(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

(i)Mor(t)alitatea stelara

Posted by Arca lui Goe pe noiembrie 7, 2018

Intrucat proza, pre-vestita sub titlul provizoriu „Povestea mea”, se afla inca in incertitudine (recreativa), pentru a face trecerea mai lina de la Procesul d-lui Josef K. (proaspat trezit din coma intr-o lume complet noua, necunoscuta), catre ipotetica viitoare Poveste de Nimic, vin cu o mica diversiune, tot proza scurta, tot poveste de nimic, dar la scara cosmica, intr-o adaptare tipic omeneasca, pe intelesul omului-câine. Cica Universul nostru ar fi fiind capabil de scenarii cu adevărat înfricoșătoare și, în acest caz, avem in fata o aparentă tragedie: două stele, tovarăși de-a o viață (or fi fost soț si soție), decid să se îndepărteze împreună de galaxia Calea Lactee. Dar după milioane de ani de aventură în spațiul intergalactic, una dintre stele o ucide și o consumă pe cealaltă, iar acum își continuă călătoria prin univers fiind mult mai strălucitoare decât înainte, înconjurată de o aura formată din rămășițele celeilalte.

Tot ce ar trebui să facem ar fi sa mergem la locul crimei si să investigăm: AICI

40 răspunsuri to “(i)Mor(t)alitatea stelara”

  1. RALG said

    a) Presupun ca stelele per se nu sunt vii / etati… si prin urmare interpretarea in cheia data este falsa. Ipoteza i/moralitatii si sau a mortalitatii stelor este o simpla metafora literara rezultata prin personificare fortata… Totusi, in interiorul stelelor (noi credem) ca pot exista complexe colonii / societati de vietati (fiinte vii, cu viata in ele) a caror viata este afectata in mod catastrofic in cazul in care stelele gazda ajung sa fuzioneze una cu alta prin absobtie… Deci in scena data chiar daca nu este vorba despre o crima, totusi tragedia nu poate fi exclusa din peisaj. Un peisaj extra-galactic, indepartat, strain, si totusi capabil sa ne smulga o emotie sincera, si poate nu totalmente inutila…

    b) In ceea ce priveste asasinatul stelar, cine stie, cine este agresorul si cine este victima. Poate ca steaua inghitita s-a infiltrat astfel (ca un virus) in interiorul celeilalte, parazitand-o si producandu-i cine stie ce transformari mortale. Poate ca nu va avea loc o digestie ci o combustie, urmata de o explozie stelara sau de o implozie stelara… cine stie… Bine nu va fi nimanui.

    c) Prespun ca personajul „Bunica” a avut in cele din urma soarta personajului „Bunica” din Macondo… Bunica lui Aureliano Buendia, personajul cheie din veacul de singuratate (nesfarsit) al amicului nostru Gabriel Garcia Marques (un super-domn Goe)… 🙂

  2. bunica said

    Spor la bârfă.

  3. bunica said

    PS. Cred că ați putea transforma și „Divina Comedie” în subiect de bârfă cu d-na Stely. Aveți acest DAR. Și… vă găsirăți. 🙂 🙂 🙂

    • Va multumim pentru atentie si pentru sugestii. Ca de obicei ofera o perspectiva originala si echilibrata asupra intamplarilor pseudo-literare de pe Arca lui Goe. Singura rugaminte ar fi sa concentrati pretioasele mesaje in mai putine comentarii. Intr-un singur comentariu ati fi putut ingloba simplu si elegant toate cele trei fraze care sunt legate de lumina aceleiasi idei. Nu? Cu respect si consideratie al d-voastra, sincer, dl.Goe.

      P.S. Sper ca v-ati odihnit in vacanta petrecuta la iarba verde, departe de lumea dezlantuita a crudului internet.

      • bunica said

        Mulțumesc pentru frumoasele sfaturi. Îi mulțumesc și d-nei Stely, cu anticipație. În weekend nu vă voi putea citi. 🙂 Recuperez săptămâna viitoare.

  4. RALG said

    Cutia de pizza e PATRATA!
    Pizza e ROTUNDA!
    Felia e TRIUNGHIULARA!
    Nimic nu are SENS in lumea asta.

  5. RALG said

    Cica: „Per aspera ad astra” sau cå „Prin asprimi la stele”… Ca o paranteza, inainte de a di-vulga ce-am fi dorit sa introducem in discuitie prin acest „pro-verb latin”, as mentiona ca (dupa cum am constatat personal) destul de multi nu pricep imediat (din prima) care e taina asta cu asprimile si cu stelele (tu ce crezi ca e?).

    Asadar, acuma ca ne-am lamurit de ce anume sunt in stare banalele stele sa-si faca una alteia la o adica (vezi povestea de nimic intitulata „iMor(t)alitatea stelara”), sa (ne) re-venim si sa propumem niste „asprimi”, adica niste „dificultati” de depasit in drumul catre „stele”(sau nu). Si zic „sau nu” caci ideea proverbului este ca nu poti ajunge la rezultate notabile si succese remarcabile fara sa treci prin complicatii majore, eforturi titanice si sacrificii dureroase… dar si ca, desi nu se mentioneaza explicit, se cam sub-intelege ca (si) daca treci prin complicatii majore, eforturi titanice si sacrificii dureroase nu-i musai sa ajungi la stele (ci poti foarte bine sa ajungi in cacat sau sa primesti un cacat din care, eventual poti incerca sa faci bici cu care sa pleznesti in jur, de jur imprejur – mare atentie la efectul Nunceag-Bumerang-Domino)…

    Daca n-ai inteles nimica pana aici, afla ca acesta era si scopul, lamuririle urmand abia de acum incolo. Asadar v-am propune o serie de niste probleme de rezolvat (ca sa nu te plictisesti). Vizati sunt cei care cocheteaza cu logica si perspicacitatea. In ce consta aceasta treaba? Vom prezenta o mica expunere care descrie o situatie oarecum neclara si pe care cititorul trebuie s-o clarifice adresandu-ne intrebari la care sa se poata raspunde (exclusiv) prin „DA” sau „NU”, asa incat, pas cu pas, sa se elucideze misterul aparent din spatele micii povesti de nimic enuntata de noi. In curand vom oferi prima problema de rezolvat. Rezolvitorilor recom-pense.

    • RALG said

      1. Un tip se duce la bar si cere un pahar cu apa. Barmanul scoate un pistol si-l indreapta spre moaca tipului. Acesta zice „Multumesc, nu mai e nevoie”, si se intoarce la masa lui.

      a) Asteptam intrabari (formulate in asa fel incat sa li se poata raspunde cu „DA” sau „NU”) de la cei dornici sa inteleaga explicatia/sensul acestei intamplari

      b) cei care cunosc deja solutia problemei sunt rugati sa nu se repeadå cu raspunsul. 🙂

  6. O analiza de o ulitoare luciditate pescuita pe Certocratia conului Dorin, in oceanul de comentarii creat acolo de catre „troll-ul” sau Domnul Goe Ontelus. Momental nu stiu unde (altundeva) sa o plasez ca sa nu se piarda (duin vedere) asa ca o adaug aici sub forma de comentariu off topic:

    DG Ontelus • 2 hours ago
    Chiar dacă luciditatea mă îndeamnă să denunț în fiecare clipă deșertăciunea puterii, sub toate formele sale – politică, economică, simbolică – , iar pentru aceasta, în afara vieții, mai presus de cuvinte, un bun îndrumător mi-a fost Cioran, trebuie să recunosc faptul, experimentat și de mine, dar mai degrabă intuit, căci groaza însoțitoare m-a făcut să renunț rapid – și am renunțat de câteva ori, de fiecare dată împlinit și mutilat, deopotrivă – , că exercitarea puterii implică ficat de pugilist de categorie grea, cinism incomensurabil, metaînstrăinare, eficiență cvasi-criminală. Iată de ce nu pot decât să-i admir, într-un fel, după firescul senzației de saturație și detestare, pe acești politicieni care s-au bătut la alegerile americane pentru a fi senator, membru în Camera Reprezentanților, guvernator, membru în legislativele locale. Dincolo de competiția suprarealistă pentru strângerea de fonduri, care totuși cimentează legătura indisolubilă dintre capitalism și democrație, spectacolul alegerilor din 6 noiembrie, cu tot background-ul, dar și cu toate consecințele sale, mai mult sau mai puțin previzibile întrece în intensitate a trăirii și rafinament estetic, dar și în evidențierea etern-umanului orice creație artistică, fie ea aparținând lui Petroniu ori Ian McEwan…

    DG Ontelus • 9 hours ago
    Președintele Donald Trump este exponentul principal al unui fenomen general de exasperare față de modul ineficient, defectuos în care mainstream-ul politic occidental a răspuns provocărilor ultimelor două decenii. Împrejurările excepționale cer oameni excepționali, cu bune și rele și devine tot mai clar că demnitatea publică americană cea mai importantă este actualmente reprezentată de o asemenea persoană, în multe privințe neconvențională, motive în plus, astfel, pentru a fi contestată. Globalizarea, proces care nu se pune problema să fie reversibil, a adus, totuși, cu sine o serie de neajunsuri și situații regretabile, care la un moment dat se cereau corectate, fie și cu forcepsul. E un conflict general de mentalități, interese, cutume, comportamente, limbaje, totul pe fondul democratizării fără precedent aduse de tehnologii. Occidentul se redefinește, iar lumea care se reconfigurează sub ochii noștri e una a polarităților reafirmate, cu tușe suplimentare de vintage și grotesc…

    DG Ontelus • 15 hours ago
    De asemenea, după aceste alegeri americane, e de văzut și modul de funcționare a administrației prezidențiale, în general, precum și reflexul în politica externă, în particular. De exemplu, în ce măsură confruntările reiterate cu și mai mult spor, între democrați și republicani vor influența deciziile în dosarele mari, de la relațiile cu partenerii europeni, deja răcite și până la mutările din flancul devenit principal, Asia-Pacific ori raporturile cu Rusia revanșardă. E de văzut, din perspectivă europeană, în ce măsură eforturile lui Steve Bannon pentru creare a unei internaționale a iliberalismului vor avea rezultate la europarlamentarele din mai 2019. Cu precădere aici establishment-ul european va trebui să găsească dreapta măsură între eforturile americane, acțiunile neconvenționale rusești și tentativele eșuate până acum de infiltrare substanțială a Chinei. În concluzie, prin ricoșeu, alegerile din 6 noiembrie vor influența și agenda externă, fie și indirect, date fiind autonomia decizională a administrației și, pe de altă parte, posibilitățile sporite acum ale democraților de a chestiona și cenzura, punctual, anumiți funcționari guvernamentali.

    DG Ontelus • 20 hours ago
    Este interesant de urmărit diferența de strategie dintre democrați și republicani. În timp ce președintele Trump și majoritatea consistentă a republicanilor vizează națiunea americană ca un tot, deși în subsidiar albii sunt naturalmente privilegiați, motiv pentru care economicul e cartea pe care aceștia mizează, lucru care i-a avantajat net în ultimii ani, democrații insistă, adesea până la uitare de sine pe temele identitare, sensibile în urban, mai ales. Pentru că delocalizările specifice globalizării scăzuseră economia americană, reformele implementate de către președinte nu puteau fi decât protecționiste, iar rezultatele au venit rapid, în sensul scontat. În schimb, democrații mizează strategic pe fărâmițarea până la atomizare a țesutului social, sentimentul apartenenței la o minoritate fiind noul Graal pe care simbolismul politic îl propune. Rămâne de văzut ce va fi, dar e clar că cele două agende nu prea pot fi împăcate, motiv pentru care turbulențele mai mici sau mai mari vor continua, cu efecte notabile în plan intern, dar și extern.

    DG Ontelus • a day ago
    O realitate omenească devenită socială, adică politică, pe care prin excelență alegerile ca fenomen democratic o înfățișează, o exhibă în toată gravitatea și insolubilitatea sa este lipsa de atenție, de răbdare, în general și față de celălalt, în particular. E comod, facil să învinovățești ritmul trepidant al vieții moderne, resursele fatalmente limitate de timp și energie de care dispune orice om, pentru a explica, ba chiar a motiva dezinteresul suveran, aproape absolut stârnit de semen, indiferent cine-i acesta. Instrumentalizarea și reificarea presupuse de societatea contemporană au atins asemenea cote, încât practic nimic, de la naștere și până la moarte, incluzând toate momentele definitorii ale unei vieți nu scapă tăvălugului. Este clar, în asemenea condiții, că meditația, reflecția, contemplarea, gândirea de toate tipurile, de la cea din dogmele creștinătății și până la aceea critică, rațională, necesară în orice demers al lumii moderne nu mai au căutare, nu mai prezintă interes public, devin irelevante social. O imensă mașinărie, a cărei complexitate scapă și celor mai luminate minți desfășoară în fața noastră, impersonal, tragic și absurd, concomitent o farsă de proporții istorice și, pentru inițiați, având conotații metafizice, încât de la șefi de state, guverne, companii și până la jurnaliști, avocați, ingineri, medici, profesori, toți aceștia și alții asemenea sunt rotițe ale mașinăriei respective, dar având o posibilitate minimă, practic imposibilitate de a schimba ceva.

    DG Ontelus • a day ago
    Poate că deziluzia cea mai intensă și generatoare de tragic a lumii moderne, ea însăși produsă de forme ale tragicului este constatarea că modernitatea nu a însemnat și o schimbare a subiectului, a omului. Și aceste alegeri americane, ca de altfel orice eveniment public sau privat, de oriunde din așa-zisa lume civilizată, practic din întreaga lume – deși evident că e mai bine să locuiești în S.U.A. decât în Venezuela, Rwanda, Yemen, Bangladesh, România – au arătat că, în pofida incontestabilelor progrese materiale, tehnologice, instituționale etc., omul, ca entitate unică are aceleași patimi, slăbiciuni, răutăți, forme ale prostiei, interese, egoisme ca acum o sută sau o mie sau zece mii de ani. Cu rare excepții, care confirmă regula amară, din punct de vedere psiho-spiritual, ființa omenească e de-o previzibilitate în rău dezarmantă, năucitoare, cumplită…

    DG Ontelus • 2 days ago
    Tristețea prilejuită de aceste alegeri americane, după ce analizezi nu doar rezultatele, ci și comentariile de politică externă, din afara SUA și internă, pentru presa de peste ocean este aceea că nu s-a redus, ci a crescut clivajul social, politic, mentalitar în societatea americană. Sigur că sistemul checks & balances e viabil, funcțional și asta confirmă soliditatea democrației celei mai mari din lume. Dar radicalizarea reciprocă a celor două tabere nu e de bun augur pentru sănătatea mentală și socială, mai cu seamă pentru credibilitatea instituțiilor fundamentale. Viitoarele confruntări dintre președintele Trump și speaker-ul Camerei Reprezentanților Nancy Pelosi vor da măsura vigorii sau, dimpotrivă, a decăderii spiritului public american și, prin extensie, occidental și modern-actual. Dar nu poți să nu te gândești, fie și en passant, la istoriile mai vechi și mai noi, semnate de către romani ori de către Momsen și Gibbon…

    DG Ontelus • 2 days ago
    S-au adeverit, în mare, previziunile experților pentru alegerile de la mijlocul mandatului prezidențial. Vestea bună e că valul democrat e mai mic decât se dorea de către aceștia. Vom vedea dacă, repetată formal fiind situația din 1982, Donald Trump va fi la fel de înțelept ca Ronald Reagan. Vestea proastă e că Elisabeth Warren e senatoare, iar Alexandria Ocasio Cortes e membră în Camera Reprezentanților. Amândouă reprezintă nu doar femininul, ci și un tip de politically corectness care a enervat constant. La Senat, remarcăm pe independentul Sanders, republicanii Cruz și Romney, democrata Dianne Feinstein în California. La Camera Reprezentanților, s-a spus bine că simpla prezență a lui Nancy Pelosi ridică mingea la fileu președintelui. Apoi, victoria, chiar și la limită, a republicanilor în Senat nu doar că împiedică impeachment-ul, dar face ireversibile numirile la Curtea Supremă, iar aici e victoria strategică a președintelui. În schimb, victoria democraților în camera inferioară va conduce fie la întețirea disputei președinte-democrați, fie la o coabitare pe teme fundamentale. Una peste alta, democrația americană funcționează. Președintele are vânt din pupa, dar tenacitatea sa trebuie crescută exponențial, în noile condiții. Democrații trebuie să se hotărască între virajul spre stânga accentuată sau adăstarea într-un centru călduț. Reformele sociale trebuie să aibă loc, deși teama de imigranți și nou aduce în prim-plan, cel puțin pentru încă doi ani, mentalul rednecks.

    • RALG said

      Pentru des-cretire in week-en:

      Olanda: Ai doua iubite. Te poti insura cu amandoua. Ele se pot casatori intre ele.

      Moldova: Ai doua iubite. Di la tini si audi galseava asheia in fiecari noapti mai omule?

      Rusia: Ai doua iubite. Stalinskaya si Maskovskaya.

      Pakistan: Ai doua iubite. Cea mai varstnica are 6 ani..

      India: Ai doua iubite. Buddha nu stie nimic..

      Turcia: Ai doua iubite.. Una iti face mancare, una iti spala rufele, una iti calca hainele si una le supravegheaza pe celelalte. Chiar vroiai sa te credem ca ai numai doua iubite?

      China: Ai doua iubite. Din cateva miliarde de motive.

      Bulgaria: Ai doua iubite. Pe una o cheama Sofia. Cealalta te intreaba: “unde ai fost?” Tu raspunzi: – “la Sofia!” – si uite-asa esti in deplina siguranta…

      Germania: Ai doua iubite.. Ambele blonde.

      Mexic: Ai doua iubite. Vin hotii si fura jumatate. Iti mai da vecinul una. Imprumuti trei din barul de vis-a-vis. Vecinul isi ia partea inapoi. Cate ti-au mai ramas?

      Anglia: Ai doua iubite. Absolut superbe. Iar ai baut prea mult..

      SUA: Ai doua iubite. Una pe Facebook si una pe Myspace. Nu le-ai vazut niciodata…

      Brazilia: Ai doua iubite. Rosaria Fiorella Andrea Luiza Esmeralda Carla Vittoria Alessandra del Campo – si inca una.

      Dubai: Ai doua iubite. Placate cu aur.

      Cuba: Ai doua iubite. Nu esti deloc Fidel…

      Suedia: Ai doua iubite. In IKEA chiar gasesti orice…

      Spania: Ai doua iubite. Mai tarziu descoperi ca ele sunt de fapt surori. Putin mai tarziu afli ca tu esti chiar fratele lor mort la nastere. Mai ai un frate geaman desmostenit de catre soacra portarului, care portar nu-si mai aduce aminte nimic din copilarie. Viata ta e mai ceva ca o telenovela…

      Grecia: Ai doua iubite. Vecinul se cam da la una din ele. Dimineata te trezesti cu un cal mare de lemn in fata casei. Mai bine fugi!

  7. Stely said

    Hmm…as vrea sa ” bârfesc” despre ceva și nu-mi vine in minte nimic. Asta cu mortalitatea stelară mă cam sperie , la ora actuala .Nu că n-aș intelege explicația științifică , ci faptul că ” bunica” a asociat-o cu o eventuala bârfă. Eu cred că i s-a întins o capcană și ea gata s-a in ea. In ce privește comentariile troll-lui Ontelus trebuie sa recunosc că nu sunt in stare sa citesc mai mult de unul .Prefer in locul lor pe cele 5,6,7 așa -zise comentarii a câte 4-5 cuvinte al bunicii ,pe care le poți citi dintr-o privire decât kilometrajele ontlușului .P.S.In alta ordine de idei țin să vă spun că va invidiez .Eu nu pot sa mă uit la „turneul campionilor” . Nu am cablu cu Digi sport … 😦

    • Ei stele… o simpla metafora pescuita pr/in cosmos… Intotdeauna este vorba numai si numai despre oameni, si despre precara conditie umana, bazata, ce-i drept, pe praf de stele. Problema este ca actuala metafora cu astre si asprimi stelare are darul de a bloca cumva trecerea lina si naturala catre promisa proza scurta „Povestea mea” (intre timp, am re-botezat-o in minte „Eu, supremul” imitând un con-frate sud-american), asa ca stationez in pana de inspiratie si casc gura la tenis… asteptand inspiratie… Probabil ca solutia va fi inca o mica proza scurta ca o punte de trecere catre intangibila poveste (despre care stiu ca va fi o esec narativ inevitabil – cronica unei ratari anuntate, la cat de pretentioasa este abordarea care mi se zbate in minte, ca atunci cand ti se bate ochiul stang a cearta si gâlceavå).

      P.S. Bunica, cand isi cauta, isi gaseste intotdeauna pretexte „potrivite” de facut vorbire, inventand din orice bârfiri, sau invitatii protocolare, sau provocari explicite si personale… asa ca re-actiile sale nu sunt purtatoare de sens sau de dezvoltare (decat extrem de arareori, si atunci cu totul intamplator si colateral), ci simple zgomote de control si prezenta, ca la baba-oarba, in genul „Unde esti Chimitzå? Aici-aici!”

    • In ceea ce-l priveste pe uluitorul troll tolerat pe Certocratia, a carui glanda scriboree secreta intr-un ritm neverosimil (pentru care presupun insasi fluviala bunica, dimpreuna cu toate celelalte pseudonime folosite, l-ar Invidia sincer), (n-)ar fi multe se zis. Spre deosebire de bunica, omul Ontelus (DG) are abilitatea de a scrie (in continuu) chiar si ne-zgândarit, lasat in pace, de capul lui, ignorat, chiar si necitit de nimeni. Omul scrie si scrie si scrie. Nu tine sa fie citit, aprobat, contestat, admirat sau hulit. ci doar lasat sa scrie undeva unde sa i se asigure formal vizibilitate publica, prin care sa se salveze de impresia ca (de fapt) vorbeste singur-singurel. Bunica nu-i capabila de asa ceva. Daca nu-i pui sula-n coaste se desumfla imediat si tace ostentativ, ne mai fiind capabila a fi in stare sa-si faca numarul si sa-si repete cliseele. Totusi ar fi de zis, despre dl. Onte, ca, tot spre deosebire de troll-ul nostrum (aka Bunica si altii) omul mai si zice cate ceva, articulat. Uneori vadeste o logica ascutita (ca in cazul acestei analize a situatiei politice din SUA), alteori talent literar la un nivel neamatoricesc, E un nebun logoreic care se bazeaza pe un ins netrivial, poate chiar valoros, inteligent, educat. Cine stie, Daca ar fi instare sa faca pasul catre concizie si esentializare (o fi, n–o fi, cine stie?) ar putea fi un cetatean huvachian demn de interes. Cred.

  8. bunica said

    Q. E. D. :)))

  9. bunica said

    Ce-ar fi să UITAȚi personajul bunica? Sunt atâtea alte lucruri despre care ați putea povesti, construi ipoteze, înventa , bârfi. DAR… pariez că nu puteți. 🙂 Vă urmăresc o săptămână.

  10. Un politist statea singur in camera de hotel. Bate cineva la usa, politistul intreaba:
    – Cine-i?
    – Eu!
    Politistul, masurindu-se de sus pina jos in oglinda, intreaba foarte surprins:
    – Eu?

  11. RALG said

    Deh, cat ne aflam noi sine die in pana de inspiratie narativa (asistati contra-productiv de o piaza-rea), altii nu stau pe loc (ci se misca pe cerc, odata cu Pamantul, prin cosmos) si pescuiesc povesti. Dl. Neamtzu Tziganu, de ex. a gasit o poveste circulara ca un inel care nu se termina niciodata, derulndu-se la infinit… Merita citita, o data, de doua ori de trei, si asa mai departe pana la final….

    In subsidiar recomandam (foarte on topic in raport nu HUVACA si Arca lui Goe) o carte, un film, o poveste, ingrozitor de adevarata:

    • bunica said

      Aș putea face un efort narativ, dar nu vreau! Sîc! 🙂

      • Faptul ca singura va mutilati vointa denota un soi de masochism, iar faptul ca tineti sa o declarati cu martori este un soi de exhibitionism. In realitate ati vrea sa faceti acel efort narativ, dar in coontextul creat va e teama ca veti fi luata peste picior si ironizata de catre „criticii literari” rauvoitori de pe aci care chipurile v-ar purta sambetele. Fiti fara grija. Mai e pana sambata. Asa ca daca aveti vreo idee narativa fiti barbata si livrati-o in lume, fara frica, fara preget, no matter what. Dar poate ca nu aveti, ci doar va bârfiti singura si ambetata 🙂

        • bunica said

          🙂

          • bunica said

            Cui prodest? 🙂

          • RALG said

            De obicei chiar cine intreaba… doar ca in cazul de fata nu-i mare lucru la mijloc (n-are ce), caci domnia voastra suteti doar o biata fluierice care scoate sunete cand bate (cu) vântul peste Arca lui Goe.

          • bunica said

            OK. Uite de aia nu scriu, ci fluier. 🙂

          • RALG said

            Asta este problema domniei voastre, lipsa totala de libertate, nu sunteti in stare sa fiti nimic altceva decat ceea ce vi se spune ca sunteti… Noi v-am ghicit si, pentru ca ati insistat, v-am oferit portretul pe care l-ati acceptat si pe care se pare ca v-ati angajat cu toata fiinta sa-l ilustrati vocal (o revolta prosteasca)… sperand in subsidiar ca zgomotul strident cu care-l insotiti va produce daune, deranj, suferinta, pagube, pedeapsa, pe Arca lui Goe. Draguta speranta. Mai incercati. Si cu cat veti incerca mai tare cu atat va veti consolida mai mult lipsa de libertate (pe care singura ati ales-o) insotita de inabilitatea de a accepta libertatea altora… Eventulele potentialitati colaterale se vor pierde cu desavarsire, validand-se astfel integral portretul cu care incercati sa ne faceti in ciuda, noua … ha-ha-ha… Nu scrii de frica, dar in loc sa(-ti) recunosti acest fapt banal, incerci cu o naivitate nostima sa acreditezi ideea ca nu scrii ca sa ne faci noua in ciuda. Ce spui Frantz? In realitate nu scrii pentru ca stii ca n-ai ce scrie fiind constienta cumva ca prostioarele care-ti trec prin cap (cu pretentii literare), ca sa nu sucombe subit, ar avea musai nevoie de o atmosfera indulgenta, ingaduitoare, pe care singura ai distrus-o. Daca ai avea un minim de curaj si decenta, si daca n-ai fi si lasa le-ai scrie oricum, libera, indiferenta, fata de portretul pe care ti-l fac altii (portret elaborat ce-i drept, materialul clientului), sperand ca se vor gasi vreodata ochi potriviti care eventual sa aprecieze acele texte. Ca n-ai acest curaj, deh, chiar nu e vina noastra. Hai mai fluiera ceva si relaxeaza-te.

  12. RALG said

    Ceva – o alta proza scurta (cu o poveste de apropae nimic) la rubrica (altora) – Poemul săptămînii

    Dragă tati,
    a venit în oraș un om care susține
    că trebuie să-l plătești ca să se uite la tine.
    Nu costă scump și durează vreo jumătate de oră.
    Intri într-o sală, te așezi frumos, stai cuminte,
    pînă cînd bărbatul apare și se așază și el în fața ta.
    Stați amîndoi acolo în tăcere
    uitîndu-vă unul la celălalt
    e o înșelătorie ieftină, desigur,
    dar oamenii plătesc. Ăsta e sistemul.
    Vin, se așază, tac și se uită,
    pentru că au nevoie să fie salvați
    și pentru că au nevoie să fie băgați în seamă,
    pentru că le este frică,
    tuturor le este foarte-foarte frică.

    din volumul Zmeii sînt de treabă de Lavinia Bălulescu și Constantin Bălulescu, în curs de apariție la Editura Paralela 45″

    Merge?
    Merge…

  13. RALG said

    Vă prezentăm alăturat zece din citatele celebre din opera lui Marin Preda (1922-1980), unul din cei mai apreciaţi scriitori români din epoca postbelică.

    – „Contemplarea este singurul mod de a privi, care îţi permite să înţelegi cu adevărat“ („Imposibila întoarcere“)

    – „Adevărate sunt sentimentele. Ficţiuni sunt împrejurările“ (Gazeta literară, nr. 3/18 ianuarie 1968)

    – „Primejdia în care se află un bărbat care iubeşte total o femeie seamănă cu aceea a unui om care a atins un fir de înaltă tensiune şi care dacă nu se zbate, dacă instinctul nu l-a ajutat să se smulgă în chiar clipa când a fost zgâlţâit, moare agăţat acolo fără scăpare“ („Cel mai iubit dintre pământeni“)

    – „O femeie poate să ierte orice, în afară de faptul să nu-ţi pese de ea“ („Cel mai iubit dintre pământeni“)

    – „Viaţa unui om e un nesfârşit şir de erori“ („Cel mai iubit dintre pământeni“)

    – „O viaţă glorioasă are adesea un sfârşit tragic“ („Cel mai iubit dintre pământeni“)

    – „Dragostea pentru o femeie nu ne fortifică, ci, aliată cu timpul, ne mănâncă viaţa“ („Cel mai iubit dintre pământeni“)

    – „Fiinţa umană nu s-a născut ca să scrie literatură, să picteze sau să facă muzică. Dar în mod bizar s-a descoperit cu timpul că fără artă omul trăieşte urât, îşi duce viaţa în întuneric şi moare în întuneric“ (Convorbiri cu Marin Preda)

    – „Dacă dragoste nu e, nimic nu e“ („Cel mai iubit dintre pământeni“)

    – „Nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră dacă nu ar exista fericirea celorlalţi“ („Cel mai iubit dintre pământeni“).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: