(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

15 Septembrie

Posted by Arca lui Goe pe septembrie 15, 2018

15 Septembrie, o zi plină de semnificaţii cândva. Ziua când începea şcoala, inclusiv şcoala vieţii, o zi plină de prospeţime, de emoţii, de promisiuni. Ziua tuturor începuturilor, a tutoror aşteptărilor şi speranţelor întru atingerea unui deziderat simplu şi banal: fericirea. Astăzi 15 septembrie este o zi ca oricarea alta, cu lumini şi umbre, cu soare pal şi blând, cu dimineţi mirate şi solitare.

Cuprins de un soi de o nelinişte surdă şi fără sens, mă extrag pe mine din mine şi din liniştea (in)comoda a casei, şi plec, foarte devreme, să cumpar pâine, pentru micul dejun. Pe stradă nu e nimeni altcineva decât soarele, de o blândeţe infinită (dacă o exista aşa ceva), zâmbindu-mi cu gura până la urechi de parcă m-ar cunoaşte de undeva. Un cârd de biciclişti (generat spontan, direct din aerul formidabil de dens şi de clar al acestei dimineţi de septembrie) trece în viteză pe lângă mine. Una dintre bicicliste ridică mâna şi-mi strigă: „Bună dimineaţa”. „Bună dimineaţa”, apuc să-i răspund, întorcând capul dupa ea şi exersand din mers efectul Doppler-Fizeau… Ajung la „Patiseria Florentină”, dar probabil că e înca prea devreme ca să fie deschisă. Nu se vede nimeni înauntru, nicio mişcare, dar scaunele sunt aşezate frumos la mese. Imi încerc norocul. Uşa e deschisă. Intru şi mă aşez la o masă. Nu mai este nimeni acolo, niciun client. Sunt singur, singur, singur, ca-ntr-un han departe, doar că nu plouă. Dimpotrivă. Soarele ţine morţis să inunde totul cu o lumină dulce şi blajină care mă forţează să-mi amintesc cuvinte pretenţioase (diafan, de ex). Probabil observand că există clienţi, vânzătoarea a pornit muzica. Din plafon susură discret un blues ce-mi pare vag cunoscut. Cer o cafea şi cafeaua vine având în top o inimioară de caimac atat de frumos conturată că-mi vine să-i fac o poză şi s-o postez pe facebook (bine că n-am cont). Privesc pe geam şi fiecare trecator mi se pare un eveniment, un spectacol, o bucurie în sine. Probabil că om avea ceva în comun, noi aştia de umblam aşa buimaci dimineaţa devreme, sâmbăta, în zilele de 15 ale lunii septembrie… Trag cât pot de cafea, dar până la urmă tot se termină. Trebuie să mă ridic din acel mic paradis de conjunctură şi să-mi caut de drum. Acuma presupun că n-o să mă credeţi (căci nici mie însumi nu mi-a venit să cred), dar în chiar clipa în care dădeam să mă ridic de la masă, din difuzoarele Patiseriei Florentine, a început să se auda Jacques Brel implorând „Ne me quitte pas”. Am rămas ţintuit. Am reuşit cu chiu cu vai să nu izbucnesc în hohote de plâns (mă rog de urlat, am urlat eu ceva acolo, dar numai pe dinăuntru).  Când s-a terminat melodia m-am ridiact şi am plecat spre ieşire. Vânzătoarea mi-a zâmbit şi mi-a spus că-mi urează o zi bună. O zi bună ?! O glumă tristă  sau o realitate subtilă, cine stie…

 

75 răspunsuri sa “15 Septembrie”

  1. Dl.Goe said

    Apreciază

  2. bunica said

    Am fost profesoară. Nu mai sunt. Un timp după ce m-am pensionat, de voie, trăiam nostalgic ziua de începere a școlii. Mi se luase / mă privasem de o jucărie. Acum nu-mi mai pasă. M-am desensibilizat. O fi bine? O fi rău? Lucrez altfel, am alte sărbători. Alte începuturi. Mulțumesc pentru Aznavour, o iubire a mea de tinerețe.

    Apreciază

  3. bunica said

    Charles Aznavour
    Désormais

    On ne nous verra plus ensemble
    Désormais
    Mon cœur vivra sous les décombres
    De ce monde qui nous ressemble
    Et que le temps a dévasté
    désormais
    Ma voix ne dira plus je t’aime
    Désormais
    Moi qui voulais être ton ombre
    Je serai l’ombre de moi-même
    Ma main de ta main séparée
    Jamais plus
    Nous ne mordrons au même fruit
    Ne dormirons au même lit
    Ne referons les mêmes gestes
    Jamais plus
    Ne connaîtrons la même peur
    De voir s’enfuir notre bonheur
    Et du reste
    Désormais
    Désormais
    Les gens nous verrons l’un sans l’autre
    Désormais…

    Apreciază

    • Mare nemernic acest Charles Aznavour !!!

      Apreciază

      • bunica said

        🙂 🙂 🙂 Un țăran își duce vaca la târg. Bătrână, amărâtă, șchioapă, costelivă, fără lapte. Îi etalează în gura mare defectele. Un potențial cumpărător de ceva din târg îl întreabă: – Bade, de ce ai mai adus-o aici, dacă-i așa o pacoste? Țăranul răspunde: – Păi, ca s-o fac de rușine, bre!

        Apreciază

        • RALG said

          N-am inteles aluzia, dar na acuma, nu-i nici primul, nici ultimul, nici cel mai de seama lucru ce mi se-ntampla pe interfatza asta… 🙂

          Apreciază

          • bunica said

            O aluzie neînțeleasă e ca și cum n-ar fi fost.. „Mare nemernic acest Charles Aznavour !!!” Yes!

            Apreciază

          • RALG said

            La fel ca si poetul Jacques Brel cu al său „Ne me quitte pas”, tot asa si poetul Charles Aznavour cu al său „Désormais”, incearcă sa ne vândă impresia că emotiile adanci si dureroase cu care se confrunta atat de intens incat acestea sublimeaza pe loc in arta, s-ar petrece in timp real… ca ne aflam pe un teatru de lupta cu rezultat incert in care totul este intamplandu-se ACUM si eventual de acum incolo… ca exista speranta ca lucrurile se mai pot rezolva, ca indragostitii se mai pot impaca, ca implorarea nu este una fara rost (o jelanie penibila si zadarnica), sau ca amenintatorul si apocalipticul viitor care incepe „Désormais”, este doar ipotetic, potential, si ca odata denuntat mai poate fi intors si deposedat de inexorabilitate… Nimic mai fals… Din acest motiv ii putem considera pe cei doi poeti ca fiind niste mari nemernici (si niste papugii). Ei stiu foarte bine ce fac, intorcand-se intr-un trecut incheiat, consumat deja, pierdut, pe care-l retraiesc mobilandu-l artistic cu aura actualitatii, a prezentului. Brel ar fi trebuit sa stie ca atunci cand ajungi sa spui „intr-un acum oarecare”, ne me quitte pas, ne me quitte pas, ne me quitte pas, e deja prea tarziu, ca ai fost parasit demult deja, abandonat, uitat, si deposedat de orice importanta, si ca entitatii de care te milogesti nu-i (mai) sta in putinta sa te ajute in vreun fel nici daca ar vrea. N-are cum. Prin gesturile lor cei doi (si altii de teapa lor) pot stoarce lacrimi (cel mult), dar nu pot repara nimic din ceea ce a fost iremediabil sticat. Totusi arta lor nu este chiar lipsita de orice sens, pentru ca facandu-i pe ei (si pe eventuali martori inocenti ce se regasesc in ipostaza respectiva) sa planga in hohote,se face astfel un prim pas spre eliberare. Lacrimile sincere si necenzurate au darul de a initia exorcizarea. Ascultandu-i pe alde Jacques Brel si Charles Aznavour nu trebuie sa speram in reparare ci in eliberare. In acord cu inexorabila directie a entropiei si a vectorului timp, caci traim (vai de capul nostru) intr-un univers eminamente ireversibil (dupa cum poate confirma din proprie experienta petrecuta pe pielea lui, orice citititor citit si unic al (b)Arcei lui Goe, in cazul in care indrazneste sau catadicseste sa deschida gura).

            Apreciază

  4. bunica said

    „Nu trebuie sa speram in reparare ci in eliberare”, iată un principiu terapeutic foarte sănătos. Cât despre „nemernicia” artiștilor, pot pentru a zice că ea este sporită de „nemernicia” receptorilor de artă și text, care intră spontan în jocul prezentificării (etapă necesară unei „lecturi experiențiale”).

    Apreciază

    • Chiar daca adesea avem dificultati in a exprima complet in vorbe, propozitii, texte, o realitate cu care ne confruntam, simtind ca oricum am insaila vorbele tot nu vom reusi (genii de-am fi, deh, „realitatea este complexa si are multe aspecte”), prea tare nu ne poate ajuta inventarea unor cuvinte. Ba dimpotriva, procedeul poate fi contra-productiv… si contra-intuitiv. Mai multe cuvinte pot insemna mai degraba mai mult zgomot decat mai mult sens. De regula zgomotul este non-sens. Ma rog, nu intotdeauna…

      Cred ca introducerea unui cuvant nou (in dictionarele volatile ale vreunei conversatii spontane) ar fi eficienta daca acel cuvant ar fi auto-explicativ, cu un sens de la sine inteles, fara a necesita traducere…

      Apreciază

  5. RALG said

    Vad ca singura combatanta care s-a aventurat in producerea de comentarii pe acest topic despre „15 Septembrie”, este cea auto-intitulata „bunica” (un pseudonim atat de blajin si inseletor)… si asta pentru ca s-ar fi aventutrat oricum, indiferent care ar fi fost topicul… ca pre-text de inter-ventie, dovada ca si aici a impins discutia nu pe text, ci in jocuri cu aer de intertextualitate… (nimic rau in asta desigur)…

    Ceilalti martori, mai cuminti, s-au abtinut de la comenatraea acestei proze scurte care desigur ca la prima, a doua, a n-a si a n+una vedere pare un text banal, fara valente literare… fara subtilitati emotionale, fara ancore catre nicio emotie personala calificabila pentru transpunere in (alta) proza scurta, Trebuie sa spun totusi ca acest text intruneste toate cerintele unei (capod)opere literare, dar ca acest lucru poate fi remarcat exclusiv dintr-o perspectiva anume (ezoterica) rezervata unui grup extrem de redus de initiati. In fapt in afara autorului insusi, mai exista un singur alt cititor/oare care poate intelege sensul ascuns si adanc al acestei intamplari petrecute intr-o zi oarecare de 15 Septembrie. Si asta este prea-destul pentru ca proza scurta aici de fata sa se califice la rubrica „literatura”. Ceilalti nu pot decat fie sa ma creada pe cuvant (si atat), fie sa se aventureze in jocuri cu aer de intertextualitate… in compensatie pentru faptul ca textul acestui topic nu le spune nimic (ne avand ce) 🙂

    Apreciază

  6. bunica said

    „Experiențial”, altceva decât „experimental”, cu etapele: ce simt, ce experiențe concrete, personale îmi evocă textul, ce alte lecturi îmi evocă, conceptualizare, experimentare (cum pot folosi, în viață ori în propria creație.) Calmul vine de etapa alte lecturi încolo. 🙂 Nu mă grăbesc, am pus și bibliografia necesară spre a mă înțelege. Grăbit fiind, nu v-ați aruncat ochii pe ea. Nu are importanță, îmi asum greșala de a fi supralicitat. 🙂

    Apreciază

    • RALG said

      Vreti d-voastra sa va sune a altceva… Decat sa adaugati necesarul de sens in „experimental” (caci la urma urmei continutul de sens al fiecarui cuvant este deschis) ati preferat sa adoptati pretentiosul „Experiențial” asa… din snobism…

      De ce n-ar presupune (si) termenul „experimental” aceleasi etape: ce simt, ce experiențe concrete, personale îmi evocă textul, ce alte lecturi îmi evocă, conceptualizare, cum pot folosi, în viață ori în propria creație… ? Ce-l impiedica? Chiar asta inseamna „experimental”.

      Apreciază

  7. bunica said

    Mă voi abține un timp de la „intertextualizări”. Scuze pentru limbariță și inadecvare.

    Am în real un joc frumos de terminat. Mulțumesc că m-ați ajutat să-mi amintesc unde mi-e timpul și lcul.

    Numai bine, multă inspirație comentatorilor, idei faine RALG!

    Apreciază

    • bunica said

      LOCUL

      Apreciază

    • RALG said

      Ei, cu placere, pentru putin, aproape nimic… 🙂

      Apreciază

      • bunica said

        Ca să fie TOTUL, mă voi abține definitiv. 🙂 🙂 🙂

        Apreciază

        • bunica said

          Am înțeles greșit cum e cu libertatea de exprimare. Nu intru în formatul blogului, abia acum am priceput. OK. Mă voi mulțumi să vă citesc cu interes, în pauzele mele de muncă-joc. MULT SPOR!

          Apreciază

          • Aveti desigur toata libertatea de a proceda asa. Dupa cum aveti libertatea deplina de a va considera ingradita in libertatea d-voastra de exprimare de libertatea altora de exprimare. Aveti desigur si libertatea de a va contrazice, de a va alinta, de a va auto-repudia, si de a spera intr-o libertate egala cu infinita ingaduinta fata de libertatea d-voastra de exprimare deplina, care se intampla sa se manifeste liber chiar aici, pe Arca lui Goe… O libertate plenara si multi-dimensionala… Pe care numai si numai d-voastra aveti libertatea de a o restrange, ingradi, diminua, ciunti, anula… in scopul unic dea nu va mai lasa perturbata cu nimic si din nimic de la munca-jocul experiențial in care sunteti prinsa existential. 🙂

            Apreciază

        • RALG said

          🙂 ca excesiva mai sunteti cand va casuna si vi se nazare d-voastra, si senzitiva ca o mimoza semi-inflorita… Dar d-voastra inca n-ati invatat ca nu exista „definitiv”?

          Apreciază

        • RALG said

          Pana data viitoare spor la joaca va doresc si distractie placuta la munca.

          Apreciază

          • bunica said

            Un șut în fund în virtual, un mare salt înainte în real. 🙂 🙂 🙂

            ȘI:

            – Nu vă mai iluzionați că există libertate a exprimării în Huvaca. NU E POSIBILĂ, câtă vreme blogurile le administrează oameni, cu pasiuni și idiosincrazii.

            – Sunteți la fel de excesiv ca o biată bunică „înșelătoare” atunci când „va casuna si vi se nazare d-voastra”, si la fel de „senzitiv ca o mimoza semi-inflorita… ”.
            AUGURI!

            Apreciază

          • Sa stiti ca nu v-a dat nimeni niciun sut in fund, in tot cazul nimeni de pe Arca lui Goe. Poate ca d-voastra sunteti sincera si chiar ati simtit o durere-n cur dar sa stiti ca vi se trage de la cap nu de la sut. Serios.

            Apreciază

          • RALG said

            Vad ca „definitivul” s-a epuizat extrem de repede 🙂

            P.S. Pe acest blog nu se practica nicio administrare… (e o insinuare subtire) dar daca asta va ajuta la auto-victimizare desigur ca aveti libertatea sa considerati ca se face… Cum spuneti d-voastra, dar nu numai 🙂

            Apreciază

          • RALG said

            Tanti… auguri… Presupun ca e ziua d-voastra… libera

            Apreciază

  8. RALG said

    încerc sa încercuiesc ca sa ies din eliptizare… (zicand ca eliptizare inseamna inchidere in elipsa)… desi pare-se ca inchiderea de fata este mai degraba intr-o hiperbola, chit ca aceasta este o curba deschisa (adica din acelea care se inchid pe la infint.)… parabolizand un pic pe graficul functiei polinomiale de gradul doi… si v-o spun cat se poate de deschis, adica de sincer… 🙂

    Apreciază

    • bunica said

      Totul e perfect. 🙂

      Apreciază

      • Desigur, chiar si imperfecul verbelor este perfect, si chiar asa ar fi de n-ar fi totul relativ. Oricum daca totul n-ar fi perfect nicio existenta n-ar fi posibila… doar ca perfectiunea TOTULUI nu-i decat un efect secundar al imperfectiunii NIMICULUI, care devine asadar (fiind) cauza primar-primordiala a tuturor lucrurilor si intamplarilor, inclusiv a „discutiei” de fata. 🙂

        Apreciază

        • bunica said

          Care discuție? întreabă Bulă din mine și cască ochii la juma de lună.
          Elipse, hiperbole și parabole! exclamă el nevrozat.

          Stelele clipesc șmecheros a ploaie. Un nor se pregătește să înghită Huvaca.

          Bulă se îndreaptă fredonând „Desormais” spre un Mc Donald periferic.

          FINE.

          Apreciază

          • RALG said

            Vad ca v-ati luat libertatea de a va incheia definitivatul….

            Dar d-voastra n-ati bagat de seama ghilimelele care invaluiau cuvantul „discutie”? Chiar n-ati gasit alt pretext mai elevat de a va justifica groteștile porniri vindicative? Pacat de frumoasele intentii ale prea-inteleptei bunici… (false bunici, false intentii)…

            Apreciază

      • bunica said

        Fiindcă sunt o bunică înțeleaptă, nu mă supără eclipsa de umor în care intrarăți.

        Apreciază

        • bunica said

          Nu-i vina mea că așteptatul / așteptata nu a venit la întâlnire. 🙂 În real, ca și în virtual, lucrurile nu se petrec mereu cum am dori noi. 😦

          Apreciază

          • RALG said

            Pai vedeti ca nu cunoasteti limba portugheza si continuati sa folositi gågåuza crezand ca-i tot aceea. Nu era vorba de nicio intalnire ci de o despartire (de un trecut oarecare, incogniscibil domnei voastre ca multor altora dintre martorii zilei)… Va zbateti (cu o disperare hazlie) sa puneti pe seama cine site caror frustari straine ale interlocutorului lipsa de ingaduinta fata de propria d-voastra prestatie, sa va absolviti, asadar… Cu alte cuvinte va dati singura suturi incarcand (astfel) saltul inainte… Nicio sansa… in aceasta privinta pentru vreun progres. Dar ca gimnastica de inviorare merge… Ardeti calorii…

            Apreciază

          • bunica said

            Nu venii aici să prestez genialități. 🙂 🙂 🙂 Am o infinită îngăduință pentru prestațiile mele și ale tuturor. 🙂 🙂 🙂 Sunt o anonimă. Cine sunt și ce fac în real va rămâne mereu un MISTER pentru dvs. Doar eu pot face estimări, sorry!
            Î
            nțelepciunea mă ajută să nu vă țin de rău pentru cele spuse.
            Vorbe, de la Anonim la Anonim. ATÂT! 🙂
            Vă cam aprinserăți. Înțeleptul din mine poate înțelege și ierta.

            Apreciază

          • Foc si para m-am facut… De iertat vad ca m-ati iertat deja caci nici vorba sa va puneti in practica amenintarile ca va veti retrage definitiv in mutzenie si contemplare. Ba dimpotriva… Intelepciune cat cuprinde… 🙂

            Ati fi in stare de orice ca sa va cocolositi orgoliul pe care singura vi-l terfeliti… din cauza faptului ca n-aveti niciun fel de stima de sine.

            Va iertam si noi pentru felul in care ati poluat acest topic inundandu-l cu fiinta domniei voastre atat de plina de temeri si angoase…

            Apreciază

        • RALG said

          Eclipsa noastra de umor este relativa la faptul ca v-ati intunecat d-voastra, pierzandu-va (de) simtul umorului nostru in pacla in care ati intrat singura si nesilita de nimeni. Sfatul meu cat se poate de dezinteresat ar fi sa asteptai sa se risipeasca pâcla respectiva inainte de a reveni din definitiva intrare in silentio-stampa…

          Apreciază

          • bunica said

            Cel mai ușor lucru din lume e să dai sfaturi, cel mai greu să le urmezi, zice Înțeleptul din mine.
            Din acest motiv, eu nu vă dau sfaturi.
            Vă doresc numai Bucurie și Lumină!

            Apreciază

          • RALG said

            Va multumesc pentru urari, Imi pare rau ca va auto-cenzurati lipsindu-ma poate de cine stie ce sfaturi bune. Faptul ca d-voastra nu le-ati putea urma nu-i un motiv sa nu le oferiti altora. Nu e logic. Cat priveste sfaturile pe care vi le-am acordat, va asiguram de deplina exclusivitate. Vi le-am dat d-voastra si numai d-voastar pentru ca vi se potrivesc doar d-voastra, si numai si numai acum, in acest moment de ratacire… in care va complaceti, uitand ca aveti o joaca-munca de facut, care va astepata, si pe care o neglijati din motive de egocentrism. Asta daca nu cumva ne-ati mintit din pudoare si de fapt nu aveti absolut nimic de facut, salvandu-va din inevitabila plictiseala aci, pe Arca lui Goe…

            Apreciază

  9. RALG said

    Bunico, bunico de ce ai ochii asa de mari?

    Apreciază

  10. bunica said

    A jigni un anonim când ești anonim, a-i atribui defecte ca și cum ar fi un om real cu care ai o vendetă, TRISTĂ PRESTAȚIE.

    Mă obișnuiserăți cu lucruri inteligente și sensibile, asta m-a adus să comentez pe aici.
    Descopăr ACUM o altă față a dvs. Nu vreau să vă răspund cu aceeași monedă.

    DA, M-AȚI CONVINS. Nu-i de mine pe aici. 🙂 🙂 🙂

    PS. Acum înțeleg de ce era blogul așa… golaș.

    Apreciază

    • RALG said

      Ma astept ca macar de data asta sa va tineti de promisiune… Ca intotdeauna cand va revarsati nu mai este nimic de facut pentru a evita inundatia…

      Imi cer sincer scuze daca veti fi avut senzatia ofensei la nivel de persoana reala. Va asiguram ca in nciun caz nu am intentionat sa va consideram asa ceva… Regret de asemenea ca nu reusesc sa descopăr (macar) ACUM o altă față a dvs. Mereu, inevitabil, aceeasi…

      Apreciază

  11. RALG said

    Si uite cum o tentativa nevinovata de proza scurta se transforma in roman fluviu. Cu o floare nu se face primavara dar cu o bunica se face epopee…

    Apreciază

  12. bunica said

    Înțeleg. Mă confundați cu cineva.

    E ȘI MAI TRIST.

    DA, M-AȚI CONVINS. Nu-i de mine pe aici. 🙂:) 🙂 🙂 🙂 🙂

    Apreciază

    • RALG said

      Numai pe domnia voastra care erati „convinsa” inca de la mesajul anterior va mai puteam „convinge” inca o data. Am impresia ca va cam place. 🙂

      P.S. Intelegeti ca va confund cu cineva? Cu cine? Ca nu-mi dau seama… 🙂

      Apreciază

    • RALG said

      Sper macar sa nu va mai lasati convinsa inca o data de acelasi si acelasi lucru… ca si cum ati uita de la mana pana la gura… False, triste cum or fi, puneti-va convingerile in practica nu mai tot umblati dupa validari straine. Ca e sau ca nu e de d-voastra aici, numai si numai d-voastra decideti si deziceti, de ziceti, va spun.

      Apreciază

  13. bunica said

    E ultima zi când mai „conversez” cu dvs.
    Iau asta ca un exercițiu de răbdare.

    Iată ce spuneți: „Regret de asemenea ca nu reusesc sa descopăr (macar) ACUM o altă față a dvs. Mereu, inevitabil, aceeasi…”
    „Mereul” ăsta mă duce cu gândul că mă confundați cu cineva. Pe care îl doreați schimbat ACUM.
    Nu mă interesează cu cine mă confundați. Nu am vreme să răscolesc „arhivele” ca să aflu.

    Tot ce ȘTIU SIGUR după această lungă confruntare este că m-am înșelat asupra intențiilor dvs.

    DA, M-AȚI CONVINS. Nu-i de mine pe aici.

    Apreciază

    • RALG said

      Mai dar de cate ori trebuie sa va mai conving ca sa fiti convinsa? Nu vi se pare ca sunteti cam obositoare?

      Despre ce intentii tot vorbiti? Impresia mea este ca vi se fac impresii … in raport cu cine stie ce asteptari de-ale d-voastra… Cu siguranta ca v-ati înșelat asupra intențiilor noastre pentru ca nu exista niciun fel de intentii. Faptul ca tot repetati intr-una ca „Nu-i de d-voastra pe aici” mi se pare o tentativa de a va auto-convinge (d-voastra pe d-voastra, nu altcineva) ca aici nu veti fgasi ce asteptati. Asteptati ceva? Haide, mai convingeti-va de cateva ori ca nu-i de d-voastra aici si dupa aceea relaxati-va ca o sa obositi de tot cu munca asta de auto-convingere. Pana una alta noi unul vedem clar ca aici e de d-voastra, ceea ce presupun ca asteptati sa va spunem noi unul. Vi se ofera atentie si companie pe gratis, si tot domnia voastra sunteti cea nemultumita. Ei, haide ca-mi pierd rabdarea..,

      P.S. Sper ca data viitoare sa aveti inspiratie in alegerea pseudonimului si sa nu va intitulati cumva „Nepoata”… Ca sa nu bata la ochi.

      Apreciază

    • RALG said

      ultima zi când mai „conversati” cu noi??? Of… ultima zi din luna, din saptamana sau ultima zi din ziua de azi… ? Vad ca v-ati amanat intrarea in definitivat pana la sfarsitul zilei. Dar maine e o alta zi. Nu va mai tot impuneti prosteste (false) constrangeri si ingradiri. Cine stie daca un alt topic sau vreun comentariu din viitor nu va fi capabil sa va starneasca dorinta irezistibila de a comenta ceva, de a corecta ceva, de a va face remarcata prezenta? Ce rost are sa va tot dati in petec cu etalarea prosteasca a deciziei de a va retrage definitiv ne retragandu-va? Ati fi infinit mai convingatoare daca ati inceta pur si simplu sa mai spuneti ceva, sfidandu-ne cu o tacere elocventa. Pacat ca nu va este la indemana.

      Apreciază

  14. bunica said

    🙂
    Este încă 18 septembrie, ora 23.12.
    Eu îmi continui exercițiul de răbdare.

    Ce-ar fi să exersați și dvs. renunțarea la diagnostice și sfaturi? Măcar până la ora 24.
    De mâine, drumurile să ni se despartă lin și melodios…
    Hai, că nu doare!

    Apreciază

    • bunica said

      Nici renunțarea la predicții nu doare. Curaj!

      Apreciază

    • RALG said

      Nu stiu cand om fi avut noi drumuri comune care sa fie compatibile cu despartirea lina si melodioasa pe care o propuneti, dar in fine, daca ziceti d-voastra eu va cred pe cuvant. Ce alta as putea face? Pace?

      Nu inteleg si pace cine sau ce va impune asa zisul exercițiu de răbdare…

      Nu vad de ce-as exersa renunțarea la diagnostice și sfaturi… este o practica benigna cu caracter experential… Tic, tac, ora 24 e ca si venita…

      Ce sa doara? Ca nu e limpede… Poate asta sa fie durerea, lipsa de limpezime…

      P.S. Pot face ceva pentru d-voastra? N-as vrea sa va culcati imbufnata si sa va razbunati apoi pe cine stie cine.

      Apreciază

      • bunica said

        Voi avea un somn lin, odihnitor, îndiferent ce faceți. Exercițiul de răbdare e o formă liniștitoare de mindfulness.

        Greu tare vă vine să renunțați la predicții. Hai, încă mai puteți exersa. Apoi, eu voi dispărea în neantul din care am venit. Și veți regreta că ați pierdut ocazia unui exercițiu benefic.

        Apreciază

        • RALG said

          Oricum voi regreta. Dar asta numai si numai pentru ca mereu si mereu, indiferent ce se intampa tot e ceva (si) de regretat. Important este sa nu ne focusam exclusiv asupra regretelor, pentru ca indiferent ce se va intampla intotdeauna exista si o parte buna care trebuie sa ne bucure. Vad ca va straduiti sa ma faceti sa ma focalizez pe partea regretabila a acestei „conversatii” la catedrala. D-voastra puteti incerca. Predictia mea este ca nu veti reusi… 🙂

          Imi vine greu sa renunt la predictii? Mie? Pai cum ar fi posibil asa ceva de vreme ce nici nu incerc. Poate d-voastra va vine greu sa renunt eu la predictii. Mai ales ca eu nu fac predictii-predictii, ci predictii-premeditari.

          Apreciază

  15. RALG said

    Si uite asa am mai facut o experientiere… Aceeasi. Hai mai bine sa mai bem o bautura alcoolica… Dar cu cine? ca pana si dl. Neamtzu Tziganul s-a lasat. 🙂

    Apreciază

    • bunica said

      Mai aveți 30 de minute… Pentru un exercițiu benefic.

      Apreciază

      • RALG said

        N-am niciun exercitiu de facut. Nu eu sunt acela care mi-am stabilit constrangeri, termene, obiective, ci d-voastra. Va straduiti degeaba sa exportati altora constrangerile pe care vi le-ati asumat numai si numai pentru a rata sa va conformati lor. Mai aveti 20 de minute ca sa reusiti totusi in al doisprezecelea ceas sa va indepliniti angajamentele asumate. Eu n-am niciun angajament cu d-voastra.

        Apreciază

      • bunica said

        Îl faceți doar pentru dvs. 20 de minute. ATÂT. Și nu veți mai avea nevoie de alcool.

        Apreciază

        • RALG said

          dar cine zice ca-as avea nevoie de alcool? Am zis doar c-ar fi mai bine sa servim o bautura alcoolica decat sa asist neputincios la betia d-voastra solitara…

          Aveti un fix cu exercitiul pe care mi-l tot propuneti mie desi d-voasra singura vi l-ati asumat cu toate ca in mod clar va depaseste plenar…

          Apreciază

        • RALG said

          Aveti sansa sa aratati ca sunteti mai buna (cea mai buna) daca la miezul noptii va tineti de promisiune si dati stingerea. Si nu vorbiti prin somn. Si haide sa va ajut un pic in privinta asta: Prevad ca n-o sa reusiti…

          Apreciază

  16. bunica said

    Eu mai exersez 7 minute răbdarea.

    DVS. Ați putea exersa măcar 7 minute renunțarea la diagnostice, predicții, premeditări, sfaturi.

    🙂 Curaj!

    Apreciază

    • RALG said

      Dar de ce? Cu ce v-ar ajuta? Oricum ziceati ca veti dormi bine… Presupun ca are legatura cumva cu d-voastra intrucat noi unul nu simtim deloc tentia unor asemene exercitii propuse de o „bunica” cazuta intr-o stare ciudata…

      Multe lucruri sunt posibile, putine sunt realmente folositoare…

      Apreciază

  17. RALG said

    Noapte bunå draga mea „bunica”…

    Sper ca data viitoare sa nu va mai lasati atat de usor prada predispositiilor d-voastra negative care va imping inevitabil catre groapa marianå a conversatiilor, asa incat sa putem discuta liber fara constrangeri si exercitii impuse

    Apreciază

  18. bunica said

    O

    Apreciază

  19. RALG said

    E liniste? Vai mie, ce mai larma, ce mai zbucium,

    Apreciază

  20. RALG said

    E deja maine, si pana la anul niciun 15 Septembrie n-o sa mai aminteasca de aceasta zi plină de semnificaţii cândva. Ziua când începea şcoala, inclusiv şcoala vieţii, o zi plină de prospeţime, de emoţii, de promisiuni. Ziua tuturor începuturilor, a tutoror aşteptărilor şi speranţelor întru atingerea unui deziderat simplu şi banal: fericirea. Astăzi 15 septembrie este o zi ca oricarea alta, cu lumini şi umbre, cu soare pal şi blând, cu dimineţi mirate şi solitare.

    Va uram noapte buna. Va uram o zi buna, E deja maine. Iar maine e aceeasi zi. Doar ca mereu alta… 🙂

    Alte incaperi, alte voci…

    Apreciază

    • Stely said

      Nu stiu daca mai este cazul sa intervin cu un comentariu referitor la proza scurta(da) cu titlul „15 Septembrie”, intrucat ceea ce s-a spus pana acum a fost talmacit si rastalmacit cu lux de amanunte , atat cat sa nu mai fie aproape nimic de spus 🙂 mai ales daca te -ai aflat ca cititor in una (sau mai multe) din ipostazele in care ziua 15 Septembrie sa-ti starneasca amintiri pline de semnificatii ale celui care ai fost candva fie scolar (clasa I ) fie parinte , fie bunic/a si, de ce nu, dascal incepator. Marturisesc ca , fiind in fiecare din ipostazele amintite , am resimtit o mare emotie (bucurie) in fiecare cuvintel scris, mai ales in prima parte a prozei scurte scrise de autorul Dl Goe. Ziua de 15 septembrie a acestui an fost cu totul aparte , asta intrucat am fost intr-una din ipostazele de incepator al acestui an scolar . Cred ca veti ghici care a fost aceea. 😉 Ei bine, chiar daca nu am fost prezenta la fata locului , am tinut neaparat sa-mi materializez emotiile in gesturi (mesaje, cadouri, telefoane) pentru scolarul incepator de clasa I. Insa ,nefiind atunci acasa, acum cand am ajuns deja, primul lucru pe care l-am facut a fost sa caut in albumele de fotografii, s-o gasesc pe aceea cu scolarita ce a fost candva , iar pe 15 septembrie a acestui an , parinte de scolar incepator. Le-am trimis fotografia pe WhatsApp ca s-o vada scolarelul , in acelasi timp sa-si aminteasca si „mami” de ziua aceea insorita, cand imbracata in uniforma (rochita cu guleras si sortulet bleu pe deasupra si bentita cu fundite la urechi ) alaturi de fratele ei -care avea deja cravata rosie de pionier la gat , sapcuta cu stema pe cozoroc si costum bleumarin – a plecat la scoala care se afla exact vis-a -vis de blocul lor, desigur ca nu lipsa de langa ei mamica lor, adica eu. 🙂 Prin urmare am avut destule motive de emotionare si nostalgii placute induse de autor in proza sa.
      Dar , da, partea a doua a prozei m-a facut sa ma intristez instantaneu , sa am o inima(sufletul ) incarcata de senzatii dureroase … Trecerea timpului , singuratatea , cine ai fost candva si cine si mai ales ce esti acum . 😦 Si iar da , daca ziua de 15 septembrie a acestui , cu semnificatii aparte a fost perturbata din senin de un cantec trist , prozatorul dimpreuna cu cititorul nu trebuie sa se lase prada disperarii , ci trebuie sa -si doreasca ca de aci incolo sa aiba parte multi ani de un nou 15 septembrie, cu soare mangaietor si amintiri placute…

      Apreciază

      • RALG said

        Va multumesc pentru proza scurta cu care contribuiti la epopeea comentariilor de pe acest topic… Vom mai avea ocazia (curand) sa revenim din alt unghi la unele dintre amanuntele care sunt in atingere si rezonanta cu aceasta minunata zi de septembrie.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
<span>%d</span> blogeri au apreciat: