa fie egalata de aceasta Portugalie care a avut posesia mingii de doua ori mai putin decat adversara sa. Probabil ca scorul correct ar fi fost 3 la 2,5 pentru Spania 🙂
Franta 2 – 1 Australia – (cu o Australie pe un post de Romanie, un fel de). Complicat meci, uratel, dar din care se pot extrage cateva „savori” pentru microbisti. Penalty acordad (correct) pentru francezi dupa vizionare pe camera, hent aproape prostesc facut in careu de catre un „francez” si penalty pentru australieni, bara-gol… si câltzosenie cat cuprinde… As zice ca meciul a fost norocs pentru francezi… dar asta ramane de vazut… Poate ca un soc le-ar fi prins mai bine pentru o eventuala trezire ulterioara…
Salutam prezenta unui co-commentator, fan si cunoscator in ale fotbalului in dubla sa postura, asadar doamnelor so domnilor, Neamtzu Tziganuuuuu:
neamtu tiganu said
iunie 16, 2018 la 9:50 am
campionatul mondial deja a fost cistigat aseara… de Ronaldo.. dupa asta nu mai urmeaza nimic, nu mai poate urma nimic..
prea multe scandaluri, un antrenor ar fi incercat sa violeze o femeie de servici, ma intreb de la ce servici?
Turcii nostrii, (nemti) se fotografiaza cu presedintele lor caruia-i poarta respect Erdogan, Gündogan, Ösil. Imi voi face si eu o poza cu presedintele roman, ca-i neamt.
Iranul a cistigat cu ajutorul lui Alah, care Alah nu i-a ajutat pe Marocani, cred ca si-a bagat dracu coada ca l-a pus pe Alah intr-o asa situatie. Marocanu pe care nu l-a ajutat care i-a ajutat pe iranineni e de fapt neamt.
––––––––––––
Argentina 1 – 1 Islanda – Hm! N-am vazut meciul. Poate cineva sa-mi spuna ce si cum? Am auzit ca dl.Messi a ratat un penalty. Pai asa ii raspunde d-lui lui Cristiano Ronaldo? Ma rog, n-as vrea insa sa ne grabim si sa uitam ca un Campionat Mondial nu se castiga niciodata in prima zi a competitiei, ci, intotdeauna in ultima.
Peru 0 – 1 Denemarca – Se pare ca aceste este scorul cel mai probabil la acest campionat Mondial 0 – 1…
Croatia 2 – 0 Nigeria – Nigerieni n-au reusit sa introduca in stadion gainile aducatoare de noroc si ca urmare au fost invinsi. Croatii au preferat sa introduca pe stadion, in loc de gaini, jucatori profesionisti… sa-i vedem si mai departe…
Costa Rica 0 – 1 Serbia – Fosta Brazilie a Europei reuseste sa invinga la limita. Nimic de zis.
Germany 0 – 1 Mexico – Bine acuma acesta este scorul la pauza, dar de… instrucat 0 – 1 pare a fi scorul standard… e posibil sa ne uitam degeaba la repriza a doua (zic si eu ca sa-i ambitionez pe jucatori). Cert este ca Germania arata cu patru ani mai batrana (nu mai matura) asa ca s-ar putea ca in Rusia sa li se infunde. Iarasi. – – – Ha-ha-ha.. Si iata ca pronosticul de la pauza s-a adeverit. Scor final 0 – 1. Mda… Dupa parerea mea, Germania a probat un joc slab, cu toata aparenta ofensiva si cu ocaziile ce-ar putea fi considerate (de catre spectatorii naiv) a fi fiind mari (inclusive bare)… Au dat-o in bara. Au jucat lent, previzibil, fara niciun pic de imaginatie sau luciditate. Partea proasta este ca la cum arata acum Germania nu-i vad iesind din grupa. Se pare ca au venit direct obositi la acest campionat Mondial si tânjesc (in mare secret) la odihna cat mai curand. Sa ajungi sa n-ai cu cine sa mai tii nu-i insa o perspectiva prea fericita pentru un microbist. Ma rog, nu numai pentru microbosti, ca tot asa e si-n viata. 😦
Suedia 1 – 0 Coreea de Sud –
Belgiua 3 – 0 Panama –
Tunisia 1 – 2 Anglia –
Rusia 3 – 1 Egipt –
Colombia 1 – 2 Japonia –
Polonia 1 – 2 Senegal –
Uruguay 1 – 0 Arabia Saudita –
Portugalia 1 – 0 Maroc –
Iran 0 – 1 Spania –
Denemarca 1 – 1 Australia –
Franta 1 – 0 Peru –
UPDATE: De la corespondentul nostru din Germania… o cronica fotbalistica si nu numai…
Update: Am pierdut sirul meciurilor… Am consemnat fabulosul meci dintre Franta si Argentina (finala din optimi, 4- 3 pentru Franta, de fixat in legenda in cazul in care francezii vor mai repeta isprava in continuare, eventual in meciul urmator cu Uruguayiul lui Suarez si Cavani), si am ajuns la meciul in care Rusia, tara gazda, trece incredibil de Spania la penaltiuri, dupa ce 120 de minute a stat in transee. Bine acuma meritul principal este al spaniolilor care au jucat in mai noul spirit german, cu pase laterale si fara fortatre pe principiul ca nu-i bai, golul vine si singur. Ei uite ca nu, nu vine.
…si iata cum se face ca Romania se afla intr-o companie din ce in ce mai selecta in fotbal alaturi de Italia, Olanda, Germania, Spania, Portugalia si Argentina, toate aflate in acest moment (extrem de prematur) afara din turneul final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 2018 din Rusia. Sa fie anul Rusiei? A organizat campionatul Mondial, Trump e pe cale sa recunoasca anexarea Cremeii… Ce ar fi daca Rusia ar castiga Campionatul jucand exclusiv cum a facut-o astazi…? Ce? Nu se poate?… Ba bine ca nu. Pai cred ca atunci Putin ar fi investit ca presedinte pe viata in Rusia si nimeni n-ar avea ce sa mai zica…
Mi-a placut Uruguayul (ce goluri fabuloase a reusit Cavani) si m-am bucurat ca a reusit sa-l trimita pe capriciosul Ronaldo acasa, ca sa nu-si inchipuie ca e mai cu motz decat Messi. De altfel Uruguay este singura echipa din America de Sud cu care tin (din cand in cand) fara retineri, parandu-mi a fi cea mai europeana la stil (si asta nu numai in fotbal)… De altfel intreaga nebunie a campionatelor de fotbal acolo a inceput,, la Montevideo in 1930. Echipa Romaniei a fost si ea prezenta la inaugurare sosita pe Conte Verde (si noi am fost pe Conte Verde). Frumos ar fi daca editia jubiliara de la 100 de ani din 2030 s-ar organiza tot acolo, in Uruguay.
Arca lui Goe said
Din Rusia cu tandrețe,
litera-ture asensuale (adică fără sens) extrase noaptea din mine… de antracit
în Rusia și pe Planetă

false armistiții (false),
războaie secrete (surde),
greve sexuale (grave),
revoluții subterane (de uzură și de huzur),
sabotaje, boicoturi si complot de vișine amare…
minciună, ură, egoism, decădere
iată progresul în lume.
în anul câinelui de pământ.
Mesajul lui Putin după ce rusoaicele au fost atenţionate să nu facă sex cu străini
ApreciazăApreciază
bunica said
http://poeziieminescu.com/glossa-de-mihai-eminescu
ApreciazăApreciază
bunica said
„Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;”
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Asa facem, nu (mai) sper, si nu (mai) am teama.
Ce e cal ca calul trece… 🙂
ApreciazăApreciază
bunica said
nu mă tem mai / nu mă tem iune / fug caii / vine/ răpciune / mă latră cânii pământului / la voia ploii și vântului
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Dar ce-ati facut de ati fost pedepsita in asa hal fara de hal? 🙂
ApreciazăApreciază
bunica said
ce făcui ce nu făcui ori karma destinului… 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Rima tripla… Dar asta cu Karma Destinului i-a iesit mai bine microbistului Neamtzu Tziganu care zicea ca „Destinul este soarta noastra„…
Dar, daca tot suntem pe acest topic, v-as intreba, daca nu va e cu suparare, d-voastra ce echipa aveti ca favorita la Campionatul Mondial de Fotbal din Rusia? E vreuna anume care v-ar placea sa castige? Sau una care nu v-ar placea sa castige? Desigur ca puteti raspunde tot in versuri… cu rima… 🙂
ApreciazăApreciază
bunica said
Mie mi-ar plăce să câștige… prima. Că la fotbal, nu m-ajută rima. 😦
ApreciazăApreciază
bunica said
Avem un prieten bun, acum e undeva prin Francia. El m-a învățat cum să văd că o echipă este mai meseriașă. Zice: te uiți și dacă ți se pare că pe teren, în timpul jocului, unii îmbrăcați într-un fel par mai mulți decât ceilalți îmbrăcați într-altfel, ăia fac parte din echipa cea mai tare.
Așa că, merg pe mâna dumneavoastră. Și oi mai învăța ceva. 🙂
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Invatatura meseriasului este valida, dar se aplica la un meci, in timpul acestuia. Pentru a anticipa in avans cea mai buna echipa la un campionat (cu atat de multe meciuri) e nevoie multe alte lucruri – cunostinte si intuitii … pe care toti microbistii isi inchipuie ca le au, in timp ce cei din afara fenomenului isi imagineaza ca nu le au.
P.S. In timpul meciului Franta – Australia m-am tot gandit la invatatura prietenului d-voastra din Francia. In multe momente dn joc parea evident ca sunt mult mai multi australieni pe teren decat francezi. Explicatia consta in faptul ca pe durata intregului meci fotbalistii australieni au alergat cam cu 10 km mai mult decat cei francezi. Asta nepunand la socoteala viteza de deplasare. Efectul a fost sporit si de faptul ca australienii s-au deplasat mai repede decat francezii acolo unde era nevoie de ei. Poate ca un rezultat de egalitate ar fi fost un pic mai correct intre Marea Franta si Mica Australie.
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Oare e posibil să ieșim din grupe?
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
De iesit iesim sigur.. Am iesit noi si de sub dictatura… Problema noastra este ca de fiecare data cand iesim din ceva nu stim unde sa ne (mai) ducem si in ce sa intram… asa ca ramanem indefinit in tranzitie catre… nimic. Asadar, pronosticul meu este ca iesim din grupe pe locul 4 si apoi stam acasa (pe canapea), bem bere si privim la televizor. Adica ca facem trei lucruri in acelasi timp, ca Napoleon: multitasking. 🙂
P.S. Tot nu mi-ati spus cu cine tineti. Haide domnule nu ma mai fierbeti atata. Tot cu Anglia? (ca data trecuta) sau cu cine?
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
Deocamdată Brazilia.
P.S. Da’ io îl bag în bizda mă-sii pe Neymar dacă-și mai trage multe bășini, scuzați de expresie!!
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Deci deocamdata avem ca favorite Brazilia, Germania si Costa Rica… Hooop si asa…
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Uruguay – Egipt 1 – 0 – Echipa celesta, prima campioana momdiala, prima gazada a unui Campionat MONDIAL de Fotbal, s-a chinuit pana in ultima clipa cu urmasii piramidarilor… Si cand te gândesti ca faraonul Cheops (Khufu) a stat pe tusa (pitulat in trupul lui Mo Salah)… asta spune despre faptul ca Luis Suarez si Cavani sunt inca in faza de incalzire…
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Dorin Tudoran (Terorismul neobrăzării), Cristian Tudor Popescu (Hebdoșii au câștigat Roland Garoi) si altii sunt profund revoltati de „caricatura” publicată de foaia Charlie Hebdo, intitulata „Une roumaine remporte Roland Garros”.
Parerea mea este ca Dorin, Cristian si toti ceilalti profund revoltati exagereaza. Enorm! Si nu doar pe un singur palier al acestei intamplari, ci pe toate, chiar pe toate, zau asa. Presupun ca aceasta monstruoasa exagerare provine dintr-o interpretarea eronata a faptelor, a anvergurii si a locului acestui gest in peisaj. O interpretare profund eronata. Eu, dimpotriva, cred ca in mica lor lume cei de la Hebdo au si dreptul si indreptatirea sa publice asemenea caricaturi. E o caricatura slabuta, dar (care) merge, acolo, in revista Urzica. Acuma ca ecourile micutei fapte intrec cu mult frontierele minusculei lumii Hebdo, wste meritul exclusiv al acestor revoltati de serviciu, cu auto amorsare, care prin reactiile or extrem de exaggerate au umfalt importanta si vizibilitatea caricaturii la cote apocaliptice. Haide domne sa fim nitel seriosi si sa pastram proportiile, sa nu mai facem din tzantar, armasar, cu spume la gura, impanate cu cuvinte mari, enorm de mari. Hebdo a postat caricatura o data… Ceilalti de sute de ori. Cine-i prostul? Pai cred ca aceia care au devenit fara sa-si dea seama, cum si cand, corifei ai asa zisei corectitudini politice. Un cacat stimati telespectatori. La urma urmei toata lumea stie ca tziganii se ocupa cu fier vechi, adesea mult in afara limitelor legale… si ca majoritatea tziganilor vizibili prin Europa provin din Romania (avand cetatenia acestei tari din rasarit). De la asta pana la a forta o gaselnita de doi bani in legatura cu cupa castigate de Simona nu era decat un pas pe care caricaturistii de la Hebdo (aproape) ca nu aveau cum sa nu-l faca. Mare chestie! Pe mine unul ma intriga oftica co-nationalilor mei fata cu glumita asta, si inabilitatea de a-si pastra calmul, distanta, detasarea, superioritatea. N-or fi ei atinsi in asa hal la lingurica degeaba. Ceva rusine or avea ei pe suflet. Inca odata vin si zic, haide domne, chiar ne sare mustarul dintr-atata, ca natie? Ca formatori de opinie? Ca opine publica? Pai abia asa isi gaseste caricatura de la Hebdo justificarea. Probabil ca cititorii fideli ai revistei abia acuma exulta, realizand ce capodopera au realizat idolii lor zicandu-si: „Ati vazut mai ce i-a atins caricatura pe tzigani si cum au sarit ca arsi, ha-ha-ha…” Pai nu?
ApreciazăApreciază
bunica said
O revistuță, cu un umor modest, cam anomică și cam anemică, în căutare de cumpărători. Niște revoltați pe o latură, iar pentru o sumă nulă, niște intelectuali fini care interpretează alambicat mesajul profund al caricaturicii, pe latura opusă.
Se implică, firește, și ambasada: https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/mesajul-transmis-de-ambasada-frantei-din-bucuresti-dupa-caricatura-aparuta-in-charlie-hebdo.html
Eu le doresc viață și minte lungă, tutulor. 🙂
Ca și mie de altfel, că nici mie nu-mi plăcu deloc această „opera aperta”.
ApreciazăApreciază
bunica said
Fată deșteaptă sau / și cu buni consilieri, Simona se abținu să comenteze caricaturile interne și externe.
ApreciazăApreciază
stely said
Nici eu nu m-am ofticat , ba dimpotriva i-am contrazis pe cei care au facut criza de orgolii la vederea caricaturii cu Simona Halep. Insa , cand am cititt un raspuns al acestora la o invitatie, ca de altfel amuzanta , mi-a declansat de data aceasta si mie oftica (criza de orgolii). Gluma-i gluma dar nici chiara asa:
Laurent Sourisseau, directorul şi redactorul-şef al Charlie Hebdo:
„Săptămâna trecută, România, care ne-a dat totuşi mari comici precum hazliul Mircea Eliade sau măscăriciul Cioran (le poilant Mircea Eliade et le désopilant Cioran) s-a supărat pe Franţa din cauza unui desen cu jucătoarea care tocmai câştigase Roland-Garros. La şaizeci şi unu de ani după crearea Comunităţii economice europene, descoperim cu oroare că europenii n-au nici un umor.”
Aici „invitatia „:
http://www.prosport.ro/alte-sporturi/tenis/redactorii-de-la-charlie-hebdo-chemati-sa-dea-explicatii-in-parlamentul-european-dupa-ce-au-ironizat-o-pe-simona-halep-au-primit-o-caricatura-raspuns-si-o-invitatie-foto-17266702
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Partea extrem de proasta este ca astfel de initiative indica exista unei multimi de oameni platiti bine si care se plictisesc teribil neavand inacrcare… care nu-si gasesc rostul, locul, pe pozitiile respective, si care neintelegand si neputatnt sa faca ce ar trebui sa faca in acele pozitii (categoric nepotrivite pentru ei) isi cauta justificari existentiale si metode de a iesi din apatie si plictiseala, cu astfel de initiative infantile, stupide, Ca s-ar compromite doar pe ei (si nici macar nu se compromit) n-ar fi mare branza, dar compromit si pozitiile si institutiile pe care le reprezinta, intarind subliminal ideea ca acestea sunt niste institutii decorative, sinecure pentru smecheri si nimic altceva… Serios acuma, cu asta trebuie sa se ocupe Parlamentul European????
ApreciazăApreciază
stely said
Asa este . M-am simtit si eu jenata de initiativa tipului . Parca nu era de ajuns ca s-au „basicat” atatia, la vedere, in diverese moduri,care mai de care mai ridicole ,dar si amuzante …
http://m.gandul.info/sport-miscare/ilie-nastase-foarte-incantat-de-raspunsul-simonei-halep-pentru-francezii-de-la-charlie-hebdo-17256246
Insa, daca atunci n-au implicat numele Simonei Halep (neeexistand nici jignirea) acum in raspunsul de mai sus se vede clar iritarea (rautatea) lor aducandu-i in discutie, jignindu-i chiar, pe Mircea Eliade si Emil Cioran. Ma gandesc cum s-ar fi simtit dumnealor daca ar fi fost in viata ? Daca ar fi spus I.L.Caragiale in loc de Mircea Eliade i-as fi luat in serios, dar asa… ?!!
ApreciazăApreciază
bunica said
E bine că a apărut acest răspuns. Cui prodest ca o glumă de mana ț să devină pretext al unei confruntări dramologice Franța-România? Ambasadoarea Franței a răspuns decent că responsabilitatea e la respectiva revistuță. Mai mult n-aș comenta.
ApreciazăApreciază
neamtu tiganu said
campionatul mondial deja a fost cistigat aseara… de Ronaldo.. dupa asta nu mai urmeaza nimic, nu mai poate urma nimic..
prea multe scandaluri, un antrenor ar fi incercat sa violeze o femeie de servici, ma intreb de la ce servici?
Turcii nostrii, (nemti) se fotografiaza cu presedintele lor caruia-i poarta respect Erdogan, Gündogan, Ösil. Imi voi face si eu o poza cu presedintele roman, ca-i neamt.
Iranul a cistigat cu ajutorul lui Alah, care Alaf nu i-a ajutat pe Marocani, cred ca si-a bagat dracu coada ca l-a pus pe Alah intr-o asa situatie. Marocanu pe care nu l-a ajutat care i-a ajutat pe iranineni e de fapt neamt.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Merci pentru comentariu. L-am urcat la cucurigu. Mi se pare ca denota patima, umor si auto-ironie fina… 🙂 Mai poftiti pe la noi… luna asta… de fotbal vere…
P.S Dar matale cu cine tii? Daca nu suntem indiscret.
ApreciazăApreciază
neamtu tiganu said
in completarea comentariului jocului execrabil al germaniei contra mexicului se pare ca se continua seria insuccesului germaniei in Rusia. Nu le prieste nici vara!
Desigur ca eu tin cu Germania, mai ales daca ar juca precum Spania, echipa care, pina acum, mi s-a parut cea mai buna.
O mare dezamagire Brazilia lui Neymar, care e prea mult a lui Neymar si care nu-i Ronaldo.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Fara Italia si Olanda campionatele mondiale isi pierd aproape jumatate din farmec si din interes… Acuma faptul ca greii Germania, Argentina, Brazilia au venit cu garnituri cam batrane, obosite, epuizate… mai mananca un sfert din charm… Si daca nicio echipa din linia a doua nu vine cu surprize, cu jucatori tineri, flamanzi de afirmare, chiar ca se duce naibi totul. Spania? Da, dar parca nici ei n-au suflul din 2010… Poate Croatia? Vad ca se tot zice de Belgia… Sau Anglia? Vesnica favorita inainte de copetitii, dar mereu abonata la dezamagire dupa… In sfarsit. om mai vedea.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Argentina 1 – 1 Islanda – Hm! N-am vazut meciul. Poate cineva sa-mi spuna ce si cum? Am auzit ca dl.Messi a ratat un penalty. Pai asa ii raspunde d-lui lui Cristiano Ronaldo? Ma rog, n-as vrea insa sa ne grabim si sa uitam ca un Campionat Mondial nu se castiga niciodata in prima zi a competitiei, ci, intotdeauna in ultima.
ApreciazăApreciază
d'Artagnan said
De unde se vede că și alții se mai pierd cu Firea în unele meciuri, nu numai Simona.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
De-abia astept ca Simona sa se piarda si cu Iohanis, (nu cu Firea) dupa Wimbledon. Ar merita si tabloidele britanice un asa subiect suculent precum au avut cei de la Hebdo. Nu?
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Germany 0 – 1 Mexico – Bine acuma acesta este scorul la pauza, dar de… instrucat 0 – 1 pare a fi scorul standard… e posibil sa ne uitam degeaba la repriza a doua (zic si eu ca sa-i ambitionez pe jucatori). Cert este ca Germania arata cu patru ani mai batrana (nu mai matura) asa ca s-ar putea ca in Rusia sa li se infunde. Iarasi.
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Mda… Dupa parerea mea, Germania a probat un joc slab, cu toata aparenta ofensiva si cu ocaziile ce-ar putea fi considerate (de catre spectatorii naiv) a fi fiin mari (inclusiv in bare)… Au dat-o in bara. Au jucat lent, previzibil, fara niciun pic de imaginatie sau luciditate. Partea proasta este ca la cum arata acum Germania nu-i vad iesind din grupa. Se pare ca au venit direct obositi la acest campionat Mondial si tânjesc (in mare secret) la odihna cat mai curand. Sa ajungi sa n-ai cu cine sa mai tii nu-i insa o perspectiva prea fericita pentru un microbist. Ma rog, nu numai pentru microbosti, ca tot asa e si-n viata. 😦
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Suntem iarasi la pauza si nemtii sunt iarasi condusi cu 1 – 0, de data aceasta de Suedia. Dupa cate vad echipa Germaniei se straduieste din rasputeri sa-mi valideze proorocirile facute dupa prima repriza cu Mexicul. Desi mai este inca o repriza de joc, mie unul nu-mi ramâne decat sa le urez odihna placuta in vacanta ce sta sa vina. 😦
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Hoop si asa !… La loc comanda. Uite mai ca Germania inca mai misca, nemteste, pana in ultima clipa. Germania 2 – 1 Suedia… Asadar verdictul se a-mânå… birjar si du-må-n noapte cat mai departe, oriunde-ai vrea. Chiar si pana in finala…
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Niciunul dintre vizitatorii nostri cu grai n-au vrut sa raspunza la intrebarea noastra simpla si la obiect: Da’ matale cu cine tii? Nici D’Artagnan, nici Stely, nici Bunica, nici Neamtzu Tziganu… nima… Au evitatårå… Nici macar dl.Goe n-a avut tupeul sa spuie pe fata ca tine cu Germania, si pana acuma se vede treaba ca bine a facut, procedand asa, cu discretie… Te pomenesti ca si ceilalti patru tot cu Germania or tine. 🙂 Dar cu Mexicul nu tine nimeni? Aaa, mexicanii…
ApreciazăApreciază
stely said
Nu stiu sa fi vazut vreo intrebare adresata mie, direct . Fara sa astept insa, m-am pronuntat . Iata :
Stely said
iunie 12, 2018 la 3:34 pm
Eu tin cu Costa Rica . 🙂
Dar va fac o propunere : sa jucam o „ala bala portocala ” ….pronostic 1 milion de Euro (gratis ) .
Vedeti aici ce si cum : https://casino-promo.netbet.ro/scripts/cm2018/index_ro.html?
P.S. Este un site interesant cu grupele si cum poti sa intri direct in pariuri . Am copiat link-ul doar pe jumatate si cred ca nu se poate intra pe el , insa v-as ruga pe d-voastra sa-l copiati asa cum trebuie. Eu mi-am desemnat deja castigaturii ( locul unu si doi ) din grupe.
Daca vreti facem fiecare pronosticul lui apoi supunem la vot echipa preferata de majoritatea celor care se inscriu in concurs. Ar fi sa folosim de „intelepciunea multimii”. Daca vom castiga impartim milionul. 🙂
P.S. Faptul ca nu ati facut nici o interventie la comentariul meu de mai sus , m-a facut sa cred ca nu m-ati luat in serios, crezand pesemne ca am facut vreo aluzie la altceva. Nici vorba . Mi-am amintit ca la CM 2014 , Costa Rica a terminat pe locul 1 in grupa , grupa in care au fost Uruguay (3-0) Anglia (0-0) Italia (1-0) , Italia si Anglia fiind ,deci, trimise acasa. Apoi in optimi a batut Grecia(campioana europeana en titre) la penaltiuri , iar in sferturi a fost invinsa de Olanda tot in prelungiri . In concluzie, aveam toate motivele s-o declar favorita mea.
P.S. Am vazut meciul cu Serbia. A luat bataie cu (0-1) nu a jucat rau insa tot „câltos”. Imi pare rau ca nu m-am miscat repede ca sa intru in pariuri, doar asa in joaca. Am asteptat prea mult raspunsul la invitatie (vezi mai sus) si cand am vrut sa merg pe mana mea , a fost prea tarziu. Acum , ce sa fac ? raman cu regretul ca am pierdut milionul de euro. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Aveti dreptate, nu luasem in serios fantezia d-voastra fotbalistica cu Costa Rica favorita… Dar am considerat-o a fi o excelenta autoironie.
Dar ma rog, fie, d-na Stely tine cu Costa Rica. 🙂 Sa vedem ce o sa iasa… Ne-om revedea favoritele dupa grupe, sau macar inainte de ultimele meciuri din grupe…
ApreciazăApreciază
stely said
Eeee, am vrut sa fiu serioasa dar vad ca m-ati dibuit . A fost si autoironie , dar si o aluzie la altceva :
https://www.digisport.ro/fotbal/cm-2018/derby-ul-exilului-elena-udrea-si-sebastian-ghita-vedetele-imaginii-virale-de-pe-internet-465894
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Cred ca Ghitza si Lenutza ar face un cuplu perfect. Daca ar realiza si ei si s-ar hotarî, ar putea sa-si oficieze cununia civila in Madagascar, asistati de primarul Mazare in calitate de maestru de ceremonii, ofiter de stare civila si, dac-o fi nevoie, si de popa, caci d-lui interpersoneaza cu usurinta orice personaj…
ApreciazăApreciază
bunica said
M-am decis să țin cu Brazilienii. Că parcă dansează pe teren. Am înțeles că și mulți spectatori știutori țin cu ei. Vreau să mă simt în rândul lumii. 🙂
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
reca-pitulare:
Germania (2)
Brazilia (2)
Costa Rica (1)
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Campionatul asta nu-i ca celelalte, iarna nu-i ca vara si nici Rusia ca Malta… Or poate ca noi ne-om fi schimbat pe nesimtite, noi si omenirea… incat percepem astfel neschimbarea relativa care pre-domina in Univers. In fine, panseuri de vara, fara capat si fara pretentii… Totusi as veni cu o intre-bare oarecare intr-o pauza dintre doua re-prize de fotbal…. Presupunand ca n-am fi noi niste egoisti feroce (dupa cum suntem, care mai la vedere, care mai subtili) ci dimpotriva am fi animati de dorinta sincera si dezinteresata de a face bine altora (gasind in asta sens si satisfactie), cine ar trebui sa fie beneficiarii acestui bine potential? Cui sa-l acordam? Celor mai saraci decat noi sau celor mai nefericiti decat noi? Tu pe cine ai alege?
ApreciazăApreciază
bunica said
Eu i-aș alege pe primul loc pe cei mai săraci și mai nefericiți decât mine (am combinat criteriile), pe locul doi pe cei mai nefericiți ca mine, iar pe locul trei pe cei mai săraci ca mine. N-am stat mult să chibzuiesc, așa mi-a venit să răspund.
ApreciazăApreciază
bunica said
Așadar, aș ajuta trei categorii, în ordinea priorităților stabilite. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Va multumesc pentru amabilitatea de a raspunde nevinovatei si pseudo-retoricei noastre intrebari. Cred ca raspunsul d-voastra ar putea fi considerat „un instantaneu”, o fotografie a momentului, pe drumul binefacerilor ipotetice la care v-ati putea deda in viitor. Un fel de punct Zero. Acuma pornind intr-o excursie imaginara din acest punct Zero spre viitor am putea anticipa cam cum ar evolua procesul in care veti fi fiind antrenata astfel. Pe saraci i-ati putea ajuta cu bani si bunuri ceea ce v-ar saraci rapid, facandu-va pe d-voastra inseva saraca si „demna” de ajutor. Procesul s-ar inhiba de la sine foarte usor intr-un timp scurt, in tot cazul finit, cu rezultate nule. In privinta ajutorarii celor nefericiti (si bogatii plang nu-i asa?) lucrurile ar putea avea o dinamica diferita. Ajutandu-i pe acestia, ati cumula dupa fieacre astfel de succes, care v-ar spori d-voastra inseva fericirea. Devenind mai fericita, asta ar face automat sa creasca numarul potentialelor tinte ale binefacerilor caci se vor adauga toti cei pe care-i veti fi depasit in fericire… si tot asa, un astfel de proces fiind categoric unul cu auto-amorsare si auto-intretinere, Prin urmare intr-un interval finit de timp veti ajunge sa ajutati exclusiv persoane mai putin fericite decat d-voastra, sporindu-va fericirea si surssele de crestere pentru o fericire viitoare… Limta? Nirvana poate… Desigur ceea ce propunem noi aici este doar un mic model teoretic (ipotetic) care nu include posibili factori inhibitori ai acestui proces. Oare care ar putea fi aceia?
ApreciazăApreciază
bunica said
Un mititel factor inhibitor: să pricep că nu-i pot ajuta pe TOȚI cei mai nefericiți și mai săraci ca mine. Să aleg, să prioritizez. Altul: să fac parte dintr-o organizație care gestionează acest ajutor, implicând și alți oameni care acționează pe cele 2 criterii cumulate. Am învățat la un curs de management al stresului că pentru a-i putea ajuta pe alții e nevoie să înveți să te ajuți pe tine. Așadar, e o problemă de management al limitelor aici. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Probabil ca cel mai greu din toate este sa te ajuti pe tine insuti atunci cand esti deja in postura de a avea nevoie de ajutor. Intelepti sunt cei care se ajuta din vreme, inca dinainte de a avea nevoie de ajutor… desi ar putea trece drept egoisti… Nu?… Managementul limitelor este o problema universala. Este posibil ca Universul insusi sa o aiba si chiar meta-Universul…
ApreciazăApreciază
bunica said
Paradoxal, sunt altruiști. Au grijă să nu cadă în spinarea nimănui, ca urmare a delăsării de sine. E o problemă de cadru cultural aici. Am datoria să am grijă singur de mine. Asta ar fi bine să se învețe în școală. Poate veni în contradicție cu ce spusei mai sus despre ajutorul acordat celor mai săraci și mai nefericiți. Și iar ne întâlnim cu managementul limitelor: Te ajut, nu te duc în spinare. Apreciez corect pe cine e de dorit să ajut. Mult ar fi de vorbit la tema asta, pe terasă la o berică eventual, la umbra unui mesteacăn, că e plină țara de ei. 🙂
ApreciazăApreciază
stely said
Aveti dreptate in ce priveste existenta unor diferente dintre CM din prezent si celelalte din trecut . Cred insa ca diferentele pleaca de la modul cum le percepem si interesul manifestat . Marturisesc , ca eu intr-un fel le-am perceput si urmarit pe celelalte , in special pe cele unde a jucat Romania , mai ales cand a intrat in sferturi si optimi( Doamne, ce manifestari de bucurie au fost !!) dar si cel din 2014 pe care l -am petrecut impreuna, pe Arca lui Goe, desi Romania a fost si atunci absenta. Pai , diferenta se vede cu ochiul liber dpmdv . Nu are” nici un chichirez” sa mai comentez (sa intru in detalii) desi ma uit aproape la toate partidele. Mda, imi este greu si pentru faptul ca au inceput competitiile de tenis pe iarba, cu participanti, si la feminin dar si la masculin, de mare calibru. Cred ca i-ati vazut peNovak Djokovic si Andy Murray (daaa!!!) . Au jucat excelent amandoi, chiar daca Andy, ce pacat, a pierdut . 😦
P.S. In ce priveste dorinta mea de bine , pentru oameni in general , este cum nu se poate de sincera. Acord ajutorul celor saraci si nevoiasi – in sensul ca au nevoie de un ajutor in bani pentru o operatie grea sau medicamente scumpe etc.. Consider ca acestea aduc instantaneu si fericirea (bucuria) celuilalt dar si bucuria (fericirea) mea pentru ca (nu-i asa ?) i-am facut (momentan ) fericiti. „Fericirea este reala cand este impartasita „.
Aici un exemplu real .Am primit video-clipul prin WhatsApp
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Multumesc!
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
vad ca dl.Djokovic da semne ca nu cedeaza in tentativa epopeicei sale reveniri. Si de va reveni noul Ghilgames se va chema, unul mai de succes decat originalul… 🙂
ApreciazăApreciază
stely said
Imi place „concluzia ” zilei de azi . 🙂
ApreciazăApreciază
stely said
P.S. Concluzia zilei de azi cea mai mare si mai buna este insa alta :
http://evz.ro/dragnea-demisionat-condamnat
PPS. Iata inca una, care se petrecu chiar acu’:
Argentina -Croatia -0-1
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Concluzia zilei este una singura… Nu, nu este vorba despre faptul ca fetele din ziua de azi costa prea scump… ci alta pe aproape si anume ca, de fapt, habar nu avem pe ce lume traim… Dar uite ca totusi merge. Si cu una si cu alta. Adica ca abilitatile gnoseologice nu-s o conditii sine qua non ale ontologiei… precum nici banii nu-s musai pentru sex… 🙂 Ontologia-si ajunge siesi pentru (aproape) orice… daca nu cumva pentru chiar orice… (la aceasta limita ar fi de discutat cu niste filozofi mari, dar de unde sa-i iei si cum sa-i aduci aci? Poate prin citate…) Ar fi interesant ce parere are (desi nu crez sa aiba) amicul Plesu despre acest subiect spinos (mai aels la senectute)… 🙂
ApreciazăApreciază
bunica said
Dacă am înțeles bine, trăim fără să știm mare lucru despre lumea în care trăim. Nu-s mare filosoafă dar „mă risc” să zic că abilitățile gnoseologice ne construiesc lumea în care existăm. Acolo unde unii văd corupție și trăiesc într-o lume degradată, alții văd că în sfârșit se face dreptate și se lasă legănați de un vis frumos. Câte gnoseoogii, atâtea Românii. 🙂
ApreciazăApreciază
bunica said
Mai e și fenomenul acela fain de pregătire a cunoașterii lumii prin construirea abilităților de a o cunoaște, autopoiesisul. 🙂
ApreciazăApreciază
bunica said
Nichita Stănescu ar zice: „Prietene, cum e albastrul tău?”
PS. Scuze că mă lăbărțai cu ideile ca o halviță pe o plită caldă. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Uneori am impresia ca prea sunt mult prea multe gnoseologii pe lume… rezultanta acestora producand (prin insumare vectoriala) un sistem cu ontologie firava, inconsistent, care nu denota deloc cotrolabilitate si observabilitate sistemica… Intrucat oricat ne-am chinui sa consideram altfel, echivalentul din REALITATE al acestui sistem mental (individual si colectiv) este musai un sistem consistent, coerent, controlabil si observabil, ne confruntam cu o problema grava: habar nu avem pe ce lume traim dar ne imaginam ca avem. Si asta face lucrurile sa mearga din rau in mai rau… La un moment dat discrepantele dintre ceea ce este si ceea ce ne imaginam noi c-ar fi, vor iesi din limita de toleranta si se vor intampla (inevitabil) grozavii spontane cu efecte corective (intru micsorarea distantei dintre ceea ce este si ceea ce credem noi ca este, inapoi in limite tolerabile). Efectele secundare ale acelor inevitabile grozavii corective (produse spontan fara voia si controlul nostru) pot fi devastatoare sau dureroase… Prostia se plateste. Intotdeauna. Autonomia gnoseologica in raport cu onologia care este, este si ea o mare prostie… care nu poate ramane nepedepsita la nesfarsit… valabil si pentru insi si si pentru colectivitati…
PS. Nu, nu va lăbărțarăți… aici (in Univers), plita este infinta… Spatiu si timp destul pentru toata lumea larga…
ApreciazăApreciază
bunica said
Ontologia eu nu o văd ca pe ceva fix, ca și gnoseologia. Importantă e relația, mai degrabă o asociere decât o cauzalitate. Problemele sociale apar, imho, între relațiile onto-gnoseo pe care grupurile le stabilesc. Corelate, pot defini o ontologie firavă și nesigură, în relație cu o gnoseologie contradictorie. O teorie unificată a vieții sociale ne-ar fi oare bună? Și e oare posibilă? Una care să lege consistent onto-gnoseologiile individuale și grupale. Și în câte dimensiuni mentale s-ar construi bine? Dacă spusei o mare prostie, mi-o asum, că mi-a plăcut să mă joc gândind-o.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Indiferent ce-am spune (noi pe aici), exista cu siguranta mai multe perspective (valide) din care toate spusele noastre se văd (esc) a fi mari prostii. Tot ceea ce putem spera este ca asta sa nu se intample din chiar toate perspectivele. Iar daca nu, macar putem conta cu speranta pe perspectiva aceea unica si absoluta din care se vede limpede ca tot ceea ce spunem sunt doar mici si nevinovate prostii. Atat de mici incat anvergura lor tinde dramatic spre zero. Ca si cand n-ar exista. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
UPDATE: De la corespondentul nostru din Germania… o cronica fotbalistica si nu numai…
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
D’Artagnan 2 – 0 Stely – in prelungiri… 🙂
ApreciazăApreciază
stely said
Stam rau , dar era cat p’aci . 🙂
P.S. Dar nici Djokovic nu arata prea bine. 😦 Deocamdata a reusit sa-si ia break-ul inapoi. Hai Djokovoc !
ApreciazăApreciază
Stely said
Dupa cum v-am spus am desemnat ca echipa favorita Costa Rica mai mult in gluma (la misto) dar de fapt echipa pe care mi-am ales-o favorita este Japonia . Iata ce spuneam pe facebook , cu o saptamana in urma.
S. I În lipsa echipei naţionale ( însemnului românesc) mi-am ales drept favorită la CM de fotbal, echipa Japoniei. Hai Japonia ! 🙂
Administrează
Îmi place · Răspunde · 1săpt
ApreciazăApreciază
Stely said
Aaa, nu mi-a reusit . Am crezut ca se copiaza si fotografia de profil cu steagul Japoniei . Acum, fiindca am vrut sa schimb autentificarea cu contul si fotografia de profil de pe facebook ,apoi m-am razgandit si am schimbat din nou, dupa cum se vede mi s-a oprit comentariul la moderare. Va rog sa rezolvati problema . 🙂
P.S. Stely si nu” Stey .” este corect. 🙂
ApreciazăApreciază
Stely said
Armonii estivale :
P.S. Intuitia imi spune ca numai vacanta de vara si nimic altceva , este motivul pentru care s-a lasat linistea pe Arca lui Goe. Daca am intuit bine, va doresc sa aveti o vacanta placuta- fiind de altfel ( sper) una dintre caile catre „necesarele armonizari „. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Dar nu e liniste ci surdinå…
ApreciazăApreciază
Stely said
Ah, da , asta am vrut : vibratie , zumzet , freamat, dar linistitoare . Nu-i asa ? 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
O fi. Cine mai stie? Linistea de dinaintea furtunii… sau surdina peste necuvinte… Asteptarea vaga a intoarcerii la matca… Regasire, reinnoire,.. risipa… speranta… toate in acest context confuz, nelimpede… ca o supa (iarasi) primordiala, in care orice poate sa se intâmple si sa se petreaca… in ton cu tara, cu lumea, cu vremurile… si chiar cu micro-universul inconjurator, care ne infasoara ca o pânza måtåsoaså, nu se stie daca de paianjen sau de crisalida… o mica nebunie care ne gaseste mai vulnerabili decat de obicei… atat de sesibili incat orice mica emotie ne copleseste instantaneu si iremediabil… Vorba ceea, multe avem noi pe suflet (un suflet de uragane, tornade si furtuni tropicale), dar din noian, putem extrage cu precizie chirurgicala orice tristete oricat de mica, decupand-o din peisaj intacta, neciuntita si nealterata. Uite ca sa dau un exemplu, numai unul, cel mai mic, mai inofensiv si mai insignifiant (ca mostră a abilitatii noastre de a vedea picaturi in ocean) as zice ca tare ma mai intristeaza sa vad ca un ins de soi, care odinioara iubea fotbalul si nu ezita sa-si exprime in cuvinte iubirea, acum tace, tace sau bolboroseste vorbe năclăite despre emotiile sale negative. Pe Certocratia Campionatul Mondial de Fotbal nu există. Fotbalul insusi a incetat să existe. Pana si duiosia cu care un copil (precum Neamtu Tziganu) l-a indemnat (discret, a implorare) pe blogger, fost dizident, poet, frumos, onest, emigrant in America, sa intre in contact cu acest univers paralel (mai paralel decat statul paralel) si sa-si aminteasca de sine insusi, de faptul că este microbist, a fost sortit esecului si ignorarii. Cea mai crunta ratare este ajungerea in valea plangerii odata cu contextul, cu timpurile, cu mediul, cu lumea, cu tendintele… intr-un hiperspatiu in care slujim exclusiv contextul, mediul, societatea, micro-cosmosul, ne mai avand cum sa ne exprimăm pe noi insine… deloc, in niciun fel… de fel… Soareci in labirint. Complacerea in aceasta situatie in care incetăm sa ne mai exprimam pe noi insine, este maxima ratatre cu putinta… ratarea intilnirii cu noi insine, planuită inadins, si acceptată cu titlu (fals) de amânare strategica… Vax albina…
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Daca pana si un optimist notoriu precum amicul nostru (al tuturor), recte dl. Plesu a ajuns sa fie DEPRIMAT, mi se pare ca nu mi se pare ca traversam momente delicate in lume… Bine acum dl.Plesu are scuza ca nu e microbisit si neavand de-a face cu fenomenul se poate lasa mai usor prada deznadejdii si descurajarii… decat cei care mai casca ochii pe la televizor sa vaza fotbal. Scuzati, d-voastra vedeti fotbal?
ApreciazăApreciază
Stely said
Vad fotbal, dar nu toate partidele si nici pe acestea integral. La fel si competitiile de tenis masculin si feminin. Bunaoara , am vazut ieri finalele de tenis masculin si feminin , precum si partida de fotbal -Japonia -Senegal- repriza a 2-a aproape pana de sfarsit , adica la 2-1 pentru Senegal. Am crezut ca asa va ramane scorul si , nemultumita, am mutat pe alt program . Dupa ce m-am uitat sa vad ( din curiozitate ) scorul final am fost placut surprinsa sa vad ca japonezii au egalat. M-am bucurat de faptul ca s-au luptat cu „talanii” aceea de senegalezi , care loveau cu coatele, cu palmele peste fata , cu suturi pe unde nimereau etc…Japonezii , micuti cum erau s-au aparat si s-au luptat ca niste eroi. 🙂 Sunt acum la egalitate de puncte in grupa cu senegalezii. Cu putin noroc ar putea sa ajunga in optimi. Despre finala lui Djokovic , ce sa zic ? Mi-a parut rau ca a pierdut cu Cilic . 😦 Nu stiu cum ati perceput infrangerea si jocul, dar banuiesc ca v-au displacut, desi nu a jucat rau … dar nu asa cum a jucat cu Dimitrov. La fotbal, Rusia s-a clasat pe locul doi. Nu am vazut decat ceva la sfarsit, deoarece a coincis cu partida de tenis Buzarnescu -Peng. Plus de asta se cam adunasera ceva chestiuni gospodaresti , pe care a fost musai sa le rezolv. Numai asa (cand le termin) pot sa ma uit si la fotbal , la tenis si la un film bun. Cum a fost acum , de ex.
Hmm…marturisesc ca nu va inteleg nemultumirea accea mica , mica… Pai daca spuneti ca este insignifianta, de ce trebuie s-o puneti la suflet ? Eu cred ca , dimpotriva , trebuie sa fiti multumit ca nu sunt suferinte (necazuri) mai mari, care , daca ar fi , nu stiu cum ati putea sa le depasiti . Trebuie sa va spun ca si eu am unele insatisfactii (nemultumiri) dar ma repliez repede(le trec cu vederea) gandindu-ma ca suntem sanatosi cu totii, in primul rand. Uite, va dau si eu un ex. de o mica ? patanie ce ne-a destabilizat psihic (mai mult pe mine) si ceva material. Sa-mi spuneti daca ar fi „meritat” s-o pun la suflet. Avem de platit o factura la gaze (Sinaia)de 1925 lei , la un consum de 1200 m cubi A mers centrala non stop (martie- mai) . Nelocuind acolo nu am avut cum sa stim ca s-a defectat termostatul de ambient . O paguba prosteasca pe care ne-am asumat-o, dar cum sa nu te oftici ? 44 de grade Celsius, atat au fost in casa !! Mi-a trecut …. Suntem buni de plata si gata. Asta am zis : bine ca nu s-a intamplat naibii ceva mai grav… si asa zic mereu cand am suparari care mi se aseaza momentan pe suflet.
P.S. Ma amuza „depresia” d-lui Plesu. Mda, cand ai 70 de ani la ce sa te astepti ? Ti se pare ca porti in spinare responsabilitatea lumii intregi. …si nu poti sa faci nimic, desi sufletul iti da ghies… 😦 Hai , noapte buna !!
PPS. Imi vine sa sterg tot ce am scris, comparand cu ce ati scris dvs mi-e si rusine … Dar acum ii postez , fie ce-o fi…. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Toate comentariile propuse pe Arca lui Goe, de catre „participantii la trafic”, au cam acelasi nivel „literar-artistic” si „stilistic”. Nu vad de ce ar trebui sa va faceti griji in privinta asta. Chiar nu aveti de ce. Prin contrast „depresia” d-lui Plesu, da, ar trebui sa ne ingrijoreze. In nicin caz nu poate fi pusa (doar) pe seama varstei inaintate a domniei sale. Omul este prin natura sa un optimist, asa ca faptul ca situatia actuala din societatea romaneasca a ajuns sa-i submineze optimismul si sa-i provoace depresie este un semn cat se poate de rau. Stam prost. Foarte prost. Prostia si viclenia sunt la putere si nu se intrevad in viitorul apropiat mijloacele de a repara aceasta situatie tragi-comica in care se zbate societatea si clasa politica actuala.
P.S. Cred ca existe termostate (la preturi accesibile) care pot fi monitorizate si controlate pe internet de pe telefonul mobil. Tot asa si camere de supraveghere… Cred ca sunt investitii bune pentru o casa aflata la distanta si care este in majoritatea timpului nelocuita. Presupun ca locuinta d-voastra de vacanta este echipata cu detectoare de fum si de dioxid de carbon. Nu?
Djokovic? So far so good.
ApreciazăApreciază
bunica said
🙂 Am un nivel literar-artistic și stilistic la genunchiul ierbii. O știu. Dar toleranța de aici îmi dă mult curaj. Voi veni cu încredere oridecâteori voi avea ceva de spus. Mulțumesc.
ApreciazăApreciază
Stely said
In privinta comentariilor nu pot decat sa va multumesc pentru ingaduinta . Insa tare mi-e teama ca vrand sa ma incurajati pe mine ati deranjat unele persoane „participante la trafic”. Cred (am indicii in acest sens) ca dumnealor nu le-a placut „toleranta” dvs fata de nivelul meu meu literar artistic . Comentariul de mai sus este destul de transparent. Asa cum spuneam candva, ceea ce se vede(afara) nu se potriveste cu ceea ce nu se vede (inauntru). Citind printre randuri si nu numai, se poate observa usor…
Aveti dreptate ca „depresia” domnului Plesu trebuie sa ne ingrijoreze. Cred ca dvs il cunoasteti mai bine, insa eu asa l-am perceput, gandindu-ma ca se potriveste cu starea mea la aceeasi varsta . 😦
Si, da , vom lua masuri esentiale pentru rezolvarea problemelor de la Sinaia. In primul rand vom face transferul de proprietate (prin donatie) catre persoanele mai tinere care locuiesc mai aproape de Sinaia si destul pricepute in a folosi si a investi in aparatura electronica necesara . Da, sunt niste senzori de gaze , dar pentru fum si altceva, in afara de o hota cu temporizator digital , nu avem .
A, da , avem si asigurare casei pentru toate pericolele . Trebuie sa stiti ca avem casa de de aprox. 40 de ani, dar acum este prima data cand se intampla ceva din neglijenta noastra. A mai fost intr-o iarna deosebit de grea cand a inghetat centrala si celelalte , dar din vina unui chirias … insa paguba tot a noastra a fost . Plus doua inundatii dar cu pagube mai mici. 🙂
P.S. Sper sa nu fi exagerat cu expunerea pe Arca lui Goe a pataniilor mele din realitate . Scuze , totusi…
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Cand un arbitru e depasit de situatie (de prost ce e) revederea pe camera video nu numai ca nu ajuta ci dimpotriva. Arbitrele din meciul Portugalia – Iran are impresia ca prevederea cu revederea fazelor dubioase pe camera se face exclusiv in scopul de a vedea invers decat a vazut prima data. Asa se face ca i-a acordat un cartonas galben de-amboulea lui Ronaldo si un penalty moca pentru Iran. Cred ca urmatorul pas ar fi sa se mai si voteze de catre public ca la Euroviziune, ca sa fie treaba treaba. Frumos era sa marcheze iraniainul la faza din ultimele secunde. Mult n-a lipsit. Bine naiba ca nu i-a venit arbitrului sa se uite pe camera in reluare ca ar fi acordat gol pentru Iran la faza in care mingea a lovit plasa laterala.
Cat despre Spania… Mori de râs sau mori de vânt. Noroc cu camera ascunsa… Deci acuma ne-am cam lamurit,,, cum stam cu pomii laudati (Germania, Brazilia, Argentina, Spania, Portugalia)… Trebuie (oare) sa contam pe Anglia (?!), Belgia (tare mi-e teama de tradare ca prea se avanta prea devreme), Croatia, Uruguay… Sau poate pe Japonia si/sau pe Senegal… (favorita mea secreta in meciul cu Columbia)…
ApreciazăApreciază
bunica said
Iubesc Japonia. Ce-ar fi să-i iubesc și echipa? 🙂 La câtă minte de futbol am, pot migra.
ApreciazăApreciază
bunica said
Problemele domnilor filosofi și artiști nu mă înfioară. Cred că au câte un arhanghel păzitor. Uneori, îmi simt și eu îngerelul – mai modest – fâlfâind din aripioare. Dimineața, mai găsesc câte o pană nefiresc de albă pe pernă. Sănătate să avem cu toții, chef de meciuri, bucurii simple în familie, câteva vorbe de risipit, urechi să ne asculte, ploi binevoitoare de vară… Noapte bună, tuturor! Celor vizibili și, mai ales, celor invizibili!
ApreciazăApreciază
bunica said
Bună dimineața, văzuților și nevăzuților! Bune și ușoare să ne fie inimile!
ApreciazăApreciază
RALG said
La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns…
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!…
ApreciazăApreciază
Stely said
Sa fii trimisa acasa tu , echipa campioana mondiala en titre, de o echipa cu sanse minime de a-ti marca macar un gol, este o umilinta ce cu greu o poti indura. Saracii, ce mila imi e de ei ! 😦 Ultimul gol a fost bomboana pe coliva.
ApreciazăApreciază
RALG said
Pentru obosita echipa a Germaniei repriza a doua din meciul cu Suedia (singura in care a jucat cat de cat in stil german) a fost un mic accident posibil din cauza atitudinii defetiste a Suediei… Nimic altceva… Germania a fost insa mereu egala cu ea insasi cea din prima repriza cu Mexicul, in care s-a vazut ca-si doreau imenns sa mearga in vacanta. Si cand iti doresti ceva asa de tare nu se poaate sa nu ti se implineasca. Argentina a scapat ca prin urechile acului de o intamplare similara desi o merita si ea in egala masura.
ApreciazăApreciază
Stely said
Un interviu putin schimbat : 🙂
Reporter: Credeți că Brazilia din 1970 ar fi bătut Argentina de azi?
Pele: Da.
Reporter: La cate goluri diferenta?
Pele: 1-0.
Reporter: Doar atat? De ce?
Pele: Pai multi dintre noi am sarit de 75 de ani.
P.S. Din ce imi dau seama in partidele de azi ,din grupa H, avem favoriti diferiti: eu tin cu Japonia, iar dvs cu Senegalul. Pai ,acum ,cand sunt la egalitate in grupa , nu avem decat sa le tinem pumnii amandurora pentru calificare in optimi. De altfel, daca as fi stiut ca ati tinut tot cu Senegalul si in partida cu Japonia , m-as fi abtinut de la a comenta la adresa senegalezilor … De fapt , in meciul Germania -Coreea de Sud , am avut ca favorita Coreea de Sud.
PPS. Pana ieri ,cand inca nu se jucase partida Germania -Coreea de Sud , aveam un regret ca nu am pariat , asta insemnand ca bifasem bine primele echipe(1,2) castigatoare , dar acum m-am linistit. Datorita echpei Germaniei, potul cel mare ramane neatins.
Aici interviul pe bune :
https://www.sport.ro/cupa-mondiala-2018/pele-a-fost-intrebat-daca-brazilia-din-1970-ar-fi-batut-costa-rica-de-astazi-si-a-dat-un-raspuns-absolut.html
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Eh, Senegalul era favorita asa de coloratura (intre Senegal si Columbia), prima favorita in aceasta grupa fiind si pentru mine tot echipa „samurailor”… Dar uite ca, incet incet s-a trecut de faza grupelor si ar trebui sa ne regrupam si noi si sa ne re-alegem echipele favorite pe mai departe… Eu unul cred ca o sa ma decid intre Spania, Franta, Uruguay… 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Presupun ca vom avea pe lista doua Japonii, o Brazilie si inca ceva. Nu stim inca in ce fel se va re-orienta Neamtu Tziganu, dar anticipez ca va merge cu Spania… 🙂
ApreciazăApreciază
Stely said
Hmm…am zis cu „putin noroc” dar nici chiar asa. Nu mi-am inchipuit ca japonezii vor fi in stare sa recurga la asemenea viclesuguri numai ca sa -i ia locul altora , poate la fel de buni. Adica , sa faci joc pasiv timp de 10′ fara sa fii penalizat , este la fel de lipsit de faire play , cum ar fi o imbranceala din timpul meciului cu adversarul . Dar de, una e sa te faci ca joci, alta sa dai tare cu piciorul, cu capul si pumnii in adversar. Dar , culmea , japonezii au fost ajutati la greu de adversarii lor , care nici ei nu au vrut sa mai joace. Rasul lumii, nu alta!! Nu stiu de ce, dar nu m-am bucurat deloc , ca echipa mea favorita a intrat in optimi in acest fel. 😦
ApreciazăApreciază
Stely said
Da, asa am ales si eu :Franta . Pe samurai m-am suparat.
ApreciazăApreciază
RALG said
Ei, oricum cred ca pana aici le-a fost… Numai printr-o minune ar mai putea avansa in turul urmator… aceasta unica echipa din Asia trecuta de grupe…
ApreciazăApreciază
RALG said
Avanseaza in optimi
10 din Europa,
4 din America de Sud si
1 din America de Nord
1 din Asia…
0 din Africa (!!!),
0 din Australia si Oceania,
0 din Antartica.
ApreciazăApreciază
RALG said
Sau mai bine zis din Europa 9 si cu Rusia 10 care le si intrece (in suprafata) fiind mai mult in Asia… 🙂
ApreciazăApreciază
Stely said
Am uitat sa spun ca m-am bucurat pentru Columbia. Mi-a ramas in minte CM din SUA cand a pierdut in fata Romaniei si neintrand in optimi , ajunsi in Columbia , un suporter fanatic a impuscat mortal un fotbalist din echipa (Escobar, parca) gasit vinovat pentru ratarea calificarii . Acuma au sansa , in mememoria acestuia, sa mearga poate si mai departe .
Apropo, si nemtii au fanaticii lor :
https://www.fanatik.ro/un-fan-a-fost-ucis-pentru-ca-s-a-bucurat-de-eliminarea-germaniei-18428557
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Mda, si mie imi palace de James Rodriguez, Falcao and co… dar nu crez sa mearga mai departe… Desi… daca pica cu Anglia… ceva posibilitati s-ar ivi… 🙂
ApreciazăApreciază
bunica said
Mulțumesc pentru pacea pe care versurile lui Eminescu mi-au adus-o în suflet. Aveam nevoie.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Cu prilejul Campionatului Mondial de Fotbal din Rusia o-ferim o-dedicatie… cui-va… secret… mai precis lui Polichinelle 🙂
Sa fie primita!
ApreciazăApreciază
Stely said
Intuitia imi spune ca destinatarul dedicatiei nu va fi aici ca s-o primeasca . Prin urmare, daca nu este „pentru cine se potriveste” de ce nu as fi eu cea mai „nimerita” s-o primesc ? Mai ales ca am tinut cu echipa Coreei de Sud in meciul cu Germania . 🙂
Si …mai mult ofer la schimb ceva asemanator :
ApreciazăApreciază
RALG said
Cine anume era sa sa fie destinatarul dedicatiei era un secret… Polichinelle… nu Polichinelle el insusi… Caci, la urma urmei, Polichinelle (nici) n-a existat, a existat doar un pretext potrivit pentru un comentator anonim de a se manifesta la Dilema, fiind apoi târât de imprejurari pana pe Arca lui Goe, de unde a reusit sa evadeze dupa o vreme (cu ajutorul discret si nepretzuit al onor d-lui Goe, in tot cazul nepretuit la justa valoare). Din pacate evadatul n-a mai nimerit drumul inapoi pana la Dilema Veche si nici macar pana la propriile sale dileme ci, ca mai toti fostii arcalogi, a naufragiat confortabil in insula certitudinilor personale, renuntand sa mai semneze condica la locul nasterii sale, murind astfel un pic cam de tot.
ApreciazăApreciază
Stely said
Ma bucur ca am intuit bine . Aveam totusi nevoie de o confirmare .
P.S. Trebuie sa stiti ca am avut ceva emotii. In cazul in care ar fi aparut, ce ar fi urmat sa fac ? Sa-i cedez ispasita dedicatia ? 🙂
Si inca ceva : multumesc pentru urare.
ApreciazăApreciază
Stely said
Casnicia este un sistem de organizare a vietii sociale . Un trai in comun bazat pe consum de energie , mai mic sau mai mare in functie de temperamentul partenerului de viata. 🙂 In orice caz trebuie sa existe un echilibru , altfel intervine dezordinea iar casnicia e pe duca . In concluzie este o lupta permanenta cu dezordinea. De altfel ca si viata in general. 😦
ApreciazăApreciază
Stely said
PPS. Sa nu radeti … :)))
ApreciazăApreciază
bunica said
C-o moarte toți suntem datori. Unii, și cu o înviere. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Merci pentru contra-dedicatie. Merge. Perfect. Sa va traiasca. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Bancul dublu (ca o pereche) al zilei unice de azi:
(a) Femeia este foarte uşor de înţeles. Este ca o carte deschisă. O carte de fizică cuantică scrisă în vietnameză.
***
(b) Un bărbat, bandajat din cap până-n picioare, apare în faţa judecătorului.
– Domnule judecător, nu mai rezist! Din prima zi de căsătorie, nevasta aruncă în mine cu diferite obiecte. Vă rog, divorţaţi-mă, că nu mai pot!
– De ce n-aţi divorţat până acum? Sunteţi căsătorit de zece ani.
– Păi, să vedeţi. La început nu prea mă nimerea.
ApreciazăApreciază
RALG said
De unde se poate deduce ca fizicienii vietnamezi sunt experti in intelegerea femeilor si ca ar putea acorda consultatnta de specialitate celor interesati de aceasta (mare) problema. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Si fiindca tot e pauza de fotbal, iar tenisul n-a inceput… si e zi de vara pânå-n seara (pe urma, la noapte, vine direct iarna; Iarna Decanului care va sari, la miezul noptii, peste Toamna Partriarhului), putem filozofa nitzel-vitel amintind niste ziceri…
Se zice ca cåsnicia este un alt fel de singuratate, cea mai subtila, mai cinica si mai toxica dintre toate, bazata pe legenda (atat de) falsa a sufletelor pereche (un rahat cu perje stimati telespectatori). Este felul in care doi oameni oarecare (diferiti) aleg sa renunte in timp la lucrurile pe care le au in comun si care-i aseamana (diminuandu-le pana la eliminare), cultivand in schimb, cu sarguinta si dedicatie, lucrurile care-i deosebesc si separa (pentru a se re-individualiza intru sporirea importantei de sine a sinelui). Casnicia – un loc comun in care oameni diferiti aleg sa se fereasca unul de altul, intr-o oarecare izolare fata de restul lumii. Casnicia – un mare cacat improspatat, o vreme, cu aditivi (indulcitori pe baza de sirop de agave) care creaza dependenta si, in cele din urma, saturatie…
Citatul este bineinteles inexact, extras (via memoria relativa) din felul in care subiectul era perceput de un personaj a lui Aldous Huxley si denota desigur o pozitie extremista (de la una din exteme). Astept cu nerabdare contestatii, contra-opinii, eventual cu contra-exepmple (palpabile)… in primul rand de la comentatatorii nostri obisnuiti, comuni… dar si de la orice alt ins trecator care poseda expertiza in materie.
Dar, pana la urma, care ar fi fiind definitia cea mai buna, mai exacta si mai plastica a casniciei? Aviz amatorilor, dar va rugam profesionism si promptitudine, azi, caci maine, poimaine si ras-poimaine, vine fotbal, tenis si alte surogate care vor umple tot spatiul gol, gol, gol, cu gol… ne mai lasand loc pentru altceva. Astept (inclusiv) provincia.
ApreciazăApreciază
bunica said
Căsnicia este un master în care înveți să-l asculți pe celălalt. Căsnicia este un prilej de a-ți exersa răbdarea, inventivitatea, generozitatea, spre a nu te îmbolnăvi în doi. Căsnicia este dragoste și nu îndrăgostire. Căsnicia este o păcăleală trasă morții. Căsnicia este o loterie la care poți câștiga. Căsnicia este un nu știu ce cu suflet. Căsnicia este un lucru pe care unii îl încep cu ochii închiși, spre a-i deschide mari ulterior etc. … poate va urma…
ApreciazăApreciază
RALG said
In afara de prima propozitie (din care rezulta pe cale logica ca casnicia sfarseste mai devreme sau mai tarziu prin a deveni un loc in care unul vorbeste si celalalt asculta) as zice ca mesajul d-voastra este unul optimist, imbracat in cuvinte elegante si emotii pozitive. Multumesc… si pentru continut dar si pentru profesionalism si promptitudine cat si pentru disponibilitatea de a lua in serios invitatia noastra. Asteptam cu interes eventuala urmare…
ApreciazăApreciază
bunica said
Ha, ha! Rectific: fiecare învață să-l asculte pe celălalt, firește! 🙂 Mai vin eu pe aici-șa…
ApreciazăApreciază
bunica said
Căsnicia este o probă de rezistență, pasivă și activă, bilateral necesară. Căsnicia este un mod inventiv de a da valoare timpului consilierilor maritali. Căsnicia este un pretext de a scrie ficțiune best-selleriană. Căsnicia este ceea ce de multe ori nu este. Căsnicia reprezintă o sferă devenită pătrat, ori un pătrat inscriptibil într-o sferă. Căsnicia este pretext de dicteu automat, cum făcui eu acum și aici.
ApreciazăApreciază
RALG said
S-ar putea recomanda si bibliografie facultativa: Romanul „Extraconjugal” de Mihai Radu, Polirom, 2017
ApreciazăApreciază
bunica said
Ce-ar fi să reapară – brusc – acel domn Polichinelle? Mie una, acest spațiu mi se pare miraculos! 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Spatiul in genere este ceva miraculos prin aceea ca ex-ista si se ex-tinde la infi-nit. Prin urmare, pe cale de consecinta, si sub-spatiile au aceasta mirabila miraculozitate. Am vaga banuiala ca tot ceea ce exista, exista de fapt produs ca efect secundar al acestei dimamici magice a spatiului, fiecare particula (ziså) materiala, nascandu-se spontan pe falia de separare care apare atunci cand o celula de spatiu se rupe in doua…smulsa din sine insasi spre infinit. Nasterea oricarei combinatii de particule (zise) materiale, fiind posibila cu o probabilitate oarecare nenula. Cu putina sfortatre spatiul poate (re)produce oricand un Polichinelle… oriunde… Doar ca in cazul de fata probabilitatea este foarte mica intrucat in zona noastra spatiul este destul de calm, de inactiv, asa incat tot ceea ce poate produce momentan sunt mici particule care se constituie in comentarii aproape inobservabile…
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Franta – Argentina 1 – 1 la pauza si o dilema din care se va iesi cumva, desi noi deocamdata nu stim cum anume. Semnele sunt extrem de confuze, neclare… E ceata mare in univers… inspre viitorul imediat… Spre infinit este senin… vreme buna… Allez les Bleus
ApreciazăApreciază
Stely said
Deocamdata si cred ca asa va ramane, cocosii galici au „cantat” de 4 ori. Ha , nu ramane asa: a marcat Argentina !!
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Franta 4 – 3 Argentina – Un meci fabulos, de intrat in legenda… mai ales daca urmarea va fi pe masura… Se apropie cu pasi repezi 14 Iuluie… Rau in pare ca nu sunt in forma „literara” potrivita pentru a de-scrie o cronica pe masura acestui meci de fotbal, aici pe Arca lui Goe…
ApreciazăApreciază
Stely said
Pai , daca nici d-voastra nu sunteti in forma „literara” d’apăi cine sa mai fie ? Daca vor ajunge in finala este musai sa scrieti cronica aceea . Va veni si forma . Dar eu cred ca puteti fi oricand in forma. Numai de timp, poate, aveti nevoie.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Pai da, nu ne-ar strica sa avem un buget de timp mai generos. Dar daca timpul inseamna bani (iar banii nu aduc fericirea), si ne (mai si) amintim dintr-odata ca timpul (de fapt) nici nu (prea) exista, atunci se poate observa ca dorita revenire de forma depinde de cu totul altceva, chestii-socoteli, majoritatea interioare, sau de prin imediata vecinatate (ceea definta cu ajutrul unui epsilon infinit mic) in care incap sufletul pereche si alte chestii care insa se tot indeparteaza de noi cu viteze superluminice din cauza dilatarii spatiului, mizerabilului spatiu, care nu ne da pace. De ce ne-ar da? De ce ne-am dori asa ceva? Ca nu e sens in asta. Pacea nu e buna asa ca hai la Razboi. A la guerre comme a la guerre. Dar intrucat (stim asta) toate razboaiele se desfasoara exclusiv in Aergistal, iar viteze mai mari decat viteza luminii nu avem de unde lua (pentru a ajunge din urma ceea ce ni s-a furat prin smulgere) se vede treaba ca din doua una: ori contam pe entanglement cuantic ori acceptam… o alta forma, noua, adica straina, in care sa (de)cadem devenind. Poate da Dumnezeu si e o forma mai buna, superioara, mai compatibila cu sufletul si cu nevoia de implinire. Cine stie. Grea dilema, nu? Tu ce zici? Din pacate, mie unul, azi, entanglementul cuantic mi se pare o iluzie mai mare si mai amarå decat Fata Morgana.
ApreciazăApreciază
bunica said
Să reintrați în formă bună, vă doresc!
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Multumesc pentru urare. Sper sa fie sincera si din toata inima, altminteri nu-si face efectul. 🙂
ApreciazăApreciază
bunica said
DA. Își va face efectul. 🙂
ApreciazăApreciază
bunica said
Bine că se conservă proiectul Polichinelle în IMAGINAL. Probabilitatea de activare e mereu în schimbare, căci totul e în schimbare, imho.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
mDa, mDa, mDa, fiecare lucru care si-a gasit de lucru pentru a se fi afland existand in existenta are agatata de coada aceasta meteahna a schimbarii inexorabile: existi numai si numai pentru a te schimba. Intrucat, inevitabil, sirul schimbarilor succesive duc (mai devreme sau mai tarziu), fiecare lucru care exista, la non-existenta, pare oarecum logica concluzia ca fiecare lucru care exista, exista pentru ca nu exista. Daca si TOTUL (EL insusi) este in schimbare eu unul nu m-as aventura sa afirm. Am vaga banuiala ca TOTUL este imuabil si nu se schimba, ceea ce-l face sa se asemene enorm (pana la confuzie) cu NIMIC-ul. Presupun ca si d-voastra ati vrut de fapt sa ziceti ca „Toate sunt in schimbare”. Despre NIMIC (in-existentul) se zice c-ar fi scutit de ponosul schimbarii, ramanand-se egal siesi perpetuu (desi aceasta formula nu face decat sa denunte limitele abrupte ale limbajului „inteligent”, NIMICUL ne fiind in realitate (ah) egal nu nimic. 0 = 0 e doar o formula din matematica, aplicabila unor simboluri atasate nimicului, asa din neputinta)… Totusi (imho) similitudinea dintre incremenirea in neschimbare a TOTULUI cu cea a NIMICULUI este o tema ingrijoratoare care alimenteaza ipoteza ca TOTUL este NIMIC, restul fiind DUMNEZEU… In fine, am deviat mult prea departe in spatiosul infinit. Sa revenim la oile noastre: urmeaza meciul Croatia – Danemarca. Intrucat in mare secret (si v-as ruga sa nu mai spuneti nimanui) eu sper anul acesta Croatia sa castige Campionatul Mondial de Fotbal, as prefera ca astazi sa nu mai avem inca o surpriza (cat Rusia de mare) si sa-i vedem pe danezi plecati acasa in vacanta. Na acuma, oricum de maine incolo vor fi ocupati s-o vizioneze pe Carolina Wozniacki.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Iata ca Romania se afla intr-o companie din ce in ce mai selecta in fotbal alaturi de Italia, Olanda, Germania, Spania, Portugalia si Argentina, toate aflate in acest moment (extrem de prematur) afara din turneul final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 2018 din Rusia. Sa fie anul Rusiei? A organizat campionatul Mondial, Trump e pe cale sa recunoasca anexarea Cremeii… Ce ar fi daca Rusia ar castiga Campionatul jucand exclusiv cum a facut-o astazi…? Ce? Nu se poate?… Ba bine ca nu. Pai cred ca atunci Putin ar fi investit ca presedinte pe viata in Rusia si nimeni n-ar avea ce sa mai zica…
Mi-a placut Uruguayul (ce goluri fabuloase a reusit Cavani) si m-am bucurat ca a reusit sa-l trimita pe capriciosul Ronaldo acasa, ca sa nu-si inchipuie ca e mai cu motz decat Messi. De altfel Uruguay este singura echipa din America de Sud cu care tin (din cand in cand) fara retineri, parandu-mi a fi cea mai europeana la stil (si asta nu numai in fotbal)… De altfel intreaga nebunie a campionatelor de fotbal acolo a inceput,, la Montevideo in 1930. Echipa Romaniei a fost si ea prezenta la inaugurare sosita pe Conte Verde (si noi am fost pe Conte Verde). Frumos ar fi daca editia jubiliara de la 100 de ani din 2030 s-ar organiza tot acolo, in Uruguay.
ApreciazăApreciază
Stely said
Pai, vedeti ca am avut dreptate , precum ca sunteti „in forma ” oricand ? Dar de, ati avut si stimulente pe masura. 😉 🙂 Plus ca a fost surpriza -Spania s-a dus dupa Argentina, dar fiecare la casa ei. Dureroasa infrangere! Sa stiti ca in sinea mea si eu am avut oarece previziuni, precum ca Rusia ar putea sa castige finala mare .Prevad ca va juca cu Franta ,care precum Spania va intampina o rezistenta a Rusiei, pana ce va fi obligata sa cedeze in ultima clipa , adica in prelungiri si lovituri de departajare.
Deocamdata , Croatia & Danemarca sunt la egalitate insa Croatia arata ceva mai vioaie . Dar e posibil sa ajunga si ele in prelungiri .
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Da, dar dupa cum a jucat in aceasta partida pana acum Croatia reuseste sa dea o aura comica asteptarilor mele secrete despre castigarea Campionatului Mondial. Nici vorba… de asa ceva…
ApreciazăApreciază
Stely said
O tragi-comedie mai degraba . Trebuie sa recunoasteti ca v-a parut nitel rau. Eu , recunosc ca la inceput mi-a parut bine ca a ratat , doarece imi doream departajerea prin lovituri de la 7 metri, insa dupa aceea mi-a parut rau. Au, a ratat si danezul.S-a facut nitica dreptate. Aoleu , a ratat si croatul ! :))
ApreciazăApreciază
Stely said
In sfarsit !! Este totusi un rezultat cinstit. Croatia a meritat victoria.
ApreciazăApreciază
Stely said
Hmm …am impresia ca ieri si azi am fost singura care s-a uitat aproape la toate partidele de fotbal si competiiile de tenis de camp (Wimblendon -2018).” Ce se intampla …doctore ? ”
P.S. Va uitati la Anglia -Columbia ? Incep loviturile de la 1m. Hai Columbia !
ApreciazăApreciază
Stely said
: ) 11 m .
Columbia – Anglia … Of, of,of …a castigat Anglia . A fost mai norocoasa . Mai bine tineam cu Anglia si ar fi castigat Columbia.. Acum nu pot decat sa ma bucur si pentru Anglia .
A, ciudatenie mare la tenis feminin : Sharapova , Garcia , Stephens , Ktitova, Svitolina numai una si una s-au dus acasa.
La baierti :Dimitrov, Dominc Thiem, Misa Zverev …la fel si ei.Djokovc nu …victorie lejera , la fel si Simona , Mihaela, Sorana, Dulgheru . Atat.
P.S. Daca sunteti p’aci „noapte buna „! Daca nu „buna dimineata „! :)))
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Multumesc pentru saluturile adaptate la momentul zilei… Intre timp s-a facut aproape „buna dupa-amiaza” dar mi-au prins bine si noaptea buna si dimineata buna… Ceea ce va urez si d-voastra. 🙂
Fotbal da, am tot vazut, dar in afara meciurilor Franta – Argentina, Uruguay – Portugalia si Belgia – Japonia, n-am avut ce vedea. In celelate partide s-ar zice ca am cam pierdut timpul cu plictiseli inutile, dar de… nu ai cum sa stii dinainte cum sunt partidele in care te implici, in care iti pui la dispozitie „timpul”. E ca in viata… sau ca in tenis…
Si apropo de tenis… la Wimbledon este inca dimineata devreme… chit ca multi favoriti si favorite au iesit din cursa cu noaptea-n cap. Cei care ne intereseaza pe noi sunt inca bine. Au servit micul dejun, si-au baut cafeluta si asteapta increzatori cursul zilei. Ca si noi… spectatorii profesionisti. Spectatori profesionisti in toate… fotbal, tenis, viata, teatru de papusi… si alte melodrame de vodevil… ce sa facem si noi acuma?
ApreciazăApreciază
bunica said
Noi, spectatori rătăcitori prin „pădurea narativă”.
ApreciazăApreciază
Stely said
Arca lui Goe ,
Ma bucur ca v-ati facut loc (timp) si de ” buna dupa -amiaza „. 🙂 Incepusem sa ma ingrijorez . Pe cuvant ! De asemenea, ma bucur ca printre putinele meciuri pe care le-ati vazut mai bine (bune) a fost cel al Belgiei -Japonia. Si mie mi-a placut cum au jucat, atat Belgia cat si Japonia. In primul rand pentru ca am tinut cu Japonia inca de la inceput ,dar in plus de asta mi-a placut spiritul de luptator specific samurailor , care au demonstrat ca sunt dedicati luptei corecte si drepte , si nu asa cum au procedat in ultimul meci din grupa H , cel cu Senegal.Mi-am dorit pana in ultima secunda ca meciul sa intre in prelungiri. Ar fi fost si mai bine, dar in final nu mi-a parut rau intrucat au pierdut frumos.
Asa cum a pierdut (frumos) tenismena noastra , Gabriela Ruse (20 ani , loc 240 in clasament)in primul ei meci pe tabloul principal al unul turneu de Grand Slam . Un meci cu Agneiszka Radwanska, pierdut in trei seturi (7-5 in setul decisiv ) dar in care a avut 6 mingi de meci !!! A fost o nebunie . Pot sa spun inca de acum ca ma declar o sustinatoare infocata a ei. Nu sunt singura , cititi aici si veti afla :
Citeste mai mult: adev.ro/pbb7yr
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Stely – Ingrijorarile d-voastra au asa o nota induiosatoare si magulitoare. Ce anume va ingrijora? C-om fi abandonat Arca? C-om fi murit? Ca ne-om fi ratacit iremediabil?
Sper sa vedem vreodata vreo finala de Campionat Mondial de Fotbal in care una dintre finaliste sa fie Japonia.
Poate voi deveni candva fan al Gabrielei Ruse. Cine stie. Bine ar fi. Deocamdata raman statornic, fan al Simonei, care de ceva vreme imi da atat de putine motive s-o maltratez cu „vorbe bune”. Pana si faptul c-a n-a castigat turneul de la Madrid a reusit sa-l faca uitat. Faptul ca multe din dusmance au mancata papara si-au plecat acasa deja acasa ii sporesc sansele de a produce o surpriza de bine la Wimbledon (mai dihai decat or face-o Serena, Carolina ori Garbine), nu?
Sper ca dl. Djokovic, cel care m-a inspirat si care mi-a oferit sensul tenisului, va reusi sa-si aminteasca cine e, macar un pic mai mult decat a reusit la Roland Garros. Totusi, ca favorit in castigarea turneului cred ca de data aceasta este, nici Federer, nici Nadal, nici Djokovic, ci Cilici… Om vedea…
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Bunica – Cred ca termenului „rătăcitori„ i-ar fi stat bine incadrat intre niste ghilimele italice. La urma urmei oricat de „infinit” ne-ar fi Universul de rătăcit nu avem cum sa ne rătăcim, fiind pretutindeni „acasa”, nepasatori la nemarginiri si/sau alte amagiri, mergand unde om vedea cu ochii (deplasandu-ne cu viteza finita v, mereu de la punctul A la punctul B, niciodata la C, la X, la Y sau la Z). Loc avem… Cand nu-ti pasa unde ajungi (gonit de teama starii pe loc) nu te poti ratatci. Nu? Cata vreme nu dam peste niciun loc si niciun timp in care sa ne dorim sa ramanem indefinit, poate chiar definitiv, in care sa ne trezim (ca din vis) rostind sub puterea unui impuls irepresibil „timpule opreste-ti zborul”, nu ne paste nicio primejdie… Si chiar si daca am da peste un asemenea spatiu-timp, magic, fragil, iluzoriu, provizoriu, tot n-am fi inca in pericol de vreo ratacire, caci smulsi de imprejurari (si de dilatarea Universului) am continua sa mergem mai departe, tot mai departe, singuri, singuri, singuri, fara timp pentru amintiri si dorinte de intoarcere. Numai daca, (ne)sansa ne-ar conduce apoi, pas cu pas, in vreo Vale a Plangerii si Aducerii Aminte (exista, fir-ar sa fie, asemenea spatiu-timpuri in rahatul de univers infinit) am fi in impas. in mare impas. Abia atunci dorindu-ne sa ne intoarcem intr-un un loc si un timp anume, ar trebui sa infrumtam spaima constatarii ca (vai) ne-am ratacit, ca nu mai stim druml INAPOI, catre casa, ca suntem pierduti, pierduti, pierduti, in rahatul de Univers infinit si nesimtit, indiferent la spaimele si dorintele noastre. Nici macar luciditatea nu ne-ar mai putea salva atunci, ratiunea cruda ce ar trebui sa ne faca sa intelegem ca de fapt nu avem unde sa ne mai intoarcem, oricat de buni navigator am fi in infinit, nu ne va putea consola. Odata ajunsi in puntul B (Valea Plangerii si Aducerii Aminte) ar trebui sa stim (rationand) ca puctul A nu mai exista pentru ca rahatul de Univers (infinit si nesimtit) s-a schimbat deja intr-atat incat nu doar ca punctul A nu mai exista ci de fapt nici n-a existat vreodata. Dar, hai sa fim optimisti, sansele sa ni se intample chiar noua aceasta secventa (ne)fericita de evenimente este extrem de mica, la cat de scurta (si de diluata) ne este vitata prea ar trebui sa fim baftosi ca sa trecem si prin punctul A si prin puntul B, fix alea pomenite mai sus… Noi, straini de asa intamplari, (pe care cel mult ni le putem imagina, in postura de observatori (creatori) in „pădurea narativă”, cu talente literare care va sa zica), am putea cel mult să, să… ceva, ce (pe moment) nu mai stiu ce… Poate stii „tu” ceva! Desi ma indoiesc cumplit in aceasta privinta, fiind aproape sigur ca „tu”, de fapt, nici nu vii pe aici, pe unde se abat (doar) vulpile rosii si iepurii mici.
P.S. Pare-mi-se ca „pădurea narativă” (mai sus pomenită) aduce foarte bine cu „pădurea fără rost” in care s-a „rătăcit” Oblio, în care de fapt nu s-a putut rătăci, oricat de mult a incercat sa-l „ajute” omul indicator. Impresia noastra (subiectiva desigur) este ca d-voastra, ne gasind rostul „pădurii narative”, i-ati inventat unul, i l-ati dat si ca sunteti foarte mandra si satisfacuta de asta. Sunteti o norocoasa, o castigatoare, o invingatoare. Va felicitam. Noi am ramas blocati in ideea ca nimic nu trebuie inventat, si ca rosturile trebuie sa fie acolo, undeva, si ca trebuie doar descoperite. Rostul iubirii, al fericirii, al implinirii, al daruirii… Ma rog, chestii din astea puerile, pe care ti se pare cateodata ca le-ai descoperit dar numai si numai pentru a constata ulterior ca te-ai inselat, ca ti s-a parut, ca esti prost si făr de noroc.
ApreciazăApreciază
bunica said
„Rătăcitor” avea un sens metaforic. De plimbăreală relaxată și fără scop. L-ați intuit fain. Ce sens are să inventezi dacă poți descoperi? Firește, când te ajută întâmplarea. Iar întâmplarea te servește mereu dacă rătăcești cu ochii deschiși. Și ce sens ar avea să-ți propui ca scop să te întorci de unde ai plecat? Bucuria de a te plimba fără a căuta și a te bucura de ceea ce clipa îți scoate în cale. 🙂 ATÂT.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Bunica – Sunteti, cred, mai inteleapta, decat pot eu (al clipei) duce (si deduce)… Sper ca reusiti d-voastra inseva sa faceti aevea ceea ce promovati in cuvinte, pe Arca lui Goe, fiind astfel un exemplu viu si o sursa de inspiratie pentru (ceilalti) spectatori. 🙂
ApreciazăApreciază
bunica said
Textul se naște din atingerea noastră mortală cu lumea. Fără aceste corpuri, prea dense proteze de carne vulnerabilă, ce sens ar avea actul nebulos și eratic al scrierii? That is the question of „narrative forest / woodland”! 🙂 (Scrisei ca să mă dau mare!)
ApreciazăApreciază
RALG said
Dar ce vad? Si Caroline Wozniacki si-a facut bagajele… Au mai ramas serenele, angeliquele, garbinele si surprizele… Hai Simona fi barabata, si rezolva ecuatia acestui tuneu in stil de mare campioana…
ApreciazăApreciază
RALG said
@Bunica – Cred ca aveti dreptate si cu una si cu alta, adica si-n continutul exprimat si-n concluzia datului mare… Doar ca aici merge figura, fiecare anonim fiind autorizat, by default, sa rosteasca orice adevar oricat de mare… indiferent cat ar fi de mic. In public insa, ca sa putem rosti un asemenea adevar despre sensul actului nebulos și eratic al scrierii, ar trebui sa avem macar anvergura lui Borges, Ernesto Sabato sau Malcolm Lowry… ca sa fie „hit”…
ApreciazăApreciază
bunica said
În orice public putem spune orice, dacă ne asumăm eșecul zicerii, cufundarea în ridicol etc., imho. Borges, Ernesto Sabato sau Malcolm Lowry… au început prin a fi iluștri anonimi. Iar eu nu sunt decât un personaj iluzoriu pe o arcă textuală. 🙂 Ce zic nu-i nici mare, nici mic, nici totul nici nimic. O seară pe gustul domniilor voastre vă doresc!
ApreciazăApreciază
bunica said
Un bonus: Cineva s-a amuzat trimiâțnd la ț reviste versuri scrise de nume mari, dar cu o restrânsă circulație la noi. Cu pseudonime, firește.Toate au fost pe deplin ignorate. N-au avut nicio șansă de publicare. 🙂 Și tot ca bonus: NOAPTE BUNĂ!
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Din pacate n-am putut beneficia de bonusul strigat cu majuscule, insomnia facandu-mi o noapte mai degraba ne/buna. Nu ma pot consoloa decat cu ideea ca adesea se poate vadi ca tot raul este spre bine… Om trai si om vedea.
P.S. Cred ca Borges, Ernesto Sabato sau Malcolm Lowry n-au fost niciodata niste ilustri anonimi. Serios, daca stai sa te gandesti. Si chiar daca or fi fost (dintr-o perspectiva relativa pe care am putea-o accepta de dragul discutiei si socializarii) noi nu la aceia ne refeream cand vorbeam de notorietatea si anvergura necesare pentru a vorbi consistent, in public, despre adevaruri grele, complicate.
ApreciazăApreciază
Stely said
@Dl Goe -M-am obisnuit cu prezenta d-voastra aproape zilnica incat daca lipsiti mai mult de doua zile mi se pare prea mult si ma ingrijorez. Da, ar fi putut fi orice …
P.S. Fanaticii columbieni ameninta din nou cu moartea :
http://www.sport.ro/cupa-mondiala-2018/alerta-in-columbia-jucatorii-care-au-ratat-penalty-cu-anglia-amenintati-cu-moartea-sa-nu-va-intoarceti.htm
PPS . Am vazut meciul Wozniacki -Makarova . In setul decisiv , Makarova a condus cu 5-1 dar Caroline a reusit sa egaleze la 5 -5 , insa Makarova a reusit in sfarsit sa castige cu 7-5. Wozniacki a fost foarte obosita . Nu stiu de ce s-a lacomit sa mearga pana in finala la Eastbourne si chiar sa castige trofeul . Finala cu Sabalenka a cam istovit-o . Au fost doua seturi foarte disputate ( 7-5, 7-6 (5) Asa a patit si Sabalenka , eliminata si ea de Mihaela Buzarnescu inca din primul tur.
Aaaa , pai da , Simona de acum merita sa va aiba fan statornic cat mai mult timp. Hai Simona !
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Se pare ca in calitatea mea de spectator profesionist de tenis traversez o perioada nefasta, nefiind deloc in forma. Multe dintre premonitiile/intuitiile mele care alta data functionau aproape impecabil, astazi dau rateuri dupa rateuri. Se pare ca insomnia nu face bine la premonitie si la intuitie. Tocmai ce-l dadeam cu emfaza pe Cilici drept favorit la castigarea Wimbledon-ului de anul acesta cand pac, omule este eliminat de Guido Pella de pe locul 73… E clar ca nu sunt prea bine conectat la fenomenul tenis, dupa cum nu sunt nici la fotbal, si ca poate o vreme ar trebui sa ma abtin de la pronosticuri si anticipari care nu-si gasesc sursa potrivita in energia mea pshica de acum… Ar fi cazul ca (macar pentru o vreme) sa ma multumesc cu statutul de spectator amator care comenteaza cel mult rezultatele partidelor dupa joc, cand totul este clar si la vedere. Mi s-au strans prea multe lucruri la nevedere (pe arca, in viata, pretutindeni) incat acestea sunt pe cale sa devina coplesitoare prin numarul de combinatii posibile pe care le pot face intre ele, facand imposibila gestionarea pe cazuri. Sunt prea multe cazuri si necazuri. Asa ca e ar fi mai bine sa le las sa iasa singure la vedere, la iveala, la socoteala. Oricat ar tine mama natura cu lucrurile ascunse, pana la urma totul se da de gol. Golul de aur. Ca la fotbal… Trebuie aduse la vedere pentru a fi ordonate nitel si evaluate onest si calm… Pe urma da, ne vom permite sa revenim la profesionism. 🙂
ApreciazăApreciază
bunica said
Dacă ceea ce spunem sună plauzibil, nu e absolută nevoie de notorietate și anvergură. Uneori conținutul e mai important deât gura care îl spune. Asta fiindcă nimeni nu vorbește bine despre lucruri grele și complicate fără să simtă sprijinul lumii spirituale. Borges ar putea dpune mărturie, imho.
ApreciazăApreciază
RALG said
Este exact ceea ce spuneam si noi: ceea ce ati afirmat suna bine, foarte bine si plauzibil. Aici, pe Arca lui Goe. Dar n-ar suna bine si plauzibil daca ati incerca sa spuneti acelasi lucru la Ateneu, la Academie sau la Televizor… Ceea ce ar trebui sa invatam ar fi aceea ca un mesaj vine intotdeauna la pachet (a) cu continutul sau, (b) cu autorul sau (si cu autoritatea, anvergura si competentele acestuia), (c) cu contextul si (d) cu publicul sau. Numai si numai combinatia celor patru elemente ii poate conferi sau refuza plauzibilitatea si consistenta. Numai in spatii din acestea huvachiene (degenerate prin reductionism) in genul Arcei lui Goe in care autorii, contextul si publicul nu conteaza (fiind cantitati neglijabile) se intampla ca un mesaj sa fie validat (cvasi)exclusiv prin continutul sau. Dar acesta este un caz special, particular.
ApreciazăApreciază
Stely said
Gata, fuse si se duse si Muguruza, campioana de anul trecut . Hmm…hotarat lucru : anul acesta peste capul tenismenelor favorite principale in turneul de la Wimblendon s-a abatut un blestem .In acest moment (turul doi) au fost eliminate sase jucatoare din top 10 ( Wozniacki(2) Muguruza( 3) Sloan Stephens(4) Svitolina (5) Ktitova(6) . Si mai sunt cateva :Konta, Caroline Garcia , Sharapova …
La fel si la baieti sunt surprize . Cea mai mare fiind Marin Cilic. Ce-o fi oare , daca nu blestem ?
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Desi tocmai ce mi-am declinate abilitatile de a face preziceri de inalta acuratete in materie de pronostic sportiv (din cauza acutei iesiri din forma a intuitiilor mele) as zice ca anticipez totusi ceva. Si Djokovic si Halep vor avea meciuri grele de tot in turul urmator si se vor confrunta cu dificultatii majore. Cred ca vor fi meciuri pe muchie de cutit. Cu rezultate… imprevizibile…
ApreciazăApreciază
bunica said
Așa cugetând, autorul ar trebui să se nască competent, cu anvergură și cu autoritate, apoi să scrie. Îmi amintesc povestea unui fiu de tâmplar care a trebuit să fie ucis pentru ca spusele sale să prindă greutate.:) Cu mult respect pentru competențele dumneavoastră, cred că mai există contexte și categorii de public care să poată desprinde textul de haloul autorului. Altfel, nimeni nu ar mai debuta niciodată. Iar repetentul de Einstein nu ar mai fi plictisit lumea științifică cu teoria relativității. 🙂 Tot cu respect consider că ceea ce eu spun pe aici nu este atât de genial încât să nu poată fi spus / scris și în lumea vie. Mult bine și vise faine vă doresc!
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Impresia mea esta ca, usor, usor, am alunecat cu aceasta discutie in universuri paralele si ca de fapt nu vorbim deloc despre acelasi lucru. Daca aceasta intamplare e un simplu accident sau un efect cautat n-as putea spune cu certitudine.
Revenind la universul pe care-l propuneti as mentiona ca am exact aceleasi competențe pe care le aveti si dumneavoastră, pe Arca lui Goe. Autorii nu trebuie sa fie competenti la nastere dar trebuie intr-adevar sa se nasca asa, competenti… si sa scrie in armonie cu statdiul devenirii lor spre anvergura si autoritatea cu care se vor fi nascut (exact precum fiul tamplarului). Einstein s-a ocupat mai intai de miscarea browniana si de efectul piezoielectric, nu a scris direct teoria relativitatii. Si da, desigur ca există contexte și categorii de public care să poată desprinde textul de haloul autorului… de exemplu HUVACA in general si Arca lui Goe in particular ofera contextual si publicul potrivit pentru asta. Alte contexte si alte publicuri, nu. In general nu.
Spuneti ca: „Ceea ce d-voastra spuneti pe aici nu este atât de genial… încât să NU poată fi spus / scris și în lumea vie… ” … Intr-adevar…
Cand va spun ca suntem aplunecati in universuri paralele…
Ce parere avati avea de varianta: „Ceea ce d-voastra spuneti pe aici nu este atât de genial… încât să poată fi spus / scris și în lumea vie… ” ?
Sa poata /nu poata fi spus in lumea „vie” (adica ca nevirtuala) dar de catre cine? Unde, in ce context? Carui public? Care ar fi impedimentele care nu ingaduie sa (vi) se intample aevea spunerea in lumea vie a negenialelor ziceri?
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Dar si mai bine ar fi sa ramanem prieteni. 🙂
ApreciazăApreciază
Stely said
Mai clar aici :
„Ţineţi minte acest nume, Elena-Gabriela Ruse!“ Românca, aplaudată şi solicitată pentru autografe :
https://adevarul.ro/news/sport/video-wimbledon-Tineti-minte-nume-elena-gabriela-ruse-romanca-aplaudata-solicitata-autografe
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
In sfarsit doua meciuri consecutive pe gustul meu: Franta 2 – 0 Uruguay, si Belgia 2 – 1 Brazilia, adduce o semifinal de vis valorand cat o finala Franta – Belgia. Greu, foarte greu de ales o favorita… Pacat totusi ca Uruguay-ul nu l-a avut si pe Cavani in teren si pacat ca Mihaiela Buzarnescu n-a stiut sa gestioneze mai bine finalul de meci cu Pliskova, si a pierdut dupa ce a condus cu 6 – 3 si 4 – 1… In fine, indeaznesc sa sper ca in semifinala cealalta or sa joace Croatia si Suedia… (desi am n-am scapat inca de opacitatea care-mi afecteaza intuitia anticipative-optativa. 🙂 si ca Simona si Novak or sa fie si ei bine pe mai departe…
Oare ce sentimente ii mai traverseaza pe microbistii D’Artagnan si Neamtzu Tziganu? Cu cine or mai tine d-lor dintre echipele ramase?
ApreciazăApreciază
neamtu tiganu said
precis imbatrinesc masiv, ma uit din ce in ce mai putin la TV, in schimb programul in aer liber e tot mai incarcat, ma cheama verdeata, mai ales ca aici e vara, practic prima vara adevarata de cind sunt eu in Ge. De parca ar fi verisoara.
De abia am vazut Brazilia Belgia, un meci spectacol, de fapt nu a contat rezultatul. Asta e fost finala. Pacat ca Neymar nu prea a fost Neymar.
Echipele ramase sunt muncitoresti, muncitori harnici, nici fonfanitii de francezi nu sunt ce mi-ar place sa fie.
Deci merg pe mina Belgiei, de altfel e atit de aproape de mine, si are orase atit de frumoase, Bruge, Gent, dar Bruxelles nu.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Merci pentru feedback, ca sa zic asa. Felicitari pentru reusita de a petrece mai mult timp in aer liber si, in egala masura, critici amicale pentru pierderea interesului fata de vechea dragoste numita fotbal. (Asta ca sa nu-mi fac pur si simplu auto-critica)…Si mie imi place Belgia (si echipa de fotbal si tara adiacenta) dar parca in contextul rusesc al zilei as merge pe mana Frantei… Tare mi-e teama ca pe aripa cealalta vine Anglia, asa ca parca ar suna mai impunator sa vorbim despre razboiul dintre Franta si Anglia purtat in Rusia. Nu? Daca nu, desigur n-ar strica nici o finala absolut inedita, cu echipe care n-au ajuns niciodada, neam de neamul lor, acolo, in finala campionatului Mondial de fotbal, ceva de genul Belgia – Croatia… pigmeii care vor uimi lumea…
Presupun (din oficiu) ca dl.D’Artagnan merge cu Anglia. Ramane de vazut sa vedem pe cine conteaza Stely si Bunica si asa vom avea astfel complet penultimul tur de stabilire a favoritilor pe (b)Arca lui Goe…
ApreciazăApreciază
bunica said
Înclin să țin acum cu Belgia. Sper să nu cad. 🙂
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Vad ca fiecare tine cu cate cineva doar cu Croatia nu tine nimeni … Dar poata ca asta o fi un semn bun pentru ei… 🙂
ApreciazăApreciază
Stely said
Pai se putea ca Simona sa nu intre si ea in” lumea buna ” a celor lovite de blestem ? Pai nu … 😦
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Eu v-am spus, n-ati vrut sa ma credeti… 😦
Vad ca si Novak 🙂 a tinut sa-mi confirme pronosticul (lasandu-se invins de Milos Raonic)… Sper ca macar dl.Djokovic sa ma contrazica… nitel mai mult, daca s-ar putea…
ApreciazăApreciază
Stely said
Daaa, avem totusi o „revansa ” pe ziua de azi . Bravo, Nole ! Felicitari.!
La fotbal merg cu Franta parca asa am zis . Dar nu ma stresez . Sa castige cei mai buni, si la fotbal si la tenis .De ex , Djokovic la masculin si la feminin s-ar putea Angelique . Nu stiu de ce dar nu o vad pe Serena castigatoare. La tenis mai avem sperante la dublu feminin . Sa fie ele surpriza .
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Iata ca in sfarsit campionatul Mondial de fotbal din Rusia 2018 s-a incheiat. A fost castigat (dupa cum bine se stie) de Franta, Belgia, Anglia si Croatia. Nu-mi dau seama daca a fost mai bun sau mai rau decat altele, mai intens sau mai sters, pentru ca eu insumi spectatorul n-am fost la fel de prezent ca alte dati. Observatorii neatenti si ne conectati la prezent creaza mai putina realitate in jur decat ceilalti. Sper sa se gasesasca printre cei care au urmarit fenomenul observatori profesionisti, nedistrasi de alte (i)realitati, care sa fi vazut ce era de vazut si sa fie in stare sa povesteasca cu talent ce-au vazut din ce era de vazut, intr-o carte despre fotbal si legenda in 2018. Cred ca asa as mai recupera asa cate un pic din ce-am pierdut din neatentie si deconectare, asa dupa cum am reusit sa recuperez odinioara cu campionatele mondiale de fotbal de dinainte de a fi devenit eu insumi observator, din cartile lui Ioan Chirila. De altminteri cred Ioan Chirila este ceva important ce lipseste de ceva vreme fiecarui Campionat Mondial de Fotbal, in versiunea mioritica a perceptiei. Cred ca orice microbist care se respecta ar trebui sa citeasca (sau sa fi citit) toate sale cartile despre fotbal.
P.S. Dupa cum imi sugereaza intuitia, cred ca (pânå) si meciul Rusia – Croatia a fost incarcat de anumite esente creatoare de legenda, pe teren, in tribune, in tribuna oficiala – unde o presedinta blonda (care o amiteste fara sa vrea pe a noastra Elena Udrea) intregea spectacolul emotiilor – , si chiar la Kremlin.
ApreciazăApreciază
RALG said
rezonante: Franţa sau Belgia: două finale în şase zile – Cam da, uite cam aas credem si noi, rezonand si la stil si la continut cu zicerile cronicarului de la curtea regelu fotbal.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
O duminica oarecare de peste an, la fel ca oricare alta, la fel de altfel ca oricare alta, suspendata in aer, „in pauza dintre un fum de tzigara si o epilepsie totala„, o duminica in asteptare, fara fotbal, fara tenis (ah duminica oarba a Wimbledon-ului din iarba), fara nimic, nimic, altceva. O Duminica in care se poate intampla orice, motiv pentru care nici nu se intampla nimic. O duminica de savurat, in liniste, in singuratate, in pace… Pace (si) tie… 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Doua dedicatii acestei Duminici pentru oricare „el”, pentru oricare „ea”:
ApreciazăApreciază
bunica said
Mare mulțumesc! (Acum, că eu în weekend frecventez doar lumea nevirtuală).
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Si bine faceti… că în weekend frecventati doar lumea nevirtuală… bine ca sunteti in masura sa procedati asa cu consecventa si consistenta… Oricum week-end exista doar in lumea nevirtuală…. In HUVACA zilele sunt egale toate cu noaptea… si viceversa… aflate intr-un repaus relativ, in raport cu curgerea timpului… Totul se afla in sare de RAGAZ (pentru cei care stiu ce-i acela un RAGAZ – in acceptiunea furnizata de Gerard Klein)… Dedicatiile pentu care ne mare multumiti au fost postate in chiar clipa in care v-ati aruncat d-voastra privirea intr-acolo. Nu va lasati pacalita de etichetele care indica alte date, zile, ore si minute… Acelea sunt simple conventii pe interfata catre lumea nevirtuală.
ApreciazăApreciază
bunica said
Daaa! 🙂
ApreciazăApreciază
Stely said
„Avea o memorie senzațională. Își amintea de exemplu faze petrecute acum 50 sau 60 de ani, o capacitate de analiză și de interpretare extraordinară a „fenomenului”. Era o veritabilă enciclopedie.”
—Mircea Lucescu
Oare, D-l Goe pe care eu il consider un observator profesionist al „fenomenului ” fotbal, cu o o memorie de invidiat si capacitate de analiza si interpretare asijderea , dar si cu un talent literar deosebit , are deja publicata o carte sau articole la rubrica sportiva a vreunui ziar ? Eu continui sa-l caut , dar desi citesc articole(destul de bune) scrise de catre autori consacrati, doar doar sa-l dibuiesc pe „impricinat”,inca nu l-am gasit . Asa l-am dibuit de ex pe D’Artagnan . 🙂
P.S.Intr-un timp am crezut ca ar fi CTP dar m-am lasat pagubasa, intrucat sunt destule deosebiri in modul de interpretare . Altadata am crezut ca ar putea fi chiar renumitul critic literar N.M , dar nu -l recunosc, mai ales in stilul literar al acestuia.
http://evz.ro/nicolae-manolescu-romanii-in-fotbalul-european-799776.html
PPS. Daca cumva vi se pare ca am intins coarda cu cine stie ce laude si presupuneri „desantate” , sau chiar cu divulgari de secrete, va rog sa ma scuzati.
ApreciazăApreciază
bunica said
„Nu sunt cine par a fi”… 🙂
ApreciazăApreciază
bunica said
„Și nu par cine sunt”… 🙂
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Ba da, ba da!
ApreciazăApreciază
bunica said
🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Stely, desigur ca noi unul suntem (foarte) fiecare dintre cei cu care am fost identificati (din greseala dar cu argumente solide) de catre diferiti observatori… Desigur ca identificarea noastra cu fiecare dintre aceia nu este unifiorma, fiind noi mai degraba unii decat altii, pe scara de la 0% la 100%… Cu siguranta ca exista observatori care ar putea extinde gama entitatilor publice cu care am merita sa fim confundati noi unul (aka dl.Goe cel de toate zilele si toate noptile, albe precum spuma laptelui din CAlea Lactee)… Totusi, d-voastra, pentru ca sunteti o persoana serioasa, demna de incredere, va pot marturisi ceva, cu conditia sa nu divulgati niciodata, nimanui acest secret sacru: Oricat de mult nu ne-ar veni sa credem nici macar noua insine acest fapt, noi nu suntem o persoana publica (sau cu vreo urma de notorietate publica), si prin urmare orice tentativa de identificare cu o entitate de acest gen (oricare ar fii fiind aceea) este aprioric sortita esecului (si, uneori, deriziunii)… Faptul ca exista o multime nevida de observatori (multi dinttre ei de soi sau chiar foarte de soi) care, observandu-ne, au avut impresia ca avem alura unui personaj public (identificabil in acel univers) poate fi cumva magulitor si amagitor, dandu-ne impresia ca am fi putut fi cu usurinta o entitate publica cu succes la public, sau ca am putea deveni asa ceva. Nici vorba. Am fi putut fi noi („dl.Goe, nevirtualul”) o persoana publica cu public? Nu, pentru ca nu suntem… Povara acestei ratari (vai, imaginare), ne creaza anumite vulnerabilitati (care se adancesc in timp) alterand si distorsionand complet aiurea si nejustificat, predispozitia noastra pentru anonimat si virtualitate. Gurile rele ar putea spune ca facem apologia anonimatului (doar) pentru ca asta am fi fiind noi insine, un anonim nemantuit care ar fi tânjit pentru notorietate publica si care este astfel fortat sa se comporte precum vulpea care nu are acces la struguri… Ca sa dovedim atasamentul nostru sincer si dezinteresat pentru dreptul la anonimat si la libertate anonima chiar ca ar merita sa fim, (d)in umbra, o persoana deloc anonima, cunoscuta, notorie, publica, etc… Din (ne)fericire nu suntem asa ceva, ci un (foarte) oarecare, cu aceleasi dileme existentiale cu ale oricarui anonim care se cauta (pe sine insusi), pentru a se identifica (cu cineva?!, eventual cu acela pe care-l cred „observatorii”, cu acela pe care au ajuns sa-l creada „observatorii” alimentati cu impresii de catre emitzatorul care suntem, fiind, asadar), fiind astfel neperturbat de iluzia notorietatii publice (care de obicei inhiba devenirea; nu ca n-ar exista si alti factori inhibitori ai devenirilor, ca exista, slava D…lui. 😦 ). Na, ca m-am incurcat putin, in special in raport cu cititorii care n-au deloc cursivitatea citirii replicilor pseudo-faulkneriene emise din anonimat de catre sarmanul d.Goe. Cu siguranta (?! 🙂 ) ca daca aceste replici ar fi rostite de cine trebuie altfel s-ar ciuli urechile la ziceri. Dar deh, acuma, suntem sortiti sa partajam aceasta „drama” cu alde „bunica” si cu toti predeceseorii care au postat comentarii fara numar, fara numar, pe arca-lui-goe, care mai anonimi, care mai neanonimi, care, cum, si care au disparut din actualitate, conservandu-se insa in burta arcei ca potential fosil pentru viitori arheologi ai acestor intamplari cade se sedimenteaza vazand cu ochii. Oare ce va fi in mintea vreunui arheolog care va da din intamplare peste fosila lui INTJ, sau a lui Polichinellee, ori a Rebeliunii Minerale… ori… Drama rostirii unor replici pentru care n-ai anvergura necesara…
ApreciazăApreciază
neamtu tiganu said
„care mai anonimi, care mai neanonimi, care, cum, si care au disparut din actualitate,”
Disparitia comentatorilor mi se pare un fenomen nu numai ciudat, ci chiar ingrijorator si nu numai pe arcaluigoe. Peste tot pe unde, pe vremuri, colcaiau vorbaretii, se luau la trinta, spumegau s-a asternut linistea. „Celebritati” anonime au disparut, nici macar anonimi nu mai vor sa fie, nu mai vor sa fie nimic, absolut nimic. Nici nu au fost inlocuiti de alti anonimi. Erau situri cu 1000 de comentarii pe zi, acum de abia daca mai string zeci.
Oare care-i cauza? Oare lumea, pur si simplu, s-a blazat? Oare cenzura la singe si-a atins scopul, sa ne Puna calus la gura? Oare nu mai intereseaza pe nimeni nimic? Oare s-a spus tot ce se putea spune?
Pina si un bun prieten, ing, Duamne in ce hal am ajuns noi inginerii, nu mai are ce sa-mi comunice si-mi trimite un poem proaspat de Pompiliu Cretu:
ZORI
Când geana nopţii te atinge,
se răscolesc tăcute gânduri
ce-au stat ascunse în străfunduri,
mocnind în foc ce nu se stinge.
Furtuna sângelui ce bate
în ritmul orei ancestrale,
va întâlni în a sa cale
ecouri din trecute şoapte.
Se-aprinde focul de dorinţi,
ce-au stat ascunse în adâncuri
cu frământările din gânduri…
Şi vor aduce năzuinţi,
stârnind în suflete fiorii
pân’or veni în taină zorii…
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Mihai, cred ca fenomenul (disparitia comentatorilor, prin implozie) nu este nici ciudat si nici ingrijorator… in tot cazul nu mai ciudat si mai ingrijortator decat a fost la vremea respectiva fenomenul invers (aparitia comentatorilor, prin explozie)… Dupa parerea mea explicatia este similara fenomenului de magnetizare si demagnetizare descris de curba histerezis… Pur si simplu oamenii au realizat ca prestarea de comentarii in lumea virtuala nu le slujeste in niciun fel scopurile pe care le-au avut in vedere (sau in subconstient) atunci cand au inceput s-a practice acest gen de vorbarie. Prea putini (printre care cu onoare ne numaram si noi doi) au comentat de dragul comentariilor, pentru placerea de a vorbi si de a conversa. Majoritatea au urmarit alte scopuri, au avut alte asteptari, care, incet, incet (sau mai deodata), le-au fost inselate, producandu-le nedumerire, indoiala si duandu-i in cele din urma la disperare si blazare. Desigur ca aceasta explicatie ar putea fi nuantata si s-ar putea intra in detalii mai picante sau mai interesante sub aspect (ah) sociologic, psihoplogic ori antropologic, dar deh, cui i-ar trebui? A cam trecut vremea si moda vorbariei in gol dar cu elan in lumea virtuala… si niciodata n-o sa vie iarasi, caci nu ma-ncanta azi cum ma miscara, povesti si doine, ghicitori, eresuri, ce fruntea-mi de „copil” o-nseninara, abia intelese… pline de-ntelesuri…
Multumesc pentru poezie. Este (intamplator sau nu) extrem de adecvata in context, iar pentru unul precum dl.Goe, care se confrunta acut cu niste insomnii (cronice, sic) rebele, este un fel de consolare, caci, deh, oameni suntem. Suferim mai putin atunci cand vedem ca si altii au sau au avut aceleasi suferinte sau chiar mai atroce… 🙂 Acuma ca-mi impart suferinta cu alde Pompiliu Cretu parca deja ma simt un pic mai bine.
ApreciazăApreciază
neamtu tiganu said
imi amintesc, cu oarecare emotie, primele intilniri virtuale, in urma cu peste 25 de ani. Aveam un computer alb negru cu un ecran extrem de mic, m-am conversat cu un american care era la munca. Nu aveam nimic sa ne spunem, dar eram entuziasmati sa conversam, eram constienti ca suntem martorii unei chestii istorice.
Ceva mai tirziu am colindat pe ZIUA, nemoderat, a fost o mare placere, mai ales pt mine care fusesem rupt mai multi ani de realitatile romanesti. Cu multi dintre aceia sunt si azi in legatura.
Mai apoi a aparut epoca „basescu”, cea mai neagra epoca a comunicarii virtuale. Multe eventuale prietenii, legaturi au fost compromise pe veci.
Parca epuizati de scandalurile epocii de trista amintire s-a asternut linistea… imi pare ca acum toata lumea e de acord, sunt de aceeasi parte a baricadei si nu mai au ce sa-si spuna.
Comunicarea a fost inlocuita cu miile de whatsapuri, clipuri, youtuburi, pps-uri cu pisicute, elefanti, glumite… pe undeva ne-a adus la starea initiala de spectatori.
ApreciazăApreciază
RALG said
„Comunicarea a fost inlocuita cu miile de whatsapuri, clipuri, youtuburi, pps-uri cu pisicute, elefanti, glumite… pe undeva ne-a adus la starea initiala de spectatori.
Desi nu sunt adept al vreunei conspiratii mondiale explicite, as intreba parca nu neaparat retoric: Pai nu acesta era scopul? Sa fim adusi si redusi la postura de spectatori… prin liber-consimtamant… ca sa nu ne putem planage ca am fost constransi prin mijloace dictatoriale…
Eu mi-am facut veacul de libertate initiatica nu la Ziua ci la Jurnalul National… O perioada romantica de romantioasa amintire… Astazi insa cercul se inchide asa incat DREPTUL LA REPLICA este suspendat fara sperante prea mari de restaurare… suntem iarasi exact cum am fost: fara drept de replica. Vorbitorii liberi au fost consumati, storsi de orice vlaga retorica, lasati sa se consume in gol, sa se epuizeze, esentializandu-se spre variantele lor minimale, asa incat sa se faca iarasi liniste. Ma apuca asa o tristete iremediabila cand ma uit cat de putin si de marunt a ramas din universuri cuvantatoare, altadata admirabile si fascinante. Cat de aproape nimic a ramas (de ex) din ditamai conul Dorin (aka certocratul Tudoran) al carui subsol la editorialele din Jurnalul National si apoi de la primele sale bloguri mustea de viata si de spectacol intelectual liber, de inalta calitate… de umor si frenezie… Astazi omul a fost redus la starura de mica fiinta unidimensionala care nu pare a fi in stare de altceva decat dea a-si recicla ranchiunile, regretele, obsesiile si de a denunta atacurile marsave cu care l-au luat si il iau la tinta in mod nedrept colegii sai intelectualii. Scorul este vesnic 0 la 0, exact precum cel inregistrat acum, la pauza in semi-finala Franta – Belgia. Mi-e teama de tradare si de faptul ca se va ajunge la penalty-uri… adica la lovituri de pedeapsa…
ApreciazăApreciază
Stely said
@Dl Goe – Daca nu voi sti niciodata cine este anonimul Dl Goe , pe care eu nu pot sa-l consider cu nici un chip un anonim in lumea reala , nu mai are nici un rost sa scriu romanul acela de aventuri cu titlul „Peripetiile unei (unor) blonde grizonante pe Arca lui Goe „.
In cartea mea cele doua doamne sunt in cautarea identitatii D-lui Goe. Fiecare dintre ele si l-au imaginat in fctie de criterii diferite .
Ele , vrand -nevrand s-au antrenat intr-un concurs nevazut , necunoscut decat de ele doua . Dupa lungi „peripetii” ar trebui ca in final enigma sa fie dezlegata. Cine este Dl Goe ? Cine a castigat si cu ce metode ? Insa , putem sti doar daca Dl Goe din real va dori sa
ne „raspunza”. Cum sigur n-o va face, nici cartea nu va avea un sfarsit , ceea ce ii va infuria grozav pe cititorii cartii. 🙂
Ideea de la care am plecat inca de la inceput a fost aceea ca Dl Goe asa cum se prezinta dumnelui prin continutul topicelor si comentariilor sale nu are corespondent in vreuna din personalitatile cu notorietate dintre cele cunoscute de mine in lumea reala . Cine dintre acestea sa fie atat de pasionate de fotbal si tenis incat sa cunoasca cu exactitate evolutia echipelor de fotbal la CM , incepand din ani 60 si pana acum ? In aceeasi masura si la tenis . Cine dintre literatii cunoscuti ar putea sa scrie despre acestea , mai abitir ca un comentator sportiv profesionist ? Dar cine dintre literati ar putea sa scrie muult si al naibii de bine despre aproape tot ceea ce” misca” in fizica particulelor si subparticulelor cuantice ? Cine , cine ?? Da, am crezut ca il voi „citi” in stilul acestora . Ca voi gasi pe undeva macar un cuvintel care sa-l dea de gol.
Am gasit zilele trecute pe Arca lui Goe un nick ce m-a condus la un un blog arhicunoscut. E adevarat ca nu l-am recunoscut nici in ceea ce scria , dar nici in stilul lui consacrat. A avut grija sa scrie putin, atat cat sa n-o ia pe aratura. Banuiesc ca numai Dl Goe a stiut cine e.
In ce priveste descoperirea dupa stil nu este nici o enigma pentru mine ,cine este( de ex) nick-ul „bunica”. Ma mir cum crede ca poate insela pe cineva, mai ales pe mine. Dar da, pot spune ca, dupa comportamentul total schimbat vis-a- vis de Arca lui Goe, pentru cine nu-i cunoate stilul ar putea fi crezut a fi un nou vizitator si comentator .Cu aceasta ocazie insa, tin sa felicit nick-ul „bunica” pentru comentariile sale adecvate , consistente si frumos redactate , dar si pentru comportamentul total schimbat dar din pacate numai aici . Iata dar ca schimbarea s-a produs cu succes , insa nu atat cat sa nu poata fi identificata .
Deci, revenind la „oile noastre” pot spune ca m-am resemnat in ce priveste aflarea (cautarea) identitatii D-lui Goe . Va ramane pentru mine o enigma , un anonim… dar mare . 🙂
ApreciazăApreciază
RALG said
Nu stiu despre ce nick gasit pe arca lui goe ar putea fi vorba… acela care a avut grija sa scrie putin, atat cat sa n-o ia pe aratura… 🙂
P.S. Romanele sunt in genere fictiuni in care autorul are libertatea sa redea cum doreste realitatea si sa completeze din imaginatie tot ceea ce lipseste… Nu? Cine ar putea sa-l contrazica? Personajele? Ooo, nu nici vorba, nici macar cat Augusto versus Unamuno… 🙂
Frumos ar fi ca cele doua romane sa aiba acelasi titlu (sau macar subtitlu) si sa apara in acelasi timp. 🙂 Cu siguranta ca asta l-ar scoate din anonimat, daca nu pe dl.Goe, macar pe „dl.Goe”. 🙂
ApreciazăApreciază
bunica said
Oamenii nu mai au vreme să citească romane. Timp pierdut cu scrierea. Timp pierdut și cu analiza stilului domnului Goe ori al comentatorilor. 🙂 Cui prodest? Mai bine să ne concentrăm atenția pe meciul Franța-Belgia. Belgienii par mai incisivi. Hai, Belgia!
ApreciazăApreciază
Stely said
Dati click pe „vizitatorul” si veti vedea :
https://arcaluigoe.wordpress.com/2011/05/24/intermezzo-ii-fotbal-a-la-romanica-i/
Culmea e ca in perioada aceea comentam si eu cu nick-ul vizitatorul . . Banuiesc ca” vestitul „blogger si-a dat seama ca sunt eu si a vrut sa ma pedepseasca . Altfel cu ce scop a facut comentariul acela? S-a pus si pe el intr-o postura ridicola . Am crezut ca Dl Goe a vazut cine e dupa adresa de e-mail, care atunci ar fi fost noua . Cred ca ulterior a uitat cu ce ocazie a folosit-o si a introdus-o in adresa blogului. A, am zis ca ar fi luat-o pe aratura , in sensul ca daca ar fi scris mai mult ar fi putut sa se deconspire din greseala , scriind in stilul lui inconfundabil.
P.S. M-am gandit si eu la un roman de fictiune , dar daca as folosi nick-ul Dl Goe ar fi deja un personaj consacrat in lumea virtuala. Pe urma romanul , cu celelelalte nick-uri si ele consacrate, ar fi devenit un roman autobiografic . Eiii daa , vor fi doua romane. De unde ? Vise de noapte. 🙂
ApreciazăApreciază
RALG said
Oamenii in genere n-au avut niciodata vreme sa citeasca romane… fiind foarte (pre)ocupati cu „munca” si procesul (de productie; kafkian 100%) doar unii oameni au avut acest privilegiu, vreme si dorinta de a citi. Astazi populatia a ajuns la 7 miliarde de indivizi… Chiar daca masa „privilegiatilor” s-o fi redus ca proportie, totusi numeric a crescut enorm, intre timp. Exista pe planeta mai muti cititori potentiali decat oricand…
Allez les bleus, allez la France!
ApreciazăApreciază
bunica said
„Drama” este activarea cititorilor potențiali. 🙂 Are căutare proza scurtă. Se cer Jurnalele. Go, Belgia!
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Am in pregatire de foarte lunga vreme o colectie de povestiri foarte, foarte scurte (maximum 10 fraze), pentru cititorii ultra grabiti ai mileniului… Se va intitula: „Povestiri de nimic”. Pana acum n-am scris inca niciuna dar am in cap vreo 20 de nimicuri si mult vid… ceva, ceva va trebui sa iasa din asa potential… pe gustul cititorilor de azi, superficiali precum grafenul…
Go Belgia, go home… 🙂
ApreciazăApreciază
bunica said
Ehei, prozele scurte ale lui Caragiale! Ori cele ale lui Cehov… Ce nimicuri valoroase, câtă minte și cât suflet condensate!
Plecă Belgia. Don’t mind, mâine câștigă Croația, apoi o vom vedea campioană mondială. 🙂
ApreciazăApreciază
bunica said
D-apoi Borges! Să tot cetești așa nimicuri! BONNE NUIT! 🙂
ApreciazăApreciază
RALG said
большое спасибо… Nu uitati ca suntem in Rusia. Chiar si Franta…
ApreciazăApreciază
Stely said
Remember :
ApreciazăApreciază
bunica said
Why not friends? 🙂
*
E bine și în lumi paralele. Ne vom întâlni la infinit. 😊 Ar fi tare plicticos să gândim mereu la fel, ar fi tare plicticos ca în loc să spun ce gândesc să ruminez asupra contextelor… Mie îmi place felul în care alegeți subiecte, provocați vizitatorii la comentarii. Nu mă deranjează ajustările pe care le aduceți gândurilor mele. Mulțumesc.
Nici nu pierd, nici nu câștig, rătăcind prin Huvaca. Mă amuz câteva clipe, în felul meu non-genial.
Big secret: exact ce spun aici, pot spune și în lumea vie. N-am impedimente interioare, fiindcă viața m-a învățat că poți spune / scrie ceva și să primești feed-back pozitiv peste 10 ani. Am o dublă formare și am primit feed-back pozitiv de la oameni cu aceeași formare, la mult timp după emiterea unei idei curajoase.
Știți jocul acela de-a Autorul Model! Nu oricine se lasă format drept Cititor Model. La fel, nu orice autor estimează ce context îi este favorabil. Iar dacă știe, e posibil să se falsifice un pic, spre a-l face mai mult decât favorabil sieși.
La vârsta mea de bunică, nu am chef să mă falsific. Las întâmplarea și pe Doamne-Doamne – jucătorul de zaruri – să mă ajute. La ce bune grijile? 😊 Aceeași zicere a mea e simultan genială, tâmpită și toate combinațiile dintre cei doi poli. În lumile paralele. 😊 „Contextele”, „publicul” circumstanțial, selectează ce vor. Eu am bucuria clară a emiterii.
Cum mai ziceam, în lumea pur spirituală am altfel de bucurii. 😊 Acolo nu textuăm și nu generăm vorbe.
ApreciazăApreciază
RALG said
Nu stiu jocul de-a Autorul Model ( 😦 ) dar stiu jocul de-a Telefonul fara Fir. Ma rog, in acesta era post-post-modernista a telefoniei celulalre (evident ca fara fir, intr-un sir fara sir), titulatura jocului si-a mai pierdut din relevanta (ca si sensul viietii si al mortii prin desertul de cenusa al non-comunicarii, combatuta amagitor prin mijloace tehnice din ce in ce mai sofisticate, dar la fel de ineficiente precum cele primitive de dinainte de inventarea (descoperirea?) limbajelor articulate in cuvinte) dar, esenta ramane aceeasi, distorsiunea inevitabila produsa pe drumul de la emitzator la receptor… Mai ales cand firul imaginar al telefonului fara fir nu este simetric din punct de vedere al conductibilitatii de semnal in ambele directii… Intotdeauna exista o directie faforizata pe care semnalul circula mai usor decat in sens invers. Mereu unul dintre poli este mai degraba emitator, iar celalalt mai degraba receptor, indiferent de dorintele si de asteptarile active ale actorilor de la poluri. Ceea ce mi se pare paradoxal este ca uneori (in lume, in viata si chiar si in HUVACA daca nu cumva mai ales in HUVACA) cel care vrea sa fie (mai degraba) EMITATOR trebuie sa joace cu talent si convingere rulul de RECEPTOR (profesionist) si invers, cel care tine sa fie RECEPTOR (pentru a-si alimenta nevoia de a colecta informatie ca spetator, observator, spre potentiale dezvoltari viitoare) trebuie sa joace cu talent si convingere rolul de EMITATOR (stimulator astfel al altor potentiali emitzatori)… Ca sa ne facem (ceva) trebuie sa ne pre-facem (altceva)… Asta este regula universala a devenirii, alterata de principiul lui GOE: in drumul catre scop, scopurile se schimba, si de aici o nemaipomenita harababura care poate starni hazul sau tristetea, speranta sau deznadejdea, bucuria sau depresia, extazul sau agonia, uite asa, una sau alta, producand catastrofa prabusirii in una sau alta, din cauza unor mici si misterioase maruntisuri infinitzecimale, ca seminte ale nimicului absolut si universal (NAU).
P.S. Presupun ca prin sintagma „lumea vie”, va referiti la orice „lume nevirtuala”, in timp ce trimiterile pe care le facem noi se refereau la un anumit gen specific de lume nevirtuala, la spatiul public, cu public, care presupune un anumit nivel de observabilitate setat (fara pretentii epistemologice) pe baza bunului simt (common sense?)… Cu totii avem acces (de voie, de nevoie sau chiar de ne-voie) la anumite puncte din „lumea vie” (foarte impropriu numita asa, intrucat si lumile din contrapondere sunt la fel de incarcate de viata si dorinta), in care (teoretic) putem spune (fara impedimente interioare, dar vai nu fara impedimente) tot ceea ce ne trece prin cap… Nu-i (o) problema… Totusi dincolo de limitele difuze care spera in interiorul „lumii vii” spatiul privat de cel public, nu sunt multi cei care pot spune oricand, orice, oriunde… Sa nu ne amagim prea tare cu ideea infinitatii potentiale… Sau ma rog, sa ne amagim daca trebuie, dar cu luciditate… 🙂
ApreciazăApreciază
bunica said
În loc de Emițător și Receptor aș folosi „Interlocutori”. Aș merge pe mâna dialogiștilor și aș spune că ei negociază o lume, construiesc împreună o realitate, comunicând despre ea. În alte vorbe, cred că ați spus același lucru mai sus, vorbind de paradoxurile celor doi termeni.
*
Lumea vie este pentru mine cea în care nu folosesc un pseudonim.
*
Ce sens ar avea să vorbesc publicului despre viața mea privată? Ce sens ar avea să vorbesc despre Matei Vișniec la Conferința bucătarilor? DAR pot scrie un studiu despre Matei Vișniec, într-o revistă literară, fără impedimente interioare de natură culturală, fără să caut a fi „în trend”. Pot să-l citesc altfel decât a fost citit, fără frică de gura lumii intelectuale.
*
Infinitatea potențială combinată cu întâmplarea îmi poate scoate în cale „oportunități”. 🙂
ApreciazăApreciază
Stely said
Of, of …aici despre CM de fotbal si patimi nationaliste :
https://www.gsp.ro/international/cm-2018/novak-djokovic-a-declansat-un-scandal-imens-si-e-numit-tradator-in-serbia-reactia-dura-a-unui-politician-543722.html
P.S. Fara gol pana acum in semifinala Franta-Belgia. Rezultat imprevizibil insa. Eu merg tot cu Franta . Hai Franta!
ApreciazăApreciază
RALG said
Deh, politicieni imbecili exista pretutindeni… Mie gestul lui Novak Djokovic mi se pare admirabil… Pana la urma sârbii si croatii trebuie sa se impace, sunt rude bune, vorbesc aceeasi limba… Ce Dumnezeu…
ApreciazăApreciază
RALG said
Franta este in finala!!! Pentru a treia oara in istorie… Sper sa reuseasca sa castige Campionatul Mondial… Jocul de azi a fost bun si spectaculos, dar n-a avut destule elemente pentru a deveni legendar sau macar glorios precum alte semi-finale de mai inainte… Belgia ar fi trebuit sa riste mai mult…
ApreciazăApreciază
bunica said
ApreciazăApreciază
RALG said
U-luitor… CROATIA a zdrobit Anglia si este pentru prima data in finala… Franta nu va avea viata usoara cu ei, chit c-or fi si ei nitel epuizati fizic si psihic dupa razboaiele si victoriile al al Pirus… re-purtate pana acum.
Dar pana atunci mai avem niste finale, una dintre le fa fi (semi)finala de la Wimbledon dintre nemuritorii Djokovic si Nadal…
ApreciazăApreciază
bunica said
Ce-ar fi să devină Croația campioană? Zic și eu așa, ca o bunică mai inocentă într-ale fotbalului. 🙂
ApreciazăApreciază
bunica said
Așadar, eu țin cu Croația! Hai, Croația! ❤
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
D-voastra si Novak Djokovic… Sunteti intr-o companie selecta… Noi unul n-am avea nimic impotriva… doar ca sansele teoretice pentru aceasta varianta sunt destul de mici in context…
ApreciazăApreciază
bunica said
Teoria ca teoria, dar să vedem practica! 🙂 Hai, Croația! ❤
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Daca va castiga Croatia Cupa mondiala aveti voie sa-mi adresati o intrebare (orice intrebare) la care sa se poata raspunde cu „da” sau „nu”, si la care sa va acord raspunsul in in urma unei trageri la sorti cu doua sanse „da” sau „nu”. Daca e „da” (cap) voi fi fortat sa va raspund, daca e „nu” (pajura), in rezev dreptul de a nu spune nimic, nici da, nici nu… Ce ziceti?
ApreciazăApreciază
bunica said
Deal, în principiu. 🙂 DAR… cum știu dacă a căzut cap ori pajură? Clip video? 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Pai, in caz ca nu gasim o metoda viabila, o sa ma credeti pe cuvant. Dar… in cazul in care Croatia nu va castiga campionatul mondial, d-voastra ce oferiti in schimb?
ApreciazăApreciază
bunica said
Ce v-ar plăcea să primiți? 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Desi nu cred ca este cazul sa derapam prea mult in imaginar… 🙂 as putea zice ca mi-as dori sa primesc o vacanta de o luna in Italia… All inclusive…
ApreciazăApreciază
RALG said
„Gata! S-a terminta! Luna de fotbal !” Uf, a si trecut. Gata. S-a sfarsit ! A trecut campionatul asta ca si cand n-ar fi fost… Luna de fotbal s-a incheiat. Luna de miere s-a terminat. Eu unul il mai vreau odata… Acum, daca s-ar putea… Apropo si de ce mi-ar placea mie sa primesc… In fapt nici nu vreau prea multe… Doar intensitatea cu care-mi sunt refuzate banalele dorinte le face sa para asa de o anvergura monstruoasa si inacceptabila…
ApreciazăApreciază
bunica said
Poate că, într-o lume paralelă, câștigă Franța, iar eu vă ofer o vacanță în Italia all inclusive. Partea faină este că de aici nu vom putea ști niciodată dacă așa a fost ori nu a fost așa. Apropo de DA ORI NU. 🙂
ApreciazăApreciază
Stely said
Ufff , in sfarsit s-a terminat … 7 ore !! . Hai, Nole da-i bataie !!l
P.S. Prevad ca cine va castiga in seara asta, va lua trofeul. Kevin Anderson e mort de oboseala . A luat o cazutura , dar i-a adus noroc. 🙂
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Hei, d-na Stely, ce surpriza, as fi tentat sa zic… vazandu-va mesajul… Aveam cumva sentimentul ca nu veti mai comenta prea curand pe Arca lui Goe, simtimdu-va eliberata de aceasta dulce povara (si dezamagita totodata), odata cu iesirea formala a d-lui Goe din anonimat (produsa prin scufundare in deplin anonimat), care vå va fi stricat si planurile editoriale si justificarile epistemologice ale romanului avut in pregatire.
Se vede treaba ca dl. Anderson va obtine fara probleme trofeul, intrucat in seara asta nimeni n-a castigat meciul. Dar nu numai din cauza asta. D-lui este pe val, si nu cred ca poate fi oprit din castigarea trofeului nici de (vreo) oboseala, nici incurcat de vreunul (oricare) dintre cei doi old boys, care-si vor incheia maine (n.b. azi), pe lumina, meciul lor, incarcat mai degraba de duioasa nostalgie si frumusete calma, decat de spectacolul ciocnirilor de alta data. Admirabil felul in care se iau in serios umbrele celor doi mari campioni, chiar daca insidioasa batranete le mai joaca feste facându-i sa renunte a se mai arunca, precum niste lei in turbare, dupa fiecare minge, ca-n trecut. Acum primeaza intelepciune, inteligenta de a juca cu economie, dozarea maxima a efortului, fortand un pic doar in anumite momente cheie (sau care ar trebui sa fie asa). Cu toata nota sa de patetism, meciul este frumos, asa cum este, intre doi mari campioni, peste care trecut-au anii. Dar, la urma urmei, este (inca) cel mai bun tenis disponibil pe piata, intrucat catzelandrii si lupii cei tineri nu sunt inca in stare sa-i alunge din arena. O alte parte din spectacol, de o frumusete speciala, este felul in care se manifesta sotia lui Novak Djokovic, felul cum traieste si sufera alaturi de el (fiind acesta un lucru esential pentru orice campion, chiar si pentru cei anonimi). Macar pentru asta ar trebui ca dl.Djokovic sa se sforteze nitel si sa castige partida impotriva bunului si batranului sau prieten si adversar, Rafael Nadal… Atat… Oricum duminica Anderson va castiga si el, in premiera un turneu de mare slam. Poate si Croatia (cine stie, desi aici am mari indoieli intrucat in carti scrie „Franta”).
Cu drag si consideratie, al d-voastra dl.Goe, (ne)anonimul insomniac…
ApreciazăApreciază
Stely said
@Dl Goe,
Stiam ca, acolo, undeva , sunteti si dvs conectat cu aceeasi(poate si mai mare)intensitate emotionala pe care am trait-o si eu la meciul ( Isner-Anderson)care (in sfarsit) s-a terminat , noaptea tarziu . Trairile emotionale s-au datorat( mai mult) faptului ca meciul continua epuizant fara a fi vreun semn ca unul dintre cei doi combatanti va ceda . Despre Isner stiam ca mai trecuse peste un asemenea moment , tot la Wimblendon , cand meciul a durat 11 ore? , dar pe durata a trei zile . Acum insa asteptam cu nerabdare meciul Djokovic -Nadal , si eram exasperata de faptul ca acesta nu se mai termina. Obosisem asteptand , pana si eu daramite cei doi . Acesta a fost motivul pentru care am „spart” linistea pe Arca lui Goe . A fost o interventie spontana ,intrucat stiam ca veti fi acolo s-o intampinati, dar din pacate ceva mai tarziu , iar eu deja dormeam „bustean” multumita ca Djokovic va intra azi pe teren cu un mic avantaj. Prevad ca va castiga. 🙂
Am privit meciul cu aceleasi emotii, dar de aceasta data ele au fost prilejuite de spectacolul deosebit de incantator pe care cei doi l-au oferit din plin, cu totul altfel decat cel care abia se terminase. Primul meci a fost o lupta incrancenata, ca intre doi gladiatori, iar cel de-al doilea a fost un adevarat spectacol, placut si relaxant pentru privitori. Nu pot sa spun care dintre ei a fost mai bun, ca precizie , viteza de reactie, diversitate de lovituri etc. Cred, totusi, ca balanta a inclinat spre Djokovic. A avut peste 10 asi (cred) iar Nadal doar3.
Hmm… faptul ca nu am comentat are mai multe explicatii (cauze). Nu , nu din cauza iesirii din anonimat a D-lui Goe . Pentru mine ramane acelasi Mare anonim, asa cum l-am privit inca de la inceput. Deci nu sunt dezamagita, deoarece chiar nu mi-am dorit sa stiu cine este de fapt . Am cochetat cu ideea scrierii unui asa zis roman de aventura, pentru materialul vast si plin de trairi psihologice ,un fel de lupta care continua sa se dea neincetat in mesageria mea, atat cat sa se scrie un roman de suspans. Nu am mai comentat pentru ca numai asa pot sa beneficiez de un mic ragaz. Cand se comenteaza aici , nu mai vin e-mail-urile acolo. Sunt insa conectata ca spectator fidel al Arcei lui Goe, Astept cu nerabdare finala CM si, desigur, pe cele de tenis. La feminin sper sa castige Angelique …
PPS. Anonimul insomniac ? De ce ? Sper ca motivele sa fie tracatoare , datorate unor ingrijorari ce pot disparea odata cu rezolvarea cauzelor ce le-au produs (indus). Si eu am insomnii de genul acesta, dar le-am gasit un remediu. Este vorba (dar cred ca stiti) de exercitii de respiratie. Nu stiu daca este adevarat , dar au un efect rapid, zau . 🙂 Si , culmea , nu mai visez ca sunt singura si ma ratacesc. Ah, mi-am amintit : azi noapte am visat ca ne urmarea , pe mine si pe inca prietena , un baietandru care credeam ca voia sa ne omoare. La un moment dat ne-am despartit , eu am luat-o intr-o parte , iar ea in cealalta parte . I-am strigat sa se duca la politie si tipul s-a luat dupa ea. Eu am fugit pana ce am vazut o scoala si am intrat val vartej in cancelaria profesorilor , rugandu-i sa sune la politie etc… Tipii insa se uitau muti la mine fara sa aiba vreo reactie. 😦 Cred (zic eu) ca din cauza ca vazusem( printre picaturi ) un film pe HBO cu Denzel Wasignton (” Roman J. Israel, Esq. (2017″) cu niste tineri care erau implicati intr-o crima etc. Mi-a placut filmul .
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Dar bunica? Nici bunica… 🙂
Oare dl.D’Artagnan (one of the lost connections) o privi finala de la Wimbledon? O avea de ales?
ApreciazăApreciază
Stely said
Gata ! S-a incheiat tot cu o cazatura, dar de data acesta norocul a fost de partea adversarului, NOVAK DJOKOVIC !!! Bravo Nole ! Felicitari ! Felicitari si celor care te-au sutinut si care au crezut in tine ! Salut , de asemenea, revenirea ta in elita tenisului mondial , revenire prevazuta de mine exact acum in acest turneu. Maine, in finala, va fi asa cum am spus : trofeul este al tau. Succes si bafta !
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Iarasi duminica… o duminica oarecare iarasi. Oarecare oarecare dar cu doua mari finale… la Londra si la Moscova… cu conexiuni directe la Belgrad, Zagreb, Paris si Cape Town, si indirecte pretutindeni, cu miliarde de spectator (mici entitati captive bio-logic in trupuri… de materie). Ce mica-i planeta noastra, si ce mica-i vacanta mare…
ApreciazăApreciază
Stely said
Daaa , a fost o duminica plina de suspans si emotii pe masura. A fost asa cum am sperat si prevazut: au castigat cei mai buni , dar si cei mai odihniti. Ambele partide (ce CM si finala de tenis Wimblendon 2018 ) au avut darul de a face fericiti , aproape in acelasi timp ,
sute de milioane sau chiar miliarde de oameni . Sunt si eu fericita ca am fost conectata cu toate simturile ,fiind si martora a acestei explozii universale de bucurie. Sa nu fii mandru ca esti locuitor al Terrei ? Pai da . 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Asta este o mândrie noua, pe care nu stiu sa o fi mai exprimat cineva pânå acum atat de explicit: mândria de a fi påmântean… 🙂 Deocamdata sa ne mândrim noi intre noi ca n-avem cui altcuiva, dar mai stii? Maine, poimaine o sa ne ne mandrim fata cu niste extraterestri.
ApreciazăApreciază
Stely said
@ Dl Goe , banuiesc ca ati tinut cu Croatia . 🙂 Parca asa spuneati , acum catva timp : Sa revenim la oile noastre: urmeaza meciul Croatia – Danemarca. Intrucat in mare secret (si v-as ruga sa nu mai spuneti nimanui) eu sper anul acesta Croatia sa castige Campionatul Mondial de Fotbal,
Imi pare rau ca favoritii dvs au pierdut. Cred insa ca nu va pare rau , intrucat abilitatile d-voastra de previzionar nu v-au tradat , numind Franta drept castigatoare . Plus de asta veti beneficia si de bonusul oferit de bunica. Veti pleca in sejurul acela in Italia … 🙂
Dar despre meciul Djokovic -Andesrson ce aveti de spus? Eu , sentimentala cum sunt , am avut lacrimi in ochi . Mai ales cand l-am vazut pe micutul lui Nole ( frumos foc) cum privea surprins cum tatal lui salta bucuros trofeul deasupra capului. Era pentru el o priveliste minunata, pe care o vedea pentru prima data in viata lui. Eiii , cred ca in secret ati crezut in victoria lui Nole , dar ati spus ca va castiga Anderson numai ca sa fie invers , nu-i asa ? 🙂 Eu trebuie sa va spun cu mandrie ca am ghicit ? toti castigatorii, inclusiv pe Angelique la feminin.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Am tinut cu Croatia pe traseu, dar in finala sentimentele mele au fost impartite, intrucat si Franta a fost pe lista favoritelor mele prin jocul prestart (plus simpatia pe care o am pentru tara respectiva 🙂 ) asa ca nu m-am suparat. A fost o finala frumoasa, chiar daca au fost si multe greseli mari pe care te-ai astepta sa nu le vezi la un asemenea nivel. Croatia si-a facut deja un nume si o traditie. Are o medalie de bronz si acum si una de argint la Campionatele Mondiale, ceea ce va face ca in viitor sa existe asteptari pe masura… Franta a intrat in elita tarilor care au mai mult de un titlu Mondial la activ: Brazilia (5), Germania (4), Italia (4), Argentina (2) si Uruguay (2).
Luna de fotbal s-a terminat, lasand in urma multe goluri si un GOL imens. De maine ne intoarcem la rutina zilnica imn care nu va mai depinde totul de zeul Fotbal sau zeul Tenis…
P.S. Despre dl. Djokovic nu sunt inca in stare sa spun ceva. M-am bucurat intens pentru victoria lui „neasteptata”, dar a fost o bucurie mai ales interioara, pe care n-am reusit s-o exteriorizez (ca alte dati). Am fost (fara sa vreau) in ton cu el insusi. Am remarcat ca si el manifesta o bucurie retinuta (aproape tematoare) dupa fiecare punct castigat (cu unele exceptii).
Si la tenis s-a intamplat ca la Fotbal… In sensul ca si in Franta satisfactia ar fi fost si mai mare daca victoria finala ar fi fost in fata Angliei, dupa cum si satisfactia pentru castigarea Wimbledonului ar fi fost si mai mare daca s-ar fi consumat impotriva lui Roger Federer. Dar, pana la urma au si andersonii si croatiile rosturile lor pe lume. 🙂
ApreciazăApreciază
Stely said
Aoleu, n-am inchis tag-ul bine!! Dl Goe, hai , va rog frumos, reparati-l dvs. Nu ma refuzati. Va raman datoare. Multumesc anticipat. 🙂
ApreciazăApreciază