(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Angajamentul civilizației noastre de a se sinucide

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 8, 2019

Din cauza unor furtuni persistente (…life is life…), epopeea povestilor (noastre) de nimic in proza (ultra)scurta nu-si gaseste ritmul, ragazul, potriveala… refugiindu-se in oaza distanta a amânarilor, la cale de drum lung prin desert… Cand (daca) vom recupera ritmul, ragazul, potriveala, vom relua de indata epopeea acestor povesti de nimic, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, livrandu-le oricui si nimanui deopotriva, aici pe Arca lui Goe (o definitie a naufragiului). Pana atunci insa ne ispiteste ideea e a face o recomandare imposibila vizitatorilor nostri (majoritatea sidefii, invizibili precum materia intunecata): lectura unui eseu (cam plictisitor si deprimant, cutremurator chiar), musai pe un fond muzical anume (Furtuna, in acest desert). Sansele ca aceasta recomandare (duala, simultana) literar-muzicala sa i se potriveasca intr-atat vreunuia dintre vizitatori incat s-o accepte sunt, momental, extrem de mici, aproape nule, dar acesta nu este un motiv serios sa refuzam aceasta ispita. Si cum nici alt motiv nu reusim sa intrevedem iata ca o facem. Draga vizitatorule, porneste sunetul furtunii (in desert, adica in zadar) si apoi, in timp ce asculti, citeste eseul de mai jos:

Cum și-a pierdut o generație cultura comună

Patrick J. Deenen este un profesor de științe politice care a predat la diverse universități americane de prim rang. Eseul care urmează a fost publicat în 2016 și sintetizează drama umană și civilizațională observată de acest dascăl la elevii săi. Cea mai afluentă generație tânără din istorie, cea care va forma elitele și conducerea Americii viitoare, este și cea mai oarbă generație. Această orbire tragică nu este o scăpare sau o alegere conștientă, provine din amnezia inculcată intenționat de sistemul educațional pe parcursul deceniilor recente. Cum se spune în cercurile programatorilor de software: it’s not a bug, it’s a feature.

Cum și-a pierdut o generație cultura comună

Patrick J. Deneen

Studenții mei nu știu nimic. Ei sunt extrem de drăguți, agreabili, demni de încredere, în general onești, bine intenționați și cât se poate de cuviincioși. Dar creierul lor este în mare parte gol, lipsit de cunoștințe substanțiale care ar putea fi rodul unei educații moștenite sau un dar al generației anterioare. Ei sunt culminarea civilizației occidentale, o civilizație care a uitat aproape totul despre sine și care, în consecință, a ajuns la o indiferență aproape perfectă față de propria sa cultură.

Este greu să fii admis la universitățile unde am predat – Princeton, Georgetown și acum Notre Dame. Studenții de la aceste instituții au făcut ceea ce li s-a cerut: se pricep foarte bine să treacă un examen, știu exact ce este necesar pentru a obține nota maximă la fiecare materie (ceea ce înseamnă că rar devin pasionați de un subiect anume) și își construiesc CV-uri superbe. Ei sunt respectuoși și cordiali față de cei mai în vârstă, deși ușor indolenți și uneori chiar bădărani față de colegii lor. Ei respectă diversitatea (fără a avea nici cea mai mică idee despre ce este diversitatea) și sunt experți în arta de a nu judeca pe nimeni (cel puțin în public). Ei sunt crema generației lor, stăpânii universului, generația în așteptare care va conduce America și lumea.

Dar puneți-le câteva întrebări elementare despre civilizația pe care o vor moșteni și fiți pregătiți pentru priviri evazive sau chiar cuprinse de panică. Cine a luptat în războiul peloponesiac? Cine l-a învățat pe Platon și pe cine l-a școlit Platon? Cum a murit Socrate? Ridicați mâna dacă ați citit atât Iliada, cât și Odiseea. Povestirile din Canterbury? Paradisul pierdut? Infernul?

Cine a fost Saul din Tarsus? Care au fost cele 95 de teze, cine le-a scris și care a fost efectul lor? De ce contează Magna Carta? Cum și unde a murit Thomas Becket? Cine a fost Guy Fawkes și de ce este o zi numită după el? Ce a spus Lincoln în al doilea discurs inaugural? În primul? Dar în al treilea discurs inaugural? Care sunt documentele federaliste?

Unii studenți, cel mai des datorită unei alegeri norocoase a materiilor pe care le-au studiat sau datorită unui profesor excentric de modă veche, ar putea cunoaște câteva dintre răspunsuri. Dar majoritatea studenților nu au fost educați să le cunoască. În cel mai bun caz au cunoștințe accidentale, dar în rest sunt stăpâni pe o ignoranță sistematică. Nu este „vina” lor faptul că posedă o ignoranță generalizată a istoriei, civilizației, politicii, artei și literaturii occidentale și americane. Ei au învățat exact ceea ce le-am cerut noi – să fie ca niște musculițe efemere, vii din întâmplare într-un prezent trecător.

Ignoranța studenților noștri nu este un eșec al sistemului educațional – este încununarea sa. Eforturile mai multor generații de filozofi, reformatori și experți în politici publice – despre care studenții noștri (și cei mai mulți dintre noi) nu știu nimic – s-au combinat pentru a produce o generație de ignoranți. Ignoranța generalizată a studenților noștri nu este un simplu accident sau un rezultat nefericit, dar remediabil dacă angajăm profesori mai buni sau ameliorăm listele de lectură din liceu. Este consecința unui angajament al civilizației noastre de a se sinucide. Sfârșitul istoriei pentru studenții noștri semnalează sfârșitul istoriei pentru Occident.

Lamentații cauzate de ignoranța studenților au fost pronunțate pe parcursul vieții mele, printre mulți alții, de oameni ca E. D. Hirsch, Allan Bloom, Mark Bauerlein și Jay Leno. Dar aceste lamentații au fost împletite cu speranța că un apel la partea noastră angelică (și a lor) ar putea întoarce din drum această tendință (apropos, aceasta este o aluzie la primul discurs inaugural al lui Lincoln). E. D. Hirsch chiar a elaborat un curriculum de autoajutorare, un ghid despre cum să devii educat din punct de vedere cultural insuflat, în tradiția spiritului american pragmatic, cu convingerea conform căreia pierderea facultăților culturale poate fi împiedicată de o listă bună de lectură menționată într-o anexă la materiile de studiu. Ceea ce lipsește în general este recunoașterea faptului că această ignoranță este consecința intenționată a sistemului nostru educațional, un semn al succesului și sănătății sale robuste.

Am căzut în obiceiul nociv și necontestat de a gândi că sistemul nostru educațional este defect, dar de fapt el funcționează perfect. Sistemul nostru educațional urmărește să producă amnezie culturală, lipsă de curiozitate generalizată, agenți liberi situați în afara realităților concret-istorice și obiective educaționale compuse din procese fără conținut și expresii preluate pe nemestecate, cum ar fi „gândirea critică”, „diversitatea”, „modalități de cunoaștere”, „dreptate socială „și „competență culturală”.

Studenții noștri sunt întruparea unui angajament sistemic de a produce indivizi fără trecut pentru care viitorul este o țară străină, nulități lipsite de cultură care pot trăi oriunde și pot efectua orice fel de muncă fără a se interesa despre scopurile sale, instrumente perfecționate pentru un sistem economic care pune preț pe „flexibilitate” (geografică, interpersonală, etică).

A poseda o cultură într-o astfel de lume, o istorie, o moștenire, un angajament față de un anumit loc și anumite persoane, forme specifice de recunoștință și îndatorare (în loc de un angajament generalizat și dezrădăcinat față de „justiția socială”) și un set solid de norme etice și morale care stabilesc limite clare la ceea ce ar trebui și nu ar trebui să facem (în afară de a fi „excesiv de critic”) reprezintă un obstacol și un handicap.

Indiferent de specialitate sau cursurile generale de studiu, obiectivul principal al educației moderne este de a șterge resturile oricărei specificități și identități culturale sau istorice care ar putea să se lipească de studenții noștri, de a-i transforma în angajați perfecți pentru economia și organizarea statală modernă, care penalizează atașamentele profunde. Eforturile de promovare a prețuirii „multiculturalismului” au semnalat devotamentul față de eviscerarea oricărei moșteniri culturale, în timp ce actuala poveste a „diversității” semnalează angajamentul ferm pentru omogenizare prin des-culturalizare.

Trebuie să cunoaștem… Ce?

Mai presus de toate lecția principală primită de studenți reprezintă scopul adevărat al educației: singura cunoaștere esențială este aceea că ne știm a fi radical autonomi în cadrul unui sistem global atotcuprinzător, legați de un angajament comun de indiferență reciprocă. Angajamentul nostru față de indiferența reciprocă este ceea ce ne leagă împreună ca popor global. Orice rămășiță a unei culturi comune ar interfera cu această primă directivă: o cultură comună ar implica faptul că împărtășim ceva mai dens, o moștenire pe care nu am creat-o noi și un set de angajamente care implică limite și un anumit devotament.

Filozofia și practica antică au lăudat, ca o formă excelentă de guvernare, acea res publica – devotamentul față de lucrurile publice, față de lucrurile pe care le împărtășim împreună. Noi în schimb am creat prima Res Idiotica din lume – din cuvântul grecesc idiotes, adică „individ privat”. Sistemul nostru educațional produce unități solipsiste, autonome, al căror unic angajament public este lipsa de angajament față de public, lipsa unei culturi sau istorii comune. Acestea sunt creaturi perfect vidate, receptive și ascultătoare, fără obligații reale sau devotament.

Ei nu vor lupta împotriva nimănui, pentru că așa ceva nu se face, dar ei nu vor lupta în general pentru ceva sau cineva. Ei trăiesc într-un Truman Show permanent, o lume construită ieri care nu este altceva decât un decor pentru solipsismul lor, fără vreo istorie sau traiectorie anume.

Îmi iubesc studenții – fiecare dintre ei, ca orice ființă umană, are un potențial enorm și daruri minunate de oferit lumii. Însă îi deplâng pentru ceea ce le aparține de drept, dar nu le-a fost oferit. În zilele faste le disting setea de cunoaștere și suferința și știu că dorința lor naturală de a afla cine sunt, de unde au venit, încotro ar trebui să meargă și cum ar trebui să trăiască se vor afirma mereu. Dar chiar și în acele zile mai bune nutresc speranța că lumea pe care ei au moștenit-o – o lume fără patrimoniu dobândit prin succesiune, fără trecut, viitor sau afecțiuni profunde – se va nărui și că acest colaps ar putea fi adevăratul început al unei educații reale.

* * *

Sursa originala se gaseste AICI -How a Generation Lost Its Common Culture,
iar traducerea in limba romana provine de AICI – Cum și-a pierdut o generație cultura comună

16 răspunsuri to “Angajamentul civilizației noastre de a se sinucide”

  1. neamtu tiganu said

    asta zic si eu furtuna..

    • RALG said

      Furtuna in desert…

      • neamtu tiganu said

        parca am mai spus ca printre multele mele slabiciuni muzica, aia grea, chiar f grea este (sau ar putea fi) un remediu contra depresiunii. Dar acum bag ceva greu, dar usor, pisica neagra, va urma calul galben https://www.youtube.com/watch?v=O5bJJviAX0c

      • Stely said

        Dl Goe -Lectura eseului nu este deloc plictisitoare dar deprimanta si cutremuratoare este cu siguranta. Autorul articolului trage un semnal de alarma , care nu stiu cum a fost perceput de compatrotii lui din SUA sau din alte parti ale lumii, insa, faptul ca a fost tradus in limba romana si oferit cititorilor romani( e adevarat , doar prin intermediul unor bloguri , posibilitatea de a fi citit de mai multe persoane intersate de „Angajamentul civilizației noastre de a se sinucide” fiind mic ) este totusi laudabil.
        Citit la fata locului (pe blogul „In linie dreapta „) am aceeasi senzatie deprimanta , intrucat , dupa cum se vede, nici cititorii blogului nu se inghesuie sa-l dezbata, pe subiect si la obiect . Discutia esueaza si acolo in orice altceva , in politica interna si internationala sau in dezbateri sterile , eseul fiind lasat de izbeliste , sau cum spuneti este ca o ” furtuna in desert, in zadar. ”
        Din pacate nu sunt premise prea mari de a fi tratat mai lent si fertil nici pe Arca lui Goe. Trebuie sa va spun cu sinceritate ca din momentul citirii articolului m-am tot framantat , cum sa fac sa pun macar o mica samanta de vorba (discutie)aici pe Arca lui Goe care incet , incet sa incolteasca si sa rasara ceva ce ar putea deveni macar o oaza cat de mica intr-un desert atat de mare.
        As avea o idee interesanta (optimista) cu potential de dezbatere fructuoasa , dar mi-e teama ca de una singura nu pot s-o pun in practica . 😦 Am la dispozitie material destul ( carti ,interviuri, video -clipuri , articole etc.. ) dar as vrea sa le redau in asa fel incat sa fie intelese la valoarea lor , de altfel incomersurabila . Bun , o sa las pe maine sa vad ce veti spune , si daca gasesc calea cea buna voi vedea cum voi face…
        Deocamdata , m-am gandit sa postez acest video-clip, ca un fel de replica la cel de mai sus , postat de dvs , poate cine stie…

        • Stely said

          Ah, nu trebuia sa spun „video -clip „. Este de fapt un film in toata regula .

        • Interesanta propunere. Sper sa ne gasim starea potrivita s-o vorbim in vorbe… care-om mai avea vorbe in noi. Deocamdata sa trecem cu bine furtuna de materie intunecata care s-a abatut asupra pamantului (am citit pe undeva, nu mai stiu pe unde. un articol pe tema asta, iar stiintificii au zis ca nu-i bai si ca n-o sa ne afecteze)… si pe urma om mai vedea…

  2. RALG said

    Doua proze scurte care ar merita comentate:

    Zona de confort

    si

    Cum să scrii o carte de succes (aviz amatorilor, valabil si pentri cei care nu mai sunt debutanti).

    Acuma ca le-am pomenit, poate ca le vom si comenta. La inceput cu grija. Pe urma liber. 🙂 Sa speram ca facand astfel de comentarii nu vom scoate pe nimeni din „zona de confort”. 🙂

  3. Stely said

    Hopaa… un al treilea blogger (floricica rosie de cactus) a intrat in fata celor doua bloggerite care au apreciat postarea !
    Pai da, pesemne ca doreste sa le scoata din „zona de confort”, invitandu-le subtil sa comenteze on topic. ” : )

  4. RALG said

    Cutia de pizza e PATRATA!
    Pizza e ROTUNDA!
    Felia e TRIUNGHIULARA!
    Nimic nu are SENS in lumea asta.

  5. In lume vestile triste se tin lant: Restaurantul pentru nudisti din Paris se inchide.

  6. Dar iata si o stire vesela: Cercetatorul chinez care s-a jucat de-a Dumnezeu, modificand genele a doi bebelusi, ar putea fi executat

  7. Dl.Goe said

    Si mai avem si o veste oarecum neutra (si veche decand lumea): happiness comes from within: Sunt doar o simpla persoana, ce nu doreste nimic mai mult decat sa fie fericita. Multumiri celor care o re-amintesc uitucilor, uitucelor…

  8. Stely said

    Mi se pare prea aspra pedeapsa . In fond , ce a facut el nu este o crima cu premeditare . Iar faptul ca a anuntat public, de buna voie , este dovada ca nu si-a ascuns fapta, fiind mai ales si cu acordul parintilor. Insa , pentru „joaca” de-a Dumnezeu trebuie pedepsit .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: