(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Ce? Mai este realitatea?

Posted by Arca lui Goe pe februarie 4, 2019

Pentru ca, pentru ca, pentru ca iarasi muzele, inspiratia, cheful, se incapataneaza sa nu ne (mai) deranjeze… nici pe acasa, nici pe la serviciu, nici la carciuma, nici pe strada, prin parcuri, mall-uri, saloane, pe nicaieri, preferand sa-si consume pe ascuns, in solitudine, prin cine stie ce cotloane, gelozia ce le macina cand ne privesc pre noi unul com-placandu-ne in compania unor curve usoare (precum re-semnarea, blazarea, letargia, lenea si a altor astfel de putori facile), si pentru ca in asa anturaj degradant nu se pot com-pune nici macar proze foarte scurte si povesti de nimmic, amanandu-se astfel sine die trecerea prin al doilea punct de inflexiune promis (aluziv) prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe (mars båi de aicia cu pretentiile tale ab-surde), ca sa umplem cumva timpul si spatiul acestei irealitati virtuale irelvante preluam un text de gata (cu care compatimim in litera si spirit ceva de speriat), asa ca sa aiba si ochii virtuali al locului in ce se bålåcii la o adica, iacå un text despre o fictiune cu fitze: realitatea (ptiu, drace, må cå care realitate):

Ce mai e realitatea? – Cătălin ŞTEFĂNESCU

În cel mai bun caz, o ficțiune destul de obosită. Astăzi, o asemenea afirmație nu mai produce, nimănui, nici o tresărire. Nu doar pentru că orice discurs se pierde în vacarmul general. Ci pentru că, pur și simplu, nu mai contează. Definirea separării, a delimitării, a hotarului dintre noțiuni nu mai are nici o noimă. La ce bun să stabilești o graniță între realitate și ficțiune? La ce să te ajute? Orice-ai încerca să scrii pe plaja pustie a vechilor feluri de a vedea lumea, orice tentativă de fixare a unei idei e sortită dispariției imediate. Valul modernității lichide spală fără încetare nisipul pe care te-ai încăpățîna să scrii un mesaj adresat Lumii. Deși ți s ar putea spune imediat că valul acesta nu spală, nu șterge mesajul. Ci, dimpotrivă, îl preia, îl înghite, pentru a-l duce mai departe, a-l pune la locul lui, în oceanul de texte ale acestui colț de univers. Toate miliardele de fotografii și filmări făcute cu telefonul, toate mesajele scrise, vocale, filmate, trimise de pe toate aplicațiile cu putință, totul se așază în straturi de dimensiuni colosale, în depozite gigantice, unde nu mai pătrunde nimeni.

Ce mai e realitatea? O permanentă tensiune a absenței unei definiții mulțumitoare. Cui i-ar conveni să accepte că realitatea e doar un soi de materie primă din care se plămădește, la nesfîrșit, ficțiunea? Întotdeauna am vrea ca realitatea să fie „mult mai mult“. Să depășească triumfătoare limitele cuvintelor, atunci cînd încercăm să i formulăm existența dincolo de orice dubiu. Am vrea să fie atît de evidentă încît să nu mai aibă nevoie de nici o definiție. Cînd e s-o formulăm, primul instinct îți dictează să te-arunci, cu toată încrederea, în marea de cuvinte. În mod normal, realitatea e atît de concretă încît poți înota în toate stilurile prin apele sale. Însă, la un moment dat, îți dispare aerul. Începi să te bîlbîi. Apele cuvintelor pornesc să te înghită. Realitatea devine, brusc, dintr-un spațiu familiar, prietenos, un mediu ostil, din care ți-ai dori să ieși cît mai repede. Pentru că, dacă ești pus s-o formulezi în cuvinte, concretețea aceea absolută, pe care credeai că te poți baza la început, se topește imediat. Dispare în neant. Te lasă cu pantalonii-n vine, cînd ți-e lumea mai dragă. Pare cel mai loial aliat, dar cînd e să te bazezi pe ea, ia-o de unde nu-i.

Ce mai e realitatea? O nostalgie a unui gînd de cînd lumea. Acela că tot ceea ce e perceptibil prin simțurile noastre devine fundamentul pe care construim chipul în care vedem și înțelegem lumea. Dar adevăratul combustibil care pune în mișcare energia interioară a ființei, la ora asta, e demitizarea. Dacă pînă acum o vreme combustibilul fosil al ființei umane era credința, acum lucrurile s-au schimbat enorm. Demitizarea e energia neconvențională, resursa revoluționară care ne poartă spre viitor. E ceva care s-a declarat nonpoluant, dar care, totuși, contaminează tot ce-i iese-n cale. E drept, produce o forță intelectuală enormă. Dar ce scapă pe la garnituri tot fuge în „atmosferă“. Iar atunci cînd întîlnește ceva, îl deconstruiește instantaneu. Așa și cu simțurile noastre, în care credeam din vechime. Energia demitizării ne aduce în atenție faptul că simțurile sînt doar succesiuni comportamentale, ghidate de lanțuri biochimice, programe augmentabile în virtutea cărora funcționăm. Sînt caracteristici de construcție cu care am fost aruncați pe piață. Dar ne-am prins și că ființa umană se poate dezasambla în absolut toate piesele ei alcătuitoare, de la cele mari pînă la cele infinitezimale, și că putem s-o demontăm și s-o remontăm din ce în ce mai repede. Apariția oricărui lucru imaginabil e simultană cu propria lui deconstrucție. Vezi refrenul: „Bineee… Dumnezeu ne-a făcut pe noi. Dar pe Dumnezeu cine l-a făcut?“

Ce mai e realitatea? Un scenariu de serial „super-bine făcut“. Deci o ficțiune? Mmm… Nu. Pentru că nici ficțiunea nu mai e cum o defineam odinioară. Nimic nu mai e ca atunci. După cum nu mai ține, de multă vreme, nici povestea cu oglindirea, cu reflectarea realității. Azi se rîde de tine dacă vii cu asemenea teorii. Iar realitatea se scrie, la propriu, exact așa cum se scrie un scenariu al unui serial așteptat cu sufletul la gură. Cuvintele „scenariu“, „program“, „rețetă“, „formulă“, „matrice“, „paradigmă“, „dihotomie“, „alternanță“, „contrast“, „emoție“, „intensitate“, „impact“, „consecință“, „algoritm“, „artificial“, „inteligență“, „viteză“, „procesare“, „sintetic“ și altele cîteva deschid veritabile universuri de semnificații, nu doar pe cele din limitele definiției de dicționar. Realitatea devine un soi de ficțiune pentru lumea reală, perfect construită, a scenariului cinematografic. Serialul „super-bine făcut“ rămîne, într-o anumită măsură, o zonă de refugiu, un loc în care te poți ascunde din calea lumii „reale“ în care trăiești. Dar, în cea mai mare parte a consumului adictiv de episoade, uităm orice convenție, înlocuind pactul oricărui tip de lectură cu jocul gradelor de veridicitate. Am depășit de multă vreme nivelul credibilității. Acum reglăm fin, la nivelul diluțiilor din homeopatie, cele mai delicate detalii ale veridicității. Iar dacă serialul încă mai e, pentru unii, ficțiune, realitatea devine o postficțiune în toată regula.

Ce mai e realitatea? O cursă de viteză amețitoare, în demontarea propriilor fundamente. O dorință de schimbare a propriei naturi. O dinamitare a propriilor baze de identitate și manifestare. O presiune a amestecului tuturor genurilor, indiferent de teritoriul de înțelegere a acestora. O noțiune care capătă atîta fluiditate încît depășește și definiția formelor vaselor. E un construct nou, care se oprește, pentru foarte puțin timp, în anumite experimente. Dar numai cît să-și ia avînt. Cît să sară mai departe, în acceleratorul de particule. Și de-acolo, mai departe.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Dincolo de aceasta realitate (in meta-realitate si post-adevar) se afla povestea de nimic a unui alt punct de inflexiune prin care am trecut candva, ca vantul si gandul, pentru a ajunge azi, aci. Acea poveste va urma… Pana atunci asteptam (vorba vine) comentarii insolente sau insolite pe marginea a ceea ce crezi tu ca ar (mai) fi fiind realitatea, ca oi avea si tu o realitatea primara prin preajma la care sa te raportezi, cand ai chef de raportare.  Ai må?

Si tot in contextul intrebarii/mirarii din titlu, adica foarte on topic, Adolescenta Rebele se intreaba (retoric?!) daca este Omul, ființă rațională?. – Aiurea ființă rațională, n-are cum.

33 răspunsuri to “Ce? Mai este realitatea?”

  1. Stely said

    Realitatea e ca tocmai ce , Marius Copil al nostru l-a invins in trei seturi in turneul de la Sofia, pe cel ce a fost candva ditamai Wawrinka. Am vazut on line meciul . Afost un meci exemplar.
    P.S. Aceasta e „sensul pragmatic” al definitiei realitatii(vazut imagini si date concrete).
    Dupa ce voi vedea un filmul „Cu ochii larg deschisi ( Nicol Kidman si Tom Cruise) ce a inceput taman acum (alt fel de realitate) apoi voi citi cu atentie link-ul si ce-o mai fi pe langa el, voi reveni cu detalii . 🙂

  2. Perfectul simplu. In genere perfectul este simplu, foarte simplu, iar ceea ce nu e simplu nu este perfect… N-are cum. La limita nimicul este singurul perfect… posibil. Simplu, nu? In gramatica perfectul simplu este un timp al verbelor care reda o relatie anume a individului cu imediatul, cu spotanul, cu instantaneul, cu ceea ce tocmai apuca sa se ducå. Pe toata aceasta planeta, daca nu cumva in tot Universul observabil, exista o singura populatie care se rapoteaza corect la acest timp verbal, gasindu-si, in elanul si fervoarea utilizarii perfectului simplu, marca identitara: oltenii. Relatia oltenilor cu ritmul curgerii timpului, cu imediatul, cu clipa care fuse, fuse si se duse, este deosebita de a tuturor celorlate semintii de fiinte cuvantatoare. In genere ceilalti nu folosesc perfectul simplu pentru ca nu-l simt si nu-l inteleg, iar cand se forteaza sa-l foloseasca (eventual la misto sau in zeflemea) ies niste mici monstruozitati care zgârie urechea… Asadar va rugam sa nu faceti abuzuri… Lasati oltenii sa foloseasca cum stiu ei perfectul simplu, Perfectul simplu nu este „oltemism”. Este perfect. Simplu. I-auzi ce zise nea Marin al lui Juvete:

    Cu peniţă de brăbete,
    Nu de gâscă sau păun,
    Zgâriai pe un dovlete,
    Ce-avusăi lumii să-i spun.

    Incepui cu foaie verde,
    Ca în doinele bătrâne,
    Cântecul dacă s-o pierde,
    Foaia verde tot rămâne.

  3. RALG said

    Ce mai e realitatea? O cursă de viteză amețitoare, în demontarea propriilor fundamente. O dorință de schimbare a propriei naturi. O dinamitare a propriilor baze de identitate și manifestare. O presiune a amestecului tuturor genurilor, indiferent de teritoriul de înțelegere a acestora. O noțiune care capătă atîta fluiditate încît depășește și definiția formelor vaselor. E un construct nou, care se oprește, pentru foarte puțin timp, în anumite experimente. Dar numai cît să-și ia avînt. Cît să sară mai departe, în acceleratorul de particule. Și de-acolo, mai departe.

    Ma rog, am glumit (ob-scen) zicand ca ma astept la comentarii insolite, insolente sau in genere la orice fel de comentarii despre ce insinueaza Catalin in articolul sau c-ar mai fi fiind realitatea, a mea, a ta, a altora… a tuturor, a nimanui, a lui Dumnezeu… cine stie cui… Cine, ce sa mai zica? Prea cinstitul cititor citit ci unic (chitit) al Arcei lui Goe este o persoana simpla, aproape naiva, care nu intretine asemenea sofisticate constructii interioare in banalul sau univers (infinit, aproape infinit, orisicat…)… Asa ca ma astept sa tacå mâlc si bine despre cruda realitate cåtålinianå… Si apoi chiar de-ar fi sa fie mai sofisticat prea-cinstitul cu pricina, ce sa spuna mai mult decat zise Catalin deja (vezi citatul de mai sus)? Ca n-are ce. Cum sa-l mai talmaceasca sau ras-talmaceasca pe nefericitul con-statator al crudei si prea fluidei realitati, atat de fluida ca nu are cum sa nu dea in irealitate… S-a intamplat in irealitate… Universul o fictiune. Noi, Dumnezei. Unici si singuri… Dar, ceea ce ma ingrijoraza cumva este faptul ca Neamtzu Tziganu nu mai zice nimic, ca a disparut (in ceata deprimarii sale, ceata se strange in depresiuni si våi, vai…) Sper sa fie bine omul nostru care de cand a mierlit-o Emil Brumaru, nici pe blogul sau nu mai zise nimica…

  4. RALG said

    Si aporopo de „ce mai este realitate”, o tragi-comedie care trage sa moara de râs. I-auzi una: Un tânăr din India își dă părinții în judecată pentru că nu i-au cerut acordul înainte
    să-l aducă pe lume

    Raphael Samuel, în vârstă de 27 de ani, a povestit că are o relație grozavă cu ai lui, însă a comparat faptul de a deveni părinți cu „răpirea și sclavia”.

    Tânărul este adept al unui nou curent, „anti-natalist”, care susține că este greșit să supui un copil coșmarului vieții doar pentru plăcerea de a fi părinte. Este argumentul folosit de mulți tineri din India, care nu își doresc să facă copii.

    „Îmi iubesc părinții și avem o relație grozavă, însă m-au făcut pentru bucuria și plăcerea lor. Viața mea a fost minunată, însă nu văd de ce aș pune un alt individ prin coșmarul școlii și găsirii unei cariere, mai ales când el nu a cerut să existe”, a spus Samuel pentru The Print.

    Alți „anti-nataliști” din India folosesc argumentul suprapopulării Pământului și teme care țin de ecologie pentru a face față presiunii sociale de a deveni părinți.

  5. Si tot in contextul intrebarii/mirarii din titlu, adica foarte on topic, Adolescenta Rebele se intreaba (retoric?!) daca este Omul, ființă rațională?. – Aiurea ființă rațională, n-are cum.

  6. RALG said

    A venit sa-mi spuna doua vesti: una rea si una buna. Pe cea buna n-a apucat sa mi-o spuna!

  7. Stely said

    @Dl Goe ,
    Este adevarat ca „prea cinstitul cu pricina” nu este atat de sofisticat incat sa mai adauge ceva deosebit la eseul domnului Catalin Stefanescu despre „Ce mai este Realitatea ?”. Insa acesta, (cititorul …) are cunostinta de existenta unui autor genial care a scris nu un articol ci o ditamai carte .
    Cartea cu titlul „Ce este Realitatea?”a carui autor Basarab Nicolescu, membru de onoare al Academiei Romåne, este concepută, asa cum spune dumnealui pe ideea că „realitatea este plastică”, că suntem parte din ea, că „se modifică datorită gândurilor, sentimentelor şi acţiunilor noastre” şi, de aceea, „suntem pe deplin responsabili de ceea ce este Realitatea”.

    Nu stiu daca domnul Catalin Stefanescu a citit cartea domnului Basarab Nicolescu ,dar intrevad in conceptia articolului multe idei asemanatoare . Mai ales ce scrie aici :
    „Ce mai este realitatea „? …E un construct nou, care se oprește, pentru foarte puțin timp, în anumite experimente. Dar numai cît să-și ia avînt. Cît să sară mai departe, în acceleratorul de particule. Și de-acolo, mai departe.”

    Chestiunea cu acceleratorul de particole si ideea de”construct nou” al realitatii ma duce cu gandul ca are cunostinta de „nivelurile de realitate” si de faptul ca „revolutia cuantica ” a readus in discutie „o dogma a filosofiei contemporane a existentei unui singur nivel de realitate.”

    „Fizica cuantica „, spune tot domnul Basarab Nicolescu ” ne-a facut sa descoperim ca abstractia nu este doar un simplu intermediar intre noi si Natura , o unealta pentru descrierea realitatii , ci una din partile constitutive ale Naturii(….) Realitatea nu este doar o constructie sociala, consensul unei colectivitati , un acord intersubiectiv . Ea are de asemenea o dimensiune trans -subiectiva, in masura in care un simplu fapt experimental poate ruina cea mai frumoasa teorie stiintifica. „

    • RALG said

      Cand iti raspunde un filozof nu mai intelegi nici ce ai intrebat! 🙂

    • RALG said

      Dl. Basarab Nicolescu, membru de onoare, este (mai) poet si (mai) filozof… iar mai baza un fizician. Prin urmare lucrarea sa „Ce este Realitatea?” nu se refera (nici pe departe) la aceeasi realitate cu cea pe care o ia in dezbatre Catalin, care este muuuult mai street-smart si mai in contact realitatea-realitate…

      citatul acesta:

      Ce mai e realitatea? O cursă de viteză amețitoare, în demontarea propriilor fundamente. O dorință de schimbare a propriei naturi. O dinamitare a propriilor baze de identitate și manifestare. O presiune a amestecului tuturor genurilor, indiferent de teritoriul de înțelegere a acestora. O noțiune care capătă atîta fluiditate încît depășește și definiția formelor vaselor. E un construct nou, care se oprește, pentru foarte puțin timp, în anumite experimente. Dar numai cît să-și ia avînt. Cît să sară mai departe, în acceleratorul de particule. Și de-acolo, mai departe.

      n-are nicio legatura cu realitatea cuantica, cu realitatea creata de observator si cu teoriile poetice ale d-lui Basarab Nicolescu. Se refera pur si simplu la faptul ca am ajuns incapabili sa mai fim consistenti cu noi insine, ca nu mai aveam nicun atasament la nimic anume, la nicio valoare personala, la propriul trecut, la propria identitate (culturala, familiala), si ca sub presiunea ofertelor zile suntem gata sa abandonam toul si sa incercam liber ceva nou, dar fara a duce noul experiment/proiect la bun sfarsit pentru a ne castiga o nou identitate si un nou atasament valoric, ci doar asa de gragul ispitei, abandonta si aceea in no time pentru alta ispita, intr-un soi de libertate de a fi superficiali si inconsistenti, doar pentru ca norma sociala actual acrediteaza ideea ca asta e bine, e ok, e foarte bine si normal. De ce n-ar fi…

      P.S. Cand il pomenema pe „prea cinstitul cu pricina” nu ma refeream musai la d-voastra, mai ales ca persoanele de fata se exclud. 🙂 Dar ma asteptam ca, „egocentrica” cum va stiu, sa considerati imediat ca la d-voastra fac aluzie… In tot cazul va multumesc ca ati adus in atentie si cealalat fel de (i)realitate, cel promovat de catre dl. membru de onoare. Este si aceea o (i)realitate la fel de buna (sau ne-buna) ca si cea vânturata de catre dl. Cătălin Ștefănescu.

      • Stely said

        Multumesc de interpretare. E adevarat , ideea de asemanare este cam fortata, dar nu am stiut cum sa fac legatura cu „ce este relitatea” in conceptia domnului Basarab Nicolescu . Am folosit paragraful acela din articol ,drept punct de plecare (introducere) intrucat mi s-a parut ceva mai optimist pentru viitor, un altfel de comportament etc…

      • Stely said

        Fiindcă ati pomenit de „teoriile poetice „ale d-lui Basarab Nicolescu m-am gândit că ar fi bine sa expun aici câteva dintre ele :

        Valea Mirării -abisul dintre
        două nivele deRealitate, Noua Renaştere –
        emergenţa realităţii încarnate
        a mai multor nivele de Realitate .

        Există tot atâtea nivele de percepţie ,
        câte nivele de Realitate .

        Singurul sens pe care-l pot acorda
        verticalităţii omului :perceperea
        diferitelor nivele de Realitate.

        Nivele de realitate, nivele de cunoaştere,
        nivele de conştiinţă-cum să se mai
        descurce bietul om ?

        Fiecărui nivel de Realitate îi este asociată
        o cauzalitate locala bine determinată .
        Miracolul devine astfel posibil.Posibil ,
        dar foarte putin probabil . Miracolul este
        actiunea , conformă legilor, a unui nivel de
        Realitate asupra altui nivel de Realitate .
        Exemplu : miracolul cuantic care face
        posibilă existenţa universului.

        La drept vorbind , filosofi din toate
        vremurile şi-au irosit timpul negănd
        miracolele. Aşa am ajuns, fireşte,
        să negăm propria noastră existenţă ,
        care este miracolul miracolelor.
        Elementară greşeală de logică.

        În afară -marile acceleratoare de particule ;
        înăuntru -marile acceleratoare de conştiintă .
        „În afară „si „înăuntru” -două feţe
        ale uneia şi aceleiaşi Realităţi.

        Bucuria de a trăi -percepţia simultană
        a tuturor nivelelor de Realitate.

        Teoreme poetice -Basarab Nicolescu

        • RALG said

          Va multumesc d-na Stely pentru promovarea teoremelor basarabiene. Omul vorbeste limbi straine rau de tot dar pentru cine sta sa le traduca se dovedeste ca d-lui graieste simplu si pe inteles, si ca da domnule chiar asa este. banal, evident… Doar un pic prea optimist, Mult prea optimist… in raport cu creatura pe care o promoveaza 🙂

          • Stely said

            La inceput si mie mi-a fost greu sa le inteleg. Insa , citindu-le de mai multe ori si, mai ales, postandu-le aici pe Arca lui Goe ,si nu numai, am inceput sa le descifrez. Trebuie sa va spun ca, de atata folosinta , cartea s-a cam paradit . S-au dezlipit copertile ,dar le-am reparat iar acum arata destul de bine. Banuiesc ca , spunand „creatura pe care o promoveaza”, va referiti la „transdisciplinaritate”. Este un proiect ambitios dar, din ce am auzit (citit) sunt scoli , licee, universitati unde se preda folosinddu-se metodolgia transdiciplinara. Am fost uimita cand am aflat, ca asta se intampla chiar la scoala primara unde invata nepotul meu . Prin urmare, cred ca optimismul D-lui Basarab Nicolescu este justificat.
            De fapt, unele teoreme sunt menite sa insufle optimism cititorilor doritori sa le inteleaga , avand un mesaj de incurajare (zic eu ) . Iata :

            Teoremele poetice nu se vor înţelese,
            ci lăsate să acţioneze . Dacă nu cumva
            a le lăsa să acţioneze
            este o formă a întelegerii lor .

            Teoremele poetice nu dovedesc nimic :
            sunt aici pentru a fi resimţite .Rolul
            teoremelor poetice nu este de a deschide,
            ci de a lăsa să pătrundă . Iată de ce
            teoremele poetice nu sunt aforisme .
            Teoremele poetice nu demonstrează
            nimic: ele dezvaluie Evidenţa Absolută,
            ascunsă pretutindeni .

            Singura mea avuţie sunt teoremele poetice.
            Şi eu le-o dau celor bogaţi.

            P.S.Faptul ca imi multumiti ma bucura nespus de mult.Cred insa ca trebuie sa va multumesc si eu . Asta intrucat publicarea lor imi da o satisfactie foarte mare. Cateodata mi-a fost teama ca exagerez.

          • Ati putea scrie o proza scurta despre cum l-ati descoperit pe Basarab Nicolescu si despre cum v-ati integrat teoremelor poetice.

          • RALG said

            creatura l-a care m-am referit spunand ca o promoveaza Basarab Nicolescu, este omul (per se), iar nu transdisciplinaritatea… Domnul cu pricina este (dupa cum denota teoremele sale poetice) prea optimist in legatura cu profunzimile de care ar fi capabila fiinta umana. Aiurea, nici cainele, nici steaua de mare, nici amiba, nicio fiinta de pe luma asata nu este mai superficiala si mai inconsistenta de cat omul el insusi…. Inteligenta ii foloseste doar pentru a-si sluji si ascunde superficialitatea… frivolitatea, neseriozitatea, minciuna… gaunosenia absoluta… Spuneti ca-i omul o lumnia in lumea asta plina de amaruri si de chin? Nicio scanteie-ntrânsul nu-i candidå si plinå, murdarå-i este raza ca globul cel de tinå asupa cårui dansul domneste pe deplin…

          • Stely said

            Deseori m-am gandit sa scriu povestea despre cum l-am descoperit pe domnul Basarab Nicolescu . Nu as fi avut intentia s- o public . Voiam s-o scriu doar pentru mine , sa ramana secretul meu. Este o intamplare ciudata . L-am descoperit plecand de la un nick ( un cuvant )intalnit aici pe Arca lui Goe . Nick-ul si postarea acestuia m-au condus la un link , de acolo la altul si cand am citit link-ul (un interviu) am inceput sa caut mult mai multe(date biografice , interviuri, articole etc) despre dumnealui .Am ajuns la un site cu arborele genealogic , extraordinar de bogat si foarte frumos conceput . Era un adevarat muzeu. Nu am avut curaj sa -l cercetez in amanuntime. Pe urma i-am cumparat rand pe rand cartile, apoi am ajuns la Targul de carte Gaudeamus unde l-am intalnit … Cand am ajuns acasa (a doua zi) am intrat pe facebook si am scris o postare pe contul unei bune prietene a dumnealui , nestiind ca poate citi si domnia sa ce am scris acolo . Ceea ce a urmat a fost extraordinar : un sir de coincidente” bizar de bizare „care m-au naucit .
            Daaa , ar fi prea frumos sa fiu in stare sa redau intreaga poveste. Cred insa ca( eu) nu sunt in masura s-o scriu asa cum ar trebui scrisa : o poveste dupa toate rigorile (cerintele) unei scrieri literare, mai ales ca exista legaturi nebanuite cu Arca lui Goe . 🙂

          • Stely said

            „Aiurea, nici cainele, nici steaua de mare, nici amiba, nicio fiinta de pe luma asata nu este mai superficiala si mai inconsistenta de cat omul el insusi…. Inteligenta ii foloseste doar pentru a-si sluji si ascunde superficialitatea… frivolitatea, neseriozitatea, minciuna… gaunosenia absoluta…”

            Aoleu , ce ati scris acolo ma face sa plang de rusine si de ciuda , necaz etc.
            Mai ales ca am dat-o iar in bara cu presupunerile si interpretarile … 😦

  8. Stely said

    De aici puteti sa aflati despre „Ce este realitatea ?” direct de la autorul cartii .

  9. Iosif said

    Eu cred ca, doar inversarea polilor gândirii, mai poate salva omenirea de la pierderea ireversibila a realitatii cognitive obiectiv-pragmatice. O oprire din cursa infernala virtuala a neantizarii realitatii si întoarcerea spre „Edenul „primordial al creatiei, trecând prin metamorfoza (re)nasterii din nou din apa si Duh explicata de Hristos lui Nicodim. https://biblia.resursecrestine.ro/ioan/3

    • Sunt de acord cu d-voastra dar nu sunt atat de optimist, in sensul ca da, cred ca singura solutie este cea pe care o mentionati, doar ca este imposibila. Practic si teoretic imposibila. Traim intr-un univers eminamente ireversibil, in care nu se va mai ajunge niciodata, dar niciodata, la edenul primordial… Cursa infernala virtuala a neantizarii realitatii va continua pana la deplina neantizare… a acestei realitati, ascunzand-se astfel privirii si intelegerii nasterea pe dedesupt a altor realitati, numai bune de neantizat… Suntem fiecare pe cont propriu. Se descurca fiecare, singur, cum poate. Daca poate. Daca nu, nu. Who cares? Nobody.

  10. RALG said

    mi-sto:

    despre „fo-mei” (vorba marelul ro-mel) :

    Inspirat pesemne de fosta colegă și nu doar de ea, Arcadie Chirșbaum, care e oricum, numai misogin nu, după cum pot depune mărturie destui, lasă amatorilor de catrene fabuloase următoarea constatare cu iz biblic din 2010: „Doamne, le-ai făcut nedrept / Și nimic nu se mai schimbă, / Merele le-ai pus pe piept, / Șarpele l-ai pus pe limbă“.

  11. RALG said

    Dupa cate ma gandesc acum, in viitor voi scrie o proza scurta intitulata „Despre cum mi-am uitat trecutul”. Numai sa nu uit intre timp. Ca am mai promis vreo trei-patru povestiri de nimic de care s-a ales parful. Ca le-am si uitat… da’ si cand mi le-oi aminti din anti-amnezie sa te tii… in subsidiar imi propun (o fi asta un angajament?) sa citesc (tot in viitor, ca prezenul, uite-l fuse, fuse si se duse) lucrarea lui Yuval Noah Harari – Sapiens. Scurtă istorie a omenirii.

  12. – Eu si sotul meu dormim în camere diferite…

    – Pai… si cum faceti cu obligatiile conjugale?

    – Simplu, atunci când are el chef, fluiera si … se rezolva!

    – Si atunci când ai tu chef?

    – Îl întreb: „Ioaaane, ai fluierat?“

  13. neamtu tiganu said

    si totusi, o realitate … Ania Monica Caill, o romanca schioare… unica..

    • Va rog sa dezvoltati tema… Ma bucur ca sunteti ok si ati catadicsit sa dati un semn de viata (ca chiar ma ingrijorasem) dar o propozitie atat de scurta nu poate fi considerate proza scurta oricata bunavointa am avea. Asadar ce-i cu Ania Monica Caill? E mai tare decat Simona Halep?

      • neamtu tiganu said

        credeam ca e suficient sa spun numele ca tot poporul sa jubileze. Dupa cum se stie Romania, desi are muni falnici pina la cer, nu are de loc schiori in circul mondial. Ania e singura, desi e nascuta in Franta si are doua cetatenii, totusi concureaza sub drapel romanesc.
        Din pacate ieri a iesit ultima, la diferenta mare de penultima. Totusi e un inceput, ar fi frumos ca si Romania sa intre in circul international de schi… ar fi si pt. turismul de iarna un impuls.

        • vorbiti ca un adevarat ministru al turismului sau al tineretului. Cu siguranta ca ati fi un ministru mai ca lumea decat oricare dintre cei care sunt acum sub comanda vioricai 🙂

          • neamtu tiganu said

            uitai sa-ti multumesc pt grija ce mi-o porti.. si pe mine ma apuca atunci cind un prieten nu da semne de viata o perioada, desi, de regula, vestile proaste se propaga cel mai repede.

            Imi plac muntii, si vara si iarna, imi place schiul, dar vara poti face muntii cu pasul, nu sunt adeptul gondolelor, in schimb iarna trebuie ceva.

  14. Stely said

    Realitatea zilei de azi :

    SiMonica si Irinuca , Victorie !!!
    România in semifinala FED Cup , a doua oara in istorie! Bravo !! Meciul de dublu, decisiv pentru victorie, a fost colosal ! Monica si Irina au batut liderele mondiale la ele acasa … echipa Cehiei de 11 ori campioana. Asta da, realitate , nu-i asa ?

    Aici daca doriti sa vedeti : Simona Halep -Karolina Pliskova

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: