Intâmplări din casă. Spiriduşul.
Posted by Arca lui Goe pe iulie 31, 2018
Voi care-mi cunoaşteţi dimineţile doar din proză,
Voi nu stiţi cum împletesc eu (ca poet), artistic
agonia şi extazul,
Tăcerea şi liniştea (două lucruri atât de diferite)
Dizolvându-le, în loc de zahăr,
în cafeaua amară şi neagră
ce-mi zâmbeşte zilnic din cana,
ca o femeie din Africa, pe care am cunoscut-o cândva,
demult, într-un film dintr-o altă viaţă.
Ei bine, în dimineaţa asta,
In care mă pregateam iaraşi să mă furişez,
Prin casă, ca un hoţ printr-o casă straină…
M-am trezit cu un spiriduş.
Spiriduşul, cu voce cristalină ca de clopoţel,
Mi-a spus că a venit să ne facem împreună gimnasitica matinală.
Am făcut exerciţii, am respirat, am alergat,
Am făcut genoflexiuni, flotări şi iaraşi am respirat.
Tăcerea a disăarut. Liniştea a rămas.
Apoi spiriduşul s-a invitat la micul dejun.
Am savurat împreună omleta, sucul de portocale şi aerul clar al dimineţii.
In curte. Păsarile. Conversaţia. Privirile.
Grijuliu, spiriduşul m-a întrebat dacă nu cumva e târziu şi o să întârzii la serviciu.
Cam era, dar ce mai conta?
(b)Arca lui goE 
Arca lui Goe said
Apropo (si) de diferentele enorme, care se manifesta uneori, oriunde, intre liniste si tåcere… (dintre care una nu-i niciodata, dar niciodata asurzitoare)… as constata ca si A-I-C-I pe Arca lui Goe, in acest neant impersonal (ca o iluzie a nimanui), se petrec intamplari subterane, bizare, inexplicabile, care alimenteaza discordia semantica intre liniste si tåcere, producand totodata urme vagi, aproape insesizabile, pe punte. Entitati (altminteri) invizibile, de demult, re(a)trase, produc mici si timide amprente… ale caror sensuri råmân ambalate in taceri misterioase… alimentand, totusi, linistea calma care guverneaza minuscula Arca a lui Goe. Intamplator sau nu toate acestea constituie, fiecare in parte, proze ultra scurte, care par ca si-ar cauta (fara sa-si gaseasca) locul in tagma povestilor de nimic. Azi nu, dar mâine nu se stie… 🙂
ApreciazăApreciază