(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Vrem vacanţă de Craciun (Stely)

Posted by Arca lui Goe pe decembrie 10, 2018

Poveste de Craciun (varianta Stely)

„Vrem vacanţă de Craciun! ”

Nu stiu cati dintre vizitatorii Arcei isi amintesc data (momentul) cand aceasta lozinca revendicativa a fost rostita pentru prima data , cu ocazia manifestatiei studentesti a anului de gratie 1968.
Eu mi-o amintesc cu lux de amanunte . Am fost acolo mai intai ca simplu privitor(martor) apoi ca participant activ la aprinderea valvataei …

Totul a inceput in zorii zilei de Ajun . In vremea aceea traditiile de Craciun erau sistate printr-un ordin de partid . Studentii mergeau la cursuri , oamenii muncii cumintei la slujbele lor , bisericile erau aproape pustii, ulitele (strazile) la fel si ele . In aer nu se simteau mirosurile acelea imbietoare de cozonaci , sarmale si carnati, arhicunoscute inca din vremea copilariei , cand asteptam cu nerabdare( numai acasa, in famile) sa vina Mos Craciun cu ce avea si el in sac …saracu’.
Orasul era incremenit in bezna . Nimeni nu-si inchipuia ca peste o zi acesta va iesi din incremenire si va fi insufletit de flacara unei revolte spontane .

In ziua aceea s-a intamplat ceva prevestitor. Asa am perceput momentul, cand in zori am fost trezite din somn (eu si colega de camera ) de un grup de colindatori . Ne aflam la etajul 3 al caminului studentesc din Grozavesti . Colindatorii (un grup de studenti de la teologie) cantau in surdina ,pe trei voci , colinde de Craciun . M-am trezit cu ochii aproape in lacrimi , stand pironita in pat , nefiind in stare sa ma ridic , de teama ca se va destrama vraja ce ma cuprinsese dintr-o data. Nu stiam daca este vis sau realitate. Mi-am dat seama doar cand s-a asternut tacerea. Ne-am dus la geam si i-am vazut. Nu imi amintesc daca le-am oferit ceva , ci doar sentimentul inaltator al acelor cantece (voci) divine. Tinerii aceia , de o varsta cu mine(cred) mi-au incantat sufletul. Le-am strigat sa mai vina si in urmatoarele zile. Nu au mai venit dar cred si acum ca ,din momentul acela , a inceput incet incet sa incolteasca in mintea noastra samanta revoltei. Ne doream sa fim acasa de Craciun si cineva anume ne oprea.

Ziua trecea fara nici un semn despre ceea ce s-ar putea sa se intample dar in acelasi timp simteam ca pluteste ceva in aer, ca o vibratie.
Spre seara ma intoarceam linistita de la masa si cand eram gata sa intru in camin am vazut un grup ciudat de colindatori. Acestia erau mascati si cantau ceva haotic . Aveau pe umeri niste sube mitoase , pe cap caciuli de blana iar in maini niste tobe pe care le bateau de zor. Pe langa colindele din zorii zilei acestea erau un simulacru. Nu mi-au placut, insa cand unul dintre tinerii aceia a strigat „hai cu noi” , spre cele/ cei care deja se stransesera, printre care si eu, n-am stat pe ganduri si ne-am dus. Grupul de colindatori , care venea din Regie, se afla in fata caminului (blocul D) langa acesta fiind blocul C unde eram cazata, fiindu-mi deci destul de usor sa ma atasez la el. Cand am ajuns pe partea dreapta, sub geamurile fetelor de la matematica (unde se afla si vara-mea ) am inceput sa strig la ea sa vina impreuna cu colegele ei. Ba imi amintesc ca am urcat la primele etaje strigand de zor sa iasa toate afara. Nu au iesit dar erau la ferestre de unde aruncau portocale , mere , bomboane etc. ceea ce ma incanta teribil . Altele aprindeau suluri de hartie igienica . Incepuse deja vacarmul . De la hartia igienica s-au aprins (sau cineva le-a dat foc) niste thuja care se aflau din loc in loc intre cele doua camine alaturate. Ardeau cu scantei raspandind un miros incitant de rasina . Spatiile dintre camine erau deja arhipline . Am plecat mai departe , manata de val, si cand am ajuns la poarta de la iesire am luat-o la dreapta catre caminele de la 303. M-am trezit deodata singura printre niste necunoscuti. Nu vedeam nici o colega sau pe cineva cunoscut de care sa ma tin mai aproape. Cand am ajuns la 303 strada era plina , vuia de urale , lozinci etc. Acolo am auzit pentru prima data lozinci revendicative. Aveam senzatia ca se contureaza ceva organizat. Se zvonea ca exista niste lideri care dirijeau puhoiul de manifestanti catre o directie bine tintita. Mie incepuse sa-mi fie frica . Cea ce parea o joaca se transforma in ceva grav, periculos. Pe langa noi circulau niste masini dubioase , semn ca suntem monitorizati. Mi-a fost teama si m-am intors la camin cu un grupulet de fete din Grozavesti. Dimineata , cand am ajuns la facultate se tinuse deja o sedinta cu cei prezenti la cursuri, chestionati fiind daca cineva dintre ei(noi)a fost prezent in grupul acela de „huligani ” . Am aflat apoi ce s-a intamplat (sub juramant ca nu spunem la nimeni) de la o colega ce a fost prezenta la manifestatie pana la capat : cum au ajuns si ce s-a intamplat in fata ambasadei ruse, apoi a celei americane si cum au fost imprastiati si urmariti pana la caminele unde erau cazati, in special cei de la agronomie si de la politehnica. Zilele urmatoare am aflat cu groaza ca au inceput exmatriculari in masa. De la noi , spre fericirea decanatului, nu a fost nici un caz de exmatriculare. In total , se zice , au fost exmatriculati 100 de studenti. Anul urmator insa au intrat in drepturi legale ambele vacante de sarbatori. Doar atat. Pe de alta parte s-a intarit ideologia de partid privind „combaterea misticismului”, daunator spuneau ei dezvoltarii tipului de „om nou”.

Povestea mea , despre combatarea misticismului, va fi reluata peste ani atunci cand pentru putina vreme am fost pe alta baricada. Ceea ce pot sa spun cu destula mandrie este faptul ca si atunci le-am dat cu tifla in nas, ba mi s-a reprosat cu destula duritate ca i-am lasat „cu fundul in balta” .

P.S. Proza este o replica SF-ului si totodata o dedicatie pentru cei care militeaza pentru libertatate de exprimare si pentru orice alta libertate a omului. 🙂

23 răspunsuri to “Vrem vacanţă de Craciun (Stely)”

  1. Stely said

    Oh, multumesc frumos pentru apreciere ! Ma simt onorata si totodata coplesita de emotie. Asta da , validare ! 🙂

    • RALG said

      Nu, nu…eu va multumesc pentru efortul si dorinta de a fi contributor pe Arca lui Goe. Topicul propus mi se pare extrem de generos, lasand loc penru emotii si ganduri bune. dar si pentru discutii despre felul curgator in care ne raportam an de an, generatie dupa generatie, la ceea ce semnifica sarbatoarea Craciunului si momentelor din aceasta perioada a anului, ceasul al XII-lea… Nu stiu daca vizitatorii vor gasi sau nu calea sa razbata spre starea care sa faca posibile noi contributi in cuviinte, povesti, comentarii, fata cu emotiile de Craciun, de an nou, de srabatoare, de casa si familie… dar cu siguranta ca cei care vor citi ariticolul d-voastra, niste ganduri tot vor avea despre asta… Ganduri care inevitabil vor spori infinitezimal zestrea de emotii cu care a crescut fiecare si care-l identifica pe fiecare prin felul in care simte si traieste emotiile de Craciun si de sarbatori. Multumesc.

      • Stely said

        Pai atunci sa asteptam … si daca n-o fi sa fie nu va fi nici o suparare . Raman cu multumirea ca am reusit sa scot la iveala , din trecutul (apus) al comunismului, o intamplare adevarata la care am fost prezenta – manifestatia studenteasca din 1968- soldata cu o mica victorie de etapa : vacantele de Sarbatori (Craciun si Paste).

        • RALG said

          Aveti de ce sa fiti multumita. Eu unul marturisesc cu rusine ca habar n-am avut despre acele evenimente petrecute in 1968 si despre cum s-a instaurat (in plin comunism) traditia vacantei de iarna dintre 21 decembrie si 5 ianuarie). Un gnd bun tuturor celor care au contribuit la acest dar primit si valorificat an de an de catre toti copiii si adolescentii care-am fost…

        • Articolul d-voastra a strans deja, in doar cateva ore, aproape tot atat de multe vizualizari cat a avut arca ieri toata ziua… Dar nu ma astept sa avem si comentarii intrucat dupa cum ii cunoastem noi pe vizitatori acestia vor ramane reticenti in a acorda comenatrii din cauza unui amestec bine dozat intre timiditatea proprie si personala si dificultatile de a se elibera de constrangeri interioare, precum atasamentul fata de profilul personajelor create in care fiecare autor ramane captiv, constient sau nu. Chiar daca autorul ar vrea sa spuna ceva, daca in mintea sa, personajului care-i poarta mesajele nu i se potriveste replica respectiva, autorul va prefera s-o taca, doar pentru a nu-l pune pe personaj intr-o postura ingrata facându-l så parå (deodata) altceva decat pårea pânå acum.

          • Stely said

            Pacat ca nu se afla printre vizitatori persoane care sa aiba cunostinta despre manifestatia studenteasca din 1968. Daca nu ca participanti macar din povestile cunoscutilor , rudelor etc. Nu-mi vine sa cred ca ar avea vreo anume retinere. Pe de alta parte am vrut sa caut pe Google informatii mai complete , cu date clare (nume de studenti exmatriculati etc) si nu am gasit . Ceea ce ma determina sa cred ca jurnalistii nostri de investigatie nu au dorit sa afle, pentru o buna informare a cititorilor, mai multe despre manifestatie .
            P.S.Ma gandesc la doamna CMM , cred ca a fost sigur in Bucuresti la acea vreme .

          • RALG said

            Ce va face sa credeti a doamna CMM (n-)ar fi fiind prntre vizitatorii de azi?

          • Stely said

            Eiii, pai cred sigur ca este vizitatoarea nelipsita a Arcei lui Goe , dar s-ar putea ca la fel ca si celalalt bucurestean sa nu fi fost pe faza cu manifestatia , dar de auzit nu avea cum sa nu auda, intrucat au urmat sedinte de infierare manifestantilor „huligani „. Ce nu stiti este faptul ca pe vremea accea era prim secretar al UTC nimeni altul decat Ion Iliescu .
            iata :
            „Actiunea studentilor a fost calificata de conducerea de partid ca o manifestare huliganica, anarhica. La 26 decembrie a fost convocata o sedinta a Biroului Uniunii Tineretului Comunist (UTC), unde Ion Iliescu, la acea data prim-secretar al UTC si Ministru al Tineretului a prezentat o informare. Descriind sumar desfasurarea manifestatiei, Ion Iliescu a aratat si ca la unele camine usile fusesera incuiate, pentru a impiedica studentii care voiau sa se alature manifestatiei sa iasa din camine.

            In discursul sau Ion Iliescu s-a declarat un adversar al oricaror manifestari cu caracter religios. „Cu organizarea colindelor, este lipsa de intelegere, de formatie ideologica a studentilor. Cultivam traditii ale poporului, dar de ce in ajunul Craciunului? Cat ar zice ca i-am dat conotatie laica, cu urari studentesti, ea ramane totusi manifestare desfasurata in cadrul sarbatorilor religioase de catre niste oameni intelectuali, cu anumite pretentii, formatie, instructie! Noi vrem sa inlaturam anumite reminiscente in manifestarea oamenilor si studentii devin promotori ale lor”. Trecand la analiza atitudinilor studentilor si a actiunilor care trebuiau luate de organele politice, raportul lui Ion Iliescu arata: „Si in legatura cu practicile fata de care s-a slabit incisivitatea, combaterea unor practici mistice: studentii merg si se casatoresc la biserica si organizatia nu ia atitudine! Isi boteaza copilul la popa… Organizatiile noastre trebuie sa contracareze unele manifestari, ca sa fie instrumentul luptei ideologice”.
            Discursul arata ca, chiar atunci cand nu participau la miscari de protest, studentii se opuneau indoctrinarii politice si atitudinea lor de opozitie ajunsese sa ingrijoreze clasa politica.”

            https://cultural.bzi.ro/miscarile-studentesti-din-1968

            P.S. Abia acum stiu de la cine mi se trage cu dusul la biserica pentru cununia religioasa.
            De altfel , cand am inceput activitatea utecista erau la moda cununiile uteciste . Am fost prezenta la o asemenea cununie unde am fost pusa intr-o situatie penibila . M-au invitat sa vorbesc si de emotie le-am urat mirilor in loc de” casa de piatra” , „casa de fier. ” :))

          • Eh, Iliescu-Iliescu… un arhetip… Uneori astfel de detalii aduse in actualitate, dau contur istoriei sau chiar trecutului, mai abitir decat un curs la academie. Tare mi-e teama ca spectatorii nascuti in mileniul al treilea n-or pricepe la fel si n-or recepta asemenea povesti cu aceleasi emotii precum cei din vechime (nascuti in apusul mileniu doi)… Ne-om intelege noi cumva, pana la urma

            P.S. „cununiile uteciste”? Cam cum adica?

          • Stely said

            Cununiile uteciste erau reversul cununiilor religioase . Tinerii miri In loc sa se duca la biserica sa-i cunune „popa” , mergeau la primarie sa-i cunune primarul , iar nunta se organiza intr-o sala festiva pusa la dispozitia mirilor si nuntasilor.De fapt era tot o cununie civila , cea pe care a fost musai s-o petrecem cu totii. A fost un experiment, din ce mi-am dat seama , dar nevalidat ulterior . Ironia soartei ca tocmai eu am fost aceea care le-a stricat „proiectul”, la cateva luni de la debut lui. 🙂 Daca stau sa ma gandesc este posibil ca urarea respectiva sa fi pornit din subconstientul meu . O „casa de fier” echivala cu un fel de inchisoare ( cusca) a libertatii de constiinta . Sa dispuna altii de cum sa-ti unesti destinul cu cineva. Din cate cred ca va amintiti am refuzat un asemenea aranjament de „cununie utecista”, luand decizia sa ma ma cunun in biserica . Poate candva, daca credeti ca s-ar merita , am sa povestesc ce s-a intamplat la nunta mea ; cum am fost urmarita pas cu pas pana la biserica ,de cei carora li s-a dat” sarcina ” si cum socrul meu a fost „rugat” sa nu
            intram in biserica . Eu insa am decis sa respect traditia religioasa, desi pe el si sotul meu ii „lamurisera.”

          • Tocmai ce-i spuneam con-fratelui nostru, prozatorul Neamtu Tiganu, despre ce credem noi in legatura cu subiectele care merita atentia si efortul unor scriitori: toate. Numai si numai dupa ce veti scrie povestea aventurilor de la nunta d-voastra veti putea aprecia, d-vpoastra mai intai (in calitate de prim cititor dar si in calitate de cunoscator al publicului de pe Arca) daca proza respectiva va merita sau nu sa fie publicata, daruita publicului. De scris oricum ar trebui s-o scrieti. Inspiratie va doresc.

  2. RALG said

    Ca elev si student am avut intotdeauna vacanta de Craciun si de Anul Nou (de pe 21 decembrie pana pe 5 ianuarie)… Asta insemna mereu mai acasa, mai in familie, mai la tara, mai inautru unei stari de magica bucurie, incat mintea mea nu concepea ca ar fi posibil si altminteri. „Cand am iesit pe salariu”, m-am trezit in preajma Craciunului, la cateva luni de la angalare (prea putin pentru a avea drept de concediu), in fata perspectivei de a-mi vedea naruite asteptarile interioare, consolidate in anii copilariei fata cu sarbatorirea Craciunului. Ar fi fost prea mult asa ca de pe 21 decembrie pana pe 5 ianuarie mi-am luat concediu fara plata. Mi se pare uluitor ca a fost posibil si ca mi-am ingaduit libertatea de a proceda asa. Usor, usor am fost adus in imposibilitatea de a mai face astfel de gesturi… usoare. Dar macar am salvat Craciunul meu interior, construind cu acel concediu fara plata o punte intre Craciunul copilariei si Craciunul de dupa copilarie…

    • Stely said

      Eeee , ulterior , cand am plecat din invatamant una din nemultimirile mele era aceea ca nu mai aveam vacantele scolare la indemana. Dar gaseam si eu solutii : fie un concediu medical , fie invoire sau chiar concediu fara plata . Imi amintesc cum am fentat intr-o vara, de 23 august , defilarea unde era musai sa fiu prezenta alaturi de colegii de serviciu . Mi-am luat concediu medical si am plecat la Sinaia . La intoarcere am fost luata la intrebari intr-o sedinta de partid despre faptul ca m-am eschivat de la a ma „bucura”sa particip ,ca toti oamenii muncii, la aniversarea zilei nationale . Am raspuns mai in gluma mai in serios ca m-am bucurat si eu (desigur) dar impreuna cu familia . Era curios ca spuneam doctorului pe sleau, pentru ce doresc concediul medical , iar aceasta solidariza cu mine punandu-mi parafa pe certificat. 🙂
      Cea mai tare situatie a fost in anul cand m-am casatorit si cand trebuia sa fiu prezenta , desi eram pe punctul de demitere, la o consfatuire unde trebuia sa prezint un raport despre ne-scolarizare , judetul Dambovita fiind in vizor cu un procent mare de abandon scolar. La consfatuire participa insusi fiul cel mic al dictatorului ce abia fusese promovat …. Vazuta intr-o situatie inedita , sa stiu ca voi pleca din fctie , dar sa ma prefac preocupata de problemele judetului , m-am dus cu tupeu la cabinetul medical al partidului si i-am spus
      doctorului situatia , cerandu-i concediu medical. Acesta m-a ascultat cand expuneam „prooblema ” cu o voce tremuranda si mi-a dat concediul necesar .Pregatisem deja raportul dar imi era imposibil sa merg in tabara aceea unde participa toata” florea ” utecista din tara .

  3. RALG said

    Comandantul aeronavei, catre pasageri:
    – Vestea rea este ca avem atentatori care cer devierea aparatului nostru de zbor.
    – Vestea buna este ca vor sa ajunga in Hawai!

  4. neamtu tiganu said

    si eu am trait acele vremuri, in 68 eram in anul doi. Din pacate, sau din fericire, (daca m-as fi prins precis as fi fost in frunte) nu am fost activ, revolta a fost destul de izolata la caministi. De altfel caministii sufereau mai mult de lipsa vacantei de Craciun, ei taiau porcul, noi, bucurestenii, il taiam dupa lista, dar asta nu face cu nimic acceptabila atitudinea criminala a comunistilor. In 67, in anul intii, am avut cursuri pe 31. decembrie, pina la ora 20:15.

    Am pierdut citiva prieteni exmatriculati, au fost trimisi la munca in mina.

    P:S Am ratat destul de multe vacante de Craciun, atit in Ro (comunism), cit si-n Ge (capitalism), marele dezavantaj al Craciunului e ca e la sf. anului, atunci cind se fac bilanturile, cind sunt termenele de livrare al proiectelor. Dar era si ceva bine, la institut perioada Craciunului era un sir lung de betii…

    • RALG said

      Wow: Cursuri pe 31. decembrie, pina la ora 20:15. !!! Stalinsm in toata regula…

      Imi amintesc odata de niste ore la liceu facute sambata seara de la 6 la 7. Eram parca pe 20 decembrie, sau in tot cazul ultima zi de scoala inainte de vacanta de iarna. L-am asteptat pe dirigintele nostru in clasa cu lumina stinsa in tacere absoulta… incercand sa-i dam impresia ca nu e nimeni in clasa si ca am chiulit in masa. Omul deschis usa, a pasit incet si mirat in clasa si atunci am scos cu totii artificii aprinse din banci agitandu-le prin aer si strgand „La multi ani dom profesor, la multi ani!”. Ne-a spus si el la multi ani si ne-a dat drumul acasa ca sa prindem episodul din serialul „Din anii de aur ai comediei” care rula la acea ora si pe care mereu il pierdeam.

    • RALG said

      @Neamtu Tiganu – Apropo de apropierea Craciunului, anul asta cum stati cu pregatirile? Afumatooarea performanta si celelalte instalatii din dotare cu care va laudati si-au facut treaba? Ati produs minunatele articole de mezelarie?

      • neamtu tiganu said

        stau bine, multumesc de intrebare, desi anul asta va fi un pic mai linistit, poate prea linistit.

        Copiii pleaca in America, gasca de batrini cu care vom petrece, petrece e un fel de a spune, a devenit f. prudenta in alegerea bucatelor, „porcariile” sunt considerate un fel de otrava. Face parte din paradoxul vietii, in tinerete ne doreau si puteam sa mincam asa ceva, dar nu aveam, acum avem, dar nu vrem.
        Am facut totusi doar citeva maruntisuri, niste jumari, slanina cu usturoi, varza acra si astea dupa multe lupte. Unde sunt vremurile cind faceam km de cirnati? Pina si cu bautura ma fotografiez, am visinata din gradina mea, nu bea nimeni, e zahar, diabet, am vin rosu bun si scump, adunat de ani in pivnita, se bea doar spitz de vara, exista voci care vor sa se lipseasca pina si de cozonac!? Salata de Beouf e otrava, doar piftia in cantitati f mici de lingurita ar fi cit de cit acceptabila.

        • Deh, entropia bat-o vina… ne face sa nu mai putem duce lupta cu chiolhanurile cu aceeasi usurinta si bucurie ca alta data… Evitam confruntarile directe, adoptand tactica luptei de guerilă, musca si fugi… Totusi as zice ca nu stati rau… lista bucatelor (ce de coincidente caci si noi le avem pe lista pe toate, intocmai si la timp) arata bine, si, in combinatie cu amintirile de alta data, spiritul traditiilor si bucuria merg mai departe. Sarbatori fericite tuturor, cu masura potrivita fiecaruia. Sa puneti poze pe blog ca dovada… Poate om putea incropi si niste povesti in proza (satisfactii intelectuale si rafinament garantat): Povestea piftiei… povestea sarmalelor… Povestea salatei de Bouef, poveste cu tzuica fiarta, povestea soricului, a caltabosului, a kilometrului de carnatii… povestea visinatei… a cozonacului, a cornuletelor… Povestea bradului, povestea lui Mos Craciun, Povestea Craciunului, Povestea lui Isus, povestea Anului Nou… po-vesti minunate de sarbatori, chiar asa amestecate unele cu altele, pagane si crestine, profane si sfinte, nimicuri si esente… Stiu sigur ca toata lumea are povesti din astea, chiar daca ies la suprafata si se alcatuiesc mai greu in cuvinte potrivite… Important este ca sunt bine primate daca se intampla sa rasara in lumina…

          • neamtu tiganu said

            nu cred ca voi avea subiecte care sa merite sa fie transformate in povesti despre nimic, cu sau fara tilc.
            Am tinut, acum citeva minute, o poveste telefonica de vro ora cu un bun prieten care traieste in Franta. A fost extrem de amuzant sa ne distram cu Macron, mai ales ca e atit de darnic, le-a dat o suta, dar cica de fapt a fost ca la radio Erevan, de fapt le-a luat.
            Cred ca niste povesti de genul asta, despre oameni de nimic, care se cred mari, ar fi suculente.

          • Dl.Goe said

            Probabil ca oameni considerati importanti sau evenimente considerate importante pot deveni mai usor surse de inspiratie artistica pentru prozatori care sa le transpuna faptele, in povestiri de nimic, cu success la public… Totusi un scriitor adevarat este acela al carui talent ii ingaduie sa faca din rahat un bici care sa si plesneasca… Un astfel de artist povesteste cum fierbe o oala cu sarmale de plange sau rânde lumea… pana la urma absolut toate lucrurile observabile ce se manifesta in universul accesibil unor spectatori (gura casca) constituie surse de inspiratie egale pentru povestiri… diferenta facand-o numai si numai talentul artistului si abilitatea sa de a se conecta cu lucrul ala pe care l-a luat in vizor. Macron sau un morcov din gradina pot fi la fel de bine subiectul unor povestiri cu succces la public. Asa credem noi unul, ne fiind, vai, in postura de a o si demonstra practic. Ceea ce nu ne impiedica totusi ca macar sa incercam din cand in cand, ceea ce va doresc si d-voastra… 🙂 si si celorlalti… inclusiv celor pitulati in påtul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: