(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Mintea de pe urmă a românului palnetar

Posted by Arca lui Goe pe martie 24, 2019

De-a Dănilă Prepeleac, ca Irimia cu oiștea-n gard, vin să-ti zvârl, hodoronc-tronc, tam-nisam şi

o nucă-n perete, încuiată rău de tot, într-o între | bare | foarte tare (off topic și retorică pe deasupra, sic, sic) la care e musai săţi răspunzi. Cei bravi pot răspunde cu voce tare:

 

Tu ce vrei? Să fi deștept sau fericit?  Serios acuma, ori, ori…

 

 (dacă ești prost sau nefericit răspunde „și una și alta”, dacă nu, nu, iar dacă ești (Dumnezeule mare) și deștept si fericit treci la nivelul următor … )

P.S. on-Topicul acestui articol se va pre-stabili ulterior pe baza „aportului” – adus de, he-he – contribuabilul comentator pe acest fir. Inșiră-te mărgărite… în po-veste că-nainte mult mai este, înapoi nici nu mai vorbesc, căci da, se stie că tot înainte era mai bine. Nu?

Update: On topic un articol AICI – Nu este nevoie de o explicație.

31 răspunsuri to “Mintea de pe urmă a românului palnetar”

  1. Stely said

    A fi bătrîn e o aventură. Să ieşi din cadă şi să ajungi la telefon sau pur şi simplu să cobori cîteva trepte implică tot atîtea riscuri ca o călătorie prin deşertul Gobi, călare pe o cămilă( James Hillman).

    • RALG said

      Interesant contrapunct ales ca schita de raspuns la intre | bare | 🙂

      • Stely said

        Eee , ce povesti interesante s-ar isca pe „firul „acesta al batranetii… căci de „competenta” nu putem spune ca nu avem, numai curajul de a recunoaste ne-ar lipsi. Recunosc insa ca domnul Plesu mi-a insuflat optimismul de a merge fara grija … inaine ,” că-nainte mult mai este, înapoi nici nu mai vorbesc. ” 🙂 Aoleu, rad eu dar nu e rasul meu, cel dinainte .
        Pai ce, aia cu coboratul scarilor credeti ca e o simpla bagatela ?

        • mda, am avea nevoie de o mare libertate interioara (vecina la nord cu indiferenta, la sud cu resemnarea, la est cu Rusia (si un pic cu marea Neagra), iar la vest cu inconstienta) pentru a putea vorbi auto-ilustrativ, sincer si fara ascunzisuri, despre (propria) batrânete si despre (propria) tinerete. Batranetea (de) la orice varsta, tineretea (de) la orice varsta… asa cum ne populeaza ele (continuu, de la nastere pana la moarte) fiinta, sufletul, mintea si (vai) trupul… o libertate in raport cu orice inclusiv in raport cu teama de ridicol, de penibil, de inadecvare, de ireversibila fragilizare,

          Din perspectiva asta intrebarea din topic ar merita un pica ajustata:

          Tu ce vrei? Să fi deștept sau fericit sau liber? Serios acuma, ori, ori, ori

          Mi-ar placea sa am libertatea de a ma duce oricand, oriunde, de exemplu la Paris in 1957, sau la Costinesti in 1986, sau la Buenos-Aires in 2062, ca sa dau numai cateva exemple banale… 🙂

          • Stely said

            Mie, in clipa aceasta , mi-ar placea sa am inspiratie, curaj , mintea libera de orice alte procupari exterioare, linistea sufleteasca etc , pentru a continua povestea vietii mele asa cum a fost ea traita pana acum. Am incercat dar parca imi lipseste ceva : un imbold, o incurajare, o provocare etc. Nu -mi mai place nimic din cea ce scriu. Cred ca am inceput sa sufar si eu de „sindromul impostorului” precum Simona Halep, saraca fata bogata . 😦 Dar ce-i cu linistea asta ?! Unde sunteti , ce mai faceti ?

          • Stely said

            Noapte buna!

          • sunt intr-o excursie…

            Daca aveti momnte de inspiratie scrieti, nu mai asteptati dupa alte imbolduri…

          • Stely said

            Cred ca isi are locul si aici ( la tema actuala ) asta pentru ca este 1Aprilie si totodata ziua de nastere a d-lui Goe , cu ocazia careia ii urez „la multi ani” si chia ii ofer un nou ” cadou” . Nu stiu insa daca este bine si frumos „impachetat”. Dar intentia conteaza , nu -i asa ? 🙂

            O iubire de-o viata

            Cand am spus ca va urma partea cea mai grea , cea referitoare la iubirile mele , fara de care viata nu are nici un sens , m-am gandit ca nu voi reusi sa descriu intr-o forma literara clara si fara ocolisuri sentimentele de bucurie sau tristete, dilemele, incertitudinile , temerile pe care le-am avut precum si prejudecatile , insinuarile (barfele) celor din jurul meu.De fapt am avut o singura iubire adevarata . Celelalte ,din facultate ,sau care au urmat dupa despartirea de cel pe care l-am iubit inca de la inceput ( la prima vedere ) au fost trecatoare . M-am intrebat deseori cum de nu m-am indragostit de nimeni in toata perioada facultatii ? Doar au fost multi care au dat semne ca m-ar fi placut , dar chiar daca au facut primul pas , eu nu m-am grabit sa le raspund intocmai. Iar daca au fost cativa ,carora le-am acceptat avansurile, ele s-au rezumat la simple plimbari prin parc sau invitatii la teatru, film , opera etc. Cea mai lunga perioada petrecuta cu cineva in studentie a fost cu medicinistul acela despre care am mai povestit . S-a dovedit insa, mai tarziu , ca nu a fost nici aceasta o iubire adevarata (profunda) devreme ce in timpul acela m-am indragostit de cel care mi-a fost harazit, primul si ultimul barbat din viata mea pe care l-am iubit cu adevarat. Iubirea aceasta a fost la inceput ca toate iubirile, frumoasa ,dar ulterior s-a complicat sau am complicat-o noi intrucat ea a durat doar din toamna pana-n primavara . De fapt aceasta” complicatie „a fost cauza despartirii. Pot spune ca ceea ce sesizasem atunci ,cu durere in suflet , ca „noi nu ne intelegeam ” unul pe altul , desi ne iubeam , este adevarat si acum. Desi au trecut multi ani de cand ne-am casatorit , aceasta complicatie in viata noastra a persistat. Cine ar putea sa creada ca asemenea casatorie „complicata ” a putut sa reziste ?

            Totul a plecat si inca mai pleaca de la lipsa de comunicare . Ai impresia , mai ales la inceput, ca iubirea nu are nevoie de explicatii , de vorbe . Ei bine, a avut tot timpul. Cand i-am spus asta, cu mahnire in suflet ,ca „noi nu intelegem” mi-a raspuns disperat :”cum poti sa spui asta, tu iti dai seama cat ma doare „? Pai da, dar de ce nu m-a intrebat, tu ce nu intelegi ? Poate i-as fi spus atunci ca eram sub influenta a ceea ce se barfea pe seama lui: ca ia fetele pe motocicleta si le duce in padure, ca este afemeiat, ca pana la varsta aceea,(28 ani) nu avusese o legatura trainica, desi roiau fetele in jurul lui , ca el ar fi vrut sa aiba cu mine doar o relatie trecatoare ca toate celelalte de pana atunci. Nu m-a intrebat, iar cand ,acolo ,unde eram (intr-o padurice frumoasa) si ne vorbeam fara sa clarificam neintelegerea ,am considerat ca o mana lui pusa pe piciorul meu era un gest indecent. 🙂 Mi-am spus : iata , „lumea” a avut dreptate, iar el nu spune decat ca-l „doare” constatarea mea. Prin” nu ne intelegem ” voiam sa-i spun ca nu putem sa ne transmitem clar ,cu tarie ,ceea ce simteam cu adevarat fiecare unul pentru altul. Ei bine , toate acestea nefiind clarificate au condus in scurt timp la despartirea noastra care a durat 5 ani.

            De fapt ea nu s-a produs asa „tam -nisam” ci se intrezarea cu mult timp in urma (cel putin asa simteam) dupa ce ne intorsesem din vacanta de iarna, de la munte , unde petrecusem revelionul impreuna . Am fost cu un grup de prieteni , la Busteni , pentru trei zile . Eu acceptasem propunerea cu ceva timp inainte cand a si cumparat biletele dar ,ulterior ,am primit un telefon de acasa ca mama mea a facut operatie de hernie si trebuie musai sa merg acasa . Eu , indragostita fiind , i-am mintit pe ai mei ca merg in tabara cu copiii , iar lui nu i-am spus despre mama decat cand am vazut ca planuia sa mergem dupa revelion cu prietenii aceia la Piatra Arsa ca sa schieze. Ei bine, m-am dus si acolo.Nu zic ca nu a fost frumos , dar nu eram pe deplin fericita. Ea (fericirea) era umbrita de remuscarea ca ii mintisem pe ai mei si ca nu am fost acasa cand au avut nevoie de mine . La intoarcere ,cand am ajuns in Bucuresti, eu urma sa merg acasa la mine (cele cateva zile de vacanta ramase) iar el la fel, la „acasa” lui. Cand am ajuns in autogara , gata sa urc in autobuz, ma trezesc( ” hodoronc -tronc”) ca vrea sa mearga cu mine la parinti. N-am putut sa-i spun decat ca „nu este momentul”. Cum sa-l iau cu mine cand ai mei habar nu aveau pe unde am umblat ,si cand stiam ca mama era ne refecuta pe deplin dupa operatie , plus de asta cum era sa se trezeasca la usa ei cu un necunoscut ? De fapt, ii spusesem cand mi-a facut propunerea mai inainte, cand ne aflam pe munte, si am avut impresia ca a inteles. De ce imi amintesc astfel de amanunte ? Pentru ca , se va vedea mai tarziu , acel amanunt a fost
            cel care a schimbat cursul firesc al unei iubiri adevarate. Am aflat abia dupa ce ne-am casatorit , cand mi-a spus chiar el ca, daca l-as fi luat cu mine acasa (la parinti) m-ar fi cerut de sotie inca de atunci. Of, ce tarziu ! Cand un lucru nu se face la timpul lui parca nu mai are aceesi valoare sentimentala. 😦

            Si, totusi , tot „raul a fost spre bine”. Mi-am pus adesea intrebarea ce s-ar fi intamplat daca ne-am fi casatorit atunci ?Ei bine, cred ca ne-am fi stabilit acolo, in localitatea aceea din Baragan. Si ?? Pai n-ar fi fost bine . Si el recunostea ca statul in acelasi loc cu parintii nu este benefic pentru niste tineri casatoriti. Plus de asta ,daca ar fi fost asa, toata perioada aceea de 5 ani, pana la casatorie , n-ar fi existat . Adica , nu as fi profesat la scoala din Dimbovita unde mi-am pus in valoare fara doar si poate experienta acumulata in cei trei ani de stagiatura petrecuti in Ialomita. In primul rand , munca cu pionierii este cel mai bun exemplu. Fiind instructoare de pionieri(echivalent cu director adjunct) am avut o activitate foarte reusita , as zice .Scoala, care era condusa de un director ramolit si incompetent si care se afla intr-o sare de inertie s-a trezit din amortire. Veneam de la o scoala unde profesorii erau foarte bine pregatiti. Directorul scolii , orice as fi spus despre el , intrucat am avut multe conflicte , era un bun administrator si f.bine pregatit profesional. De fapt , inainte si dupa ce am plecat de acolo, au fost promovati la inspectoratul judetean multi dintre profesorii de acolo. Doi dintre ei au fost inspectori generali , inca vreo trei-patru inspectori de specialitate ,printre care si sotul meu ,iar mult mai tarziu o eleva de-a mea. Am avut deci de la cine sa invat ca apoi sa-mi impartasesc experienta.

            Asadar ,in cei doi ani cant am stat acolo, am organizat doua expeditii scolare in Bucegi , am pus la punct cabinetul de biologie ,cu pasari impaiate de manuta mea , plus diorame cu plante si incluziuni plastice cumparate de la gradina botanica , acvariu si alte materiale didactice (mulaje de fructe si legume )tot de manuta mea facute, bineinteles impreuna cu elevii. Am crescut viermi de matase ,ducand ciclul biologic pana la sfarsit (o premiera, in perioada aceea ) obtinand la final cativa (4-5)saci de gogosi . 🙂 Se mirau toti cum de am reusit ? Profesoara de biologie careia ii luasem locul nu reusea sa-i duca nici pana la prima varsta . Toate acestea mi-au adus mari satisfactii dar si o droaie de anchete , in urma unor reclamatii facute de” bietul „director de scoala, care nu stia cum sa faca sa ma obtructioneze de teama sa nu-i iau locul pe care zacea de vreo 8 ani.Ei bine, a scapat momentan de mine, fiind promovata la judet pe fctia aceea politico-administrativa . Asta este, la randul ei , alta experienta pe care nu as fi avut-o daca m-as fi casatorit atunci cand ar fi trebuit. Sa simti gustul puterii nu este lipsit de importanta , chiar este ceva placut. Visasem inca de mica sa ajung profesoara . Eleva fiind credeam ca a fi profesor este cel mai grozav lucru. Dupa ce am ajuns profesoara imi ziceam ca cel mai bine ar fi sa fii inspector, iar cand am ajuns pentru scurt timp intr-o munca de control, iar dupa ce am „gustat” putin din ea, era gata sa ajung si mai sus, a sosit el si …ne-am casatorit . Alt punct de cotitura, deci. Mi-am pus din nou intrebarea, ce s-ar fi intamplat daca el (viitorul sot)nu ar fi venit la Targoviste si nu ne-am fi reluat vechea si ne-uitata dragoste ? As fi ramas in fctia de la utc si cine stie ce ar mai fi fost ?! Bunaoara, mai mult ca sigur, „cineva” nu spun cine , nu ar fi ajuns sa ma inlocuiasca din fctie , apoi sa fie promovata la CNP si CC apoi sa ajunga sotia lui NC . Cum mi-a spus candva mama-sa nu as mai fi fost „steaua ei norocoasa „. Cand am fost intrebata -dupa casatoria cu el( fiu de preot , cununata in biserica de 8 de preoti , nasul nostru fiind tot preot) pusa fiind in discutie pentru excludere din fctie – cum de pot sa dau cu piciorul la sansa de a fi si mai sus ?Ei bine , le-am raspuns atunci ca „numai viata va stabili daca am facut bine sau rau”. Si a stabilit , nu ? Ce s-o fi intamplat cu ei dupa revolutie ? Stiu doar de una si imi este de ajuns . N-as fi vrut sa trec prin ce a trecut ea…

            Eu insa am mers mai departe pe calea mea , as spune o cale mai buna decat daca as fi ramas pe loc in Ialomita, in caz ca m-as fi maritat cand iubirea era in toi. Iar, dimpotriva , daca as fi ramas in continuare in fctie, adica nu m-as fi maritat , as fi renuntat la el asa cum mi-au cerut mai marii de la CC, ce s-ar fi intamplat daca as fi urmat calea muncii de partid pana la revolutie ? Mi s-ar fi intamplat orice si nu de bine. Hmm …cateodata ne amuzam (eu si sotul)pe tema asta (adica ce as fi ajuns) . As fi fost precum Gainusa , alungata si fugarita de revoutionari ea fiind atunci prim -secretar la Ialomita . Brrrrr!!

            va urma

        • Stely said

          Ah , da ? Ma bucur pentru dvs si in acelasi timp va invidiez. Sejur placut in continuare ! Va astept sa veniti vesel si gata sa ne povestiti peripatiile din excursie. Dar sa nu fie pacaleala de 1 Aprilie!! 🙂

          P.S. Tocmai ce am însăilat’ povestea vietii mele…’. De azi de dimineata am tot muncit la ea . Atat de mult am scris incat nu pot nici macar s-o recitesc . Cred ca va trebui s-o fragmentez in mai mule episoade. Sa vadem insa daca imi va mai placea la recitire. 😯

    • pe aceeasi tema de vizionat:

  2. Stely said

    Oare cu cine o tine D’Artagnan la meciul de tenis ce se dsfasoara acum , pe Digi sport :
    cu elvetianul Roger Federer sau cu basarabeanul (roman de-al nostru) Radu Albot ?
    Eu tin cu al nostru … 🙂 Joaca exccelent, nu de-altceva .

    • RALG said

      Cred ca gasconul a tinut cu cantonezul nu cu moldavul… ceea ce nu i se poate reprosa…

      • Stely said

        Pai cand a jucat Irina Begu cu canadianca nascuta in Romania,(Bianca Andreescu)eu am tinut cu Irina . Dar dupa ce a batut-o a doua oara 😒, i-am „spus” atunci Biancai : de acum sa faci bine sa iei din nou trofeul . Pana acum sunt semne bune … A ajuns in turul patru cu o victorie mare , facand-o victima pe campul de bataie pe Angelique Kerber (a doua oara !!) . Eu ii urez sa ajunga in finala ,unde sa dea peste Simona noastra . Sa vezi atunci meci ! Doamne ajuta!

        P.S. Imi pare rau de Monica Niculescu . Era cat p’aci s-o bata si pe Wozniaki . A avut reveniri in ambele seturi. In setul doi de la 4-1 a ajuns in tie break , dupa ce a ratat 4 mingi de set .Meciul a fost la fel de spectaculos ca cel jucut cu Muguruza.

        • Nu prea tin cu Irina Begu. Nu-mi place cum joaca si spunand asta ma refer la semnificatia „tenisului total” si in partile sale „fizice” vizibile in teren si (mai ales) la cele „meta-fizice”, sesizabile indirect in jocul de tenis… „partida interioara”. Bianca e altceva. Asa grasuta cum e, poate deveni o noua Arantxa Sanchez. Stiu ca d-voastra sunteti „patrioata cu orice pret” (probabil ca intr-o viata anterioara ati trait pe vreme lui Gelu, Glad si Menumorut), dar, in tenis, (vorba lui Patrascanu) inainte de a fi „patriot” sunt(em) om/oameni (ma rog mai putin cand este vorba despre fotbal, si uneori nici atunci). Asa ca daca joaca Novak Djokovic cu Marius Copil, na acuma, tot cu Nole o sa tin… sorry.

          Dar intr-adevar o finala Simona – Bianca ar fi din n-shpe punct de vedere o atractie fabuloasa… si un premiu de frumusete pentru Romania planetara…

      • d'Artagnan said

        Eu țin cu Federer și dacă ar juca contra mea.

  3. Dl.Goe said

    Update: On topic un articol AICI – Nu este nevoie de o explicație.

  4. RALG said

    “Be yourself; everyone else is already taken.”
    ― Oscar Wilde

    • RALG said

      Nimic nu este așa de atent păstrat și așa de prostește pierdut, ca virginitatea.

    • RALG said

      – Ești o proastă.
      – Dar sunt frumoasă.
      – Cine ți-a spus?
      – Tu.
      – Și m-ai crezut?
      – Da.
      – Ești o proastă.
      – Dar sunt frumoasă.

    • RALG said

      Mos Vasile, taran de vaza in satul lui, s-a dus la pescuit.
      Si a prins pestisorul de aur:
      – Da-mi drumul, mosule, si-ti voi indeplini trei dorinte! zise pestisorul.
      Si uite-asa, s-a intors mos Vasile de la pescuit cu trei vaci.

    • RALG said

      Chuck Norris intelege femeile.

    • RALG said

      In timpul unei patrulari de noapte, un politist gaseste pe o straduta un om care zacea intr-o balta de sange, cu un cutit infipt in spate.
      Incercand sa-l ajute il intreaba:
      – Te doare?
      – ” Numai cand rad”, raspunde ranitul.

    • RALG said

      Doua prietene:
      -De unde ai inelul asta?
      -Mi l-a darut un tip ca amintire…
      -Ce tip?
      -Nu-mi amintesc!

  5. RALG said

    Nu am facut niciodata bungee jumping, am venit pe lumea asta din cauza unui cauciuc rupt.
    Nu as vrea s-o parasesc la fel…

  6. RALG said

    Baietii buni merg in Rai. Baietii rai merg in Raiul femeilor.

  7. 1 Aprilie… he-he-he ce pace si liniste, nimeni nu mai pacaleste pe nimeni si ce vâlvå si talmes-balmes mai era odinioara cand de 1 Aprilie era ziua de nastere a d-lui Goe si a Hanului Muschetarior…

  8. „Omul e singura creatura care refuza sa fie ceea ce este” – Nu stiu cine a zis, dar cred ca avea dreptate… Acuma daca acest „refuz” o fi cu folos, o fi de bine, o fi de rau, o fi de ajuns, nu mai stiu… Dar (oricum) ceva e putred in Danemarca…. in acest bizar si contradictoriu enunt.”Tu” ce crezi? aceasta-i intrebarea (100% retorica) a zilei (a treia zi de 1 Aprilie)…

  9. Saptamana trecuta am fost in excursie la Washington DC de The National Cherry Blossom Festival… Super-cool… A fost o saptamana foarte plina… atat de plina incat n-am avut timp sa-i fac nicio surpriza (pacaleala) conului Dorin (ale Tudoran) care locuieste pân zona… Poate ar fi trebuit sa-i fac cunostinta cu dl.Goe… Cine stie cand mai ajung pe malul Potomacului…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: