(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Contrapunct de inflexiune (in lucru)

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 25, 2019

N-avea telefon instalat acasa, asa ca atunci cand voia sa-si sune iubita trebuia sa gaseasca un telefon public interurban, dintre cele care se gaseau la gara, la posta si la universitate. Norocul lui ca era student, iar astazi de-abia astepta sa-i telefoneze iubitei sale pentru a aranja detaliile intalnirii lor iminente. Maine, dis de dimineata, avea sa plece la Constanta, la santierul naval, unde, impreuna cu cativa colegi si profesori, avea sa ramana pentru trei zile (si trei nopti) la o sesiune de studiu si colectare de date pentru lucrarea de diploma, iar la intoarcere urma sa se opreasca in Bucuresti si sa petreaca alte trei zile (si trei nopti) cu iubita lui. Abia aflase ca trenul la care aveau rezervate bilete trecea prin gara Baneasa, unde stationa 30 de minute, o jumatate de ora intreaga, asa ca voia sa-si sune iubita si sa-i spuna ca nu poate avea rabdare trei zile incheiate inainte sa o vada si ca o asteapta pe peron in gara Baneasa ca sa petreaca impreuna, in avanpremiera, o jumatate de ora de amor. Furat de perspectiva de a-si putea imbratisa si saruta iubita cu trei zile mai devreme dectat planuise, omul, ne avand habar de distante si trasee prin Bucuresti (ca orice provincial nemantuit), nu s-a gandit niciun moment la dificultatile logistice ale unui asemenea randez-vous pe un peron vechi de gara si a ramas profund dezamagit cand a constatat, la telefon, ca iubita lui nu-i impartasea entuziasmul. Trenul sau urma sa ajunga in gara Baneasa la 6:00 dimineata pentru a o porni apoi spre Constanta la 6:30. Iubita i-a spus ca o asemenea intalnire este total nepractica intrucat ea ar trebui sa se trezeasca cel tarziu la 4 daca nu chiar la 3 si jumatate pentru a putea ajunge la Baneasa la 6. Prin urmare ea i-a spus ca ar fi mai bine sa-si conserve dorul care-l macina pentru cand s-o intoarce de la Constanta, sa nu fie suparat pentru asta, pentru ca uite, nici ea nu se supara pe el pentru ca se duce la mare fara ea. Ce sa poti sa mai zici? Omul a aceptat resemnat solutia „de copromis” propusa de iubita lui, dar tonul vocii i-a scazut cu vreo trei octave, semn de adanca nemultumire pentru naruirea instantanee a planurilor pe care si le facuse spontan, fara sa cugete prea adanc. Se si vazuse in preajma ei, privindu-i ochii adanci si minunati, simtindu-i prin toti porii trupul si fiinta, iar acuma, na, nu era destul aceasta pierdere dureroasa (n.b. da frate da, dureroasa, ce te miri, iti spun eu ca autor de fictiuni), dar il mai intepa si gandul amar ca iubitei lui, trezirea din somn la o ora nebuna din noapte si o calatorie pana la Baneasa i se pareau un sacrificiu prea mare pentru un simplu randez-vous de o jumatate de ora pe un peron de gara. Eh, c’est la vie.

In tren, omul s-a prins in jocuri de carti cu colegii, straduindu-se sa uite de planurile sale evaporate in neant. Totusi pe masura ce se apropia de Bucuresti se simtea cuprins de o neliniste crescatoare la gandul ca va privi la Baneasa un peron pustiu de gara, ca semn al ratarii unei atingeri cosmice, presupusa, hăt demult, a se intampala aevea, fix acolo, in acel nod de cale ferata al Universului, in acea bizara zi de mai, dimineata la ora 6. Si-a propus sa refuze discret acea priveliste dezolanta, ramanand concetrat la jocul de wist. Trenul a ajuns in timp la Baneasa. Afara incepuse sa ploua (n.b. pe bune, chiar ploaua, nu spun asta pentru sporirea efectului dramatic – autorul). Jocul de wist s-a sfarsit taman cand trenul se pusese in miscare spre Constanta. Omul s-a ridicat in picioare sa se dezmorteasca si, atras parca de o forta magnetica, s-a intors spre geam. Acolo pe peron, dichisita ca de bal, sub o umbrela cu dantela, se afla chiar ea, iubita lui, vie, in marime naturala, imobila, nemiscata. Doar ochii ii zvacneau sacadat de la vagon la altul. Un zâmbet amar si o speranta descrescatoare i se scurgeau pe fata, pe masura ce trenul isi sporea viteza, etalandu-se astfel o intreaga istorie de emotii si expresii, condensate intens in acea clipa imobila. Mai spera poate ca macar sa fie vazuta, sau ca cineva sa-i strige din tren un „te iubeeeesc” alungit de goana trenului si de efectul Dopler-Fizeau. Blocat in intesiatea momentului omul n-a apucat sa deschida fereasta decat foarte tarziu. Si-a fluturat bratul si i-a strigat numele, spre nedumerirea colegilor. Dezamagire si furie, ultima halta. Le-a explicat apoi intamplarea colegilor si profesorilor care l-au ascultat amuzati. O profesoara batrana, trecuta prin multe la viata ei, l-a privit zambind si i-a zis: „Fata asta nu trebuie ratata. Ea e aceea. The one!”

Si totusi, n-a fost ea aceea, si atunci inseamna ca acesasta intamplare nu-i un punct de inflexiune ci doar o simpla si banala intamplare. Sau poate ca totusi este, prin ceea ce nu s-a intamplat, prin ceea ce a fost ratat infinitezimal. Daca omul ar fi coborat totusi pe peron, chiar stiind ca nu-l asteapta nimeni, asa… ca sa faca sigur cativa pasi prin ploaie (si ca sa verifice in secret o mica speranta) poate ca, cine stie, aceasta intamplare ar fi fost un alt fel de punct de inflexiune. Ma rog, n-avem de unde stii cu siguranta despre asta (n.b. nici macar eu Autorul, creator al acestei povesti imaginare de nimic in proza scurta).

54 răspunsuri to “Contrapunct de inflexiune (in lucru)”

  1. Daca nu-s în apele mele, ma gasiti la mare!

  2. RALG said

    Eram in gara si din greseala am calcat o doamna pe picior. Fara sa apuc sa-mi cer scuze ea incepe:
    -Nesimtitule, porcule, de ce nu te uiti pe unde mergi. Apoi isi ridica privirea si ma vede.
    -Vai domnule, ma scuzati! Am crezut ca era sotul meu.”

  3. RALG said

    “Romanii nu arunca gunoiul, îl transforma în televiziune.”

  4. neamtu tiganu said

    Avusesem ambele miini fracturate si de abia mi-a scos gipsu. Nu mergea prea bine, mobilitatea era extrem de limitata, nici nu puteam duce mina la gura. Cel mai enervant era ca nu ma putem scarpina nici in cap si nici cind aveam un fulg pe nas. Medicul mi-a recomandat sa ma duc la mare, sa fac baie in apa sarata si sa innot mult. M-am hotarit sa merg cu trenul de dimineata, de la Baneasa, dar era extrem de devreme. Cum ajung eu din Berceni la Baneasa la ora 6? M-am gindit sa iau metroul dar nu se construise inca, sa iau taxiu Uber, dar nici acesta nu exista. Nu exista nici Smartphone si mai ales nu prea existau nici bani. Acestia s-au inventat mult mai tirziu, cind am inceput sa-ncaruntesc.
    Si totusi am reusit sa ajung la Baneasa, la timp, adica aproape la timp, sa vad ultimele vagoane cum se indepartau. Dezamagit, transpirat mi-a cazut sacosa din mina. Miinile nu aveau suficienta forta sa tina sacosa mai mult timp. O domnisoara, draguta, chiar frumusica, a fost f amabila si remarcind stingacia mea in miscari, a sarit sa ma ajute sa recuperez sacosa de pe peron. Era bruneta si extrem de palida, domnisoara, sacosa era rosie, peronul era gol, ud de la o ploaie imputita de Bacovia. I-am multumit din suflet, scuzindu-ma ca avusesem miinile rupte. Mi-a zimbit f dragut, „cu placere”. Parca era un pic plinsa, i-am spus ca sper ca nu are necazuri. Nu, doar un pic de dor, o dusese la gara pe mama ei, un pic bolnava, pe care nu o vazuse de mult.

    Acum ce facem, i-am propus sa luam metroul, dar nu se construise inca, in schimb mergea troleibuzul 82 care ajungea si la aeroport. Nu aveam nici un plan, nu prea aveam nici chef de vorba, era inca prea de dimineata. Asa ca am luat-o pe jos prin Herastrau, a zis ca merge si ea. Frunzele cadeau, pe jos era cam mocirla, si vintul sufla rece, ranile ma dor. Incepu sa-mi povesteasca de frunze si copaci, era studenta la biologie, zoologie, asa ceva. I-am zis ca taie frunza la ciini. A inceput sa rida. Avea un ris extrem de vesel, asa ca un clichet de clopotei. Cica i-ar prinde f. bine o cafea, eu nu prea beau asa ceva, mai degraba un ceai.

    • @Neamtu Tiganu – Foarte frumos ati prins ideea din zbor si uite asa s-a ramificat (bi-furcat ?!) linia care trecea prin pseudo-punctul de inflexiune Baneasa-mai-6-dimineata, creandu-se astfel (prin inmugurire, precum la hidra de apa dulce) un univers alternativ, in proza scurta, ilustrata in aceasta poveste de nimic. Ma rog nu este vorba doar de inmugurire ci si de altoire si transplant intrucat povestea d-voastra trebuie sa se fi petrecut cu cel putin vreun sfert de veac inaintea celei relatate in topic (intre timp se construise metroul), semn ca locul acela anume (peronul si gara Baneasa), are, si nu de ieri-de-alataieri, un potential magnetic special, care favorizeaza generarea unor puncte de inflexiune in destinele muritorilor. Cred ca si peronul din gara Bicaz are astfel de proprietati aparte si inefabile… Despre astfel de locuri vom mai avea poate ocazia sa vorbim in proze scurte. Chiar merita…

      Mi-a placut povestea d-voastra, prin simplitatea ei candida si fascinanta… prin felul nesofisticat in care-i ofera cititorului posibilitatea sa se conecteze fara nici efort la intamplarea pe care o relatati, facandu-l sa devina spontan partas… Imi place chiar si stângåcia cu care a fost scriså, ca dovada (subtila) a faptului ca ati avut candva mâinile frânte si ca inca nu v-ati recuperat complet de pe urma acelui traumatism… 🙂 Va multumesc pentru ca v-ati lasat spontan scos din lene si depresie pentru a redacta aceasta poveste si pentru generozitatea de a o partaja cu vizitatorii si nevizitatorii Arcei lui Goe.

      P.S. Cuuuum? Nu beti cafea? A-o-leu… Exista un soi de profesionisti (ai unui gen anume de consum) carora le sta bine ca dusmani ai ritualului cafelei (se stiu ei care, hai noroc!), dar pentru un scriitor este peste poate sa nu fie indragostit de cafea si de felul in care se vede lumea prin aburii care se ridica din ceasca…

    • Dl.Goe said

      Nu stiu cum dar citind povestea (tiganului care s-a transformat in neamt) mi s-a facut asa un dor de coana Mitzaa Biciclista (care a bantuit candva pe puntea Arcei lui Goe)… Cred ca d-ei ar fi fost capabila nu doar sa faca niste comenatrii savuroase pe marginea celor doua povesti de nimic ci chiar sa ofere si d-ei insasi in persoana o astfel de proza (cu rima) care sa infloreasca din nodul cu pricina…intr-o in-trecere literar artistica fara pretentii „academice”…

      La fel cred si despre d-na Stely, si despre d-na Adolescent Rebel, ceea ce nu cred insa si despre d-ni-nele D’Artagnan si (b)Andy…

      • neamtu tiganu said

        si cum mergeam io cu domsoara prin Herastrau facindu-mi planuri cum s-o duc la asternut, ca tare s-ar fi potrivit din motive de clima, dar si de virsta, si dupa cum se uita ia, nu cred ca i-ar fi displacut, tocma trece Mitza biciclista.. wow, mi-am zis, vazind-o de departe, ce dama, ce dama… pletele-i filfiiau in vintul umed, ce mai freamat ce mai zbucium, se apropia agale, am simtit putoarea adinca de usturoi… Mitza era alta Mitza, era instructoare UTC din Caracal…

        P.S Mitza care umbla pe aici era intr-adevar din Craiova, o muiere zdravana, de vro 0,1 tone, obraznica si cu tupeu. Isi imagina ca e dasteapta..

        • Cred ca va cam pierdeti cu firea (nu ca n-ati avea motive). 🙂

          Habar nu am daca Mitza (aceea anume la care va referiti) era sau nu era desteapta sau viceversa sau doar isi imagina. Pot avea cel mult suspiciuni in aceasta privinta (si/sau despre stiinta de carte). Ceea ce stiu este ca avea haz si ambit si ma mir de d-voastra ca v-ati gasit sa o cautati taman de inteligenta. In context. Sper sa nu va suparati prea tare daca va spun ca (dupa parerea mea) avea un stil (literar si nu numai) asemanator cu al d-voastra pe (multe) alocuri. Adica ca ati cam fi fost compatibili ca interlocutori in hiper-saptii… Din cate-mi amintesc, parca va si sicanati / tachinati de la egal la egal unul pe celalalt, pe unde va prindeati, in special pe la hanuri. 🙂 in semn de dragoste mare.

          • Stely said

          • Dl.Goe said

            @Stely – Partea amuzanta si paradoxala este ca, in videoclipul pe care-l oferiti ca divertisment vizitatorilor si nevizitatorilor Arcei lui Goe (fiind inspirat si bine venit), Ada Milea ea insasi arata ca o persoana care s-a aflat mereu in relatii bune-bune cu consumul si savurarea bauturilor alcoolice… Uitati-va ce fata are! Artista a fost mai toata viata ei marcata de alternanta unor stari euforice de natura bahica si a mahmurelilor aferente. Poate ca de aceea a reusit mai mereu sa cante din suflet, exact ca in aceasta melodie… Mare artista.

            P.S. In rest d-voastra ce mai faceti? Cu ce va mai laudati? Ce intamplari se mai consuma prin resedintele d-voastra? Le mai cutreerati? In fine nu cred ca trebuie sa insist eu si sa va influențez. Sunt sigur ca aveti proza prin preajma, duium, si ca atunci cand muzele vor poposi si ele prin zona veti gasi ragazul si inspiratia de a reda acele proze in cuvinte si schite, in felul care v-a consacrat in lumea virtuala.

            Stiti cum se zice „internet” in ruseste? Niet-work. 🙂

          • neamtu tiganu said

            da, Mitza era haioasa, si-i statea bine, dar i se urcase la cap, cindva a inceput sa se ia in serios, de abia atunci s-a vazut…

          • Dl.Goe said

            @Neamtu Tiganu – Mare dreptate aveti domnule, in privinta persoanelor care ajung sa se ia asa deodata in serios aratandu-si (cu multa naturalete) natura Mitza era una din astea. Nu e singura… Din punctul meu de vedere era benigna, dar am avut si am de-a face cu unele astfel de entitati care sunt mult mai toxice decat nevinovata noastra Mitzå, al carei par zici ca era facut cu fierul, dar era natur domnule. Plus ca stia sa gateasca si o si facea cu placere (inclusiv gatitul 🙂 ), adica ca aveai ce sa apreciezi la ea… Pacat ca nu ne aude cum o barfim de bine, bine… Dar pe cine sa mai barfim?

          • Stely said

            @Dl Goe ,
            Va multumesc de intrebare . Desi se cuvenea sa va raspund imediat nu am facut-o . Am asteptat sa-mi dispara o anume stare de inhibitie ca sa pot continua ceea ce deja incepusem : o povestire cu mai multe puncte si totodata contrapuncte de inflexiune . Este vorba despre destinul a trei personaje . Cum a fost el influentat de un sir de intamplari care le-a schimbat total viata . Povestea are tot ce ii trebuie ( suspans, intriga, dramatism etc.) pentru a fi destul de captivanta. Dar desi mi-a disparut starea aceea , doar stiti ca mie imi trece repede , nu ma simt inca in stare sa o finalizez. Mi s-a nazarit acum ca nu voi putea sa scot in evidenta momentele de suspans , in asa fel incat sa nu existe pericolul de fi rastalmacite . 😦
            As fi vrut sa postez apoi un mic comentariu despre victoria (prevazuta de mine ) a lui Novak Djokovic la AO. Nu am facut-o deoarece ca o „piaza” …buna (zau!) am asteptat reactiile profesionistilor in cronici sportive. Eu imi spusesem cuvantul dinainte riscand sa fiu pusa sub semnul intrebarii . Da , e adevarat, nimic nu ma recomanda sa ma bag in a da verdicte privind castigatorul unui Grand Slam in circuitul ATP, doar poate ceva intuitie si, de ce nu, curajul de a face pronosticuri, aici, pe Arca lui Goe, unde Dl Goe este mesterul avizat in competitii sportive , dar mai ales in tenis . Sigur ca m-am bucurat de victoria lui Djokovik, desi mi-ar fi placut ca meciul sa fie ceva mai spectaculos, ca Nadal sa fi castigat macar un break daca nu un set . N-a fost sa fie, poate data viitoare … 🙂

            Ah, era sa uit. Fac binisor. Preocuparile mele marunte si placute imi dau o stare de bine . Astept sa treaca iarna, sa reincepem (fiecare) ce avem in plan, privind „resedintele” … Eu sa termin (cu mesterii desigur) lucrarile la Sinaia care inca nu s-au terminat asta toamna , iar celalalt sa reanceapa lucrarile de primavara , vara , toamna , la resedinta de vara de la tara . Deja a inceput(in mica asta fereastra a iernii) cu stupii(hranit albine etc .) si stropitul de iarna al pomilor fructiferi.

          • neamtu tiganu said

            nu ma pot abtine sa nu fiu impresionat de trairile Stelei, atit de profunde, si totodata atit de lumesti, cu mesterii mari, calfe si zidari, de la Sinaia, si cu Manole zece, care-i si intrece…
            Acum pa bune, de sensibila e sensibilioasa foc, ca o fi dama buna nu stiu.. si nici nu vreau sa aflu…

  5. d'Artagnan said

    Tocmai ce m-am întors de la niște prieteni. Unde m-am simțit bine.
    Și brusc am simțit nevoia să intru pe blog. De ce? Habar n-am. Sunt niște impulsuri, niște chestii care se întâmplă pentru că se întâmplă.
    Am citit. Sunt conștient că ”simțitul bine” amplifică receptorii… dar mi-a plăcutără. E o plăcere și o onoare să fiu contemporan cu voi, domnilor! 🙂
    Și acum o să-mi pun un roze obținut din luarea rapidă a merlotului de pe boască… acompaniat firește de o melodie:

    • Dl.Goe said

      @D’Artagnan – Ma bucur de fiecare data cand primesc mici mesaje care-mi confirma presupunerea ca retragerea d-voastra, din virtual in realitate, a fost negociata in termini avantajosi care va pun in postura de entitate ce se simte bine in mod natural, firesc, multumindu-se cu oferta generoasa a realitatii lumii concrete (care este), din aproape in aproape, insul care sunteti (cel exterior), familia, sotia, copiii, strada, vecinii, prietenii, serviciul, colegii, orasul, tara, cerul instelat si asa mai departe… cat mai departe… Va felicit (sincer) si va urez acelasi fel de succes in continuare. Vom fi si noi mereu bucurosi cand vom primi astfel de semnale luminoase optimiste (aici in aceasta irealitate alternativa) de la prieteni vechi, fosti camarazi de arme pe frontul vorbelor in zadar. Multumim pentru vorba buna, si pentru inspirata si auto-ilustrativa dedicatie muzicala (un fel de emblema simbolica a ceea ce este persoana d-voastra acum). Mie unul mi-a placut foarte mult si ascultand-o am simtit ca un pic devin si eu tot asa, cum e melodia aceasta si cum e vechiul meu amic D’Artagnan. Partea cu „contempranitatea” din mesajul d-voastra adduce un pic cu mesajul pe care i l-a transmis Novak Djokovic lui Andy Murray atunci cand acesta a ajuns pentru prima data No.1 in tenisul Mondial.

      P.S. Se pare ca dl.Djokovici nu se dezminte, oferindu-se ca inspiratie tuturor acelora care stau sa-l priveasca din perspectiva potrivita. Multumesc D’Artagnan, multumesc Novac… O zi splendida tuturor…

      • d'Artagnan said

        Mulțumesc Dl.Goe, mulțumesc Novac pentru tenisul tău stelar (totuși nu înțeleg ce-a fost cu Rafa, a jucat ca românca noastră, ceea ce înseamnă că toți au ceva din noi…).
        Dl.Goe, dacă e să se prăbușească toate blogurile din lume, rămâneți aici. Nici nu știți ce mișto e să vii noaptea de la prieteni și să mai fie încă unul care să te asculte.

        • neamtu tiganu said

          Nici nu știți ce mișto e să vii noaptea de la prieteni și să mai fie încă unul care să te asculte.

          Asta ar putea sa insemne ca evenimentul nu s-a consumat in intregime si au mai ramas fragmente nedezbatute, … sau ca nu a fost suficienta bautura..

        • Dl.Goe said

          Am ras literalmente cu lacrimi citind cronica finalei de la Australian Open (Djokondal) propusa de Mircea Mester AICI – Bătaie de Djok. Apoi m-am enervat abitir si am injurat cu naduf in minte (pe cineva, nu spui cine, persoana neiportanta, aka io insumi) pentru ca mi-am cam iesit din forma pe partea amuzanta si savuroasa a felului de a fi zi de zi com-placandu-ma (fara sa ma plac) asa intr-o stare de anxietate silentioasa si siloasa. ceea ce m-a impiedica sa scriu io insumi cronica potrivita cu hazul potrivit despre magical meu amic si paragon Novak Djokovic, jokerul care ia totul. Nu mi-ar strica o mobilizare generala in vederea celorlalte turnee de anul acesta. Ca n-o fi Mircea asta mai mester decat mine… La urma urmei omul e abia in faza Federer in calitate de spectator profesionist in tenis… 🙂

  6. Dl.Goe said

    alta crronica de citit Djokovic, supremul…

  7. RALG said

    Două vaci:
    – Eu am impresia, că ei ne hrănesc doar pentru a scoate din noi tot laptele, iar pe urmă să ne ucidă și să ne mănânce.
    – Lasă naibii teoria asta prostească a conspirației, altfel, toată cireada o să râdă de tine.

  8. RALG said

    – Acuzat! Ce ati facut in urma cu patru ani, la 12 aprilie, la ora 13:20?
    – Domnule judecator! Imi amintesc exact. Ma uitam la ceas si apoi in calendar…

  9. d'Artagnan said

    • RALG said

      Multe turnee mai trebuie să câştige Simona Halep până s-o iertăm că şi-a micşorat sânii. 🙂

      • Stely said

        Hmm… oare ar mai fi nevoie de un nou „razboi …?” 🙂

        • RALG said

          Un film dragutz… in acord cu trendul zilei… Un tred pe care, slava Domnului, ni-l permitem… 🙂

        • Sa speram ca inspirati de acest film (si nu numai) se va pune capat discriminarilor abominabile care se petrec in tenis trecandu-se la competitii comune, in care sa participe la un loc toti tenismanii si tenismanele, indiferent de sex, religie, varsta, orientare sexuala, rasa, etnie, etc… Sunt sigur ca astfel (cel putin la inceput) vor creste fabulos incasarile pentru bilete si reclame, asa incat organizatorii turneelor vor fi inca si mai fericiti. Dar chiar? De ce n-ar trebui procedat asa? Ar fi corect? Ar fi misoginistic? Razboiul sexelor este unul dintre cele mai stupide si mai daunatoare razboaie care s-au purtata in interiorul omenirii. Felul in care este incurajat ar fi comic daca n-ar fi tragic. Din (ne)fericire acest razboi nu va fi niciodata incheiat, finalizat, inlocuit cu pace… caci intre timp contextul creat de prezenta a-sexuata a inteligentei artificiale (gender free), va face irelevanta aceasta stupida situatie in care s-a ajuns pas cu pas. Multe altele vor deveni deodata irelevante… Vom ajunge sa tanjim in zadar dupa relevanta indiferent de sex… Dar ne vom obisnui si cu asta. Asa suntem programati, sa ne obisnuim cu orice, Inteligenta artificiala va duce asta la un cu totul si cu totul alt nivel, la care vom fi irelevanti ca indivizi indiferent de gen sau de cat sex vom face.. 🙂

          • Stely said

            Pana ce va veni vremea aceea chiar daca acum este ceva mai potolit, razboiul sexelor , va continua datorita lacomiei barbatilor din lumea tenisului (organizatori, sponsori , cativa tenismeni si poate chiar antrenori). Totul se invarte in jurul banilor . Nu -mi amintesc prea bine cifrele exacte, privind nr spectatorilor la meciul Simonei Halep cu Serena Williams , dar cred ca nu a fost mai mic decat cel din optimi dintre Djokovic si Medveev . De ce nu se recunoaste ca a crescut in spectaculozitate si competitiile fetelor? Da, cred ca ar fi corect si frumos in acelasi timp ca si la Grand Slam-uri sa joace si fetele acelasi nr de seturi .

          • RALG said

            @Stely – Daca asa ziceti d-voastra eu n-am cum sa va contrazic. De multa vreme nu mai este ceea ce este ci ceea ce vrea fiecare sa creada (sub presiunea unei societati in care falsificarea este regula). Se tot repeta atatea minciuni gogonate incat nici macar evidenta nu mai este destul de tare perntru (re)stabilirea adevarului. But who care about truth? Fuck the truth. Vivat minciuna confortabila care ne sporeste si ne incureajeaza satisfactiile reale. (fel de fel)..

          • Stely said

            @Dl Goe ,
            Nici eu nu doresc sa va contrazic dar nici nu vreau sa las lucrurile neclarificate. Prin urmare spuneti ca :”De multa vreme nu mai este ceea ce este ci ceea ce vrea fiecare sa creada (sub presiunea unei societati in care falsificarea este regula). Se tot repeta atatea minciuni gogonate incat nici macar evidenta nu mai este destul de tare perntru (re)stabilirea adevarului.”

            Din citatul de mai sus considerati ca eu am o perceptie eronata privitor la cauza controverselor sub denumirea generica de „razboiul sexelor”. Dvs spuneti ca perceptia mea precum ca lacomia este motivul pentru care va mai continua cotroversa, potrivit careia premiile in tenisul feminin obtinute din competitii nu trebuie sa fie egale cu cele ale barbatilor.
            Aceasta motivatie a mea este falsa ,ca se bazeaza pe o” miciuna gogonata” , spuneti dvs.
            Marturisesc ca nu stiu la ce minciuna va referiti. Eu l-am avut in vedere pe Ion Tiriac. Iata ce spune clar si raspicat.

            „Nu trebuie sa confundam afacerea cu drepturile omului. Tenisul este o afacere. In ziua in care tenisul feminin va aduce mai mult ca tenisul masculin, atunci jucatoarele vor merita mai mult ca jucatorii. Dar atat timp cat nu este cazul, ii inteleg pe jucatori care spun ca nu e corect ca tenisul feminin sa fie finantat cu bani din tenisul masculin. Unii vin si imi spun: Prea putini o spun public, desi cei mai multi gandesc acest lucru. Egalitatea premiilor barbati – femei, pentru mine, nu este un procedeu echitabil. La Grand Slam-uri pot intelege ca vor egalitate, pentru ca asta aduce multi bani. Dar la turnee mixte precum Madrid, Miami sau Indian Wells, nu sunt de acord. In ziua in care vor aduce din punct de vedere economic la fel de mult ca barbatii, atunci le voi da si mai multi bani decat barbatilor pentru gratiozitatea si feminitatea lor”, a declarat omul de afaceri.

            Hmm… ” tenisul feminin sa aduca mai multi bani decat tenisul masculin „? Pai cum asa ?

            P.S. Dar tot el face o propunere rezonabila (zic eu). Nu cred ca s-ar impotrivi cineva din circuitul WTA.

            „In primul rand, vreau ca mingile sa fie mai lente, pentru ca tehnicitatea jucatorilor sa iasa la suprafata. De asemenea, as schimba si felul de organizare al meciurilor, in sensul ca fiecare meci sa aiba 5 seturi de cate patru game-uri”, a spus Ion Tiriac pentru editia tiparita a revistei SporBild.

          • RALG said

            Competitiile de tenis ar trebui organizate separat la femei si la barbati ca la toate celelalte sporturi. Restul sunt aberatii.

          • Stely said

            Cum s-ar putea organiza in atare conditii un Grand Slam , de exemplu ?
            Adica : a) in perioade separate ;b) in locatii diferite ; c) alte reguli ?
            Ma gandesc ca ar putea fi o propunere buna , in in cazul in care s-ar face in perioade separate. In felul acesta , iubitorii de tenis ,nu ar mai fi constransi sa aleaga intre un meci de baieti sau unul de fete .

          • RALG said

            Loacatii si perioade diferite ar fi cel mai bine.

          • Stely said

            Pai, atunci cum sa facem sa ajunga propunerea la Ion Tiriac ? El este cel mai avizat si interesat de chestiunea in sine . De fapt , cred ca toata lumea ar fi interesata . Mai ales televiziunile , care ar transmite toate meciurile .
            Apropo de locatii. Se aude ca Ion Tiriac ar vrea sa aduca in Romania (Cluj) un turneu de tenis cu premii de 1milion. Ma mir ca este dispus sa riste, in ideea ca se cam vaita ca nu-si scoate banii de premii din incasari, din cauza fetelor. Eu cred ca chiar fetele vor fi cele care ar aduce mai multi spectatori la Cluj. Chiar m-as bucura sa fie asa si , cand ii va fi lumea mai draga, fetele sa puna de un boicot la turneele organizate de el. 🙂

          • „celălalt” ce zice?

          • Stely said

            Zice ca-i nasol . :))

          • Vai, dar de ce e asa de dur cu el insusi? Ce i-ati facut de a ajunns in asa hal?

            In legatura cu fetele si cu tenisul nu sunteti deloc fair-paly… Dar, ma rog, de ce ati fi? Dar deh, parca in tenis asa ar trebui: fair-paly…

          • Stely said

            Nu, raspunsul meu la „ce zice celalalt” se referea la Ion Tiriac . In sport si in politica ne potrivim de minune. Avem aceleasi preferinte.
            Cum adica nu sunt fair -play ? Eu sunt mama, si de baiat si de fata … 🙂
            P.S. De altfel , care-i „schepsis-ul ” cu intrebarea despre „celalalt”?

          • Pentru ca infernul e celalat! Nu? Nu eu l-am numit asa, ci d-voastra… 🙂

          • Stely said

            @Dl Goe ,
            Nu am nici un dubiu ca , de atata amar de vreme petrecute pe Arca lui Goe, avand toate instrumentele in dotare , m-ati „citit ” destul incat sa ma cunoasteti mult mai bine decat eu pe dvs. Prin urmare ,cred ca mi-ati detectat oarece pacate ce mi-ar putea fi imputate, la o adica. De aceea va intreb : ati putea sa-mi spuneti macar unul dintre ele , care sa ma „califice ” a fi infernul celuilalt ? Mai clar : din raspunsul meu „zice ca-i nasol” , dvs ati inteles ca „celalalt” este „dur cu el insusi „, drept consecinta este asa intrucat (eu) i-am facut ceva .Ma intrebati ce i-am facut . Eu as spune ca i-am facut exact ceea ce mi-a facut si „celalalt”mie .

            P.S. L-am numit „celalalt” in contextul de aici :
            Astept sa treaca iarna, sa reincepem (fiecare) ce avem in plan, privind „resedintele” … Eu sa termin (cu mesterii ,desigur) lucrarile la Sinaia care inca nu s-au terminat asta toamna , iar celalalt sa reanceapa lucrarile de primavara , vara , toamna , la resedinta de vara de la tara .

            Ceea ce ma duce cu gandul ca de aici ati putut sa „detectati” ceva …

          • Dispozitia in care ma aflu de o vreme (vreme trece, vreme vine) nu ma indeamna sa intru in astfel de discutii riscante cu d-voastra. Destul ca s-a adus vorba, incat sa se sesizeze ca s-a sesizat 🙂 Dar, v-as face o recomandare de lectura care ar putea ajuta la anumite clarificari in legatura cu chiar intrebarile d-voastra si cu situatia in speta: volumele lui Deak Tamas: „Memoriile unui celibatar” si „Un celibatar in lumea larga”. In mod normal aceste volume ar trebui sa fie interzise de la lectura femeilor (cu foarte putine exceptii, raritati)… Cititorii cei mai indicati ai acestor volume, fiind in opinia noastra, barabatii casatoriti sau divortati…

          • Stely said

            Murim, în fiecare zi, câte puțin
            De dor, de nepăsare, necredință
            Și rar ne întrebăm : de ce trăim
            Și-adesea ne refugiem în suferință ?

            Murim, în fiecare zi, câte puțin
            Și mor în noi atâția oameni, vise… !
            Urmăm, tăcuți, cu toții un Destin
            Și batem deseori la porți închise

            Murim câte puțin, în fiecare zi
            De nostalgii, de amintiri, de fericire,
            Murim, și niciodată nu vom ști
            Câți îngeri plâng în noi de neiubire.

            autor Corina Herghelegiu

          • Stely said

            Va aduc la cunostinta ca, desi n-as putea spune ca as fi printre „raritatlie” carora le sunt interzise , am comandat cele doua volume recomandate de dvs . Livrarea va fi in doua zile .
            Voi incepe sa le citesc imediat ce voi intra in posesia lor dar nu garantez ca voi duce le bun sfarsit citirea daca in caz nu le voi gasi interesante . Le voi pasa insa cu multa placere „celuilalt. ”

            A, da …referitor la „astfel de discutii riscante „…
            „Nu spera şi nu ai teamă,” 🙂

          • Dl.Goe said

            Multumesc pentru poezia adusa aici pe punte. Cuvintele Corinei sunt foarte on topic in context, dar talentul de a gasi cu precizie oratorul cara sa vorbeasca in locul d-voastra este al d-voastra.

            Nu ma asteptam la un gest atat de abrupt in legatura cu volumele lui Deak Tamas. Sunt tare curios daca or sa va.placa. In vremurile noastre.

  10. RALG said

    Copilăria fără internet – a fost cel mai frumos cadou pe care mi l-a făcut viața.

  11. Acum 200 de ani, barbatii când se certau ajungeau la duel. Jignitul alegea armele, se spintecau, se împuscau, în mijlocul parcului, unul murea prabusit între frunzele ruginii.
    Acum, cea mai feroce reactie pe care o poti avea fata de un magar este sa-l stergi din lista de prieteni si gata, l-ai mutilat emotional!!!

  12. Niste cocalari isi construiesc o vila la o aruncatura de bat de casa mea.
    Stiu asta, pentru ca am verificat.

  13. RALG said

    Elefantul îl întreabă pe Dinozaur:
    – Ti-a dat Noe add pe Facebook?
    – Nu.
    – Nasol…

  14. RALG said

    De con-semnat: Top 10 ”ratați” care au schimbat lumea

  15. RALG said

    Pe masina am un sticker pe care scrie: „Claxoneaza daca crezi ca sunt sexy!”.
    Cateodata stau la semafor pe culoarea verde pana ma simt destul de bine.

  16. RALG said

    Un sot este o persoana care, dupa ce duce gunoiul, se poarta ca si cum ar fi facut curat in toata casa !!!

  17. RALG said

    A venit iarna ..Nu se mai poarta “single” , se merge pe principiul : Incazeste ma tu iarna asta , ca la vara iti fac eu vant !

  18. RALG said

    Dupa 20 de ani de casnicie fara cearta, un barbat din Galati a realizat ca a gresit casa!

  19. RALG said

    Stiu ca sunt prost, dar cand ma uit in jur prind curaj!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: