(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Compania TR sub clar de lună

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 2, 2019


Speranţele că vom pleca acasă în permisie s-au spulberat definitiv atunci când comandantul companiei ne-a anunţat că ne vom deplasa la şcoala de miliţie din localitate pentru a asigura paza obiectivului pentru 3 zile, întrucat elevii scolii, viitorii miliţieni, vor fi acasă în permisie de 1 Mai. Ne-am întristat (nevoie mare) dar apoi ne-am consolat (un pic) gândindu-ne că măcar mai schimbam decorul cazonei noastre unitaţi cu alt peisaj şi mai ales pentru că auzisem că la şcoala de miliţie se mănâncă mai bine decât în unitatea noastră. De ex. la micul dejun aveam să primim cafea (cicoare) cu lapte in loc de ceai de zahar ars… Ceai de fentă cu unt pe mâine, sau ce-ai de acasă şi gemi pe pâine. In sfârşit ne-am deplasat în incinta obiectivului cu pricina pentru a presta gardă în perimetru. Nu că ar fi fost necesara, că cine dracu să sară gardul în curtea şcolii de miliţie şi de ce, dar, în fine, ni se găsise o ocupaţie. In afara timpului de gardă (4 plus 4 ore) şi al celui de somn (8 ore) în rest era program de voie. Jucam volei şi fotbal pe terenurile miliţienilor sau stăteam la palavre. La intrarea în unitate era un telefon public care mergea interurban cu monede de un leu şi de trei lei, aşa că fericiţii posesori ai unor astfel de bani puteau suna acasă sau unde aveau chef, ceea ce (poate nu vă daţi seama) era o treabă foarte mare. Avem  şi eu câteva fise aşa că am putut  să vorbesc,  fix un minut şi jumătate, printre paraziţi si distorsiuni, timp în care am reuşit performanţa de a crea panică şi confuzie acasă, cu un astfel apel neaşteptat în care îi anunţam pe ai mei ca sunt la… miliţie… Ultimele cuvinte auzite în receptor, printre păcănituri, erau de la mama care mă întreba cu o voce disperata:  „La miliţie? Dar de ce?… „ M-am apucat apoi să cer în stânga şi-n drepata alte fise, că sa pot suna pentru a drege situaţia, dar în zadar, căci era mare penurie de monede de un leu şi trei lei prin buzunarele camarazilor mei de arme. Am ramas în zonă sperând să-i rămană cuiva vreo fisa pe care să mi-o dea mie din mila, şi astfel am ascultat conversaţiile tuturor celor care stăteau la coadă pentru minutul lor de vorbit acasă. Dar, colac peste pupază, o fisa a unuia s-a blocat în aparat şi aşa distracţia s-a încheiat, telefonul devenind inutilizabil, cu toate încercarile făcute de ghinioniştii care nu apucaseră rând la vorbit. Bravos naţiune, halal să-ţi fie. La un moment dat a aparut şi Ciprian, un tip de vreo doi pe doi, care zice „Bă ce pizda mă-si  se întampla aici? Ca io n-am apucat să vorbesc  acasă”. „Păi iete că s-a blocat o fisă în telefon şi nu mai merge”. „Ai, ai, ai, futu-te-n cur mamare în ce gaşcă m-ai băgat. Bă, ia daţi-vă la o parte să încerc şi io”. A încercat ce a încercat, tot in zadar, aşa că de nervi Ciprian al nostru i-a tras un picior (nu prea uşor şi o botină nici ea prea fină, bocanci numarul  44), de i-au sunat telefonului fisele-n cap…  Si, minune, fraţilor, minune, telefonul a început să meargă… fără fise. Fără fise. Ce s-o mai lungesc, două zile s-a vorbit în continuu la acel telefon. Gratis. Moca. Toată compania stătea la rând, sub clar de lună, fiecare vorbind câte 15-20 de minute, şi apoi se reaşeza la coadă, iaraşi şi iaraşi… Ce garadă? Nu mai era nimeni în post. Toată lumea stătea la coadă la telefonul fără fise…  purtând, până târziu în noapte conversaţii aproape publice… despre cele mai fabuloase nimicuri sau despre cele mai savante farafastâcuri, conversatii purtate de ostaşii companiei noastre cu fel de fel de civili şi de civile de la capătul firului. Unii au avut timp să se certe cu gagicile şi să se despartă, unii să se şi împace, alţii şi-au sunat neamuri sau cunoştinte cu care în mod normal nu vorbeau, iar alţii au format chiar numere la întamplare din oraşele şi municipiile patriei sperând să lege conversaţii cu dame necunoscute, dornice de taclale cu nişte băieţi de băieţi… aflati momentan în armată. In noaptea aceea am aflat că ai mei primiseră în sfârşit aprobabre pentru un apartament mai mare, în alt cartier şi că la întoarcerea din armată urma să vin în casă nouă, ceea ce mă şi bucura dar mă şi făcea să mi se sfâşie inima, gândindu-mă că părăseam cartierul în care-mi petrecusem copilaria şi adolescenţa…

Am încheiat cele trei zile de gardă şi ne-am întors înapoi la unitate. După vreo câteva zile ne-am trezit cu miliţia pe cap şi cu investigaţii. Incercau să afle cine folosise telefonul în mod fraudulos, ca să recupereze cei peste 4000 de lei pe care-i raportase poşta română ca pagubă. N-au aflat nimic. Până la urmă a plătit miliţia. Au vrut să-i păzească armata, acuma de, era musai să achite nota de plată.

UPDATE: Si o re-comandare de lectura a unei proze inguste dar foarte adanca Aici – Noul an să vă aducă…

83 răspunsuri to “Compania TR sub clar de lună”

  1. neamtu tiganu said

    traim de doi- trei ani in Germania. Fi-miu, adolescent pe atunci, avea un prieten neamt, dar de venit din Polonia. S-au dus ei la telefon public sa vorbeasca cu gagicile lor. Telefonul nu prea mergea ca lumea, chiar fura fise, polonezul i-a dat un pumn si au inceput sa curga fise cu duiumul… Polonezu si-a umplut buzunarul si a vrut sa-mparta cu fi-miu… acesta a spus ca nu-s banii lui si nu a luat nici un pfenig.
    ************
    Eram la Las Vegas si am zis hai sa jucam si noi la mina banditului. Nu prea stiam cum se face.. iar s-au blocat niste fise… si a inceput sa se aprinda niste luminite si sa sune niste sunerii… nefasta a bagat o agrafa in deschizatura si au inceput sa curga monede cu siroiu. Aveam niste pahare speciale, destul de mari.. s-au umplut ochi… am luat banii si dusi am fost uitindu-ne daca nu ne urmareste cineva.. Erau peste 30 de dolari. Mai tirziu povestind unor specialisti am aflat ca de fapt nu am facut nimic ilegal, ci din contra aprinderea luminitelor si suneria au anuntat ca de fapt pur si simplu cistigasem… varianta pe care nu o pusesem in calcul..
    ++++++++++++++
    In facultate caministii telefonau cu o fisa ancorata de un fir, deci o puteau scoate de cite ori aveau nevoie..

    • RALG said

      La multi ani pe 2019 si merci pentru proze… Daca stau sa ma gandesc bine, povesti din astea cu telefoanele publice de alta data exista duium, unele chiar pretabile la tran-s-punere in proza (ultra) scurta… Inspiratie sa avem…

      In general nu joc jocuri de noroc pe bani, si tot asa si „nefasta”, asa ca prima data cand am ajuns intr-un cazino n-am facut decat sa cascam ochii prin jur la actorii aflati pe acolo si care-si jucau cu patima arzatoare rolurile, fiind fiecare un spectacol in sine… care mai de care… de la foarte tineri si pana la foarte batrani, epave in scaune cu rotile. Stand la o ruleta „nefasta” mi-a zis ca daca ar fi sa joace ar pune banii pe numarul 19. In mod incredibil in clipa urmatoare bila s-a oprit pe numarul 19. Am ramas masca. Daca ar fi jucat ar fi incasat de 35 de ori suma jucata. A trecut o oarecare vreme si am ajuns la Las Vegas, Dupa ce am urmarit spectacolul muzical al artezienelor de la Bellagio am intrat in cazino si ne-am facut ca de obicei inofensiva plimbare privind cu luare aminte scena plina de jucatori. Am ajuns iarasi la ruleta si ne-am amintit de intamplare. De data asta „nefasta” a pus 10 dolari pe 19 si 19 a fost. Am incasat cei 350 de dolari de atunci n-am mai jucat. Care este explicatia acestei secvente de intamplari ramane desigur un mister dincolo de puterea mea de intelegere… O simpla intamplare?

  2. UPDATE: Si o re-comandare de lectura a unei proze inguste dar foarte adanca Aici – Noul an să vă aducă…

    • RALG said

      Pentru cei care mai au dubii vizavi de re-comndarea de lectura mai presar o frimitură culeasa tot de acolo:

      Un papusar, într-o gară,
      Face papusi dintr-o sfoară.
      Nu observă ca de-afară,
      Vântul urla ca o fiară.
      Preocupat de papusi,
      Nu vede cei câtiva ursi,
      Nici pe leii înfometati,
      Printre ursi amestecati…

      • Stely said

        Daa, imi place si mie cum scrie doamna „adolescentrebel(a)” . Mai toate subiectele sunt intamplari din viata reala. Topicul de azi (recomandat de dvs) a fost emotionant , dar m-a si amuzat putin , spre exemplu afacerea cu bitcoini . Da, cine a cumparat si vandut cand trebuia a facut ceva bani .Acum ,desi ar fi de cumparat nu se mai inghesuie nimeni. Insa, „lumea „este optimista . Cică s-a mai intamplat de cateva ori sa se prabuseasca …

        • RALG said

          Tranzactionarea bitcoin-ului pe piata bursiera nu-i chiar menirea si calea prin care aceasta moneda sa implineasca un destin si o revolutie fabuloasa in istoria omenirii. Prabusirile si revenirile cotelor bursiere raportate la monedele traditionale pot erora increderea in adevarata misiune a banilor virtuali, si pot amana revolutia cu pricina, dar cand va fi sa se intample, toate monedele traditionale raportate la „bitcoin” vor avea exact aceeasi valoare: ZERO. Definitiv si irevocabil…

  3. Vorba amicului Esenin, toate trec ca frunza spulberata, si constat asta (eh, in multe alte feluri, in multe alte noduri) privind si rasfoind blogroll-ul Arcei lui Goe si mai ales sectiunea Prietenilor Dusmanosi. Jale mare… trista melodie… Cu foarte mici (dar semnificative exceptii). Toate trec, si unde se duc nu se stie… Deh, duca-se… Pare-se ca anul acesta Arca lui Goe ar avea nevoie de prieteni dusmanosi noi, proaspeti, plin de elanuri si iliuzii… Sa-i cautam, sa-i gasim, sa-i convingem…

  4. Stely said

    Hai sa ma bag si eu in discutie cu barbatii despre de-ale lor : armata si jocurile de noroc. Nu prea stiu povesti multe despre armata. Stiu doar ca pe vremea parintilor mei armata era un lucru serios. Se spunea ca nu este barbat adevarat cel care nu a facut armata. Fetele se casatoreau numa’ cu baieti care aveau armata facuta. Primul lucru pe care era musai sa-l cunoasca parintii fetelor despre viitorul mire, era acesta : daca are stagiul militar terminat. Ei spuneau ca armata este adevaratul examen al maturitatii barbatilor . De acolo devii mai puternic, mai curajos (indraznet) plus si cu ceva cunostinte .Pai da, mai ieseau si ei saracii in lume si pe deasupra invatau sa socializeze etc… Asta o spuneau numai parintii fetelor dar cei ai baietilor stiau ce-i asteapta . Dintre cei cinci barbati din imediata mea apropiere numai trei au facut armata . Bunicul a facut si razboiul (primul). Ideea e ca, oricat de greu le-o fi fost atunci , ulterior vorbesc cu nostalgie , mai ales cand au ce povesti , precum Dl Goe acum , de exemplu. 🙂

    Cand a facut fratele meu armata au avut „grija” ai mei sa -l repartizeze undeva mai aproape. A fost in primul an la Ploiesti , apoi la Costinesti (da) la transmisiuni . Unitatea militara se afla (cred ca si acum ) pe faleza , in fata epavei jos fiind plaja nudistilor. Va dati seama ca asa armata tot sa faci. Cand termina tura (serviciu 8-10 ore , nu stiu sigur) se imbraca in civil(adica in slip ) si pleca pe plaja , dar dupa ce a descoperit barul de alaturi s-a dus doar acolo. 😦 Cand a venit acasa intr-o permisie si l-am vazut cum duce paharul la gura ,i-am spus maica-mii :” mama, asta s-a apucat de bautura.” E, atunci n-a crezut saraca , dar dupa ce a venit definitiv si-a dat seama ca, daca a invatat ceva bun din armata a fost sa bea … si a tot baut pana ce a facut niste accidente vasculare si …s-a potolit .

    Ceilalti doi n-au facut armata . Baiatul a avut noroc (si cu ajutorul nostru) ca a amanat-o vreo doi ani la rand iar in al treilea an a venit la tanc referendumul de schimbarea a Constitutiei , cand stagiul militar a devenit voluntar. A fost pentru prima oara cand am fost cu interes, altul decat al opozitiei de atunci , la votul de schimbare a Constiutiei, pentru cvorum, altfel , daca nu se vota nu mai avea scapare .
    Ulterior , trebuie sa recunosc, am simtit niste neajunsuri din cauza lipsei stagiului militari , la ambii barbati. Sunt niste libertini . Fac numai ce vor ei, domnilor . Una era daca sareau dimineata din pat(de ex.)drept in cizme cand racnea „superiorul ” la ei , alta cand „tipa ” mama sau „nefasta”. 🙂

    P.S. Nu stiu daca povestea (proza scurta) este biografica sau o fictiune. Nu-mi vine sa cred ca” Dl Goe” a facut armata. Cum o fi fost ? La cat il vad de nonconformist, parca n-as crede. Daca ne-ar spune o secventa adevarata de la instructie, macar cum a fost cea cu La Vegas-ul (ooo!!!) ar fi ceva …
    Aha, trebuie sa stiti ca am bilete de loto. Am avut un vis , spre dimineata de 1 ianuarie , ca un imbold venit de undeva , ca ar trebui sa joc la 6/49 . Si asa am facut . Acum astept extragerea , sa vedem … A, unul dintre cele sase numere este …19. Pe cuvant ! 🙂

    • Orice realitate este o fictiune si, prin urmare, si viceversa. In plus faptul ca po-vestea companiei TR sub clar de luna (caci multe din conversatiile acelea la telefon au fos purtate la lumina lunii, si era pe atunci o luna plina de toata splendorea) a fost istorisita la persoana întâi nu inseamna musai ca dl.Goe este povestitorul, dupa cum cele istorisite la persoana a treia nu l-ar putea exclude categoric pe dl.Goe din postura de sursa a personajului respectiv… Procedeele literarea ne ingaduie, chiar si in cazul prozaicelor povestiri de nimic (care frizeaza, uneori intr-o maniera groteasca, autenticul si realitaea crudå, macrå cum o fi, in ton, in timbrru si in impresie), sa amestecam faptele, sa le sporim, sa le alteram, sa le tele-portam prin timp si spatiu, sau dimpotriva sa le redam la misto exact asa cum au fost percepute si intiparite in amintire… extragandu-le din context, eventual fortat, mizand cate un pic si pe mesajul ad litteram (cvasi-egal in raport cu fiecare cititor) dar si pe meta-mesajul (inevitabil adiacent povestii) care poate fluctua enorm in intensitate, consistenta si continut de la un cititor la altul…

      P.S. Interesante, vazute prin ochii d-voastra, povestile despre armata barbatilor din preajma… Intmplari de armata pot fi surse grase pentru felurite povestiri de nimic in proze scurte, cine stie… Din povestea d-voastra am inteles c-ar fi vorba despre vreo 5 barbati, trei cu armata, doi fara… n-am identificat decat vreo trei in total: bunicul si fratele (cu armata) si fiul (fara armata). Despre ceilalti doi pot cel mult sa fac speculatii… Sau sa nu le fac. 🙂

      • Stely said

        Pai, despre armata tatalui meu daca va amintiti bine, am povestit mai la inceput cand am scris (mi se pare )”Hotul la patul”. Printre altele am spus ca a facut o perioada scurta armata la canal , apoi s-a lungit pe o durata de 5 ani( cu intrerupere ) stagiul obligatoriu fiind atunci de trei ani . Cand a iesit la pensie s-a dus cu libretul ca sa-i introduca in vechime (pe luni , ani ) cu un procent mai mare (in bani)pentru ca a facut armata la munca , in constructii. Nu am vrut sa ma repet , intrucat ar fi iesit proza cam lunga .
        Celalalt se sub- intelege cine este si fara speculatii. Este vorba de tatal fiului meu , cine altul ? Iata :”Una era daca sareau dimineata din pat(de ex.)drept in cizme cand racnea „superiorul ” la ei , alta cand „tipa ” mama sau „nefasta”. 🙂
        P.S. De fapt nu tipam cu adevarat , ci doar le spuneam asa mai insistent , sa nu-i sperii. Si mai mult la baiat ,căci tata nu intarzia de la scoala(serviciu) nici un minut. Din pacate numai cand era vorba de scoala … 😦

    • RALG said

      Loto? Aveti numarul 19 pe lista? Fantastic. Ce alte numere mai aveti? Serios acuma. Ce numere ati jucat?

      • Stely said

        A, daca o sa castig am sa va fac cinste . Sa-mi dati nr de cont. 01, 05, 07, 19 , 20, 21. Numerele nu sunt puse aleatoriu, ci premeditat (cu semnificatie ). A se specula. 🙂

        • RALG said

          a) In tot cazul eu va doresc mult noroc. Poate iau si un bilet cu aceleasi numere. 🙂 sau un pic schimbate ca sa le adug „semnificatie”…

          b) Eu de speculat as specula, dar cu ce sanse?

          • Stely said

            Speculat , in sensul sa ghiciti semnificatia numerelor alese . Insa , doua dintre ele , unul fiind 19 , nu au nici o semnificate . Eu sustin ca nu erau astea doua pe lista , dar nici sotul nu recunoaste ca ar fi schimbat vreun nr din propria initiativa. Chiar e un mister. Eu stiam ca am pus anul nasterii mele , varsta( doua numere ) pe care o voi implini anul acesta , ziua de nastere, ziua cand am facut nunta si data nasterii primului copil . Insa, in locul celor doua din urma au aparut 19 si inca unul. Asta ar fi sa fie, daca voi castiga, un fel de miracol.
            P.S. Chiar m-am gandit sa va zic sa jucati si dvs numerele puse de mine. Pai da,este un report de aprox.1, 5 milioane dolari. Doamne ajuta ! 🙂

          • Dl.Goe said

            Pai daca le joc si castig musai sa va cunosc personal-mente… Teoria probabilitatilor sugereaza ca exista extrem de putine sanse pentru materializarea din neant a unei calatorii de placere a d-lui Goe intr-un oras de câmpie, dar totusi fenomenul nu-i totalmente imposibil. Iar de va fi ca realitatea sa bata fictiunea, in asa hal si la asemenea scor (astronomic), va fi musai sa scriu (si) o proza scurta despre gustul placintei cu urda si stafide a la d-na Stely… Nu ?

          • Stely said

            A, cred ca am gasit de unde vine visul si miracoul cu aparitia numarului 19. Tocmai ce am citit , zilele trecute , topicul cu miracolul aparitiei mancarii in frigiderul gol… 🙂

          • RALG said

            Asa si de unde ziceti ca vine? Care este explicatia care elucideaza misterul? Am tot incercat sa fac conexiuni (logice) intre aparitia numarului 19 si topicul cu miracolul aparitiei mancarii in frigiderul gol… si nu mi-a iesit nimic. Ma dau batut. Poate dl. D’Artagnan sa vada vreo astfel de legatura.

          • Stely said

            Eeee , oricat am vrea noi sa-l atragem in jocul nostru( de-ale miracolului) cu numere la loto 6/49 , nu vom reusi. Treaba d-mnealui, nici nu stie ce pierde. Eu ii dau „pontul”: sa mizeze pe numerele mele , incepand cu 01 … Daca vom castiga il invit la o placinta cu urda impreuna cu Dl Goe , pe urma mergem la Las Fierbinti (pardon , Vegas ) 😜
            P.S. Acolo vom elucida si ce e cu „miracolul mancarii … ” 😄

          • RALG said

            Planul este cat se poate de bun. Asa vom face.

          • Stely said

            Chestiunea e ca, numai faptul ca am reusit sa ies din starea de blegeala in care ma aflam de vreo doua zile , este o minune.
            P.S. Ma bucur ca a inceput tenisul. Astazi am vazut cum a mancat bataie biata Wozniacki, de la o romancuta de-a noastra de19- 20 ani (loc nr 175)care traieste in Canada . Si nu oricum ci in doua seturi clare(6-4, 6-4). A fost o lupta dura … Maine va juca in sferturi cu Venus w. Ar fi culmea culmilor s-o bata si pe ea.

        • Stely said

          @Dl Goe
          Anunt important :
          Dintr-o eroare vizuala, pe care nu pot sa mi-o explic, am scris gresit( mai sus) unul dintre numerele de pe biletul de loto 6/49 . In loc de 21 trebuia 22 . M-am gandit sa va spun ,ca in caz ca nu ati luat biletul loto pana acum , sa-l puneti pe cel corect,intrucat nu as vrea sa se creada ca am schimbat intentionat numarul pentru a fi singura castigatoare al lozului cel mare . 🙂

          • RALG said

            Acest mesaj al d-voastra mi se pare a fi un gest special, extrem de dragut, miscator as zice. Pe de o parte ma simt magulit sa ma vad tratat cu o asemenea atentie (la nivel de detaliu), iar pe de alta parte mi se pare reconfortant optimismul d-voastra vizavi de faptul ca ar fi posibil ca eroarea respectiva sa fie datå de gol. Multumesc. O sa mai iau un bilet cu secventa corecta a numerelor castigatoare. Fac tot ce-mi sta in putinta pentru a avea sansa de a savura o placinta cu urda si stafide la care mi-a ramas gandul. Plus excursia la Las Vegas. 🙂

          • Stely said

            Pai da, zilele ce au ramas pana la extragerea loto (duminica 6 ianuarie) voi cauta sa-mi „disciplinez gandurile”, mai bine zis sa le corelez cu sufletul(inima) pentru a le orienta catre indeplinirea dorintei mai sus mentionata de dvs. Asta deoarece :
            ” Prin gandurile lui omul detine cheia fiecarei situatii si are in interiorul sau puterea de transformare si regenerare prin care el poate sa ajunga si sa fie ceea ce isi doreste.”( James Allen)
            P.S . In concluzie , excursia la Las Vegas in compania Dl-ui Goe si invitatia la placinta cu urda si stafide vor fi cheia (gandurile+inima)dorintei de a se intampla miracolul castigarii lozului cel mare la loto . :))

          • RALG said

            Ok, si ne cazam la Bellagio in camere cu vedere spre fântâni, iar seara vom manca pe terasa la Olive Garden ca sa savuram si spectacolul simfonic al artezienelor in timp ce vom sorbi vinuri fine din cupe de clestar sau macar de cristal, ce-or avea si ei pe-acolo. 🙂

            Iara daca n-o fi asa (si) in cruda falie a realitatii, tot se va putea spune ca, undeva, cumva vom fi fost in exact aceasta postura, intr-o lume virtuala ce s-ar putea dovedi infinit mai consistenta decat cea care ramane inchisa in meandrele concretului si-n sinergia faptelor. Ce sa zic?!. Bafta!

          • Stely said

            „Iara daca n-o fi asa (si) in cruda falie a realitatii, tot se va putea spune ca, undeva, cumva vom fi fost in exact aceasta postura, intr-o lume virtuala ce s-ar putea dovedi infinit mai consistenta decat cea care ramane inchisa in meandrele concretului si-n sinergia faptelor”
            Asadar …

            Loto 6/49: 7, 45, 30, 17, 6, 26 😦

          • RALG said

            Iata-ne transportati la localitate. Iar terasa de la Olive Garden se vede si ea pe film. Este acolo in coltul din dreapta jos, unde sunt cele trei ferestrele cu cate trei lumini deasupra. Au acolo un rib-eye-steak fabulous.

  5. RALG said

    Să știi să-ți atragi mușteriii…(inclusiv cu proze scurte de imprumut)

    Italianul cu pizza. Ajung eu, din Balta Albă, la Napoli, Italia. Din afară, Italia mi se părea toată ca un mall: sclipitoare, îmbrăcată frumos, plină de oameni cu bun gust și bune maniere. Realitatea de pe teren era foarte diferită de ce credea un ageamiu ca mine. Într-o pizzerie, veche de aproape 100 de ani, amicul Pascuale era pizzaiolo. El făcea blaturile de pizza. Le arunca la 2 m, le învârtea, figuri. Ulterior, punea ingredientele pe ele și le băga la cuptor. L-am întrebat dacă pizza iese mai bună dacă face toate mișcările astea.

    – Pe dracu’. E la fel.

    – Și-atunci?! Pentru ce faci circul ăsta?

    – Pentru nemți. Ei fac poze, noi facem pizza.”

    (extrasa de AICI

  6. neamtu tiganu said

    recomandare de carte https://www.cartea.ro/carti/Drag-imi-e-sa-fac-armata_45882.html

  7. RALG said

    o proza, o pozna: o stare a minții

  8. neamtu tiganu said

    În mod normal amintirile mele cazone, amintiri pe care le povestesc bărbații, în general, după câteva șprițuri, nu ar avea ce căuta într-o retrospectivă IAR 93, 99, 95. Este totuși relevant pentru devenirea noastră ca ingineri și pentru industria de aviație, în general. [..]
    Politrucii erau totuși cumva candizi, unul dintre ei, după ce ne făcea educație ostășească ore-n șir, că atunci am învățat să dorm cu ochii deschiși, după ce ne vorbea elogios de partid și comandantul suprem, ne spunea cât de mândru e el că e profesor la o unitate militară care avea un panou de onoare cu șefii de promoție și unul dintre șefi fusese Regele Mihai. Și-ntr-adevăr, undeva în locul unde se adunau soldații la raport era o placă unde era trecut regele Mihai. Comandantul unității, parcă se numea Moraru, la prima vedere părea cam țărănoi. Unii dintre noi ne comportam cam arogant, vezi Doamne, noi suntem ingineri de București. Apăruseră reclamații că nu dăm atenție cursurilor de educație ostășească, unii au fost chiar depistați jucând șah, în timpul orei. De fapt cea mai mare parte din timp o petreceam în clasă sau în laboratoare. Dimineața cursuri și după-amiaza pregătire. Într-o zi ne vizitează în clasă șeful unității, ne spune că a aflat că jucăm șah și că ar dori și el să facă o partidă cu unii dintre noi. Câțiva s-au prezentat convinși că o să-l facă praf pe țărănoiul de colonel. Țărănoiul a spus că va juca orb, și va da un simultan cu mai mulți, trei sau patru. Ne-au căzut obrajii când am văzut că țărănoiul i-a zdrobit pe cei trei-patru, orb și simultan, fără drept de apel.

  9. Stely said

    Catren
    Paharul de cristal cînd cade jos
    Știe să moară-n țăndări lungi, frumos,
    Împrăștiind tăioase curcubeie pe covor.
    Vai, numai eu nu mă pricep să mor…

    Emil Brumaru (Rezervatia de ingeri)

    Dumnezeu sa-l odihneasca !

  10. Stely said

    • Emil Brumaru – Cântec naiv

      De ce nu vrei să-nnebuneşti la ora cinci
      După-amiază, când e-atât de bine,
      Şi în sufrageriile adânci
      Să faci pe preşuri tumbe dulci cu mine?
      M-aş milogi-n dulapuri vechi să-ţi pui
      Rochia moale şi, rămasă goală,
      Ne-am bate cu lichioruri amărui
      De chimion şi mentă glacială.
      Iar către-amurg, făr-a mai ţine minte
      Cine suntem, aproape de mătasă,
      Îngenunchind pe paturile sfinte,
      Am da cu sufletele noastre foc la casă!

    • Emil Brumaru – Să nu uit că sunt poet

      Poetului îi şade bine
      Să fie trândav, bleu şi pur.
      Mânânce miere de albine,
      Beie din sticle borş de-azur.
      Îmbuibă-se printre chiftele,
      Cu târtiţe de fluturi moi.
      Poetul trebuie să-şi spele
      Zilnic picioarele-n oloi.
      Şi mâinile în lapte dulce,
      Şi faţa-n bulion de crin.
      Dânsul de-a pururi va să-şi culce
      Pe plusuri trupul longilin.
      Să nu citească, să nu scrie,
      Ci numai doar poet să fie,
      Cu papanaşi la pălărie
      Şi c-o iubită fistichie
      Ce are sâni cât garderoba
      Şi coapsele cât Europa!

    • Emil Brumaru

      Femeia mea frumoasă ca scriptura,
      Nu-ţi cer nici coapsele, nici sânii şi nici gura,
      Ci sufletul răscopt ca o căpşună
      Cu mirosu-nţelept şi carnea bună
      Şi gândurile moi şi-adânci ca mierea
      După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,
      Şi-ţi fac din fluturi pat, din rouă masă,
      Nelegiuit de alba mea mireasă,
      Şi-ţi născocesc din vorbe raiul dulce
      În care tinereţea ta să-şi culce,
      Când ziua-ţi cade tristă la picioare,
      Lacrima grea, strălimpede şi mare.

    • Emil Brumaru – (alt) Cântec naiv

      Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
      şi e nebună de legat cu funii groase
      Şi de adus pe-ascuns la mine-acasă
      Şi de ţinut în şir cinci săptămâni.
      Zic unii că-i prea mică şi nu ştie
      Cum face roua fluturii să moară,
      Cât puf există într-o păpădie,
      De unde-şi iau motanii scorţişoară.
      Dar asta n-are nici o importanţă!
      Oh, ea nu conteneşte să mă cheme,
      Netrebnica, în fiece vacanţă,
      Cu chica spumegând de dulci blesteme!
      Şi îmi trimite-un milion de poze
      Lascive şi dilii pân’ la ruină,
      De-mi vine să sparg melci şi să rup roze,
      Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.

    • Emil Brumaru – Balada crinilor care şi-au scris frumos
      Trăia într-un oraş din miazăzi
      Un crin înzăpezit în datorii
      Care primea, scrise pe pluş cu lapte,
      Scrisori de la alt crin, din miazănoapte;
      Oh, pentru cruda lor corespondenţă
      Aveau cea mai naivă diligenţă!
      Ei îşi tăiau cu zimţii de la timbre
      Miresmele-ntre dânşii să le schimbe,
      Poştaşi înflăcăraţi puneau ştampile,
      Cântând din corn, pe sacii cu pistile,
      Plicuri adânci pudra, sculat din zori
      Însuşi directorul caleştilor!!
      Dar crinul ce trăia în miazăzi,
      Fiind înzăpezit în datorii,
      Îi răspundea din ce în ce mai rar
      Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.
      Apoi tăcu de tot. O rouă grea
      Strivi parfumul amândurora.
      Şi astfel cei doi crini nu şi-au mai scris,
      Poştaşii au murit, poşta s-a-nchis,
      Doar uneori mai trece monoton
      Prin bulion un vechi poştalion…

    • Emil Brumaru – Bocet de adult

      Mă culc noaptea-n pături grele,
      Mă scol ziua tot sub ele,
      Vai de cafelele mele!
      Că am devenit lucid
      De zăresc omul prin zid
      Şi-n ceasul de masă vid.
      Şi am început s-aud
      Fluturii mari cum asud
      De spaimă-n aerul crud.
      Şi-n nară-mi vine-un miros
      De suflet întors pe dos
      În mujdei şi cu mult sos.
      În schimb piatra-i fără must,
      Roua-i zaţ, crinul prea-ngust
      Şi ce gust are alt gust.
      Iar când trec la pipăit
      Simt o lamă de cuţit
      De-aici pân`la infinit…

    • Emil Brumaru – Drum greşit

      Drum greşit, drum greşit,
      Pentru ce te-am mai păşit?
      Cu talpa te-am pipăit,
      Drum ferit, drum peticit.
      Sufletul mi-am dus, pripit,
      Pe muchea ta de cuţit,
      De-aici pân` la infinit,
      Drum topit în colb clocit.
      Drum greşit, drum greşit,
      Pentru ce te-am mai găsit?

      • RALG said

        Din ultimul interviu acordat de Emil Brumaru (25 Decembrie 1938 – 5 Ianuarie 2019 – Nascut de Craciun, mort dupa Revelion) – Să fie iubire reciprocă şi să nu aibă sfîrşit“

        Dacă aţi avea puterea să rezolvaţi, dintre toate problemele omenirii, una şi una singură, pe care aţi rezolva-o?

        Iubirea reciprocă. Să fie iubire reciprocă şi să nu aibă sfîrşit. Reciprocă şi nesfîrşită. Iubirea. Eu am fost de multe ori îndrăgostit, asta mi-a şi ţinut scrisul în viaţă. Iubirea reciprocă a unei femei cu un bărbat. O femeie, eventual chiar Eva. Paradiziacă, şăgalnică, cu un măr…

        Merita citit tot interviul, e fenomenal, asa cum a fost si Poetul…

      • RALG said

        În mod paradoxal şi ironic, poemul „Uimire“ (din acelaşi ultim volum antum) a fost deopotrivă premonitoriu şi testamentar:

        „Mă mir mereu cum poeții
        Pot scrie în timpul vieții!
        După ce mor e altceva,
        Au liniște, poate scrie oricine ce vrea!
        Nu i presează, nu-i tulbură nimeni
        La suflet, la minte, la inemi,
        Nu-s enervați de facturi, de-ntreținere,
        De femeile coapte sau de alea prea tinere,
        Tot să fii mort!
        Veșnicia-i cel mai complet sport!
        Îți dezvoltă ideile, celulele, viermii
        Și-n frigul sub zero al iernii…“

        Feedbook – Emil Brumaru – Marius CHIVU

    • Emil Brumaru – Apocrifă

      Timpul ceasurile-şi plimbă
      Îmbrăcate în civil.
      Dintr-un câine curge-o limbă.
      Apoi trece-o săptămână.
      Cuiul intră în perete
      Şi găleata în fântână.
      Şi-n bucătăria pură
      Cănile se coc şi-aşteaptă
      Atârnând cu apa-n gură.

    • Emil Brumaru – Bocet de adult IV

      În gară la Merişani
      Cad castane din castani
      Şi am patruzeci de ani.
      Şi-aş mai sta şi n-aş mai sta
      Să beau apă la cişmea
      C-un acar alăturea.
      C-am crezut, la început,
      Cât marfarele-au trecut,
      Că nici nu mai sunt adult.
      Ci-n gară la Merişani
      Cad castane din castani
      Şi am patruzeci de ani.

  11. Dl.Goe said

    De parca nu era suficient ca aproape toti din Blog Roll / Prieteni dusmanosi si-au inchis sau abandonat blogurile, acuma iata ca si Alex Stefanescu se retrage din blogosfera. Cica ia o pauză de „adio” în favoarea literaturii.

  12. Neamtu tiganu said

    si-n timp ce un poet dispare, alt poet e chemat la judecata, (de apoi) de un filozov basist https://antoneseiliviu.wordpress.com/2019/01/05/gabriel-liiceanu-editura-humanitas-vs-liviu-antonesei-ntoneseis-blog/

    • Aaaa, amicul Anon Esey… 🙂

      Pai sa lasam Justitia sa-si faca datoria si sa rezolve diferendul „folcloric” dintre „poet” si „filozof”. Presupun ca nu voi influnta demersul juridic daca voi zice ca si eu am observant la dl. Anton Esey ca adesea vorbeste gura fara d-lui. Dar de cand e si poet? Puteti da un exemplu elocvent. Adica o poezie de respectivul autor care v-a dat pe d-voastra pe spate ca cititor… 🙂

      • neamtu tiganu said

        Sigur, e important că am citit o carte interesantă și că mi-am completat o sumă de lacune, dar mai important este că am citit o carte încântătoare, scrisă parcă de un scriitor experimentat, nu de un „inginer de avioane”.[…]. Dar mai este nevoie și de talent. Altfel, nu ies portretele care îi ies lui MC, altfel nu s-ar produce un excelent aliaj între o anume melancolie nostalgică și un umor cât se poate de sănătos. Neamțu Țiganu mărturisește la începutul cărții că în prima versiune cartea avea peste 500 de pagini și a trebuit să mai reducă și concentreze, „din motive economice”. Aș fi preferat să nu facă asta. Sau să ne scrie și o carte, măcar la fel de lungă, despre experiența germană, care nu este mult mai scur-tă decât cea de-acasă… În fond, pe lângă grădinărit și joaca cu nepoții, scrierea cărților poate fi o preocupare la fel de plăcută. Bine ai venit Mihail Calomfirescu, îmbrățișări Neamțu Țiganu! Să ne revedem sănătoși! Scrii pe coperta a IV-a: „Am scris această carte să-mi iasă avioanele din cap”. Am dubii că ți-au ieșit de tot avioanele din cap, dar dacă s-a petrecut asta, ar mai fi și trenurile de mare viteză de scos din cap!

      • neamtu tiganu said

        nici prin cap nu mi-a trecut sa intervin in justitie… din contra, ca intotdeauna, mi-am dorit sa aflu tot adevarul… de ex. cum a ajuns Liiceanu patronul editurii, de unde a avut bani s-o cumpere? Mi se pare ciudat ca sotia lui Patapievici e contabila lui Liiceanu! La fel de ciudata e fost legatura intre ICR pe vremea cind era Patapievici director si cind, nu asa, cultura romaneasca domina lumea, presedintia de atunci si editura lui Liiceanu!

        De aceea sper ca-n acest proces ticalosul sa fie condamnat aspru!

        • Dl.Goe said

          Aveti un umor extrem de subtil. In mod hilar mai subtil decat d-voastra inseva. Chiar cu mult mai subtil. Ceea ce-l si sporeste. Din pacate sporeste si dimensiuna tragica a fiintei… asa in general. 🙂

          P.S. Si pe cand jucati fotbal tot asa de usor plecati dupa fenta?

          • neamtu tiganu said

            Ca unu lipsit de incultura, tributar unei singure carti citite, si aia scrisa de mine, mi-am imaginat ca filozofii traiesc in butoi ca ala… cum il cheama… si tu Brutus, nu Bahus, nu d-le.. zii sa-i zic.. Damigene… cind colo sunt filozofi de matase, si noi tiganii avem soiu asta, ca e greu drumul matasii, aha… pina-n Marco Polo..

            Ca d-aia spun cum draq e posibil ca un filozof sa se-mbogateasca!? Ce filozofie e asta? Pe bune acum…

  13. De la ostire la… o stire: Sistemul de credite sociale prinde viata in China. Cetatenii cu scoruri proaste nu mai au voie sa calatoreasca cu avionul sau cu trenul

  14. – Ce a facut Pavlov dupa ce i-a murit cainele?
    – A continuat sa-i duca de mancare!

  15. neamtu tiganu said

    https://www.emigrantul.it/violul-care-a-salvat-o-viata/

    • RALG said

      Asta e inca si mai gogonata decat aia cu imboagatirea filozofului. Mi se pare destul de clar ca va palce sa va duceti dupa fenta, stanga, dreapta, cu o bucurie interioara naiva si inofensiva. Serios acuma (?!?).

      • Neamtu tiganu said

        gogonata ca o proza scurta despŕe nimic… in fapt un simbol prin care autorul vrea sa ne spuna ca dragostea adevarata te scoate din morti

        • RALG said

          Corect, absolut corect. Concluzia, vreau sa spun, este absolut corecta, dar premisele sunt complet false. aberant de false si scabroase. Cred ca un autor decent ar fi putut gasi premise literare mult mai potrivite pentru ideea „ca dragostea adevarata te scoate din morti”, decat un act de necrofilie. Dar ma rog, cata vreme gaseste cititori adecvati care savureaza „intriga” respectiva, se zice ca tot literatura se cheama.

        • Era si un banc pe vremuri, pe cand sloganul la campaniile de donat sange, era vizibil peste tot pe afise: „Sangele tau mi-a salvat viata.” Si-l mai aminteste cineva?

      • Stely said

        Du-te înapoi – mi-a poruncit – și cel asupra căruia vei deschide ochii va fi bărbatul tău.” Într-o clipă am ajuns în același tunel care, ca într-un lift, m-a coborât înapoi în spital, în camera de morgă și în corpul meu. Când am deschis ochii l-am văzut pe el deasupra mea. I-am zâmbit și l-am îmbățișat căci știam că al meu va fi și aș fi stat așa multă vreme, dar ușa camerei s-a deschis și doctorii ne-au găsit făcând dragoste

        Desi autorul spune ca povestea este reala , modul cum este scrisa imi da impresia ca ar fi o fictiune . Din fragmentul de mai sus asa s-ar intelege .Oricat de impresionati am fi de „miracolul invierii”duduiei blonde , nu avem cum sa dam crezare marturiilor ei.
        Eu chiar nu-l inteleg pe profesorul( sociologul) Bruno Stefan . Cum de a dat crezare marturiilor celor doi? Fiecare a fost „interesat” sa descrie intamplarea in asa fel incat sa nu-l puna intr-o postura jenanta sau chiar condamnabila.
        Autorul , chiar daca ar fi auzit de la ei marturiile acelea , n-ar fi trebuit sa le prezente intocmai. Cum sa accepti tu ditamai barbatul (sociolog, profesor doctor , scriitor al unor carti de specialitate ) o infractiune in toata regula ?
        Nu numai ca a acceptat -o dar sa-l mai aduci si pe Dumnezei in ecuatie mi se pare de nepermis.

        Am uitat demult de ei, dar cazul lor mi-a revenit zilele trecute în minte citind o știre despre un adolescent olimpic. Numele lui e la fel ca numele copilului ieșit câștigător la concursul de la nunta din penitenciarul Rahova și vârsta lui se potrivește cu vârsta copilului pe care urma să-l nască înviata. Nu doar că ar fi prea frumos să fie adevărat că au un copil olimpic – ar fi o dovadă în plus a modului în care lucrează Dumnezeu, ridicând destine din cele mai imposibile situații de viață.

        Cum poti sa sa presupui ca ,olimpicul acela care doar se „potriveste ” cu varsta acelui copil nascut dintr-un viol, ar fi o dovada a modului cum ” lucreaza Dumnezeu „? Macar daca ar fi avut bunul simt sa se intereseze . Nu ar fi fost greu .

        P.S. Dupa parerea mea , aceasta nu a fost proza scurta ” ci un basm . Asta , intrucat proza scurta de genul acesta , „din nimic”, este cea pe care o facem noi aici pe Arca lui Goe . Adica, mai bine spus , pe care o face Dl Goe . Ce fac eu nu este proza scurta , ci doar niste comentarii nitel mai lungute. Faptul ca a fost botezata proza scurta din nimic, isi are explicatia ,dupa parerea mea, in modul cum este expusa o oarecare intamplare din viata reala, pe care autorul o transpune intr-un mod literar adecvat, care sa ajunga la sufletul cititorului. Sa-i placa(sa-l incante ) adica.

        • RALG said

          Proza recomndata de catre dl. Neantu Tiganu (gest pentru care se cuvine sa-i multumim), este 100% fictiune, dar asta nu-nseamna ca n-ar avea un schepsis al ei si atingeri cu relaitatea, ori ca nu s-ar potrivi ca recomndare de lectura aici (pe Arca lui Goe) venita anume de la d-lui. Ca se potriveste perfect. Intmplarea (de a avea aceasta recomandare) denota o stare de sanatate clinica armonica in context, peisaj, perioada. Dar numai pe Arca lui Goe. Incolo nu. Sau nu chiar… 🙂

    • RALG said

      Si, ca fapt divers, inca o poveste de nimic difuzata ca „o stire”: O galaxie apropiata se va ciocni de Calea Lactee. Partea cheie este aceasta:

      Vestea buna e ca fenomenul va avea loc peste 2,5 miliarde de ani. Vestile rele sunt ca forta impactului va face ca galaxia noastra sa fie azvarlita intr-un colt al spatiului si ca, cel mai probabil, urmasii nostri nu vor putea preaintampina asa ceva.”

  16. RALG said

    Sunt un ratat! O singura data am fost mandru de asta: …Eram intr-un schimb de focuri

  17. RALG said

    Î:Ce este singurătatea?
    R:Singurătatea e atunci când nu ai cu cine vorbi după orgasm.

  18. RALG said

    Un ascultator intreaba la radio Erevan: Care capitala este mai mare, Londra sau Anglia.
    Radio Erevan raspunde: Viorica, tu esti?

  19. RALG said

    Doar ce am trecut testul anti-drog. Dealer-ul meu o sa aiba niste explicatii de dat!

  20. RALG said

    “Proştii cei mai supărători sunt cei care au sclipiri de inteligență”

  21. RALG said

    Recunoaste! Si tu astepti ceva ce stii ca nu se va intampla niciodata!

  22. RALG said

    In faţa grătarului cu mici romanul încearcă un sentiment de măreţie istorică.

  23. RALG said

    Ce este lerul? Leru-i ler si iarasi ler. 🙂

  24. RALG said

    69% dintre oameni pot gasi ceva obscen in orice propozitie …

  25. RALG said

    Facebook-ul e ca o închisoare: stai degeaba, îţi pierzi timpul, ai un profil şi o poză, scrii pe pereţi şi din când în când te mai pocneşte câte o persoană necunoscută.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: