Povestiri de nimic

Nota justificativă.

Știți si voi că se practică proza scurtă si foarte scurtă, mai ales prozatorii. Ne-am înmulțit in așa hal pe planeta, încât singura literatură digerabilă cât de cât este proza foarte scurtă. Suntem deja prea multi scriitori (inclusiv pe cap de locuitor) încât fiecăruia îi revine o felie din ce in ce mai îngustă din atenția si timpul pe care i le pot acorda cititorii (o specie pe cale de dispariție). Cititorii s-au împuținat îngrijorător, ne mai perpetuându-se ca în erele anterioare, practicând mai degrabă sexul protejat, în timp ce selecția naturală a produs in ultima vreme aproape exclusiv scriitori…

Prin definiție scriitorii sunt niște ființe cu imaginație bogată, cărora le umblă mintea anapoda, făcându-i să viseze la cai verzi pe pereți… si să alunece una, două, în deliruri incompatibile cu prezervativele, inclusiv cu cele fosforescente sau aromate. In plus cei din secta scriitorilor au talentul de a da mereu peste un gen anume de femeie, femeia care este toată numai pizdă, si pe care indiferent cum o întorci tot peste pizdă dai, așa încât perpetuarea este practic inevitabilă. Nici măcar nu contează ca mama purtătoare nu este scriitoare, ci cel mult cititoare, gena scrisului fiind pre-dominantă si transmițându-se obligatoriu la urmașii de ambele sexe. Pentru scriitoarele apărute astfel lucrurile se petrec aproape întocmai precum se întâmplă pentru scriitori, cu mici si nesemnificative diferențe, specifice sexului, compensate si acelea, până la anulare, de către valurile de emancipare generalizată care împiedică orice discriminare pe bază de sex. Sunt convins că cititoarele noastre vor reformula (în minte), cuvânt cu cuvânt, descrierea echivalentă care explică de ce (si) scriitoarele se perpetuează mai mult decât cititoarele.

Iată așadar aici niște premise care prefigurează predispoziția pentru proză scurtă si foarte scurtă: penuria de cititori, lipsa timpului si a dispoziției pentru lectură, o goană nebună în fiecare azi ce-n mâine ca un fulger va trece… Si asta nu este totul. Scriitorii înșiși sunt contaminați de morbul goanei nebune, devenind incapabili de a scrie lucrări ample, romane, foiletoane, epopei… Se pot scrie cel mult nuvele, schițe, povestiri, si, mai ales, eseuri. Nu mai scrie nimeni Război si Pace că (nici) n-are de ce… Momentan sunt la moda eseiștii…  Prin urmare cererea si oferta converg, în literatură (si nu numai), către genul scurt, mai ieftin, mai practic, mai accesibil, mai rapid si mai fără riscuri… O ratare literară în genul scurt, la fel precum una în sexul scurt, nu poate fi atât de colosală pe cât ratarea scrierii unui roman ori cea a scrierii unui roman fenomenal de prost. Așteptările si pretențiile de la proza scurtă si foarte scurtă sunt mici spre foarte mici, iar eșecurile ca si inobservabile, autorilor oferindu-li-se cvasi-instantaneu șansa unei noi încercări… Totuși abundența enormă de scriitori (care foști poeți, care foști romancieri, care foști critici literari (da, da), care pur si simplu nimic altceva), producători de proză scurtă si foarte scurtă, face dificila consacrarea unor debutanți. Singura șansă este practicarea prozei nu scurte, ci ultra-scurte, pe unde lungi in medii virtuale. Noi, ca personaj de schiță, am cam ști cum devine treaba, așa încât (teoretic cel puțin)  putem livra niște eșantioane literare, sub forma unor povestiri de nimic, mici, tinzând la zero, a cărora lectură să se poată face, fără probleme, în 10-15 secunde, adică fix in răgazul pe care-l are mintea navigatorului virtual atunci când comută de la un canal (media) la altul, între două știri (si acelea fake).  Inauguram astăzi, pe Arca lui Goe (o plută), categoria literară „Povestiri de nimic„, în genul ultra-scurt… pe care potențialii cititori să le poată lectura pe telefonul inteligent oriunde, oricând, in no time and no space, in tramvai, pe trotuar, în parc, pe budă, între două e-mailuri…  între preludiu si postludiu… la o țigară sau nu. Scopul nostru este să (com)batem concizia celui mai scurt roman propus până acum, compus de Bula, si care, conform cerințelor prestabilite, trebuia să fie încărcat de mister, sexualitate si mistica si pe care-l reamintim publicului nostru țintă: „Ah, zise contesa, Dumnezeii ma-sii, iarăși am rămase gravida si nu știu cu cine!„.

De data viitoare venim cu eșantioanele originale. Acceptam si oferte de la contributorii benevolii, creatori de lucrări minuscule (excluzând însă epigramele si haiku-urile). Până atunci oferim repere bibliografice si lecturi alternative, spre deplina informare si derutare a vizitatorilor noștri care au la bază cursul de citire rapidă, acela care-ti îngăduie să citești Război si Pace într-o jumătate de ora, pentru a fi complet edificat (este vorba despre niște războaie în care era implicată Rusia):

Câteva recomandări de proză scurtă și nuvele

Premiul Iocan pentru proza scurtă – Ia te uita se acorda si premii, aviz amatorilor profesioniști. 🙂

Proza. Proza scurta. Proza umoristica

Proza scurta – Liliacul alb

Editura LiterNet – Catalog

7 cărţi de proză scurtă românească

Proza scurta. Eseuri