(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Zeul Crizelor sau Anatema Crizantemelor de Aur

Posted by Arca lui Goe pe martie 4, 2019

Daca v-o fi zapacit un pic titlul acestui s-topic, lucrurile se vor clarifica de la sine imediat (in permanenta) nitzel mai la vale. Este vorba despre crize. Si anume de criza crizelor decretate in continuu. Se pare ca ne place cuvantul criza pentru ca ne baga-n priza, si atunci il folosim si cand nu este cazul despre necazuri care nu au carater acut, descriind situatii foarte stabile, impamantenite, devenite „normale”, continui, de facto… cronice… Fel de fel de crize, criza economica, criza existentiala, criza emotionala, criza de identitate, de autenticitate…  Criza este ceva ce vine brusc si trece repede… altminteri nu e criza ci craziness… In contextul unei crize (pasagere sic) de autenticite vom sluji aceasta perorație cu o ilustrare extrasa dintr-o gazeta unde a fost propusa (AICIde catre jurnalista Bogdana Maria:

„E o criză de identitate pretutindeni! E o criză de identitate în paturi, în cupluri, în business-uri, în branding, în muzica de la radio, în pozele de pe Facebook şi Instagram, în vitrinele magazinelor, în anunţul de angajare din vitrina frizeriei, în cuvintele Andreei, centralista Vodafone, în promisiunile blondei mişto pe care ai cunoscut-o aseară, în cea mai recentă carte a Mihaelei Rădulescu. E o criză de identitate în momentele de singurătate, în amintiri de vara trecută, în scuzele pentru care nu ai mai fost la sală şi pentru care n-ai ţinut dieta, în gânduri proiectate despre viaţa personală şi alegerea unui partener, în promisiunile unui angajator. E o criză de identitate dusă la nivel de boală cronică pentru care nici măcar un cercetător britanic nu încearcă să găsească leac. Trăim o criză de identitate care duce oamenii în faliment emoţional şi face din ei forme futuriste bolnave, fără poveşti, fără experienţe ale sufletului. Îi afectează până devin forme de viaţă necunoscute până şi celor în cauză, care, mai încolo, trec pe funcţia de pilot automat pentru că sufletul nu mai suportă atâta batjocură şi răutate. Sufletul îi părăseşte. Mergi pe stradă şi dintr-o privire recunoşti omul aflat în „convalescenţă identitară“. Îi recunoşti ochii obosiţi, mintea absentă în rutina paşilor spre birou sau înapoi acasă, hainele în tendinţe aruncate pe corpuri fluide şi conturate fără sens. Privirea pe care ţi-o aruncă trecător e goală, încerci să-l vezi dar nu te lasă. Aşa că te uiţi prin el şi te gândeşti cu teamă şi groază la întrebarea „Cu ce gând răzbate prin ziua de azi?“. Confruntarea cu un suferind de „criză identitară“ se manifestă visceral, o simţi în stomac pentru că ştii că stai de vorbă cu un reproducător de principii şi valori neasumate, care trăieşte din poveşti citite şi netrăite. El ţine pe etajeră, ca într-un palmares, o serie de emoţii şi trăiri peste care încearcă să proiecteze o fericire: vacanţele în Thailanda se plătesc greu, banii cu care se plătesc se muncesc din greu, munca pe care o depune vine la pachet cu o vină grea pe care o are faţă de familie şi prieteni pe care nu i-a mai văzut demult la faţă. Şi tot ce îşi doreşte este doar să poată spune „Da, am fost fericit!“. Îi auzi povestea şi mintea îţi zburdă deja spre alte meleaguri pentru că nu poţi să te regăseşti într-o conversaţie obosită. Uneori te regăseşti într-un déjà vu puternic şi nu ştii de unde să îi iei vorbele, le cauţi obsedat autorul. Cine a spus-o primul? Care e găina căreia îi aparţine acest ou? Şi chiar şi aşa, cine a fost primul, găina sau oul? La cum se prezintă manifestările, ai putea crede că aceste „crize identitare“ sunt induse parţial şi de toată împachetarea sclipicioasă a oraşului, compusă din reclamele ultimelor modele de maşini, din vitrinele împopoţonate care te atrag ca un magnet prin idealuri de imagine personală, din ultimul model de smartphone şi din ranguri şi poziţii de management scrise cu ştaif pe cărţi de vizită. Căutând validare în părerile unor oameni aflaţi în crize identitare propagăm o boală socială cronică. Prin birouri, librării şi taverne, intelectualii încă încearcă să găseasăa titluri pentru ceea ce speră ei să fie leacul bolii identitare. Cred că l-am văzut, la un moment dat, pe senzaţionalul Jordan Peterson ţinând în mână un manuscris cu titlul „5 paşi pentru combaterea crizei identitare“. Să fim serioşi, mai parcurge o dată acest pseudo titlu. Este greu, atârnă ca o bilă, ca o sentinţă de vreo 25 de ani. O să avem în librării încă un bestseller obscur. Acesta a fost doar un scurt moment de imaginaţie.”

Intru-totul de acord cu jurnalista, mai putin cu termenul „criza”. „Lipsa cronica de identitate” ar merge mai bine… Valabil si in spatiul de notorietate publica precum si in spatiul anonimatului clandestin si eventual virtual…  Tu, prea-cinstit cititor citit si unic al Arcei lui Goe, anonim si clandestin, dar (in fond) absolut autentic si cu o identitate atat de clara, ce parere ai?

 

 

 

 

141 răspunsuri to “Zeul Crizelor sau Anatema Crizantemelor de Aur”

  1. RALG said

    Mayasii stiau ca va ploua înca de cand a inceput sa picure!

  2. d'Artagnan said

    În Macondo a plouat patru ani, unsprezece luni şi două zile.Și n-a fost tristețe.
    Nu s-a întâmplat nimic, nu se întâmplă nimic şi nu se va întâmpla niciodată nimic. Satul acesta este un sat fericit.
    Sătenii, atunci când nu a mai picurat, nu și-au dat seama că s-a oprit ploaia. Se pare că nici nu au știut că a plouat. Complicată chestie, dar, mă rog, fericiți cei săraci cu duhul!

    • Celor saraci cu duhul li s-a dus buhul… Dl. Iosif zice ca sunteti pisicher, moncher…

      • Stely said

        E clar : am intrat in criza dar nu pot s-o numesc( identific) . Mai intai am spus ca nu sunt nicidecum in criza de identitate , ci poate doar in criza de idei. Facusem si o argumentatie , incluzandu-l in aceasta pe „Dl Iosif” care i-a facut „pisicheri” pe „pasagerii” Arcei lui Goe, ceea ce a insemnat ca i-a „identificat” cat se poate de clar . Dar eu la fel de clar l-am identificat si pe Dl Iosif .L-am’ citit dupa modul (stil) cum se baga in vorba (off topic) facand presupunerea(aluzia) draga cuiva ca pasagerii pisicherii Arcei lui Goe au o identitate comuna. Semnalam prin aceasta prezenta Dlui D’Artagnan (pisicherul) care a venit taman la tanc sa-i dea „apa la moara ” Dlui Iosif. A, da, l-am identificat dupa stil dar „la Dl Iosif ” toate-s vechi ….si deci o criza de identitate(autenticitate). ”
        Ah, da …criza a fost si la mine dar a trecut, intrucat ce scrisei acum, pe fuga, este cel de-al treilea comentariu , pe celelalte doua le-am anulat din neatentie si din graba . Este un film bun pe „Tv 1000.”Gata :incepe filmul, dar gata am identificat si criza de …timp. 🙂

  3. – Am auzit ca ai intrat într-o formatie de rock…
    – Da, nu mi-au tinut frânele….

  4. Si apropo de anatema crizantemelor (de aur) in plin sezon al ghioceilor), vin acuma si te intreb (asa la per tu, fara mila), må tie-ti plac romantzele? Era o vreme in care detestam romantele, fadourile si pe Gica Petrescu, iar acuma vorba lui Ghiury Pascu (Dumnezeu sa-L ierte), „mie toate-mi (cam) place„… O fi semn de curândå intrare in a treia tineretze? 🙂 Vai mie…. Si (cam) care ar fi romanta ta favorita?

    • Stely said

      • Stely said

        P.S. Eu am pus doua… Astept inca una de la dvs. 🙂

      • Unul dintre cantecele pe care i le cant fiului meu seara de seara la culcare (dupa poveste) este chiar acesta: Sa-mi canti batran cobzar ceva..” alaturi de „Somnoroase pasarele” si alte vreo cateva… 🙂

        Imi place si aceasta varianta:

        • Stely said

          Cum asa : „unul dintre cantecele pe care i le cant fiului meu… „???!!!
          Hmm… banuiesc ca ati vrut sa scrieti „i le cantam” … 🙂

          Si eu cantam romante, dar numai la petreceri, in grup sau in doi . Aveam un repertoriu format din cateva zeci de romante , pe primul loc fiind acesta , iar Zaraza pe al doilea . Pe urma „Iubesc femeia etc… ”
          Si inca :

          • d'Artagnan said

            E tânăr, Doamnă, tânăr, cântecele le știe pe de rost…

          • Stely said

            D’Artagnan,
            Este mai tanar si decat dvs … Pai ce caut eu aici , domnilor ? 🙂

          • Daca nu pe noi ne cautati inseamna ca va uitati dupa Neantzu Tziganu 🙂

            P.S. haide, haide, ar trebui sa stiti ca aici nimeni n-are varsta, ori ca fiecare poate avea ce varsta vrea… Sau ce? Nu vreti sa fiti mai tanara decat dl. D’Artagnan? Dar d-lui cati ani are? Câti ii dati? Asa, ca sa vedem si noi de-om fi mai tanar decat d-lui sau nu 🙂

          • Stely said

            Lui D’Artagnan nu-i dau nimic, stie dumnealui de ce. Nici pe Neamtzu nu-l caut ca nu ne potrivim deloc. Poate pe Dl Iosif . O fi de-o varsta cu Iliescu ? Cam asa arata, dupa modul cum abordeaza nimicul . Meandreale concrete etc…

        • In fiecare seara spun cate o poveste (de obicei noua-noutza) pe care trebuie sa o improvizez, si un cantecel… Singurul meu spectator, avand varsta compusa dintr-o singura cifra, este inca in postura sa se bucure din inima de modesta mea prestatie… ca si sora lui la vremea ei… In rest n-am tupeul sa prestez muzica in fata vreunui public. Nici n-am de ce, caci sunt cam afon… 🙂

          • Stely said

            Pai…ce sa (mai )zic ? Felicitari , pentru dvs, iar pentru cel mic sa creasca sanatos , voinic si frumos ! Banuiesc, ca, acum , e un domn Goe veritabil . A, da ,si mai cred ca romantele sunt cele mai potrivite melodii de adormit …copiii. Hm…pacat ca n-am stiut cand trebuia .

            P.S. Sa mor io ! dar nu pot sa va vad in postura de tatic. E o taina la mijloc, nu-i asa ? 🙂

          • RALG said

            Este intr-adevar un domn Goe veritabil dar adorabil…

            Ha. Pai ce credeti ca aceasta ar fi singura postura in care nu ma puteti vedea?

          • Stely said

            Asa o fi , dar asta cu tăticu este cea mai gogonata. Mai degraba va vedeam a fi un celibatar trecut de 40 de ani si mai bine . 🙂 Pai da, n’oti fi de o varsta cu Elena Udrea , care are si ea un bebelus … Eiii, si tinerii din ziua de azi nu jongleaza cu Nimicul , Totul si Infinitul . Si nici n- ar fi scris „Intorcerea in Sfera lui Goe ” si ” Sortis humanae ad intelligendum lux”.
            Pai , daca socotim de cand ne cunoastem si inca si mai in urma , de cand va conversati filozofic pe forumurile ziarelor si Ziua , ar insdemna sa fi avut atunci nici macar 20 de ani …

            Daa, a fost un moment , la inceput , cam prin 2009 , cand ati navalit (tinereste) pe blogul lui AVP si cand v-ati pus in valoare postura de veritabil domn Goe . Atunci , da, m-ati pacalit . Mai tineti minte cum v-am „defectat „Arca , mai de graba cand i-am pacalit pe alde Radu 1 , Radu 2 ? Si cand v-am „sfatuit „( vorba vine) sa o intrebati (chipurile) pe mama dvs despre comportamentul „scandalos ” fata de oamenii in varsta ? 🙂 Deci ??

          • RALG said

            Deci la Ziua n-am comentat, o fi fost alt dl.Goe… 🙂

            Acesta este un blog de povesti in proza scurta, unde fiecare crede exclusiv ceea ce vrea, ceea ce poate sau ce se potriveste cu ce a crezut mai inainte… Eu de exemplu nu cred nimic din ceea ce spuneti d-voastra c-ati crede despre noi… Si nu, nu sunt Antal… Am fost, ca tot omul, dar mi-a trecut… Dar interesanta varianta ad-hoc pe care vreti sa o livrati ca fiind imaginea d-lui Goe asa cum se oglindeste d-lui in mintea d-voastra…

            Odata pe blogul acesta am avut 82 de ani… Sincer. Si am fost crezut… intrucat sunt nascut pe 1 Aprilie 1900, pot avea orice varsta vreau, in context, intre 13 si 103 ani. Dupa calculele mele…

          • Stely said

            Da, pe Ziua nu . Am vrut sa spun Ziarul National , a lui Tuca & Voiculescu, pe care a colaborat , pe bune , si prietenul dvs Dorin Tudoran. Parca erati „Neutrino” , Tony sau Stefy etc… Si , da, stiu cand ati fi avut 82 de ani . Era pe vremea cand va conversati despre filmele favortite cu Dl Polichinelle . D-lui il prefera pe Kojak iar dvs pe Colombo. 🙂 Frumoase vremuri !

          • asta se intampla acu vreo 12-13 anisori… Doamne ce tineri mai eram!

  5. IO' said

    Vin si IO’ ! 🙂 )))

  6. Iosif said

    Oare si d-l acesta este pisicher, din secta d-lui Isarescu ?… 🙂

    • Bun, vad ca v-ati angajat un „avocat”… Dar pana la urma nu poate fi evitata audierea „inculpatului”. D-voastra ce parere aveti despre chivot, si asa in genere despre dumnezeire?… Spuneti-ne o poveste, ceva…

  7. RALG said

    Cum se saluta doi clarvazatori?
    – Tu esti bine, eu cum sunt?

  8. Iosif said

    Povestea mea este istorie reala, atemporala, infinita,
    Este-ngropata în taina piramidelor de la Gosen.
    Dimensiunea ei atemporala, e scrisa în sanscrita,
    Samânta lui Avraam, îmi e înscrisa-n ADN…etern.

    • RALG said

      Parca v-am mai supus ca faceti abuz de „atempralitate”… Sa stiti ca, in actualul Univers, atemporal este numai si numai nimicul. Nimic altceva. Bine acuma o sa ziceti ca si infinitul e atemporal… Doar ca infinitul si nimicul sunt unul si acelasi lucru… Depinde numai de la care captat il privesti…

      • Iosif said

        Unul si acelasi lucru sunt si cei doi, doua nimicuri de oameni, nu-i asa dle. Goe ? 🙂 )))

        • Iosif said

          Când o multime de nimicuri tin sub controlul o alta multime de nimicuri, prin forta, rezulta doua multimi de nimicuri, într-un conflict al controlului nimicului atemporal… 🙂 ))

          • RALG said

            D-le noi (aka dl. Goe) suntem ruda apropiata cu banul Ghica, dar cu toate acestea ne vine foarte greu sa ne dumirim in legatura cu pasii d-voastra de balet intre metafizica si clitoris (acesta din urma fiind un Pokemon)… Misticism, politica, cospiratii… toate in mod aparent foarte off topic… mai putin in cazul in care doriti sa ilustrati suptil taman criza de identitate luata in „tacit” si la misto in de-zbatere…

          • Iosif said

            „co(n)s piratii” sunt ca fratii, un nimic din (ex)piratii ! 🙂

          • @Iosif – Stimate domn, as verea sa va re-amintesc despre faptul ca in aceasta erå mezozoica de pe Arca lui Goe se practica in principal proza scurta, iar nu pseudo-poezia cu rima… Constrangerea de a comunica prin versificare este (credeti-ma) mult prea grea pentru d-voastra… Fortand rima, sacrificati (prin scofalcire) ideea.. Daca o exista vreo idee la mijloc, in tentativa d-voastra de a comunica cu Universul prin intermidiul martorilor inocenti de pe Arca lui Goe. Ma rog, este aceasta o parere personala (care poate fi eronata), si un indemn cu caracter „absolut… optional”. Procedati si d-voastra in consecinta, adica asa cum con-siderati…

          • Iosif said

            Chers enfants innocents…va doresc o croaziera linistita pe bArca spre nica ieri, si…doar vânt bun la pupa(t) moaste… punct.

          • Oooo ce punct mare! De unde s-ar putea deduce ca in sfarsit v-ati decis sa ilustrati in continuare NIMICUL abslout pe Arca lui Goe, in varianta cea mai elocventa cu putinta, ne mai comentatnd NIMIC. N-ar fi prima oara cand am avea de a face cu ventrilogi elocventi…

            Va multumim pentru vizite si entru bunavointa de a posta comentarii pe Arca lui Goe, pe care sunteti oricand bine venit sau bine plecat, la libera d-voastra alegere, in cel mai atemporal mod cu putinta, (dar si) in acord cu deplina libertate de exprimare pe care o promovam aici, si care include bineinteles si libertatea de a tåcea. 🙂
            Sper sa nu ramaneti (plecand) suparat pe noi…

          • Iosif said

            Veni, vidi, vici…

          • Felicitari, si la multi ani! 🙂

          • Iosif said

            Multumimam respectuosi de amabilitatea si atentia ce ne-o acordati ! Asisderea va dorim si dvs.!

          • Cu multa placere!

  9. d'Artagnan said

    Unde este, domnule, prietenul nostru să ia măsuri?!
    https://adevarul.ro/news/eveniment/cum-pune-afacerea-modernizarii-avioanelor-99-lacatul-portile-uzinei-avioane-craiova-1_5c7ffaa5445219c57ef43193/index.html

    • RALG said

      Habar nu am pe unde o fi amicul, ca nici pe blogul d-lui nu se afla… Ori o fi deprimat, ori o fi la schi… ori o fi supara. Foarte suparat.

      • Neamtu tiganu said

        Sunt la schi, ma intorc curind si mai apoi plec la … schi
        In plus ma ocup de viitorul trecutului

        • Bravo domnule… Schiul face bine la sanatate… trup, minte, suflet… Retragerea d-voastra temporalå (sic) din (i)realitatea viruoaså (sic, sic) este asadar de bine. Felicitari.

          Cat priveste pre-ocuparea cu viitorul trecutului… ce sa zic? nimic spectaculos, o banalitate pe care o practicam riguros cu totii, care mai constient, care mai inconstient, caci asta facem in continuu in fiecare prezent pe care-l traversam: viitorim trecutul (cand nu ne fute grija sa premeditam viitorul pre-trecuindu-l), numai si numai in scopul ajustarii acetor timpuri imaginare (trecut, viitor) cu clipa prezenta, cea etenta si tiranica care ne târaste unde vrea muschii ei, ca, na acuma, ma faceti sa devin ce-am fost: firoscos.

          Cand oti termina cu rundele de schi ma astrept sa mai compuneti cate o proza scurta cu povesti de nimic, asa… pre-ventiv, in contra depresiei pe care clipa o coace, o coace… 🙂

    • dar daca nici interventia d-voastra „avionica” nu-l scoate din mutzenie o sa intram iarasi la idei si/sau o sa incepem sa vorbim in german: Volkswagen izbit-n zid.

  10. RALG said

    Imi place meseria mea. Imi iubesc sotia. Imi place guvernul nostru. Pentru cei care nu au inteles, acest lucru se numeste meditatie!

  11. De pe puntea Arcei, ne face o bucurie (anume) sa uram de 8 Martie o zi splendida, plina de surprize si incatare tuturor sarbatoritelor care sa deschida astfel portile unei primaveri cu dragoste si scantei. Si, pentru maine le uram acesalsi lucru si sarbaritorilor lor…

    Un gand aparte, special, pentru doamnele si domnisoarele care sunt vizitatoare, contributoare si spectaoare pe Arca lui Goe, azi si asa in general…La multi ani!

  12. RALG said

    Savanţii americani vor să cumpere CFR şi Poşta Română pentru un studiu asupra încetinirii timpului.

  13. RALG said

    asa se aude universul:

    • Stely said

      Si aici in particular:

      Hmm…or fi adevarate ? Siriusul „canta” cel mai frumos . Ca un ciripit de pasarele …

      • RALG said

        Foarte interesante sunete. Or insemna ceva sau sunt doar zgomete? Cine stie…

        • Stely said

          Ba cred ca sunetele acelea , destul de variate , au o armonie deosebita . Puse pe note muzicale de cineva priceput ar putea arata cam asa :

          • Stely said

            Sau si mai clar asa :

          • RALG said

            Presupun muzica sferelor si suntele cosmice, precum (aproape) orice altceva, pot aduce cumva, in privinta asocierii unui inteles, cu „sensul vietii”… care trebuie descoperit sau (macar) inventat… pentru a nu ramane definitiv pierduti si singuri in imensitatea acestui bizar univers care ne in-con-joara… si pe dinafara si pe dinăuntru… Visez sa reusesc sa am conversatii multe, multe, la cate un pahar de vorba, cu personae necunoscute, carora sa le castig increderea si pe care sa le intreb care este sensul vietii, si sa le aud opinia sincera, naiva si ne cenzurata… Poate nu va imaginati cat de greu poate fi dusa o discutie pana in punctul in care sa-l poti intreba firesc, pe amicul de vorba, care crede el/ea ca ar fi sensul vieti, iar el/ea sa-ti raspunda natural, deschis, fara teama (de ridicol) despre ce si cum ar fi fiind acel sens… Nici macar cu tatal meu nu mi-a reusit figura ratand sa aflu ce sens o fi fost el in stare sa asocieze vietii… Probabil ca cel mai potrivit moment in care sa-i adresezi cuiva intrebarea este apogeul vietii, mai devreme sau mai tarziu, raspunsul fiind contaminat de fel de fel de influente perturbatoare…

          • Stely said

            Of, of…cum ştiţi dvs să mă puneţi pe gânduri….adică sa mă provocati să mă gândesc ca aş putea fi unul/a dintre acei necunoscuţi (spre apogeul vietii) care s-ar încumeta să stea la „taclale” cu dvs (vorba lui Andrei Plesu) despre „sensul vietii”. Păi să-mi spuneţi cam peste caţi ani aş fi aptă pentru o asemenea „convorbire” atât de importantă , ca să mă pregătesc, în sensul de a-l căuta in toate ungherele sufletului meu .Acolo cred ca ii este locul , deşi Octavian Paler spune că :”viaţa are un sens doar dacă nu-l cauţi.” 😲

            Totusi eu aş vrea să aflu ,măcar, sensul acelor sunete misterioase din Universul fizic . Înseamnă că , sunt ele însăsi viata Acestuia? Să fie ele sunetul fericirii de a fi , sensul existenţei lui ? Ar putea El să aibă un sens fără noi , cei vii de pe Pamant? Pai ce-o fi vrut sa spună domnul Basarab Nicolescu , in „teoremele „aceastea ?
            Nu capul nostru dă un sens universului : mai degrabă , universul dă un sens capului nostru . Sau poate nici una nici alta . Mai exact, şi una şi alta.
            Sau …dacă numai noi dăm un sens universului , trebuie să deducem că universul n-avea nici un sens înaintea apariţiei omuluii. Inventrarea omului înzestrat cu sens ar fi, deci, lipsită de sens. Pai …

            P.S. Deocamdată. însă , încerc o parere personală despre care ar fi ” scopul vieţii” mele . As spune că este acela de a-mi trăi viaţa în demnitate ; să fiu echilbrată în tot ceea ce fac .
            Hmm…o fi asa de greu ?😯

          • Pai noi stam la taclale mai tot timpul. Si inca nu de ieri de alaltaieri, ci de ceva vreme. Prieteni vechi. Taclale noastre sunt virtuale ce-i drept dar totusi chiar si asa si-au capatat o oarecare consistenta care faciliteaza re-cunoastrere re-ciproca…

            ”viaţa are un sens doar dacă nu-l cauţi.” – Interesanta (si un pic sceptica zicere)… poate de aceea viata are mult mai mult sens pentru cei saraci cu duhul, pentru animale si plante… Pacat de faptul ca vietuind (de e sens intr-asta) intr-un univers eminamente ireversibil (si ah, ireverentios) nu ne mai putem intoarce nicicum nicaieri si deci nici in paradisul pierdut al simplicitatii. In prelungirea enuntului palerian ar fi de spus despre sensul vietii ca daca il cauti constati ca viata nu are niciun sens, si atunci ajungi la vorba lui Noica: „E bine ca viata nu are niciun sens pentru ca astfel fiecare ii poate asocia sensul pe care-l vrea si care i se potriveste”, asa dupa cum incercati si d-voastra sa faceti in finalul comenatiului. Asadar sensul vietii este demninatea si echilibrul. Nu suna rau. Suna bine si plauzibil, multora potrivindu-li-se acest sens… Multumesc pentru receptivitate…

            Despre sensul universului (ca spectacol) in absenta spectatorilor (multimea vida)… greu de zis ceva inteligent si adevarat, sau macar frumos si emotionant. Inger? Nu nu e bine inger … O sa ajungem ca Nichita sa-i auzim pe nenascutii caini, pe nenascutii oameni cum ii latra…

            Sensul, sensul, sensul, este strans legat de intrebarea ce nu ne este permisa: De ce? D-aia, de chichi… Cei care cad prada intrebarii „De ce?” (de ce mie?, de ce acum? De ce asa? De ce? De ce?) sunt oarecum pierduti, smulsi de pe traietoria liniara a luminii si varati cu de-a sila pe o traiectorie curba inchisa, sortiti sa se invarta indefint in cerc, de ce? de ce? de ce? Probabil ca in acele ipotetice si iluzorii conversatii la un pahar de vorba nu sensul vietii el insusi ar trebui vizat in acea intrebare capcana, ci mai degraba s-ar potrivi o intrebare mai pamanteana in care „Cum?” sa-l inlocuiasca pe „De ce?” Asadar dragul meu interlocutor, care sens al vietii se potriveste mai bine, mai adanc si mai armonic vietii tale? Cum anume?

            Totusi, sarmani oameni muritori, captivi mizerabilei conditii umane, nu ne putem inhiba aspiratiile spre infinit si dumnezeire, abuzand, in cercul nostru stramt, de aceasta intrebare (fara sens?) „De ce?” imaginandu-ne ca suntem indreptatiti sa o gandim, sa o formulam si sa o adresam, noua insine, celorlalti (infernul), universului, neantului sau (macar) lui Dumnezeu. Nici macar lui Dumnezeu n-avem indreptatirea sa-i adresam o asa intrebare: De ce? Poate numai lui Dumnezeu insusi i-ar fi ingaduit sa(-si) puna o asemenea intrebare, dar ar fi foarte riscant daca s-ar intampla. Ar fi posibil ca in chiar aceeasi clipa, intregul Univers sa dispara ca si cand n-ar fi fost…

          • Iosif said

            Extrem de inteligenta asertiunea enuntului d-voastra ! De un pragmatism obiectiv relativ, aproape tangential cu Absolutul Adevarat !

          • Ma bucur sa constat ca exista (materializandu-se din neant) entitatea care detine autoritatea tutelara capabila sa faca, in mod calificat, astfel de evaluari (ce frizeaza adevarul absolut si absolutul el insusi) fata cu maruntele noastre improvizatii retorice. Calificandu-ne pre noi din prea-inalt, am impresia ca, de fapt, in acest fel (oarecum) ocolit, dl. Iosif a tinut sa ofere si domnia sa un raspuns intrebarii noastre ipotetice despre „care i-ar fi fiind sensul vietii… Am strans pana acuma doua raspunsuri:

            a) Sensul vietii este Demnitatea si Echilibrul.
            b) Sensul vietii este Adevarul Absolut

            Se cere sa se demonstreze (prin reducere la absurd) ca cele doua enunturi sunt echivalente. Sau ca nu sunt…

            P.S. Speram ca atnunci cand se vor intoarce de la schi d-ni Neamtzu Tziganu si D’Artagnan vor oferi si d-lor niste variante de raspuns, sau macar cate un corolar ori niste leme acestor dileme. Doamne ajuta.

          • neamtu tiganu said

            la viata mea, am o dambla, sa dau la toti, la toti, sa bea!

          • @NT – Previzibilul d-voastra raspuns (previzibil pentru cei care va cunosc cat de cat), este la fel de plin de sens precum cele doua anterioare… Asadar: Sensul vietii sunt prietenii de pahar si generozitatea… Hai noroc si sa ne traiti…

          • Dl.Goe said

            „Sensul” sau „rostul”? „Scopul” sau „finalitatea”? „cauza” sau d-„efectul”? Intrebarea noastra (a mea si a coplicilor mei) ar meritat desigur toate nuantarile sugerate mai sus.

            Care este sensul vietii?
            Care este rostul vietii?
            Care este scopul vietii?
            Care este finalitatea vietii?
            Care este cauza vietii?
            Care este (d)efectul vietii?

            Na, c-am facut inundatie, dar, don’t worry, pana la Potop mai e cale lunga sa ne ajunga,,,

          • Iosif said

            Cu permisiunea di stinsilor pasageri de pe (b)Arca, eu nimicul mic, as raspunde la toate cele sase întrebari, printr-un singur si absolut cuvânt: Constientizare.

          • Stely said

            1. Sensul vietii: Săgeata „înainte ” către moarte .
            2. Rostul vietii : reproducerea speciei , evolutia .
            3. Scopul vietii : naşterea si …”autonaşterea”:
            ” Responsabilitatea este o chestiune de dragoste . De aceea ne putem naşte pe noi însine.”
            sau acela „de a face posibil imposibilul”.(Teoreme poetice)
            4. Finalitatea vietii :moartea -„omul a fost scutit de nemurire ca să poata să trăiasca . Si in
            acest fel i-a fost data cunoasterea.”(idem)
            5. Cauza vietii :” particula cuantică contine in ea toata viata universului”.
            6. (D)efectul vietii : Unitatea in diversitate a lumii vii .

          • Iosif said

            Imi place modul elegant, estetic si ordonat, în care prezentati si oferiti aceste… (firi)mituri esentiale de „Constienta”.

          • Dupa umila mea parere constientizarea nu poate fi un scop ci cel mult un mijloc, intr-o maniera similara cu comunicarea. Poate ca un adaos de constientizare ar putea ajuta la gasirea unor raspunsuri pentru intrebarea aceea sparta-n sase…

          • Iosif said

            „Spargerea” propriului sine (eu) risipindu-l în eter, constientizând „sensul” indicatorului ireversibil al nimicniciei imposibilitatii (in)existentialitatii ego-ului unic, (re)conectarea neconditionata, fara prejudecati a particulelor rezultate din „spargerea” eu lui, cu absolut oricare din infinitatea de particulele ale altor ego uri sacrificate (sparte) va realiza acel mic „nimic” adevarat, absolut, atemporal de energie libera… zicem noi.
            P.S. Aici am prezentat succint si restrâns, formula spargerii cercului vicios al perceptiei constiintei limitate 3D, al trecerii pragului Legii mortii si intrarea în noua sfera a dimensiunii nemuririi 4D…

          • Dl.Goe said

            Pro-fun cum ma aflu (caci eu an tinut si tiu la umor), nu pot sa raman decat siderat de sonoritatea sacra a mesajelor d-voastra. Aveti ceva din alura unui mare poet coråbian dar si din ingenuitatea cautata a unei poetese mecu-anice din anturajul de odinioara al sus-mentionaltului poet…

            Presupun (in ne-stiinta mea) ca acele particule elementare rezultate din spargerea eu-lui (small-bang), trebuie sa fie cumva de natura unor cuante, un soi de quark-uro bizare care prin combinare cu altele nu se adiuna ci se scad pre sine pana spre nimic (adevarat, absolut, atemporal de energie libera… zicem noi – Care noi?). Apoi nimic… mai simplu… Nu ne ramane decat sa intoarcem nimicul pe dos (cu fundul in sus) obtinand astfel infinitul, eternitatea, nemurirea (4D ??!!?), TOTUL… Pare simplu… 🙂 Si chiar ar fi daca am gasi locul constantelor, 0, 1, c, e, i si pi in aceasta ecuatie a dezintegrarii (in)existentului ego unic… (ego-ul ar trebui sa fie multiplu, nu?, precum orgasmul la femeile norocoase care nu mai au nevoie sa caute si alte sens-uri, cred)

          • Iosif said

            Pare-ni-se, ati reusit sa des coperiti pi atra filoscofala a ego-ului si orgasm-ului multiplu, ceea ce ni se pare o extraordinara si (r)elevata revelatie. Cât despre constantele mentionate de dvs. am (con)vingerea ca le veti gasi locul perfect, absolut, în ecuatia nimicului 3D în care (înca) va rotiti, inchisi de catre cei care au formulat-o, lovindu-va de colturile triunghiului bermudelor, aflându-va în imposibilitatea iesirii din aceasta „matrita” matemat(r)ica, (geo)metrie, falsa a (ne)stiintelor (in)exacte învârtindu-va ateporal în acest cerc vicios al nimicului punctului de pe IQ si pi, negasind poarta pentru (RoExit-ul) din 3D spre 4, 5, 6, 7, 8, 9D…..atemporal spre + infinit !

          • Dupa cum v-am mai spus (insist) in privnta noastra (aka dl,Goe) aveti dreptate (imensa dreptate). Suntem intra-adevar captiv nemantuit in 4D (nu 3D). Nu inteleg insa de ce (tot) spunti asta cu aerul c-ati fi facut o mare descoperire…ori c-ar fi fiind ceva demn de expus publicului care ar trebui sa se mire, sa se emotioneze, sau sa faca ceva acolo fata cuu aceasta revelatie.Este insa o captivitate benigna… Nu-i nicio imposibilitate fata cu eventuala evadare spre alte dimensiuni… Avem ambasade in cateva dintre aceste dimensini si presupunem (ma rog e posibil sa ne inselam) ca acestea ne-ar putea acorda, in caz de nevoie, vize de calatorie in acele dimensiuni, si eventual pentru a cere acolo azil politic. M-ati inebunit de cap cu „atemporalul”, care va suna d-voastra cumva frumos si nemuritor, dar ceva imi spune ca nu sunteti in contact (fizic, meta-fizic sau divin) cu esenta si sensul acestu termen (motiv pentru care va si eschivati sa spuneti ce intelegeti d-voastra prin „atemporal”). O alta nedumerire pe care o am (pe care am mai tot exprimat-o cam in zadar) ar fi legata de implicatiile faptului de a constata d-voastra anume captivitatea unuia sau altuia in 4D (repet 4D nu 3d, nimeni nu e in 3D). Sa insemne asta ca d-voastra insiva va considerati scapat din 4D, si ca comunicati cu noi dintr-o alta dimensiune? Sau ce?

          • Iosif said

            🙂 ))) Constat pe zi ce trece o asemanare cu adevarat frapanta,(izbitoare) între pasagerii (b)Arcii Lui Goe si personajele operelor d-lui I.L.Caragiale. Sa aveti o seara cât mai Illuminata !

          • Si iata o remarca extrem de pertinenta venita de la unul dintre pasagerii clandestini ai Arcei lui Goe. Se cheama auto-reflexie si denota introspectiune. 🙂

          • Iosif said

            Calatoriile clandestine (în existenta-mi reala… 3d, 4d ?!) nu m-au pasionat niciodata, însa, în aceasta dimensiune efemera, iluzorie, a nimicului absolut atemporal, în care ma simt doar un micnimic virtual „clandestin” (pe (b)Arca dvs) care si-a permis sa deranjeze pasagerii putini si plictisiti de caldura si de lipsa ploilor torentiale necesare, ce ar urma sa cada din cer, inundând terenul arid si nisipos, provocând „potopul” pentru a misca din loc (b)Arca, construita cu multa truda si efort de dl.Goe,.. pe uscat, pentru a se îndrepta spre muntele salvarii, Ararat…

  14. Stely said

    Si aici , „equilibrium”:
    Acorda-ti timp. Intoarce-ti privirea catre tine. Daca tu nu te respecti nimeni altcineva n-o va face. Daca tu nu te iubesti, daca nu daruiesti iubire, nu te astepta sa primesti iubire. Primesti doar ceea ce radiezi. Priveste inlauntrul tau ca sa poti vedea in jurul tau. Pana nu te descoperi pe tine, lumea in care traiesti nu este decat un vis urat. Intra in rezonanta cu tine insuti. Cunoaste-te pe tine insuti si portile cunoasterii ti se vor deschide. Bucura-te ca ai sansa sa intri in Armonia Universala, nu suferi pentru lucruri care nici macar nu exista. Fii prezent in viata ta, traieste la indicativul prezent!

    https://zupernews.wordpress.com/2011/07/20/tu-esti-cauza-vietii-tale/

    • Bune sfaturi, usor de zis greu de facut… mai ales cand abraziva curgere prin lume smulge aschii din tine, dizolvand trecutul, estompand viitorul, incorsetand-te si mai strans clipei care te cheama mereu imperativ sa te re-definesti, sa te re-identifici, sa te autentifici iarasi si iarasi cu ce-ti ramane, fara trecut, fara viitor, fara aschiile smulse din tine de prea iumetuasa trecere prin timp… Pana sa reusesti, vai, contextul e altul, mereu altul, si trebuie s-o iei de la capat… N-ai voie sa zici clipa opreste-ti zborul, ci doar du-te, du-te si s-a dus… Totusi, ni-i dor de adevar si de intimitate,.. Nu?

  15. neamtu tiganu said

    cum va spuneam.. fusei la schi http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2019/03/schi-2019.html

    • feli-citåri… Foarte frumos, foarte elegant, si foarte optimist… Satisfactia (placerea, mandria, multumirea care se pot ghici in domnia voastra), care va mobileaza mintea si sufletul in timp ce schiati, pentru ca schiati (ca aveti abilitatea fizica si finaciara) pentru aceasta activitate, precum si satisfactia (placerea, mandria, multumirea care se pot ghici in domnia voastra) care va mobileaza mintea si sufletul pentru continutul per se al acetei activitati, miscarea, balansul, coordonarea, faptul de a fi schiind (schiez deci exist) dar si satisfactia (placerea, mandria, multumirea care se pot ghici in domniavoastra) care va mobileaza mintea si sufletul pentru ca va puteti puteti etala aceste performante ludice cu altii (ia uite domne ce facui si ce frumos schiez), toate acestea, orientate in acord cu principiile hedoniste, adauga o nuanta noua aceluiasi principiu despre damblaua pe care o ai la viata ta, sa dai la toti, sa toti sa bea… ca sa se simta bine…

      Sper ca aceasta despicare afirului in paispe nu diminueaza cu nimic bucuria conexa schierii pe care o prelungiti in blogosfera… inca o data feli-citåri…

  16. – Imi fac griji ca facebook distruge adevarata comunicare.
    – Like!

  17. RALG said

    Pe calculatorul unei femei: “Fisierul cautat nu a fost gasit! Doriti sa-l simulez?”

  18. RALG said

    aprope de „criza: de identitate

    Neil Armstrong ajunge pe Lună: 5 poze
    Pițipoanca bea o cafea la mall: 42 de poze

  19. RALG said

    In India,daca femeia este casatorita, are in frunte un punct. Iar daca este divortata, o virgula!

  20. RALG said

    In India,stii ca o daca femeia este gata pentru sex atunci cand punctul rosu de pe frunte se face verde.

  21. Iar dupa aceea satana a spus: “Adaugati litere in matematica!” 😦

  22. Stely said

    Există doar două căi de a-ţi trai viaţa . Una, ca si când nimic nu e miracol , Cealaltă , ca si când totul e miracol. A. Einstein

    „I-a fost atribuită lui Einstein, dar…
    Trebuie spus însă că deşi scrisoarea i-a fost atribuită lui Einstein, aceasta poate aparține unui alt autor. Stilul, tonalitatea şi cuvintele acestei scrisori sunt diferite de cele care se pot remarca în scrisorile originale ale lui Albert Einstein care au fost publicate.

    În plus, scepticii afirmă că este imposibil că Lieserl, fiica pe care savantul ar fi avut-o cu prima sa soție – Mileva Maric, să fi donat aceste scrisori Universităţii Ebraice, deoarece viaţa ei este un mister.

    Biografii cunosc prea puţine despre existenţa acestei fiice, presupunându-se că ea a murit la scurt timp după naștere, după ce a fost dată spre adopție.”

    • Interesanta pledoarie pentru dragoste ca sens al vietii… Exprimata desigur prea simplist pentru se putea lua in considerare ca ar fi fost scrisa de Albert Einstein. Vorba ‘ceea, daca vrei sa dai greutate vorbelor tale, spune ca asta a spus mai inainte si Benjamin Franklin (sau cineva si mai abitir, bunaoara Albert Einstein)… La pachet cu genialul fizician pledoaria pare cumva demna de Emil Brumaru, cu care Einstein si aduce foarte bine intr-una dintre pozele din colaj. Concluzia este una singura: pentru a putea vorbi elocvent despre dragoste ca sens al vietii este nevoie de geniu. Autorul (sau autoarea) acestui text a intuit cumva aceasta conditie si a incercat sa o rezolve astfel, in spiritul zilelor noastre (era fake-news si post-adevar)…

      P.S. Va multumesc pentru interventie, pentru nod si pentru semn. E de bine. V-a venit primavera? Ati planuit muncile agricole? Dar cu dragostea cum stati?

      • Stely said

        Video -clipul a fost preluat de pe facebook , fara sa aiba vreun comentariu asupra provenientei . Insa , desi mi-a placut, am fost reticenta in a-l posta pe Arca lui Goe, simtind ca „scrisorica ” nu este autentica . Asa ca am inceput sa caut ceva mai mult despre ea. Sunt multe site-uri care au publicat-o. cu acelasi titlu .Spre cinstea lor multi dintre autori au dat explicatiile respective. Am publicat video -clipul deoarece am considerat ca este „on topic” si mai mult pentru ca mi-am amintit ca in darta 14 martie s-a nascut Albert Einstein.
        P.S. Au inceput deja muncile agricole , insa eu voi intra in actiune mai spre vara -toamna . 🙂
        Of, dragostea …

  23. Stely said

    „Care este cauza vietii?
    Care este (d)efectul vietii?”

    Se pare ca inca nu s-a gasit nimeni care sa (mai) raspunda acestor doua intrebari. Chiar daca (eu) am schitat un raspuns, acesta nu a meritat intersul . A, este o replica a „d-lui Iosif” ,pentru care ii multumesc daca a fost sincer, insa as fi vrut o discutie asupra acestor raspunsuri :

    5. Cauza vietii :” particula cuantică contine in ea toata viata universului”.
    6. (D)efectul vietii : Unitatea in diversitate a lumii vii .

    Sunt ele de luat in seama ? Eu cred ca da , dar poate ca nu trebuia sa raspund cu un citat din” teoreme poetice” ci doar cu vorbele mele. Ideea initiala de raspuns(„particula cuantica”) a fost din mintea mea, dar am vrut sa-i dau o anume greutate aducand acel citatat . 🙂 Prin urmare, raman la idee si, daca(mai ) este nevoie voi incerca s-o dezvolt cu vorbele mele .
    .

    • Iosif said

      @Stely
      Absolut toate cauzele si (d)efectele macro si microcosmice, sunt manifestari absolute, atemporale,(infinite) paradoxale, ale miscarii (expansiunii) particulelor elementare de fotoni ai Luminii Divine,(energia libera a *IUBIRII*) într-un cerc (vicios) închis „matritx” numit glob terestru sau Terra, ori într-un (g)lob cerebral ocular, care percepe universul prin prisma ocultismului piramidei, care a transformat lumina originala alb-stralucitoare a realitatii absolute, în spectrul celor 7 culori de baza si combinatiile lor, împiedicând o viziune (vizualizare cognitiv-constienta) absoluta, care sa „sparga” acest cer(c) vicios al limitei gândirii spatiului-timp, eliberând astfel constiinta rational-sentimentala de limitele lungimilor de unda si frecventele programului (spatial) genetic primar, primordial, permitând astfel reconfigurarea moleculei de adn si calatoria spatio-temporala infinita spre viitor sau trecut, prin dimensiuni noi, dupa bunul plac al celui ce TRAIESTE, CREDE, si IUBESTE VIATA, neconditionat, fara prejudecati, sacrificator, (re)devenind prin aceasta *IUBIRE* un Om nou, cu o noua perceptie elevata de *IUBIRE*, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu…etern fericit, nemuritor.

      • Stely said

        @Iosif,
        Multumesc pentru disponibillitatea de a continua discutia, privitoare la sensul vietii( scopul, rostul, finalitate, cauze si efecte) propusa de Dl Goe . Din pacate , continutul comentariului dvs este prea complicat pentru mine si marturisesc ca nu l-am inteles. Sunt chestiuni (banuiesc) de filozofie , parapsihologie si chiar de fizica cuantica,. ce nu-mi permit sa le dezvolt, mai ales in prezenta unor specialisti in domeniu si chiar initiati. Promit insa ca voi face eforturi sustinute pentru a le descifra cat de cat. :).

        • Iosif said

          Mda… am încercat si io, un nimic, pritr-o exprimare haotica, extrem de succinta, sa concentrez în exprimare scrisa în cuvinte, (fara sa cunosc formule, date si cifre exacte, stiintifice) tot universul perceptiei constient-rationale într-un punct (ni)mic, inversând sensul scurgerii timpului si expansiunii spatiului, aducându-l la forma initia(ta)la de dinainte de asa zisului (ne)stiintificului „big- bang”. 🙂

    • noi-aici-acum ne aflam pseudo-co-muni-când in cuvinte, aparent exclusiv in cuvinte, ceea ce limiteaza teribil actul „crearii” si transmiterii de informatie… In mod (oare-cum?) paradoxal, acesta fiindu-ne singurul mijloc (nu numai de comnicare, ci si de re-prezentarea a informatiei), este si cel mai eficient cu putinta… dupa putinta fiecaruia… mintea fiecaruia dintre noi este un imens malaxor cvasi-aleator de cuvinte, care se constituie in agregate complexe mai mult sau mai putin coerente si consistente in raport cu limita aceea ideala care s-ar dori a fi fiind ideea originala si pura (in fapt o abstarctiune imaginara) pe care omul (in prostia lui nemarginita) vrea s-o transmita altora sau chiar nimanui, prin itermediul eterului, al vidului cosmic, pretutindeni present, de jur imprejur…

      N-am terminat ideea (de fapt nici n-am inceput-o) dar trebuie sa ma opresc fortat de imprejurari. Gatesc si cuptorul a ajuns la temperatura potrivita… voi continua in „no time” pre-cand voi fi avand ragazul necesar, fara sa sar de la una la alta…

    • asa-dar (ă) in co-textul exprimarii in cuvinte, o exprimare eminamente difuza, probabilistica, incarcata (in-evitabil) de reziduuri perturbatoare si marcata de absente inerente, nu vom putea niciodată să punem punctul pe i, dar vom putea sa ne distram, ceea ce este (nu-i asa?) esential. Desigur ca nu trebuie sa fim excesiv de sceptici in privinta eficientei vorbirii (de-a surda) in cuvinte (care nu pote descrie decat cel mult fragmentar, discret, incomplet, pseudo-continua realitate), caci perceptia cuvintelor precum si perceptia sunetelor, a imaginilor, a mirosurilor, a gusturilor si a altor semnale senzoriale, beneficiaza de munca sofisticata a unui instrument de interpretare, ajustare, completare, reformare, purificare, esentializare, ce reuseste sa dea un sens mai precis, mai punctual, mesajului receptat, făcandu-l inteligibil, recogniscibil, gata de a fi incadrat in peisaj (peisajul in discitie fiind singurul cu care operam, si anume Universul reflectat in mintea noastra)… Instrumentul este mintea noastră, capa-bilă să extragă aur pur din minereu mereu impur. De exemlu, citindu-l (exclusiv) printre rânduri, putem intelege destul de exact ce vrea sa spuna dl. Iosif, chit ca exprimarea sa este extrem de greoaie, improprie, pretentioasa, marcata de abundenta folosirii inadecvate a cuvintelor (in raport cu acceptiunile indeoste acceptate ale acestora)… Da, dl. Iosif este un malaxor de cuvinte pretentioase, pe care incearca sa le aranjeze (dupa sonoritate) in constructii cu sens. Cititie in cheie „normala”, „clasica”, „standard”, mesajele domniei sale sunt (in cel mai bun caz) vagi, frizand (prin difuzie) non-sensul si ridicolul (pardon de impresie)… De altfel cred ca nici d-lui insusi nu-si doreste sa fie prea clar, prea explicit, temandu-se de impactul pe care l-ar avea o atare exprimare asupra gradului de acceptare a mesajului său de catre tintele discursurilor domniei sale, preferand aceste variante pompoase, misterioase, cu aparenta ezoterica, deschise interpretarilor si negării…(cu loc de dus-intors). In fine, asta ne insemnand ca n-am putea intelege destul de exact ce doreste dl.Iosif sa transmita lumii (despre sine, in special despre sine si despre importanta sa in lume)… Problema este ca a comunica cu dl.Iosif presupune o acceptare a acestui limbaj păsăresc, ceea ce nu poate fi intotdeauna la indemana oricui (bunaoara a noastra ori a prea-cinstitului… ori a altor martori perplecsi, siderati, plictisiti sau a-buzati – cum ar fi dl. Neamtzu Tziganu… de ex, ca sa dau numai un exemplu dintre cele disponibil (total unu) 🙂 ) … Probabil ca atat de implicat in folosirea acestui fel de a vorbi „radical”, dl. Iosif a pierdut (sau ratat) iremediabil posibilitatea de a se exprima direct, clar, curat, curajos, concis, pe inteles, in legatura cu credinta sa. In fine… Tu ce-ai inteles? Ei, daca ai inteles ceva, afla ca exact asta am vrut sa spun(em), noi unul (aka dl. Goe, caci e lumea plina de domni si de doamne, si chiar de Doamne…), iar daca n-ai inteles nimica, si mai bine, caci, pana la urma, taman (si) despre asta este vorba pe Arca lui Goe (despre Nimic)…

      P.S. Revenind (on topic) la punctele 5 si 6 re-aduse in discutie de buna d-na Stely, as re-marca ambiguitatatile si polisemiile inselatoare ale cuvintelor incluse in respectivele intrebari (retorice!?). Bunaoara in cuvantul „cauză”. In afara (a) sensul clasic al cuvantului cauză (ca element anterior, precedent si determinant al unui efect observabil, ca eveniment ulterior), vor mai fi fiind de luat in discutie si alte sensuri… Nu ma voi afunda in definitii dar voi propune niste refolumulari (i-lustrative sper): (b) „Poate avea viata câștig de cauză?” si (c) „Viata e o lupta. O lupta pentu o cauză? Sau o luptă fără cauză? Este viata un (adolescent) rebel fără cauză? Sau nu, dimpotrivă?” Asadar (re-venind): Care este cauza vietii (abc)? Presupun ca se largeste astfel orizontul in care se pot produce vorbe pe aceasta tema ca cauza vietii (in genere sau a fiecaruia, bunoara a ta 🙂 )

      Cat priveste (d)efectul lucrurile stau si mai vast… Presupun ca „diversitate a lumii vii” poate fi (eventual) un d-efect al vietii (sau mai degraba nu, adica invers, deci pe aproape, cu un anumit sens, logic), dar nu prea pot crede ca efectul vietii (adica a totalitatii diversiunii lumii vii) poate fi considerat a fi fiind atat de circular (adica, citez: „Unitatea in diversitate a lumii vii”), chit ca in mod evident (dar banal) efectul vietii este viata (ca sofism) prin simpla definitie a vietii (o parte a definitiei vietii referindu-se la perpetuare, life is life)… Acuma, na, aceasta critica neserioasa pe care o fac aici poate fi neantizata cu usurinta daca se iau in consderare si alte sensuri ale cuvantului „diversiune”, inclus in definitia steliana a (d)efectelor vietii…

      N-am ajuns la nicio concluzie, dar, oprindu-ne aici cu aporia, nici n-am blocat „ajungerea la vreo concluzie” sau „tragerea vreunei concluzii”… fie in surdina, in mintea vreunora dintre vizatatorii nostril accidentali, fie (chiar) in alte mesaje si comentarii propuse (in continuare) de vreun contributor curajos (care nu se teme de complicitati si/sau de complicatii ulterioare)…

      • Stely said

        In primul rand as vrea sa va multumesc pentru comentariul dvs edificator si pentru gandurile dvs ,materializate in cauze nobile , care au determinat efecte frumoase . Trebuie sa va spun ca ma simt oarecum jenata de insistenta mea de a va provoca un raspuns detaliat. Nu-mi pare rau insa . 🙂
        P.S . Venisem cu gandul sa produc si eu un raspuns privitor la cauzele care m-au determinat sa inteleg in sfarsit rostul , scopul, sensul … vietii mele . Insa las pe alta data, poate cand voi avea starea sufleteasca necesara punerii gandurilor in ordine, pentru a fi apta sa produc o proza scurta de…” o viata” .
        Pana atunci ,ca de obicei, voi lasa o poezie minunata sa „vorbeasca” in locul meu :

        Anii vieţii

        În spaţiu tainic, fără mărturie,
        mă alesei cândva făptură vie.
        M-au făurit râzând, cântând, părinţii.
        Ei, ţesătorii vieţii şi ai morţii,
        mi-au dat ce-ngăduise soartea:
        au pus în mine soarele şi noaptea,
        şi mi-au adus un drum în faţa porţii

        „Acesta-i drumul tău, mi-au zis părinţii,
        porneşti din văi s-ajungi în slava minţii.”
        Pe cale-n lumea neagră am plecat.
        Umblam, vedeam, dar nu mă închegam.
        Vedeam, umblam, dar încă nu eram.
        Prin anul lung, ah lung, de altădat’
        de-abia iubirea m-a întemeiat.

        Lucian Blaga

        • Dl.Goe said

          Ca de obicei aveti talentul de a alege cu mare inspiratie autorii care sa va reprezinte si va ilustreze sentimentele fata cu vreun context din aceasta lume virtuala… ceea ce nu inseamna ca asteptam cu mai putina nerabdare materializarea ideii ca care veniserati si anume aceea de a face pasul de la general la particular si de la sensul vietii universale la cel al vietii d-voastra… ca instantiere unica si irepetabila a acelei clase… Cand veti avea ragazul si dispozitia sa faceti in scris o asemenea incercare literara in proza scurta sper sa nu aveti retineri in a o publica la avizierul Arcei lui Goe, 🙂

  24. Iosif said

    Adevarul Absolut, Atemporal, eliberator (AAAE) al constientului limitat, conditionat de materia cenusie (gri) este Lumina pura, absoluta, alb-stralucitoare, existenta fara început /sfârsit prin ea însesi, Sursa a constientizarii de sine, (re)generatoare constienta a IDEII fiintei „ÊTRE” rational-sentimentale manifestata prin Logosul (Cuvântul) atemporal evolutiv-expansiv,din care, prin care si pentru care, exista TOTUL* într-o miscare liniara continua, în interiorul multiversurilor cercurilor concentrice (multidimensionale) pe lungimi de unda si frecvente, caracteristice fiecarui cerc (univers închis) specific dimensiunii si perioadei constientizarii/perceperii existentei respectivei dimensiuni spatio-temporale limitate.

    • Dintre imaginile ilustrative de mai jos (continand reprezentari ale unor fragmente din univers – AAAE) care credeti ca ar contine (in opinia d-voastra) mai multa Lumina Pura Absolut Alb-Stralucitoare (LPAAS)? De curiozitate…

  25. Iosif said

    Evident, cu certitudine si absolut… *FEMEIA* ! Celelalte nu sunt decât detalii ale perceptiei relative, incerte, pasagere, efemere…

    • Iosif said

      P.S. Daca FEMEIE nu e, „nimic” nu e ! Eu sunt cel ce sunt, pentru ca ea este ceea ce este, fiica, *MAMA* , bunica, stra bunica, stra stra bunica… Femeia este purtatoarea cheii Adevarului absolut, atemporal, aliberator, (AAAE).

      • Dl.Goe said

        cum se impaca aceast elogiu pe care-l adresati acum femeii cu afirmatia ca:

        „Nici o femeie din lume nu si-a iubit partenerul vreodata. Doar l-a poftit. l-a dorit si folosit.” pe care ati propus-o AICI… ?

        🙂

        • Iosif said

          Se împaca absolut perfect, doar atunci când cunosti si traiesti Adevarul, Absolut, Atemporal,(AAA) eliberat de Legi si prejudecati mostenite genetic si/sau impuse înca din primii ani de parinti si educatori, oameni muritori nedesavârsiti, nemetamorfozati de „nasterea din nou din apa si Duh”…

          • RALG said

            … si stiti asta pentru ca ati v-ati fi aflând d-voastra insiva la un asemenea nivel al eliberarii de [„Legi si prejudecati mostenite genetic si/sau impuse înca din primii ani de parinti si educatori, oameni muritori nedesavârsiti, nemetamorfozati de „nasterea din nou din apa si Duh””] ? SAU pentri ca v-a transmis cineva aceasta informatie? (cineva care este el insusi eliberat de Legi si prejudecati mostenite genetic si/sau impuse înca din primii ani de parinti si educatori, oameni muritori nedesavârsiti, nemetamorfozati de „nasterea din nou din apa si Duh”…? Presupun ca din aceasta dilema n-am sa pot iesi.

          • Iosif said

            Stiu, pentru ca mi-a transmis (revelat) „Cineva”, iar acest Cineva este Cuvântul lui Dumnezeu, din care, prin care si pentru care exist si traiesc eu, draga RALG, iar El Este disponibil tuturor celor ce-L doresc, pretutindeni pe Terra, Viu si activ, si striga astazi,pe toate meridianele si în toate limbile pamântului: „Desteapta-te tu, care dormi, scoala-te din morti, si Hristos te va lumina.” 🙂

          • RALG said

            Imi pareti (iarasi) evaziv… Cuvantul acela (un ce, nu un ciine) care v-a, sau mai bine zis prin care ati fost informat, v-a eliberat sau nu de Legi si prejudecati mostenite genetic si/sau impuse înca din primii ani de parinti si educatori, oameni muritori nedesavârsiti, nemetamorfozati de „nasterea din nou din apa si Duh”…? Sunteti sau nu in acea dimensiune?

          • Iosif said

            Da, sunt ! În functie de dorinta, de necesitatea, de contextul si împrejurarile prin care trec la un moment dat (spatio-temporal) ma conectez si (con)centrez pe lungimea de unda si frecventa dimensiunii respective, readaptându-mi perceptia la contextul si împrejurarea acelei dimensiuni, în conditiile de maxima siguranta, liniste, pace, si fericire personala si de grup maxima, constientizând (întotdeauna) limitele extreme ale respectivei dimensiuni spatio-temporale, în care ma aflu la un moment al existentei mele atemporale.

          • RALG said

            Eee, asa da. Acuma e mult mai clar. Sau nu? Si care ar fi valoarea lungimii de unda a dimensiunii respective? Sau macar spuneti-ne frecventa si calculam noi lungimea de unda.

            As zice ca formula „în care ma aflu la un moment al existentei mele atemporale” este usor contradictorie, „momentul” dat si „atemporalitatea” fiind un pic incompatibile. Ca sa nu mai zic despre faptul ca cine a apucat sa se dedea la atemporalitate nu se mai prea poate intoarce in temporalitate… din cauza ireversibilitatii sistemice a lumilor…

            Din ce spuneti d-voastra s-ar putea de duce (pare-mi-se) ca, din cand in cand, sunteti conectat undeva la o dimensiune spirituala superioara (atemporala), dar ca in restul timpului (ah, bizara exprimare) sunteti si d-voastra ca noi toti, oamenii muritori nedesavârsiti, nemetamorfozati…

            Haideti sa ne imaginam ca ne aflam impreuna in dimensiunea „temporala” a existentei, pret de cateva clipe, minute, sau ore… rastimp in care putem interactiona temporal, schimband vorbe si impresii unul cu altul… care necesita timp pentru a se genera, transmite, recepta, interpreta, accepta, confirma, etc… si sa zicem ca deodata timpul se termina, incremeneste, ingheata, nu mai curge… gata nu mai avem timp. Nici macar nu putem pune intrebarea „si pentru cat timp se opreste curgerea… timpului?” pentru ca ar fi evident (o intrebare) fara sens… indefinit… „Apoi” timpul ar lua-o iarasi din loc si am incepe iarasi sa ne vedem, sa ne auzim, sa interactionam… Poate ca asa se si intampla lucrurile in „rea-litate”, si ca dupa fiecare cuanta de timp, timpul se opreste… indefinit… sau poate ca nu. Oricum nu conteaza, intrucat nu putem extrage nimic din eventuala „zona inghetata” a timpului in care nu se intampla nimic temporal… Putem alege liber ce sa credem, ori ca timpul curge cursiv, ori ca dimpotriva curdge cu hop-uri… Nu conteaza. Orice CREDINTA am alege tot una e… De exemplu eu cred ca timpul curge cursiv doua zile inainte si apoi face un salt cu o zi inapoi, asa incat fiecare zi din doua o traim de doua ori, identic, fara scapare, absolut identic (desi aparent ni se da sansa sa schimbam ceva s-o traim altfel)… dar noi, nu si nu… caci nu avem nicio o sansa sa realizam ca traim aceeasi zi traita deja, inca o data. Pentru noi este de-a pururi ziua cea de azi… Nu ma poate nimeni contrazice (decat daca este prost sau nebun) si nu poate demonstra nimeni ca n-am dreptate si ca timpul in lume, n-ar curge chiar asa: doua zile lin inainte, apoi brusc o zi inapoi… Nici stiintific, nici mistic, nici artistic, nici filozofic, nu se poate demonstra ca iooteza mea este gresita, falsa, neadevarata… Decat (poate) daca s-ar renunta complet la notiunea de „timp”, postulandu-se inexistenta timpului (avem si o astfel de teorie)… si nici atunci n-ar putea fi demonstra falsitatea ipotezei noastre intrucat in noua conjunctura (a inexistentei timpului) enuntul teoriei noastre ar fi lipsit de sens si de consistenta… plasandu-ne pe toti in mod egal in clamata atemporalitate pe care o revendicati d-voastra doar pentru d-voastra. Deci cata vreme nu se poate demonstra in niciun fel (stiintific, mistic, artistic ori filozofic) ca un lucru este fals (sau adevarat), nu ne ramane decat sa alegem liber cum ne pozitionam fata de acel enunt prin CREDINTA. Credem una sau alta. Ce ziceti, va raliati CREDINTEI mele ca timpul curge doua zile lin inainte si apoi face un salt (brusc) de o zi inapoi (si a-nume fix pe la ora asta). Da sau Nu. De ce?

          • RALG said

          • Iosif said

            Pai, expresia „atemporal” utilizata de mine de la început, înseamna tocmai (ne timp) în afara timpului masurabil, quantificabil, iar „exodul”/iesirea din Legea standardizata al unitatatilor de masura omenesti acest, „Matrix” de legi pseudo stiintifice, fizico-chimice si matematice, prin care suntem controlati, evaluati, exploatati în toate dimensiunile perceptiilor rational-sentimentale primare, ale celor cinci simturi limitate din dotare, tocmai de asa zisa stiinta, filozofii si religii, care oculteaza (AAAE) înca din perioada aparitiei lui homo sapiens pe Terra.

          • RALG said

            E clar ca vorbiti din alta dimensiune… foarte ventri-locvent… 🙂 Recomandam eventualilor cititori ai mesajului d-voastra sa retina cuvantul cheie: Matrix..

            înca din perioada aparitiei lui homo sapiens pe Terra„. ??!? – Dar, dupa parerea d-voastra, care este acea perioada? Cand a aparut homo sapiens pe Terra? Si cum?

          • Iosif said

            Adevarul Absolut, Atemporal, Eliberator, (AAAE) se afla în capacitatea echilibrarii spirituale maxime a sinelui, iar memoria experientelor traite în trecut, sunt (re)proiectate,(re)actualizate,(re)modelate,(re)formulate,(readaptate) la dimensiunea prezentului perceptibil.

          • @Iosif – Am toata consideratia pentru convingerile d-voastra personale care se intrevad (cumva) printre randuri in mesajele pe care le postati. Dar, dupa parerea mea, felul in care imbinati cuvintele nu reuseste nici pe departe sa slujeasca acel mesaj ci dimpotriva. Vi se pare ca adevarul si/sau realitatea pot fi stabilite asa declarativ, cu combinatii sonore de cuvinte… repetate indefinit precum „Adevarul Absolut, Atemporal, Eliberator, (AAAE)”. Oricat ati incerca sa repetati formule magice a incantatie ritualica sensul cuvintelor si al imbinarilor de cuvinte nu se va schimba, ameliora si nici nu vor reusi sa consifinteasa si sa determine vreo realitate sau vreun adevar… impotriva sensurilor simple care le-au fost atasate in dictionare…

            Adevarul Absolut, Atemporal, Eliberator, (AAAE) se afla în capacitatea echilibrarii spirituale maxime a sinelui,

            Serios acuma? Si „capacitatea echilibrarii spirituale maxime a sinelui” unde se afla? Probabil ca in Adevarul Absolut, Atemporal, Eliberator, (AAAE)…

        • Iosif said

          Absolut ! 🙂

  26. neamtu tiganu said

    atentie, mesaj important, atentie, e aproape sfirsitul lui Martie, a iesit Leurda, a iesit Leurda, grabiti-va ca dispare repede.
    Mesaj important, a iesit Leurda.
    Culegeti cu grije, doar cite o frunza dintr-o radacina,

    • Mihai merci pentru importantul mesaj (leurda – extrema urgenta), habar nu ai cat, cum si in ce fel a reusit „banala” ta interventie sa-mi starneaseca emotii. Esti artist domnule, ce mai incoace si incolo,Nu intru in detalii ca n-am vreme, dar, trecand peste toata povestea leurdei mele de din copilarie pana mai acuma si in continuare, pot sa vin si sa spun… ca eu sunt inca asteptand minunea sa mi se intample in curte. Am slabe nadejdi dar orisicat… N-am gasit bulbi (dupa cum m-ai sfatuit anul trecut) asa ca m-am multumit cu ce-am gasit: cu seminte. Am plantat un rand de seminte in octombrie, si altul acum o saptamana (dupa cum am fost instruit de catre furnizor)… asa ca astept eventuale rezultate prin aprilie… Dar parafrazandu-l pe celalalt Mihai (tot artist di el) vin si zic Unde esti copilarie cu leurda ta cu tot… Pai pe vremea aia in fågårie erau pajisti intregi cu leurda pe care o culegeam in sacose uriase si din care aveam provizii saptamani la rand… Partea haioasa era ca pe vremea aia nimeni dar absolut nimeni din anturaj n-avea habar ce e aia leurda si ce mi-a casunat s-o mananc de parca as fi la cura…

      • Stely said

        Marturisesc cu ciuda ca in afara de urzici, loboda , stevie si salata verde nu am mancat
        niciodata preparate din leurda . Probabil nu s-a gasit in zona unde m-am nascut si nici pe-aici pe unde locuiesc in prezent. Altfel nu-mi explic cu de am ratat atata timp asemenea hrana buna si… miraculoasa :

      • neamtu tiganu said

        am ceva la moderat!?
        http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2019/03/vestitorii-primaverii-leurda.html

        • RALG said

          In univers oamenii se impart in doua categorii: cei care au auzit de leurda si cei care nu au auzit de leurda.

          Dar de durian ce ziceti?

          • neamtu tiganu said

            ciudat e ca am prietenii buni, tarani de generatii, tarani care stiu totul despre paduri, plante sanatoase, ciuperci s.a.m.d, dar habar nu au de leurda!?

            Nu am auzit de durian!

          • RALG said

            Pai si in privinta asta oamenii se impart in doua categorii: cei care au auzit de durian si cei care n-au auzit. Cei care au auzit de durian la randul lor se impart in doua su-categorii cat se poate de clare, distincte, disjuncte: Oameni care iubesc durianul (si-l papå) si oameni care uråsc durianul din tot sufltul. Cam cum sta treaba si cu ciorba de burta dar mult mai drastic. 🙂

  27. Noua din zece voci pe care le aud in cap imi spun ca nu sunt nebun.
    Cealalta imi fredoneaza “Impodobeste mama bradul…”

  28. RALG said

    Moralistii, sunt pacatosii fara ocazii!

  29. RALG said

    – Bogdanel , cum a fost prima zi la gradinita ?
    – Naspa ! Bulangii aia n-au activat inca WI-FI-ul …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: