(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Nu mă săruta pe gură!

Posted by Arca lui Goe pe decembrie 19, 2018

Din cauza conditiilor nefavorabile din cabina de lucru (…) cele 4-5 povestiri de nimic aflat in intentie si pregarire, raman la dospit sine die sau pana nu va mai fi nevoie… Totusi ca sa ramana (si) loc vorbe pe Arca (inainte ca samanta de liniste sa faca buruieni prea mari) am adus un text (de imprumut) si mai multe link-uri care credem noi ca sunt foarte legate unele de altele si care, in plus, ofera un potential foarte generos pentru alte vorbe si de-zbateri… (chiar daca acestea vor avea loc in mare tarcere, exclusiv in mintea celor care vor fi acceptat aceste propuneri de lectura (alternativa)… Ca punct de plecare este similitudinea vadita intre munca si prostitutie. Restul sunt infloriri.

Nu mă săruta pe gură!

„Este ultima şi prima „pretenţie“ a oricărei prostituate. Ultima – căci survine după ce toate celelalte aranjamente, financiare şi „prestatorii“, au fost stabilite. Prima – căci este întâia replică din scenariul erotic, când ea se află deja într-o apropiere intimă faţă de clientul său – stăpân pentru o oră sau pentru o noapte peste tot trupul ei. Mai puţin peste această zonă propriu zis imaterială, eterică, epifenomenală – a sărutului. Corpul ei va putea fi îmbăloşat, supt, penetrat de clientul ei, gura ei îl va suge şi-l va linge, va rosti ceea ce el va voi să audă. Corpul prostituatei se oferă într-o totală disponibilitate, întrecută doar de leşin sau de moarte. O singură barieră, o singură cenzură, un singur tabu: nu mă săruta pe gură! O ultimă rugăciune, o ultimă invocaţie, o ultimă mărturisire înaintea scufundării în mocirlă: nu mă săruta pe gură! Ce este acest „sărut“ adus în discuţie de prostituată? Este ceva la fel de invizibil ca sacrul, la fel de impalpabil ca demnitatea, la fel de „inexistent“ ca Dumnezeu. De fapt o asemenea formulă nu este nici prima nici ultima din „dialogul“ dintre prostituată şi client, este însăşi condiţia lui de posibilitate, este metalingvistică şi metaerotică, este „legea“ care o leagă de un insesizabil punct de sprijin în tot timpul scufundării în mocirla vinderii de sine. Este ca sigur că fără această ancoră, nu ar mai putea reveni niciodată la suprafaţă.

Zicala ultra-cunoscută despre prostituţie: „cea mai veche meserie din lume“ ne spune, în subtext, şi că orice meserie, orice activitate remunerată, plătită, este o formă de prostituţie. Trecerea de la economia „darului“, de la economia vânătorii şi a prăzii de război la economia întemeiată pe „remuneraţie“, pe bani – a fost un eveniment catastrofic al omenirii, o ruptură de nivel ontologic deosebită de Cădere numai prin durata enormă care i-a fost necesară până să se instaleze la dimensiunile întregului univers uman. O Cădere la fel de fatală, dar extrem de lentă, filmată cu încetinitorul, întinsă pe parcursul unor milenii… Modificarea „genetică“ a minţilor noastre este atât de profundă încât nici măcar nu mai putem concepe existenţa unei alte paradigme în afară de aceea a activităţii contra banilor. Mai mult, deşi încă mai credem că există zone ale gratuităţii, ale inestimabilului şi ale nevandabilului – de fapt în subteranele acestora stau registre cu cifre şi „calculatoare“ atât de performante încât ne traduc „profitul“ rezultat în urma unei „investiţii“ sau pierderile în străfulgerarea spontană a unei emoţii – pozitive ori negative. Atât de profundă este această schimbare încât orice economist poate face convertirea oricărui sentiment la cursul zilei, ne poate spune cât valorează orice afect al nostru… Cu toate astea, o bună bucată de vreme omul muncii şi-a păstrat demnitatea ultimă şi primă, demnitatea metafizică a prostituatei. O întreagă eră a rostit celui care-i cumpăra timpul, munca, înzestrările sale, într-un cuvânt, libertatea lui: nu mă săruta pe gură! Înţelegerea dintre prostituată şi clientul său a fost respectată şi în cadrul relaţiei dintre muncitor şi patron, dintre sclav şi stăpân.

Cel care cumpăra marfa numită om şi care o folosea după pofta inimii avea decenţa să nu-i ceară acestuia şi „sentimentul“ şi „sărutul“ său! Ultima graniţă de demnitate a muncitorului, a prostituatei era respectată. Pe nebăgare de seamă s-a trecut la un alt nivel, la o altă paradigmă – de o gravitate înspăimântătoare. „Muncitorii“ din zilele noastre au fost făcuţi să-şi sărute patronii, să le declare – ba chiar să o simtă – dragostea faţă de ei. Generaţia corporatistă dovedeşte în această privinţă un exces de zel care depăşeşte cele mai negre previziuni. Corporatistul de astăzi vorbeşte cu o plăcere aproape libidinoasă – şi în vârful muntelui şi în largul mării, în fundul prăpastiei şi probabil că şi în drum spre ceea lume – despre „proiecte“ şi „taskuri“, despre managerul de proiect, despre „dezvoltarea“ unei noi direcţii… Ce mecanism de apărare se ascunde aici? Se simte muncitorul din zilele noastre mai respectabil dacă simulează în faţa propriilor ochi – plăcerea de a munci, de a se vinde? Îşi imaginează oare că este mai puţin cumpărat dacă îşi cultivă credinţa că „o face pentru că vrea şi pentru că-i place“?! Patronii de ieri se răsucesc în morminte de invidie faţă de patronii de astăzi: angajaţii lor, forţa de muncă, „curvele“ lor nu doar că nu le dau nicio bătaie de cap, nu doar că nu ripostează niciodată faţă de exploatarea la care sunt supuşi, dar prestează cu zâmbetul pe buze, gemând de plăcere… adevărată, sărutându-i pe gură! Sunt sigur că lumea noastră li s-ar părea un veritabil rai terestru al patronilor în care urmaşii lor au avut binecuvântarea să trăiască.

Într-un fel sau altul desfiinţarea claselor sociale s-a şi produs prin abolirea sentimentului de revoltă, a luptei de clasă! Tot mai mult dinspre tânăra generaţie corporatistă se înteţeşte acest vânt al schimbării. Noile modele sunt preluate şi de alte instituţii – prin forţa lucrurilor mai conservatoare, mai inerţiale – este vorba despre instituţiile de stat. Limbajul corporatist începe să fie importat şi de ele, laolaltă cu pretenţiile nefireşti ale „stăpânilor“ de a ne dovedi dragostea faţă de ananghia care ne împinge la a ne vinde libertatea noastră. Le mai rămâne doar „curvelor bătrâne“ – demnitatea anacronică şi complet inutilă –  de a mai rosti aceste sublime vorbe: „Nu mă săruta pe gură!“

Textul de mai sus provine de aici: 1. Nu mă săruta pe gură!

Link-uri conexe, care necesita un pic de broderie pentru a releva legatura cu subiectul mama:

2. Carnea viitorului. Prima friptură de vită artificială a fost produsă în Israel

3. Fost model, dezvăluiri despre relaţia cu Woody Allen începută pe când ea avea 16 ani: întreţineau relaţii sexuale cu soţia lui, Mia Farrow

4. Studentă șantajată de profesor. A amenințat-o că o pică dacă nu întreține relații sexuale cu el – din motive dubioase aceasta mica stire rurala a capatat o (aparent inexplicabila) audienta mondiala. Vezi AICI.

5. Despre prostitutia cu curve!

6. Despre Prostitutia cu Curve (II)

24 răspunsuri sa “Nu mă săruta pe gură!”

  1. RALG said

    O tema (de casa?!) foarte grea, abraziva. Mai ales acuma, de luna cadourilor. Toti (sau aproape toti) muncim sau am muncit, la patron sau la stat. Suntem atat de saraci incat, ca sa traim, trebuie sa muncim. Adica sa prestam pe bani. Prin urmare cine sa ridice primul piatra? Ca-n bancul ala cu Isus si femeia pacatoasa, in care Isus a zis sa arunce piatra primul acela care n-a pacatuit. Dupa un moment de nedumerire generala, in care impricinata parea salvata, pac o caramida o loveste in fatza pe biata femeie. Isus se ia cu mainile de cap si zice „Mama dar chiar ma disperi”.

    Apreciază

    • Stely said

      Da, dupa ce am citit topicul chiar m-am intrebat :ce i-o fi venit d-lui Goe sa aduca in discutie subiecte atat de controversate ? Trebuie sa recunosc ca m-a pus pe ganduri . Adica, daca muncesti pentru salariu te prostituezi ? La prima vedere asa o fi dar daca ma gandesc bine putem gasi o cale de mijloc, acceptand ideea ca prostitutia nu este o meserie atat de rusinoasa si deci nici munca la patron sau la stat nu e , atata vreme cat nu-ti n vinzi sufletul .
      Tocmai ce am vizionat un film pe Cinemax cu o tema mult mai grea (abraziva) .Ma gandesc ca ar putea fi „on topic” . Asa imi face impresia :
      Ăsta e :

      Apreciază

      • RALG said

        Citind comentariul d-voastra m-am intrebat chiar si eu insumi in persoana ce i-o fi venit d-lui Goe sa aduca in discutie subiecte atat de controversate… Pe urma, re-venindu-mi, mi-am amintrit ca Arca lui Goe este doar un teatru de umbre care da impresii, inclusiv impresia unor motivatii consistente si coerente in context… care denota relatii cauzale intre cauze si (d)efecte in chiar acest univers virtual. Nimic mai fals. Facem tot ceea ce facem in alte dimensiuni, in alte realitati (nevirtuale), multiple, si, cand trecem, accidental prin dreptul soarelui, daca nu cumva e nor, producem umbre, inclusiv pe Arca lui Goe… Umbrele noastre intra in atingere cu umbrele altora dand impresia de inter-relationare… locala, rezultand un teatru de umbre, cand mai interesant si mai captivant, cand mai anost si mai plictisitor… Ratiunile si cauzele raman stric in afara acestui cadru… populat cu finte bi-dimensionale…

        P.S. Sper ca umbra d-lui Goe sa prinda un pic de soare pentru a comenta mesajul d-voastra, recomandarea de film si (eventual) vreunul dintre controversatele subiecte. Frumos ar fi sa poata fi corelate si unificate intr-un singur subiect… care produce imagini diferite in functie de perspectiva…

        Apreciază

        • Stely said

          La un moment dat am crezut ca recomandarea mea de film va ramane neobservata si deci necomentata. Legatura cu topicul s-a produs plecand tot de la intrebarea „ce i-o fi venit regizorului sa faca un film cu o tema atat de grea etc.” Asta deoarece filmul mi-a produs oarece angoase si chiar revolta. Marturisesc ca nu prea i-am patruns toate „tainele”, motiv pentru care am recurs la aceasta stratagema de a vi-l recomanda , apoi de a va „provoca” sa-l comentati. Vazut mai la suprafata am crezut ca tema este scriitorul (creatorul de poezie, arta ) care devine sclavul publicului (fanilor) ce il aduleaza frenetic si care ajunge din fanatism sa-i calce in picioare intimitatea si chiar sa-i „ucida” si sa-i devoreze fiintele dragi . Citind insa comentariile de pe site-ul Cinemagia am aflat de la comentatorii avizati ca tema este mult mai profunda si total diferita , motiv pentru care am dorit sa-l vedeti si sa va aflu parerea. Prin urmare astept sa iasa soarele … 🙂 Nu stiu insa daca exista acea perspectiva de corelare. Ce am vazut eu in film a fost un viol in masa ,un fel de apocalipsa, induse special sa infricoseze , mult mai dure decat prostitutia . 😦

          Apreciază

          • RALG said

            Sper sa vad filmul in curand si sa-l comentez… Ba chiar sa mai aduc si alte filme in discutie… In curand este ziua cinefilei Ana Ayana care din pacate in ultima vreme n-a mai oferit recenzii de film, fiind, am impresia, excesiv de senzitiva, re-tragandu-se din business dupa niste comentarii „rele”. Poate ii facem iarasi pofta de filme si de comentarea filmelor… N-ar strica.

            Apreciază

  2. Neamtu tiganu said

    bleaaah, scirboasa prostare…

    Apreciază

  3. RALG said

    Stirea de AICI incepe asa: Carnea viitorului este produsă în laborator nu mai vine de la abator. O firmă din Israel pretinde că a produs prima friptură de vită artificială. Fâşiile au fost crescute în laborator, din celule recoltate de la animale vii, fără a le face rău şi fără a polua mediul înconjurător..

    Carnea artificială este obţinută din doar câteva celule extrase de la un animal viu, fără a-i provoca durere. Celulele sunt hrănite şi crescute pentru a produce ţesut muscular.

    Inainte de a incerca macar pe departe sa stabilim vreo relatie intre carnea „artificialå” si similaritatile dintre munca si prostitutie (anticipand totusi ca o veriga de legatura ar putea fi „banul”)… ar fi de facut o remarca… despre cat de cat de inselator ne este introdusa stirea, subliniindu-se absenta raului si a durerii din aceasta ecuatie… Despre moarte nu ni se spune nimica… ne existând nici macar ca ipoteza…

    „celule recoltate de la animale vii, fără a le face rău”… Cui adica ca nu li se face rau? Animalelor sau celulelor? In realitate animaluiui i se face un rau, dar foarte mic, considerabil mai mic decat daca ar fi injunghiat, belit, transat, procesat… Celulelor li se face un rau foarte mare, enorm, urias, fiind in cele din urma ucise prin ardere pe rug, apoi masticate, digerate, descompuse, neantizate… Le-o durea pe celulele alea moartea lor? Nu, nici vorba, in acceptiunea cumuna a termenului durere, suferinta… Dar cumva le-o durea pe ele incheierea bucuriei de a fii fiinta vie. Moartea fiintelor unicelulare este la fel de concreta precum moartea organismelor pluricelulare. Termenul durere e livrat in text pentru camunflare… Ce, adica fara durere nu exista rau, vina, moarte? Daca ne-am anestezia victimele inainte de a le ucide am fi mai morali? Sa nu ne ascundem dupa degete. Celulele alea vii mor ca sa hraneasca alte vieti. Viata este bazata pe moarte, pana una alta… Aceasta noua smecheria propusa in Israel nu schimba nimic esential in ecuatia vietii. Cand om reusi sa ne hranim cu lucruri care nu vor fi fost obtinute prin moartea cuiva am putea sa vorbim despre o schimbare esentiala. Pana atunci nu, doar mici cosmetizari de natura morala. Dar, atunci cand o sa ne hranim cu lumina, ne mai bazandu-ne pe nicio moarte, ne vom mai putea considera fiinte vii? Vietati? Sau nu?

    Apreciază

    • Stely said

      „Dar, atunci cand o sa ne hranim cu lumina, ne mai bazandu-ne pe nicio moarte, ne vom mai putea considera fiinte vii? Vietati? Sau nu?”

      a)Categoric, nu . Fara proteine nu exista viata.

      Dupa parerea mea , chestiunea carnii artificiale are conotatii semnificative . Daca va fi bine primita (acceptata) de consumatori ar putea fi o schimbare, chiar daca nu esentiala , destul de remarcabila. Asa cum este deja bitcoinul. 🙂

      Apreciază

      • RALG said

        Fara proteine nu exista viata (?)… O afirmatie indrazneata, as zice… 🙂

        Apreciază

        • Stely said

          Pai de ce indrazneata(!?)…

          * Genele = unităţile fizice şi funcţionale ale eredităţii care contin informaţia genetică si o transmit de la o generaţie la alta .

          *O genă este o secvenţă de nucleotide localizată într-o anumită poziţie(locus)în întregul ADN.

          *Ele sunt cuprinse in cromozomi formati din acid ADN „reţeta” necesară sintezei de proteine , molecule organice esenţiale organismelor vii.

          Prin urmare cu indrazneala spun ca ADN-ul ,comun tuturor organismelor vii (unii si pluricelulare -inferioare si superioare) este molecula vietii si cauza evolutiei , desigur. 🙂

          P.S. Indraznesc sa mai spun ca, posibilitatea inlocuirii carnii provenite de la animale sacrificate prin mijloace producatoare de suferinta cu cealalta (artificiala) este un element de evolutie , daca nu biologica , cel putin spirituala. 🙂

          Apreciază

          • RALG said

            Nu s-ar putea zice ca nu v-ati documentat, totusi ar fi loc de cateva „nuantzari”. Intr-o prima varianta ar fi de zis ca ne-am putea hrani cu lumina pe baza careia sa sintetizam substantele nutritive necesare metabolismului celular… Toate proteinele ar ramane la locul lor (sintetizate din materie anorganica, care n-ar implica nicio moarte, nici a unor organisme complexe, nici a unor celule lipsite de personalitate), si ADN-ul ar ramane aproape intact… Caz in care presupun ca n-ati avea nimic impotriva ca fiintele hranite astfel sa fie considerate incontinuare vietati.

            A doua „nuanta” este inca si mai radicala, intrucat definitia vietii nu se poate rezuma la organismele dotate cu ADN. Aceasta este doar o forma de viata, singura (re)cunoscuta, dar nu-i musai sa fie singura. Am putea considera viatå, insusirea unor entitati de a-si conserva existenta prin (a) metabolism (aport de substante/energie, transformare a acestora, eliminare reziduri) si (b) perpetuare. Orice entitate capabila de aceste doua atribute: metabolism si perpetuare poate fi considerata fiinta vie. Probabil ca in aceasta definitie „proteinele” nu sunt musai necesare.

            Apreciază

          • Daca (mai) introducem in ecuatie si Inteligenta „Artificiala” putem ajunge usor (cu mintea cel putin/deocamdata) la forme de viata mult mai complxe si mai sofisticate decat „vechiturile” astea bazate pe ADN… Marea trecere spre alt gen de suport al informatiei necesare pentru conservarea si perpetuarea unui organism viu nu este chiar asa departe.

            Apreciază

          • Stely said

            1) In afara de plante si ceva protozoare nu cunosc o alta fiinta vie care sa se hraneasca cu lumina (hranire autotrofa-fotosinteza )oricat as incerca sa gasesc niste … nuante .

            2. ar putea fi doar” microorganisme din grupul mixogastridelor, forme de viaţă monocelulare care trăiesc pe materie vegetală în descompunere şi se hrănesc cu bacterii … s-au dovedit capabile să găsască drumul celmai scurt, printr-un labirirint, spre o sursă de hrană. Fenomenul, studiat de oamenii de ştiinţă de la mai multe insituţii de cercetare din Japonia, ar putea sta la baza proiectării unor bio-computere capabile să rezolve probleme complexe. ”

            P.S. Dar de ce este musai sa mergem cu discutia pana in panzele albe ? Sigur ca nu putem spune ca ceea ce exista ( s-a descoperit) pana acum este batut in cuie. Este inca loc pentru alte noi descoperiri … Viata ar putea fi oriunde si in orice mod, atata vreme cat in Natura „domneste” diversitatea .

            Ah , am inteles acum unde vreti sa ajungeti cu „nuantarile ” acestea.

            Apreciază

          • RALG said

            Pânzele albe sunt doar o halta intermediarå… (bune de confectionat velaturå pentru arce sau steaguri pentru ca-pitulåri)… Ideea este ca ideea de viata nu poate fi in niciun chip restransa la proteine si adn chiar daca n-au fost inca observate concret astfel de fiinte ne proteice, ne adn-ice si ne bazate pe carbon.

            Poate va mai amintiti ca am avut odata demult o de-zbatere (in principal) cu dl. D’Artagnan despre posibilitatea existentei vietii in Soare, sau ma rog mai in interiorul soarelui caci, dupa cum bine spuneam si explicitam atunci, planeta noastra de Påmânt este aflata in interiorul soarelui…

            Suplimentar ar fi de precizat ca niste computere sau niste programe software (localizate in computere sau in cloud) capabile să rezolve probleme complexe, nu pot fi considerate vii nici macar daca sunt bio-computere. „Drama” incepe de abia din momentul cand, mai mult decat a fi capabile sa rezove probleme pe baza unor algoritmi finiti implementati de catre un programator uman (ca mine sau ca d-voastra de ex), entitatea respectiva (hardware sau numai software, nu conteaza) devine capabila sa invete singura, in mod autonom, lucruri noi (dintr-o gama infinita) si sa acumuleze experienta cu care poate rezolva probleme la care programatorul initial n-ar fi avut nici macar cum cu gandul sa gandeasca… daråmite sa algoritmizeze si implementeze… Asemenea entitati exista deja, si se tot diversifica, vadindu-se a fi de milioane de ori mai inteligente decat insii umani. In currand vor vi mai inteligente decat umanitatea in amsamblu… Din acest punct incolo lucrurile pot (de)genera (in) tot felul de chestii. Entitatea poate invata cum sa se auto-conserve si sa se auto-reproduca. Fara proteine, fara ADN, si atunci sa te tii…

            Apreciază

  4. N-am reusit inca sa conectam stirea despre carnea „artificiala” (vorba vine, artificiala) cu binomul munca-prostitutie (era si greu ce-i drept), asa ca ar fi poate nimerit sa incecam si din alta directie.

    Undeva in Nigeria (Nigeria fiind oriunde si mai ales pretutindeni, inclusiv in universitatile mioritice) Studentă șantajată de profesor. A amenințat-o că o pică dacă nu întreține relații sexuale cu el. „Fata” a inregistrat convorbirile si l-a dat in gat pe ticalos. Insul a fost dat afara din învatamant si a ajuns si la puscarie pentru doi ani (bravo justitiei nigeriene, la noi unii scapa cu mai putin si pentru viol)… Dar, totusi in legatura cu aceasta „stire” ar putea fi formulate unele intrebari cvasi-retorice. De ex:

    a) Ce s-ar fi intamplat daca studenta ar fi acceptat propunerea, ar fi trecut astfel examenul dar s-ar fi aflat depre acest aranjament? Cine ar fi intrat la inchisoare si cat? Ar fi intrat si studenta?

    b) Ce s-ar fi intamplat daca studenta ar fi facut propunerea iar profesorul ar fi inregistrat-o si ar fi reclamat-o? Ar fi intrat studenta la puscarie? Da? Cat?

    c) Ce s-ar fi intamplat daca s-ar fi dovedit ca povestea este o inscenare (bune ticluita si aranjata)? Ar fi intrat cineva la puscarie?

    d) DE CE este aceasta o stire cu o audienta mondiala, preluata de CNN si de multime de alte ziare in diverse tari?

    Bine, acuma o sa vina unii carcotasi si o sa spuna ca intrebarile, dupa ce ca sunt retorice mai sunt si tendentiase, bazate pe daca si parca… asa ceva ne intamplandu-se in realitate… Ei, ei, ei, in realitate viata bate filmul…

    A fost odata un profesor care s-a confruntat de destule ori cu propuneri din acestea indecente, fara sa le fi provocat in niciun fel. Odata dupa un examen scris (examen partial, la jumatatea anului universitar) s-a trezit la usa cu o studenta foarte nostima (pe care n-o cunostea pentru ca nu-i prea frecventase cursurile) care s-a invitat in casa si care i-a cerut sa o ajute sa obtina o nota buna la acel examen. Profesorul i-a spus ca pentru asta ar fi trebuit sa vina la consultatii si ajutor inainte de examen nu dupa. Studenta nu s-a lasat cu una cu doua si i-a spus ca oricum n-ar deranja-o sa faca dragoste cu profesorul, asa fara nicio pretentie prealabila si numai daca va fi si d-lui multumit dupa aceea si numai in functie de cat va fi de multumit va fi sa adauge la nota punctele cuvenite. Tentatia era mare si ar fi putut sa nu coste nimica. Teoretic profesorul ar fi putut sa se declare nemultumit de prestatie (sau nu?). Totusi profesorul a refuzat oferta (da, se mai intampla), poate „din principiu”, poate din cauza ca avea unele „obligatii” fata de o alta femeia cu care se afla in tatonari, din teama, din prostie, din ratiuni morale… nu conteaza, conteaza ca nu s-a intamplat nimic in afara de o conversatie interesanta la o cafea amara in apartamentul profesorului. Curios profesorul a intrebat-o pe studenta cum a ajuns la ideea unei asemenea propuneri? Ce anume a facut-o sa considere ca ar merita incercat in acest fel? Si de unde ii stie adresa? Fata i-a spus ca stie adresa de la o colega ce ar fi procedat deja in acelasi fel (???! se cheama folclor) si ca ca ideea i-a venit atunci cand, la un laborator, profesorul i-ar fi facut un compliment si o insinuare. Mai exact? – a insistat profesorul care nu-si amintea absolut nimic din acea ipotetica intamplare. „Pai m-ati zis ca sunt foarte eleganta si ca asta explica intr-un fel cum anume am trecut examenele pana in anul trei fara sa stiu mare lucru”. Afirmatia studentei era in mod evident facuta la plesneala, mizand pe plauzibilitatea unei asemenea intamplari si pe faptul ca ar fi fiind atat de banala si de comuna incat profesorul sa uite in mod natural ca a facut-o dar sa accepte c-ar fi fiind posibil sa o fi facut. Nu, nu era. Drept urmare profesorul a luat-o in brate pe Rodica (asa o chema pe studenta), imbujorandu-se amandoi si a dus-o pana la usa de la intrare in apartament. Acolo a lasat-o jos, a deschis usa si zambind i-a spus la revedere. Profesorului nu i-a trecut prin cap nici s-o reclame pe Rodica, nici s-o pice (oricum corectase deja lucrarile, acordase notele si nu le-a mai revazut)… In semestrul urmator Rodica n-a aparut la cursuri, seminarii, laboratoare, si nici la examenul final, profesorul fiind un pic dezamagit de intamplare si de deznodamant… A intalnit-o pe Rodica intamplator in oras in vara. A aflat ca fata renuntate la faculate si plecase in Italia, la munca, fiind „cameriera” intr-un bar din Milano. Ce s-o mai fi intamplat intre timp (mult timp) cu Rodica si/sau cu profesprul nu mai stiu si probabil ca nici ni mai poate prezenta vreun interes in contextul topicului curent.

    Apreciază

  5. Stely said

    Raspuns :

    a) daca studenta ar fi acceptat si ca urmare ar fi luat examenul , apoi s-ar fi aflat , nu ar fi intrat nimeni la puscarie insa ,cel mai probabil, profesorul ar fi fost dat afara din invatamant. Nu s-ar fi putut dovedi ca studenta a luat examenul pe baza favorurilor sexuale ( ar fi spus ca a avut bafta la examen) si nici daca profesorul ar fi santajat-o.

    b) Nu , profesorul nu a facut decat sa-si apere reputatia (cinste lui) iar studenta s-ar fi facut de ras. Nu intra nimeni la puscarie pentru o propunere indecenta. Nu se cheama in nici un caz santaj.

    c) poate in Nigeria , nu si in Romania . 🙂 Cred totusi , ca daca i-ar fi facut inscenarea apoi l-ar fi santajat pe profesor , studenta ar fi facut ceva puscarie , asa cum se prevede in codul penal.

    d) daca nu ati fi publicat dvs link-ul nu as fi bagat in seama stirea. Chestiuni de genul acesta se intampla foarte des in lume …

    Apropo de stirile din ziarele romanesti. De cand a venit iarna, ziarele se intrec in stiri de alerta de vreme rea. Orice schimbare a vremii , cat de mica, este anuntata cu titlul :”Vine urgia peste Romania.” Ma enerveaza la culme . Desi sunt tentata la un moment dat sa citesc stirea nu ma las pacalita . Acum la ordinea zilei , stirea „bomba” privind eliberarile” pe banda rulanta”.Titlurile spun una , dar din continut afli altceva. Cert e ca s-a declansat o isterie generala. Lumea buna este oripilata ca justitia „de cacat” a scapat intentionat infractorii de pedeapsa. Tot n-am aflat stirea care „ne doare”. Au iesit sau nu, Bica si Udrea din arestul din Costa Rica ?

    P.S. Mi-a placut proza scurta cu profesorul si studenta Rodica . 🙂
    Pe vremea studentiei mele se zvonea ca sunt studente care s-ar fi oferit la schimb cu afllarea subiectelor pentru examen. Poate era doar zvon , dar nu se face fum fara foc , nu-i asa ? Unele chiar se laudau.

    Apreciază

    • RALG said

      b) Nu se cheama santaj dar nici o simpla propunere indecenta nu era ci era tentativa de mita si coruptie care ar trebui pedepsita la fel ca si viceversa. Nu numai ca nu este, dar iata ca in constiinta maselor nici macar nu e ceva de considerat a fi infractiune penala ci doar o mica rusine acolo…

      Apreciază

      • Stely said

        Da, la dare de mita , implicit coruptie, nu m-am gandit.
        P.S. Oare de ce profesurul din proza scurta nu a reclamat-o pe Rodica ? Nu cumva , daca s-ar fi aflat ca a ascuns fapta (tentativa de dare mita) ar fi putut s-o pateasca si el ?
        PPS. Nu stiu cantecul cu Rodica , dar ma voi informa. 🙂

        Apreciază

        • RALG said

          daca ziceti d-voastra asa ar fi trebuit sa faca…

          dar

          S-ar fi facut de râs
          S-ar fi facut de rusine
          N-ar fi avut cum sa-si sustina acuzatiile
          Ar fi putut sa devina acuzat din acuzator (marturia lui contra marturia Rodicåi si a catorva prietene ale Rodicai)
          N-ar mai fi fost un domn

          Si apoi cine l-ar fi luat in serios? D-voastra?

          Apreciază

          • Stely said

            Mda, argumentele m-au dat gata . Cel mai mult mi-a placut asta ca „n-ar mai fi fost domn”. E adevarat, poate studenta cu pricina a fost chiar atrasa de profesor, iar povestea cu pregatirea pentru examen a fost doar un pretext, si nu se facea s-o reclame doar pentru ca il dorea cu adevarat si dezinteresat . Daca l-as fi luat in serios ? Poate ca da, dar numai daca l-as fi cunoscut bine . Insa nu stiu cu ce impresie as fi ramas.

            Apreciază

    • RALG said

      P.S. Era si un cantec despre Rodica care nu stie nimica…

      Apreciază

  6. Radu Humor said

    Până la urmă şi această postare este tot un sărut, dar nu pe gură, ci în altă parte… Să zicem că pe frunte … Dar a cui ?!
    P.S.
    Sărbători fericite !

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      @Radu Humor – Ati lipsit multa vreme din peisaj incat incepusem sa ma ingrijorez. Vad ca (macar) in continut ati ramas neschimbat. Ma bucur sincer sa constat ca sunteti bine. Sper ca in general si in particular, in realitate si in virtual, va merge bine, ca v-ati gasit echilibrul, ca v-ati orientat corespunzator in noile contexte politice si ca ati gasit locurile potrivite pentru a va satisface nevoia de a va exprima liber opiniile.

      Va multumesc pentru vizita si pentru mesaj. A fost o surpriza mare, chiar mai mare decat daca ne-ar fi scris dl.Nimeni sau Iepurele de Martie. Va doresc si d-voastra Craciun fericit si un an nou cu sanatate.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
<span>%d</span> blogeri au apreciat: