(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Efectul placebo spiritual

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 12, 2019

Dupa cum poate se stie (si putem presupune ca, de ex, d-na CMM, un savant, „stie” foarte bine, in calitatea sa de participant ilustru de mare adancime la toate fazele „experimentului” – mai ales ca ilustrare a efectelor respective) si pe Arca lui Goe a fost promovat un experiment asemanator, la o scara mult mai mica desigur, dar nu de o anvergura mai mica in adancime si intensitate). Celor care sunt la current cu istoria experimentului similar, improvizat pe cateva dintre straturile care compun structura perena a Arcei lui Goe, le propunem articolul de mai jos (preluat din Dilema Veche) spre a le da sansa de a intocmi, eventual, in minte, un studiu comparativ intre una si alta, intre Arca lui Goe si Arca lui Vikram, prin care sa fie sesizate asemanarile si deosebirile. Celorlalti, celor „picati din luna”, popositi din intmplare aici (se-ntampla) li se ofera sansa de a medita asupra experimentului propus de Vikram si de a face studii comparative intre acela si alte experimente similare care sunt in plina desfasurare de multa vreme (sute sau mii de ani, intinse peste generatii de participanti practicanti) avand milione sau zeci de milioane, poate sute de milioane de adepti. Toti cei care vor avea disponibilitatea si abilitatea de a intreprinde acest efort mental vor constata ca „face sens”. Dar chiar si lectorul superficial (care nu va intelege mai nimic din ex-punere) va putea avea totusi anumite satisfacii intelectuale, izvorate din muzicalitatea poetica inclusa in naratiunea de mai jos. Premise favorabile pentru toti vizitatorii nostri unici de la mama lor. Asadar:

Efectul placebo spiritual

Este oare posibil ca o falsă religie să aibă un efect de proporții asupra oamenilor? Dacă o anumită narațiune e inventată de la cap la coadă, înseamnă aceasta neapărat că experiența credincioșilor care se învestesc în ea e mai puțin reală? Ideea poate părea jignitoare pentru oamenii religioși, însă istoria recentă ne sugerează că întrebarea inițială nu e tocmai lipsită de temei.
Un provocator experiment social, transformat într-un documentar intitulat The True Story of a False Prophet (2011), urmărește metamorfozarea cineastului newyorkez Vikram Ghandi în Kumaré, un înțelept guru indian, în ideea de a demonstra absurditatea credinței oarbe. Experimentul capătă însă o turnură neașteptată atunci cînd Kumaré realizează impactul imens pe care îl are în viața adepților săi.

Ceea ce a reușit el să demonstreze, pînă la urmă, este că purtăm cu toții în noi puterea de a ne schimba radical viața, dar că avem nevoie de un simbol exterior pentru a putea mobiliza această putere. Proaspăt absolvent al facultății, Vikram începe să lucreze la un documentar despre yoga. Călătorește mult în acest scop, ia legătura cu numeroși guru din Statele Unite, dar după fiecare întîlnire pleacă cu o idee sîcîitoare în minte: „Omul acesta e un impostor“, își spune el fără încetare. Decide apoi să călătorească în India, în speranța că acolo va găsi liderii spirituali pe care îi căutase în van în America, dar se loveşte de aceeași problemă: aceiaşi falși guru care inventează doctrine și iluminări și care se sabotează unul pe altul.
Acesta e momentul în care Vikram decide să devină el însuși un „lider spiritual“, pentru a dovedi semenilor săi că e suficient să arăți și să vorbești ca un guru pentru a și deveni unul și pentru a cîștiga adepți.

În acest scop, a început să-și orchestreze cu grijă metamorfoza. Lucru cît se poate de simplu. Avînd o bogată experiență în publicitate, știa exact ce anume îi trebuie pentru a-și construi un brand. Și pentru că orice religie are nevoie de o formă de incantație, a ales pentru aceasta formula „UAE“. Apoi, pentru că avea nevoie de un simbol, a ales litera U așa cum se scrie ea în sanscrită și a combinat-o cu imaginea stilizată a unui falus, care simbolizează fertilitatea și, în egală măsură, opinia lui Vikram despre virtuțile religiilor. Și-a făcut un trident din acest simbol. Au urmat la rînd sutrele. A ales, printre altele, „Sarvan Bhaav“, traducerea în sanscrită a mesajului de recrutare al armatei americane care înseamnă „Fii tot ceea ce poți să fii“ și „Karam yaivak dikaarastha“, „just do it“ – știu că nu mai e nevoie să specific cărui brand îi aparține acest motto.

Apoi a inventat cîteva mișcări false de yoga și a enunțat principiul din spatele noii religii: metafora oglinzii, și anume enunțarea ideii că ceea ce vedem în celălalt e, de fapt, propria noastră proiecție.
A urmat crearea unei pagini pe Internet, pe care sînt postate ideile de bază, o scurtă biografie fictivă a liderului Kumaré și imagini cu el în compania a nenumărați alți „lideri spirituali“. Printre poze se află și una cu un cunoscut și apreciat guru. Vikram povestește cum a fost făcută poza: acesta din urmă participa la o anume festivitate, iar Kumaré s-a strecurat în apropierea lui, stînd exact atît cît i-a fost necesar fotografului să-l imortalizeze. Și, în sfîrșit, deghizarea finală: și-a lăsat barbă și plete, a îmbrăcat un costum tradițional indian și a împrumutat accentul și greșelile de exprimare ale bunicii.

Și-a stabilit sediul în Phoenix, Arizona, și a început imediat să recruteze adepți. Lucrurile au mers cît se poate de bine, oamenii au începul să vină, iar liderul le-a turnat cu o voce convingătoare acele truisme mistice cu iz de New Age de care sînt suprasaturate rețelele sociale. Mai mult, încercînd limitele naivității adepților, a mers pînă într-acolo încît și-a ornat studioul cu portretele lui Obama și Osama Bin Laden, susținînd că toți oamenii sînt identici, fiind despărțiți doar de un anumit set de circumstanțe. În ciuda tuturor acestor camuflaje, adepții lui afișează o credință de nezdruncinat în înțelepciunea și calitățile lui. Începînd din acest punct lucrurile se complică, documentarul devenind o explorare a identității și a puterii autosugestiei. Meditația, sutrele și mișcările yoga, oricît de false ar fi ele, încep să transforme viețile adepților. Oamenii își recapătă motivația, liniștea sufletească, își redescoperă călăuza interioară și cîștigă un sentiment de control asupra propriilor lor vieți. Unul dintre adepți, o femeie obeză, suferind de depresie, mărturisește printre lacrimi, în fața camerei de filmat: „Acest om a intrat în viața mea și mi-a schimbat o pentru totdeauna“.

Ceea ce este cel mai interesant însă este faptul că falsul nostru erou, Kumaré, nu face nimic deosebit. Subliniază ori de cîte ori i se ivește ocazia că discipolii săi sînt cei care își schimbă viața, el nefiind decît o oglindă. Cînd e întrebat cîte ceva, replica lui e mereu aceeași: „Răspunsul se află în tine“.
În sfîrșit, sosește și momentul adevărului: Kumaré se prezintă în fața adepților săi așa cum este el în realitate: tînărul newyorkez de origine indiană, care vorbește o engleză perfectă și se îmbracă cu un impecabil bun gust.

Patru dintre adepți părăsesc în acel moment supărați încăperea și refuză să mai comunice cu el, însă ceilalți zece rămîn și îi fac o primire călduroasă. Căci, în ciuda farsei ai cărei subiecți au fost, viețile lor luaseră o turnură pozitivă. Tînăra obeză pierde cîteva zeci de kilograme și își schimbă complet viața, avocatul bîntuit al cărui rol era să apere condamnații la moarte își regăsește liniștea sufletească, dependentul de droguri realizează că există și un alt fel de viață, care merită trăită, și așa mai departe. Sînt schimbări concrete, măsurabile, iar faptul că ele se datorează unei farse pare a nu schimba cu nimic lucrurile.Pentru Vikram, toate acestea au constituit o experiență paradoxală: și anume, faptul că cel mai important adevăr pe care l-a realizat în viață a avut la bază cea mai impetuoasă minciună. Iar această concluzie ne conduce, inevitabil, la revizuirea gradului de validitate al propriilor noastre convertiri spirituale, la ideea neliniștitoare că eficacitatea nu e neapărat garanția autenticității. Nu există așadar lider spiritual care să îți poată schimba viața. Există însă o mare dorință de coerență, de care poate oricînd profita un fals profet.

Adrian Benea este sociolog.

33 răspunsuri to “Efectul placebo spiritual”

  1. Să crezi într-un guru care te motivează pozitiv, într-o forță absolută de origine extraterestră sau într-un Dumnezeu născut dintr-o fecioară și un duh e aproape același lucru. Cred că e nevoia omului de a crede în ceva și are legătură cu orientarea imediată a persoanei către scopuri individuale.

    • Probabil ca nevoia de a crede are legatura (si) cu infinitul, infinitul fiind per se o garantie perpetua a transcendentului, adica a inaccesibilului. Infinitul genereaza astfel o spaima (teama de necunoscut) care nu poate fi temperata decat prin credinta, si tot infinitul ofera garantia faptului ca orice este posibil, validand astfel orice credinta. Numai cei deconectati de la infinit nu au (nevoie de) nicio credinta, multumindu-se cu certitudini finite, accesibile in preajma. Despre fericire ce sa mai zicem?

      P.S. Va multumesc pentru „indrazneala” de a comenta si debuta pe Arca lui Goe.

      • Aveam un coleg căruia îi intrase în cap că i se făceau farmece. Și asta e tot un soi de credință… Și în concordanță cu credința lui îi mergeau lucrurile complet aiurea, totul culminând cu un scurtcircuit de la care a izbucnit un incendiu (la el acasă). Era complet răvășit și o colegă l-a dus la un vraci, care el știe ce i-a făcut că l-a pus pe picioare și i-a adus boii acasă. Purta tot timpul la gât un talisman (un șnur de care era agățată o sticluță miniaturală) care îl ferea de rele. S-a întâmplat că într-o zi a pierdut „talismanul” și …ce să vezi… lucrurile au luat-o iar razna…cu farmece, blesteme etc. I-am găsit un șnur identic la o tarabă în Bucur Obor și i l-am cumpărat, spunându-i că i l-am găsit cu șnurul rupt și i-am schimbat șnurul. Omul s-a uitat la gablonț pe toate părțile, cam cu neîncredere, dar în final a hotărât că e al lui, talismanul vrăjit. Și farmecele l-au lăsat în pace. Cam asta cred că e credința: investești autoritatea în ceva și apoi te înclini în fața forței acelei autorități.

        • (a) Presupun (pe baza experientei mele individuale, destul de precara in materie) ca orice re-prezentare simbolica, fie a realului (a ceea ce numim realitate), fie a imaginarului, poate produce asupra celor ce accepta acel model simbolic (ca parte a realitatii lor interioare) fie efecte benefice, fie efecte toxice, nu musai un singur fel de efecte, ceea ce face dificila stabilirea unor norme clare pentru a ne raporta si pronunta categoric fata de credinte (ale noastre sau ale altora).

          (b) Din ce spuneti d-voastra deduc (dar poate ma insel) ca orice credinta este falsa, mincinoasa, o orbire, o constructie artificiala, ceea ce, in genere, poate fi „adevarat”, dintr-un numar finit de perspective, dar nu musai din toate. La capatul unor credinte se poate gasi ceva adevar, concret, palpabil, masurabil intr-o maniera stiintifica. Se pare ca uneori farmecele si blestemele pot produce anumite efecte concrete, vizibile in lumea reala.

          (c) Chiar si cazul credintelor care nu se bazeaza (nici macar originar) pe nicio realitate observabila, nu cred ca falsitatea acestora ar putea fi probata categoric, stiintific, sistematic. Faptul ca (deasemenea) veridicitatea acestora nu poate fi probata categoric, stiintific, sistematic nu este in niciun caz o demonstrare a falsitatii acelei credinte. Intr-un univers infinit orice este posibil, inclusiv ca nimic sa nu fie precum pare ci cu totul altfel, inclusive intr-un accord oarecare cu cine stie ce credinta (acceptata ca atare, fara vreo demonstratie). Ce fel de credinte si in ce cantitate ar fi bune si l-ar putea stimula creativ pe enoriasul acestor credinte, si unde incepe toxicitatea si incompatibilitatea cu „realul”, este greu de spus in general. Si chiar si pentru orice ins anume, schimbator si d-lui de la o clipa la alta, este greu de fixat o norma. Fiecare ar trebui sa fie in stare sa simta ce fel de credinta si in ce masura i se potriveste, la un moment dat. Ceea ce, desigur, nu prea se intampla… Orbecaim… (si in privinta asta)

          (d) Faptul de a crede ca (de ex) Dumnezeu nu exista (indiferent ce amume incercam sa de-semnam prin aceasta notiune) este tot o credinta. Nimic altceva. Faptul ca accesam realitatea si comunicam prin cuvinte (niste reprezentari pur simbolice) face lucrurile si mai complicate. Eu asa cred. 🙂

  2. Stely said

    Of , nu stiu daca voi reusi dar de dorit doresc sa incerc . Prin urmare, hai s-o luam metodic . Spuneti asa :

    „Celor care sunt la curent cu istoria experimentului similar, improvizat pe cateva dintre straturile care compun structura perena a Arcei lui Goe, le propunem articolul de mai jos (preluat din Dilema Veche) spre a le da sansa de a intocmi, eventual, in minte, un studiu comparativ intre una si alta, intre Arca lui Goe si Arca lui Vikram, prin care sa fie sesizate asemanarile si deosebirile.”(Dl Goe)

    Ca sa pot face o comparatie intre Arca lui Goe si „Arca lui Vikram” trebuie sa plec de la concluzia privind experimentul de aici :

    „Patru dintre adepți părăsesc în acel moment supărați încăperea și refuză să mai comunice cu el, însă ceilalți zece rămîn și îi fac o primire călduroasă. Căci, în ciuda farsei ai cărei subiecți au fost, viețile lor luaseră o turnură pozitivă. Tînăra obeză pierde cîteva zeci de kilograme și își schimbă complet viața, avocatul bîntuit al cărui rol era să apere condamnații la moarte își regăsește liniștea sufletească, dependentul de droguri realizează că există și un alt fel de viață, care merită trăită, și așa mai departe. Sînt schimbări concrete, măsurabile, iar faptul că ele se datorează unei farse pare a nu schimba cu nimic lucrurile.Pentru Vikram, toate acestea au constituit o experiență paradoxală: și anume, faptul că cel mai important adevăr pe care l-a realizat în viață a avut la bază cea mai impetuoasă minciună.”

    Pai da… Asemanarea ar fi ca si pe Arca lui Goe au existat de-a lungul timpului cititori , vizitatori, contributori care au fost si mai sunt fideli arcei, participand cu voia lor la un fel de experiment . Nu se stie insa clar ce i-a determinat sa participe . Eu inclin sa cred ca le-a placut pur si simplu ideea de Arca ( modul cum a fost construita , precum si principiile dupa care a functionat) dar si mai mult, de autorul ei, Dl Goe . Daca ar fi sa mai iau pe mine drept exemplu as spune ca , da, am cam devenit dependenta de comunicarea pe Arca. Nu ma simt bine doar ca vizitator …

    Mergand mai departe cu „studiul comparativ” as putea spune ca sunt printre cei care considera ca „experimentul ” Arca lui Goe la care am participat de buna voie a fost/ este cat se poate de benefic, motiv pentru care sunt inca aici. 🙂
    Dar trebuie sa spun ca marea deosebire intre Arca lui Goe si „Arca lui Vikram ” este faptul ca desi s-a ajuns la acelasi rezultat povitiv (pentru mine) acesta s-a obtinut nu prin farsa(amagiri) ci prin rostirea adevarului care cateodata a fost crud, poate greu de suportat.

    Insa daca tot s-a pomenit aici de CMM si experimentul la care din spusele ei fie fost initiatoarea propriului experiment (de aici ) fie ca ,dimpotriva, dumneaei a fost supusa( fara voie ) la experimentul autorului Arcei lui Goe, sau fie ca cei care au ramas fideli ideii de Arca sunt niste victime ale „gurului Goe”.Nu -i nimic adevarat din toate acestea . Dumneaei a fost victima propriului experiment . De fapt este una dintre cele mai fidele participante (voit) la experiment. A recunoscut la un moment dat ca a invatat multe din „experienta „pe Arca lui Goe dar dumneai a vrut sa obtina totul (recunoastere , aplauze , laude ) chiar daca n-ar fi fost adevarat. Ar fi vrut sa i se spuna in permanenta numai ce i-ar fi placut lasandu-se amagita cu minciuni atunci cand nu ar fi fost adevarat. Trebuie sa recunosc insa la la capitolul teorie sta foarte bine . Iata :

    „Terapeuții din întregul univers știu că nici o terapie nu seamana cu alta, nici un client nu e ca ceilalți și nici un terapeut nu e omnipotent.

    Ăsta e marele șarm al terapiei. O spune un olimox.

    Se vindecă acel client care poate primi terapia ca drum de acces spre forțele vindecătoare din el însuși.”(CMM)

    Prin urmare , as zice ca nemaifiind (momentan) participanta(contributoare) pe Arca, dumneaei „s-a suparat” pe Dl Goe , tocmai pentru ca nu i-a placut adevarul. As vrea sa cred ca practicile Yoga, meditatia sau alte forme de „experentiere” sa-i poata ajuta sa-si gaseasca linistea (vindecarea) . Chiar mai mult decat scrisul (comunicarea) .Dar sa nu ajunga sa spuna precum Emil Cioran :

    „…eu am scris toate cartile mele din ratiuni medicale, terapeutice. Aceeasi obsesie – pe tema inutilitatii si a mortii. Am scris din necesitate. Nu sunt vindecat, sunt obosit.” (Emil Cioran)

  3. neamtu tiganu said

    Fara indoiala exista creduli, exista persoane care au nevoie de un guru, nu de mult incheiata cariera a lui Basescu dovedeste acest lucru. Oare ce a fost el altceva decit un mincinos care si-a cistigat adepti naivi sa nu zic timpiti? Pa aia care au facut-o din interes nu-i socotesc.

    Si-n occident exista aceasta categorie a naivilor, noi astia, unii, veniti din est suntem un pic vindecati. Am inghitit atitea minciuni ca nu mai credem nici cind e adevarat, cum se spune suflam si-n iaurt.

    Am zis, rog sa nu fiu contrazis

    • Din cate inteleg eu as zice ca sunt interesante perspectivele si trimiterile pe care le propuneti, dar momentan nu vad cum ar putea fi folosite ca punct de start pentru a initia alte discutii pe tema data. Par a fi mai degraba niste concluzii.

    • Malax Xor said

      Păi dacă nu-i socotiți pe ăia care au făcut-o din interes restrângeți dramatic aria de acoperire a exemplului pe care-l oferiți la aceasta temă. O mulțime de oameni aveau interesul să nu fie lăsat PSD-ul și clica jigodiilor de tipul Voiculescu, Năstase, Hrebenciuc, Catalin Voicu să acapareze toata puterea în România.

      • RALG said

        „Logica sentimentelor” nu are nicio treaba cu gandirea rationala. Dl. Neamtu Tiganu este devorat de (re)sentimente anti-basesciene, inclusiv acum cand fenomenul este epuizat, incat nu are resurse sa observe si sa inteleaga altceva decat propriile sentimente negative.

      • neamtu tiganu said

        jigodiile PSD pe undeva au fost mai sincere, s-au prezentat asa cum sunt, niste jogodii. Drept urmare acestia nici nu au trezit asa pasiuni. Javra ordinara Basescu insa, se potriveste perfect celui din postare, cel care a jucat rolul de guru si prostimea l-a crezut. Nu stiu care e mai mare jigodie, cel care spune si arata din start, eu sunt o jigodie, sau cel care se da mare sfint, care inseala buna credinta a pulimii si de fapt e la fel de mare jigodie. E diferenta dintre un tilhar care te jefuieste privindu-te-n ochi si excrocul care te adoarme sa-i dai tot.

        Urmarile fenomenului Basescu se vad si azi si se vor mai vedea mult timp, ticalosia lui a impins poporul in ghearele PSDului, pulimea a fost atit de inselata ca sufla si-n iaurt. Basescu a compromis ideea de politica de dreapta, a compromis ideea de lupta impotriva coruptiei, a compromis ideea de intelectual s.a.m.d. Mult timp nu va mai exista cineva care sa poate fi crezut de popor, fiecare va crede ca-si ia din nou plasa, cum fu cu Basescu.

  4. RALG said

    On topic: Florile mele din plastic s-au ofilit pentru ca am uitat sa ma prefac ca le ud…

  5. A fost odată un prinț. S-a dus la printesă și a întrebat-o:
    – Te măriți cu mine?
    – Nu.
    Și au trăit fericiți până la adanci bătrâneți.

  6. Când oferi prietenie celui care are nevoie de dragoste, este la fel cu a-i da pâine unuia care moare de sete.

  7. Dacă te simţi singură, voi fi umbra ta.
    Dacă ai nevoie de o îmbrăţişare, te voi primi în braţele mele.
    Dacă vrei să fii fericită, o să fiu zâmbetul tău.
    Dacă ai nevoie de bani… aşteaptă-ţi salariul!

  8. Sotia anestezistului nu stie ca sotul o bate!

  9. RALG said

    Astazi, de sfântul Eminescu, le uram la multi ani tuturor celor pe care-i cheama Mihai sau Mihail.

  10. RALG said

    Time flows by, and has passed like rivers
    Since that hallowed moment we first saw each other,
    Yet I’ll never forget the love we had together,
    You miracle, with large eyes and cold fingers.

    • RALG said

      Numai poetul

      Lumea toată-i trecătoare,
      Oamenii se trec şi mor
      Ca şi miile de unde,
      Ca un suflet le pătrunde,
      Treierând necontenit
      Sânul mării infinit.
      Numai poetul,
      Ca păsări ce zboară
      Deasupra valurilor,
      Trece peste nemărginirea timpurilui:
      În ramurile gândului,
      În sfintele lunci,
      Unde păsări ca el
      Se-ntrec în cântări.

  11. Bărbatul care ştie:

    – când e ziua ta

    – cine sunt prietenii tăi

    – ce îţi place

    – unde mergi

    Nu e iubitul tău… e Mark Zuckerberg.

    • RALG said

      Barbatul, chiar dacă ar înţelege ce gandeste femeia, oricum nu ar crede.

      • Stely said

        …si asta fiind un motiv de depresie pentru …amandoi. Ei bine, exista in acest caz un remediu „spiritual „Placebo , care sa-si faca efectul ?

        • Presupun ca remedii pentru ameliorari care sa faca lucrurile sa functioneze cat de cat s-or gasi. Nu le stiu. Dar daca e adevarat (o fi?) ca daca dragoste nu e nimic nu e, nici de cautat nu prea-ti vine sa le cauti. De ce sa te multumesti cu surrogate?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: