(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Focule, vino cu mine (varianta a doua)

Posted by Arca lui Goe pe octombrie 4, 2018

Eram un grup de prieteni si ne facusem obiceiul ca in fiecare an, pe la inceputul lui august, sa ne retragem doua saptamani, cu corturile, intr-un loc uitat de lume, undeva la munte, intr-un soi de Twin Peaks local, ce-si astepta resemnat demonii care insa se incapatatanau sa nu se arate, lasand locul prada unei blazari calme si odihnitoare, un loc in care nu se intampla niciodata nimic si in care totul arata la fel an dupa an. Cat eram acolo, o zi de duceam pe traseu, pe munte, prin pesteri si pe cheiuri, iar alta o petreceam in huzur pe malul lacului la plaja si innot. Erau in acel Twin Peaks trei astfel de ape, iar ritualul anual al acestui periplu devenise de neevitat. Stateam o saptamana intr-unul din nodurile acelui spatiu, apoi ne strangeam catrafusele si ne mutam tabara instalandu-ne ritualic intr-un alt centru al aceluiasi Twin Peaks, pentru inca o saptamana. Asteptam un an intreg intialnirea cu acest univers paralel in care evadam total pentru doua saptamani si in care acceptam cu bucurie sa fim complet si bilateral deconectati de restul lumii. Nu pastram niciun contact cu exteriorul, si nimeni nu avea cum sa ne contacteze in acest rastimp, in care, in restul lumii se putea intampla (aproape) orice fara ca noi sa aveam habar.

Intr-o vara din acestea, pe vremea in care la televizor se difuzau tenebroasele episoade ale serialului Twin Peaks, spiritul intamplarilor imaginare din filmul lui David Lynch a reusit sa intre in atingere cu spatiul real in care ne refugiasem. Reusisem in mod miraculos sa urmarim episodul din Twin Peaks de sambata treacuta, la televizorul portabil al unor turisti fantoma adusi acolo de providenta, dar intre timp se facuse marti, ziua celor trei ceasuri rele, in care urma sa ne mutam tabara pe marginea altui lac. Ne-am strans calabalâcul dis de dimineata, si am pornit-o la drum. Trebuia sa ajungem pe lumina la destinatie ca sa avem timp sa ne instalam corturile, dar drumul a durat mult peste asteptari caci pentru o mare parte din el ne bazam pe o masina de ocazie, care s-a incapatanat sa nu apara. Cele trei ceasuri rele le-am petrecut toropiti de caldura pe marginea drumului asteptand. Intr-un tarziu a oprit o duba dubioasa, hodorogita, fara ferestre, plina de praf si mizerie. Soferul a zis ca ne poate lasa aproape de locul in care doream sa ajungem numai ca drumul va fi lung si in spate nu are sacune si va trebui sa stam pe jos daca ne convine. N-aveam de ales asa ca ne-am inghesuit in duba, in comartimentul fara ferestre incuiati pe dinauntru. Praf, caldura, intuneric. Usa din spate era putin indoita si nu se inchidea bine asa ca ramasese o fanta ingusta prin care puteam vedea o felie extrem de ingusta din lumea de afara. Nu prea stiam bine locurile si prin fanta aceea nu reuseam sa recunoastem mare lucru. Claustofobie, panica… Oare unde ne-o duce individul cu moaca dubioasa. Ma zgaiam prin crapatura si le raspundeam monoton celor care ma intrebau: Ce se vede?”… Padure. Padure. Padure… Incepusem sa pierdem simtul timpului dar si simtul umorului. Habar nu aveam cate ore trecusera. Se insera. Nimeni nu zicea nimic cu voce tare dar toti aveau intiparita pe moaca un soi de ingrijorare in legatura cu finalul acetei intamplari, in care ajunsesem sa aratam teribil in acea semi-obscuritate, de nerecunoscut, plini de praf si naclaiti de transpiratie. Ca sa mai schimbe „vorba” (tacerea aceea elocventa) unul dintre noi zice: „Bai nu stiu voi dar eu unul cum ajungem acolo fac o baie in lac, fie ce-o fi. Pun eu cortul dupa aia la lanterna”.  Intr-un final hârbul s-a oprit undeva. Am tresarit cand am auzit usa din spate deschizandu-se. Eram pregatiti pentru orice. Am dat cu ochii de sofer care ne-a zis ranjind: „Gata băi ati ajuns. Hai repede cate zece lei de caciula ca ma grabesc.” Am rasuflat usurati, am marcat banul, si am luat-o din loc cu rucsacele in spate.

Se innoptase de-a binelea cand am ajuns aproape de locul de campare, precipitandu-ne care cum puteam spre acel liman, cu gandul ca in curand vom plonja in apa lacului. Am vazut de departe flashuri de lumina repetate, inexplicabile, in apropierea pontonului, si, pe masura ce ne apropiam nedumerirea sporea si ritmul pasilor nostri scadea, incet, incet. Era ceva lume adunata acolo. In mijloc, intins pe iarba era un om mort, inecat, vânat, plin de mâl, exact ca Laura Palmer, si un fotograf legist ii facea poze, din diverse unghiuri folosind blitzul. Am aflat ca se inecase sambata seara, cand plecase singur pe lac, cam in timpul in care se difuza Twin Peaks. Il cautasera in zadar, iar acum apa il scosese umflat la mal. Am aflat cu stupoare ca avusese aceeasi varsta si aceeasi profesie ca si mine. Eram acolo blocati, stand asa prosteste cu rucsacele in spate, nestiind ce sa facem.  Nu stiu cat am ramas asa, agatati in imponderabilitatea momentului. Am auzit deodata dinspre sosea: „Un-doi, un-doi, un-doi-trei-patru”, si am zarit o femeie la vreo 40 de ani, inalta, blonda, supla, imbracata in costum de jogging, urmata la doi pasi in spate de o fetita de vreo 8-9 ani, facandu-si alergarea, venind direct spre noi. Nimeni n-a reactionat in niciun fel. Nimeni n-a incercat s-o opreasca inainte de a ajunge la ”faţa locului”. Cand a ajuns s-a oprit langa mort continuand, impreuna cu fetita, sa faca alergare pe loc, un-doi, un-doi. „Ce e aici?”, l-a intrebat pe fotograf. „Inecatul de sâmbata” a raspuns aceasta. Continuand alergarea pe loc doamna si-a urmat interogatoriul: „A fost anuntata familia?” „Dar procuratura?”. Am aflat ca un procuror este asteptat peste cateva ore. Lamurita de situatie, doamna urmata de fetita, a ocolit mortul in pas de alergare, pornind-o inapoi, la deal, pierzandu-se in noapte, un-doi, un-doi, un-doi-trei-patru. Laura Palmer? Twin Peaks?

21 răspunsuri to “Focule, vino cu mine (varianta a doua)”

  1. Evident ca aceasta proza trebuie scurtata…mult, iar asta imi va lua o lunga vreme…

    • Stely said

      Mie imi plac mai mult prozele dvs lungi decat cele scurte. Atat de mult incat eu nu mai indraznesc sa scriu nimic . 😦
      Am facut atatea ascensiuni montane( fiecare cu ineditul ei) incat as putea sa fac cate o proza din fiecare . Numai ca, desi sunt destule momente incerte ,dramatice si chiar de mister, totul se termina cu bine. Nu exista nici o scena sau personaj din Twin Peaks incat sa ma pot incadra in topic.
      P.S. Ce spuneti despre referendumul de azi ?Ati fost la vot. Eu nu . A, si nu stiu de ce nu pot sa deschid link-ul cu proza scurta a lui Dorin Tudoran, Cica este riscant pentru mine , pe motiv ca blogul este virusat .

      • a) Sa stiti ca nu e competitie pentru cea mai scurta, cea mai mai lunga, mai artistica, sau mai on topic proza. Toate prozele scurte isi gasesc locul in lume.
        b) Nu, n-am fost la refe… Dar nu e timpul pierdut 🙂
        c) Cred ca programul d-voastra antivirus exagereaza nitel ori este dotat cu o inteligenta artificiala atat de enorma incat va avertizeaza direct in legatura cu continutul unora dintre textele propuse de conul Dorin and compania. Link-ul duce la un inofensiv articol de pe certocratia.

        • Stely said

          a) Bine , cand voi pune ordine in toate cele ce sunt… voi gasi si eu locul acela pentru una doua dintre ele. b) Daca veti merge la „refe…” inseamna ca doriti sa fie validat ?!
          c) Pe cuvant , asa imi spune !! Dar cred ca da, mi-a pus juniorul un antivirus „beton” . Bine ca mi-ati spus . Incepusem sa-mi fac probleme . 🙂 Am citit insa postarea (proza scurta). Mi-a placut pentru echidistanta si obiectivitate. Sunt de acord cu ceea ce spune. Nu sunt de acord nici eu cu implicarea bisericii in campaniile de promovare , de altfel exagerate si de o parte si de cealalta . Am pe cineva in lista care m-a intrigat ( intoxicat )cu o promovare de-a dreptul fanatica a ideii de „Da” familie traditionala si de „Nu celalta.” Ideea in sine nu este chiar rea , dar ceea ce nu mi-a placut au fost argumentele atat pentru Da ,cat si pentru Nu. . Nu poti sa promovezi ceva pozitiv cu metode murdare si jignitoare (umilitoare).Tot felul de fotografii contrafacute care sa puna intr-o situatie umilitoare, dizgratioasa etc…

          P.S. Ma asteptam sa-l vad pe AVP la „conu Dorin”. Asta pentru ca ati pomenit de el precum ca „inviat ” . Si , unde e ??

          • Pai nu eu am zis despre invierea lui AVP, ci Neamtu Tiganu care a venit cu dovezi: AICI.

          • Stely said

            Marturisesc ca nu m-am prins ce legatura este intre autorul Imparatului cu sapca-Radu Clin Cristea si AVP . Recunosc insa ca nu am avut rabdare sa citesc interviul pana la capat. Nu mi-a placut niciodata elucubratiile acestuia referitoare la Traian Basescu. Pai chiar titlul interviului si al cartii ,desigur, sunt edificatoare. Asta cu securitatate lui Basescu, vis a vis de cea a lui Ceusescu, spune tot despre cum a mers el pe aratura inca de pe vremea USL-Crin Antonescu. A, poate in asta ar consta invierea lui AVP : la fel ca Radu Calin Cristea tot asa si el vedea securitatea lui Basescu peste tot. Si macar daca ar fi fost asa . Dupa parerea mea, Traian Basescu a fost „lucrat” si invins de securitate mai abitir decat Emil Constantinescu, iar Radu Calin Cristea stie si el acum. Dar, daca tot a scris o carte cu stele verzi pe pereti de 1000 de pagini, ce sa faca ?S-o arunce singur la gunoi ? Nu, o va arunca viata (istoria).

            P.S. Nu am citit interviul ,in schimb am citit un pamflet al lui Mircea Dinescu , ce m-a amuzat f.mult :
            https://www.catavencii.ro/editorial/un-referendum-anticrestin/

          • Nu prea-mi vine sa zic nimic despre un episod atat de fumat precum „fenomenul Basescu”, desi vad ca si d-voastra dar si altii precum (mai ales) dl. Nea-Mtzu, cauta sa provoace o asemenea re-de-zbatere pe Arca lui Goe. Ma rog, se accepta (cu drag) proze scurte pe aceasta tema si pe o asemenea vreme, si, de vor exista,si de ne vor inspira si pe noi, na acuma, nu vom pregeta sa ne exercitam dreptul suveran la liberate de expresie, impesie, opinie si sau zumzet. Multumesc pentru recomandarea de lectura (foarte nostima), doar ca… hm, m-ati tinut de vorba pana s-au inchis urnele la refe si n-am apucat sa-mi exercit dreptul de cetatean. Ati merita sa va penalizez (cumva) pentru acest abuz totalitar, dar din ne/fericire nu stiu cum. Daca-mi vine vreo idee in timp util (pana nu se prescrie) va dau de stire despre ce si cum (va paste). 🙂

          • Stely said

            A, nu … Nici eu nu ma mai dau in vant dupa Traian Basescu. De altfel nici el nu mai , macar pe sfert din ce a fost. Cand l-am vazut ca un mosnegut la referendum , chiar mi-a displacut.

            P.S. Aha , pai acum ce sa fac daca v-am tinut de vorba si ati intarziat la referendum ? Pentru un asa „abuz totalitar” se merita un sacrificiu din partea mea . Astept cu stoicism „penalizarea „. Un ghem , doua , ca -n tenis ? Apropo, saptamana ce vine avem tenis cu baietii ? Ca la fete s-a cam dus . 😦

  2. RALG said

    Extras din experimentul Zaica (definitii furnizate de copii):

    Ce este rabdarea? „Rabdarea este fenomenul care îi da posibilitatea unui om sa taca din gura.“ (12 ani)

    Se pare ca schimbarea recenta a tonului si a tematicii in prozele scurte livrate pe Arca, la rubrica Povestiri de Nimic, a reusit sa sporeasca rabdarea comentatorilor-contributori pana la cote de avarie. Nimeni-nimic… Then let’s talk about sex… 🙂

    Chiar n-are nimeni o poveste de la munte, de la mare, de la cort, din pestera, din carciuma, din anii 90? Mai sa fie…

    • neamtu tiganu said

      a reinviat AVP. Ce zice? ca de obiecei… timpenii…
      P.S Sunt sigur ca Goie se va zburdalnici un pic, tocma idolu lui sa fie luat asa..
      https://www.catavencii.ro/radu-calin-cristea-securitatea-lui-basescu-este-incomparabil-mai-puternica-decit-securitatea-lui-ceausescu/

      • RALG said

        @Neamtu Tiganu – Multumim (de doua ori) pentru semnalare. Multumim o data pentru ceea ce ne spuneti despre AVP (adevarat a inviat?) si multumim pentru ceea ce ne spuneti despre d-voastra insiva facand acest comentariu. Ambele aspecte denota antropologie dulce (unsa cu miere)… iar noi unul am fost intotdeauna fascinati de antropologie si implicatiile ei adanci. In subsidiar pot spune ca sunt un pic trist constatatnd ca AVP este inexorabil irecuperabil, dovedindu-se un captiv fara sepeanta al unei satri interioare de o sfasietoare marginire (este si aceasta o poveste de nimic, incheiata). Nu stiu de ce speram ca ceva, ceva s-o mai putea alege de el si c-ar putea fi (macar) partial recuperat (asa ca d-voastra, de ex) pentru un mic progres ontologic care sa-l faca un interlocutor valid in harjoanele libere din laboratorul HUVACA. Omul se incapataneaza sa raman un zgomot, dovedindu-se incapabil de orice trans-formare si deci de orice progres si evolutie. Vorba lui insui, pacat de voinic, si de potentialul de vorba pe care l-a avut candva, si pe care l-am recunoscut in el si eu si si tu – (scuze mosule dar aici nu mergea sa zic „d-voastra”)

      • RALG said

        P.S. Ce se aude cu proza aia scurta cu povesti din carciumile de dinainte de 89? Ati scurtat-o de tot? 😦

        • neamtu tiganu said

          am scris deja una, dar nu mi-a placut si am dat-o la gunoi. E nasol sa fi scriitor, incepi sa fii pretentios cu tine insuti.. si devenind pretentios iti pierzi naturaletea, savoarea si spontaneitatea. Nu mai spun ca si autoplagierea e un pacat la fel de mare, iar sa te tot autoinventezi nu-i usor.. Vorba aia, daca as cauta sa spun numai vorbe dastepte, as fi cel mai mare taciturn.

          • RALG said

            Nicio problema. Daca muzele vin la d-voastra de buna voie si ne silite de nimeni si va soptesc vreo poveste, bine. daca nu, nu. Nu trebuie sa le hartuiti sexual sau sa le fortati in vreun fel. Nu e nimic rau sa fi pretentios cu tine insuti… mai ales ca aici, la noi, totul e facultativ.

  3. Dl.Goe said

    O recomandare de lectura: Mercedes Apostolorum – O proza scurta (si la obiect) de conul Dorin.

  4. Focule, vino cu mine la referen-dum-dum, acolo unde sunt cu totii dusi si adusi… Despre familie, asociere, disociere, si depre cum va fi lumea de maine (fiind deja), despre ce fel de persoane vom deveni noi insine in aceasta lume, fiecare, separat, independent unii de altii, despre cum ne vom trans-forma rezistand. Despre toate acestea este vorba la acest referendum (al familiilor traditionale, tribale) cat si despre netutinta acestui univers de a fi realmente infinit. Ce cacat de infinit este acelea cand in fapt asa-zisul Univers (sau cum oi vrea tu sa-i zici) nu face decat sa tot recicleze aceleasi cateva sabloane, in fizica, meta-fizica si asa mai departe, mereu si mereu, obositor, plictisitor… „totu-i praf, lumea-i cum este si ca dansa suntem noi” / „ce vrei lume sa arati? ca ai sapte miliarde de adanci singuratati?”

    Dar na acuma, ignorand toate acestea precum si faptul ca omenirea ignora omul (serios), nu avem decat motive de optimism si bucurie. Viata e frumoasa (oricum) si are multe aspecte. Eu vers-us uni-vers dar si Tu vers-us uni-vers… Am fost o vreme impreuna…

    Despre referendum nicio vorba. Ca pudici mai suntem… Noi prea cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe. Fire… walk with me.

  5. bunica said

    Referendum? Ce e aia? Eu am #stat acasă și am tricotat un ciorap lung-luung, în care să pot introduce pensia tot mai mărită.

    Fain povestiți, domnule Arcă! Aștept să-mi vină și mie Muzoiu în vizită.
    Se cam lasă așteptat. A fost țara agitată. 🙂 😦

    • bunica said

      Mă simții cam SPARAGMOS. Poate aici ar fi un nucleu narativ. 🙂

    • RALG said

      Am bagat de seama ca muzele (sau suplinitoarele lor ori chiar suplinitoarele-suplinitoarelor lor) se deranjeaza mai usor sa vina in vizita de lucru, daca au teme de casa de la autorii pe care-i au in sub-ordine… Presupun ca este valabil si pentru muzoi. Daca autorul isi pune in minte o lista de intamplari sau pseudo-intamplari despre care crede ca ar putea face obiectul unor proze, muzele vor fi curioase si vazand lista si vazand-o nu se vor putea abtine de la comentarii (mai ales daca in aria aceea de acoperire din mintea sa autorul arondat muzelor nu practica moderarea)… Acele comentarii inofensive pot fi chiar proza scurta de etalat spectatorilor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: