(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

O minciună

Posted by Arca lui Goe pe aprilie 8, 2019


Terminasem clasa a-VIII-a si fusesem admis la un liceu de mare prestigiu, dupa un examen cu peripetii si concurenta acerba. Am intrat (vai mie) la limita caci, cu o frivola inconstienta, m-am prezentat la examen fara nicio pregatire, bazandu-ma exclusiv pe „talent”. Nu numai ca nu facusem „meditatii” (pe care parintii mei oricum nu si le-ar fi permis) dar n-am facut nicio pregatire speciala pentru examen, in afara de ce învatasem la scoala in timpul anului, ceea ce mie mi se parea ca trebuie sa fie absolut suficient. Câtă vreme ceilalti stateau in casa si toceau la mate si la romana eu profitam de vremea buna si jucam toata ziua fotbal afara. In clasa a-VIII-a eram deja independent cu lectiile si cu examenele asa ca parintii mei nu interferau aici. Mama ma mai intreba din cand in cand daca n-am nevoie sa revad materia, sa memorez comentarii, iar eu ii raspundeam ca nu, ca am invatat in timpul anului si stiu, iar mama imi spunea, „Bine, am incredere in tine”. In prima zi am avut examenul la mate si ne-au anuntat (asa hodoronc-tronc) ca cine are chef poate opta sa dea al doilea exemen la fizica in loc de romana, caci doară era vorba de un mare-liceu-mare de mate-fizica, nu de filologie. Fara sa clipesc am hotarat sa dau la fizica. Din cei aproape 1000 de candidadti pe cele 180 de locuri, am fost 6 (sase) care am acceptat spontan propunerea de a evita examenul la limba romana. Pentru mine nu conta caci oricum nu facusem, nici pentru română, nici pentru fizică, vreo pregatire speciala, era asadar tot una din acest punct de vedere. Probabil ca daca n-as fi avut posibilitatea sa fac aceasta alegere ad-hoc (de care pe moment toata lumea s-a ingrozit cand a auzit ce-am fost in stare sa fac, familie, rude, prieteni, cunostinte, profesori) n-as (mai) fi intrat la acel liceu atat de prestigios. Eram asadar in vacanta de vara, inainte de a merge la liceu. Eram cu mama prin centru si ne-am oprit la un stand cu carti, caci deh, încă de pe atunci eram mare „cărturar”, iar acolo am vazut un volum cartonat care se intitula „Astrofizica generala”. M-am uitat prin el si am ramas cu gura căscată. Eu, mare pasionat de astonomie, stiam câte ceva despre cum functioneaza uinversul din niste povesti spuse de tata si (mai ales) dintr-un manual de Astronomie pentru liceu, scris prin anii 50-60 (da, da, pe vremea aia se facea astronomie in liceele cu profil real), asa ca ceea ce vedeam in cartea cea noua m-a lasat siderat. Astrofizica facuse progrese remarcabile de care eu habar nu aveam si care se insirau, capitol dupa capitol, in cartea aceea. Am inceput sa ma milogesc de mama sa mi-o cumpere. Costa 13 lei. Enorm. Eram oameni saraci, intr-o tara saraca, intr-o eră săracă. 13 lei pe o carte (inutilă) de Astrofizică era mult. Si la modul absolut (căci era pretul pâinii pe doua zile), si la modul relativ (căci putea părea o cheltuială absolut inutilă in ochii oricui altcuiva in afara de ai mei). I-am spus mamei că e carte care o să-mi trebuiască, întrucat eu asta vreau să mă fac, astonom, iar librarul mi-a cântat în strună, „Da doamna, stiinta e viitorul. E o carte care o sa-i trebuiasca la liceu”. Mama „s-a lasat pacalită” si zicand (iarasi) că are încredere în mine mi-a cumparat cartea. Deh, eram baiatul mamei si doar ce intrasem la cel mai prestigios liceu… Am citit cartea din scorta in scoarta, si am invatat lucruri uimitoare de acolo. De cateva ori am avut ocazia sa impresionez pe cate cineva (unul, alta) cu cunostintele mele de astonomie, dar astronom nu m-am facut (si slabe sperante sa mai ajung vreodata) si altminteri cartea nu mi-a trebuit (intrucat n-am făcut niciun ban cu astofizica, nici cât să recuperez cei 13 lei platiti de mama). Acuma când am câte odata ocazia să constat că iarasi am rămas în urmă cu progresele astofizicii, mă incearca asa o senzatie de disconfort pentru că am mintit-o pe mama, după cum se va fi dovedit pana la urma.

15 răspunsuri to “O minciună”

  1. neamtu tiganu said

    cunosc pe cineva care scrie capodopere de planeta ou fara sa aiba habar de astrofizica sau de orice altceva, deci se poate.
    Eu am intrat cu fruntea sus la liceul Ion Creanga, cred ca erau peste 10 pe un loc, nu avea decit vro 100 de locuri, dar mi s-a intimplat in clasa VII-a.

    Emotii am avut cu fi-miu, cind a venit in Germania nu stia un cuvint nemtesc si deci l-am dat la o scoala din aia de categorie joasa. Mi-e lene sa povestesc sistemul de scoli german. Dar dupa numai citeva luni profesoara de germana care era si diriginte a chemat-o pe nefasta la scoala si i-a zis ca trebuie sa mearga neaparat la gimnaziu si ca e bucuroasa ca inainte sa iasa la pensie a avut un asa elev.

    Zilele trecute am primit minunata veste ca nepoata a indeplinit baremul de a intra la gimnaziu. Aici se intimpla in clasa IV-a, mai ales in Bayern e extrem de dur sistemul.

    • Ca scria capodopere (po-etice) cu planeta ou si in genere cu „Koskosul germinativ”, n-ar fi fost bai daca n-ar fi insistat la betie (si parea mai tot timpul beat de sine insusi) ca ar fi fiind vorba de niste teze stiintifice… (basca partea artistica, filozofica si mistica)… In top se afla faptul ca nu era in stare sa tolereze niciun comentriu sau vreo replica in afara celor care erau explicit si exhaustiv laudative la superlativ. Combinatia era de un haz nebun, iar omul un fanfaron monumental. Pacat ca n-a rezistat in blogosfera, retragandu-se in rezarvatia Facebook unde poate sa se declare monument al naturii si sa admita in zona sa de creatie numai mesaje stenice si incurajatoare. Oare ce-o mai face? Cu ce s-o mai ocupa?

      P.S. Felicitari pentru linia genealogica de succes (la trecutul mare, mare viittor) care strabate prin durele sisteme de educatie germane.

  2. Dl.Goe said

    On topic o recomandare de lectura: legende urbane – Ce făceam la școală – de Selma IUSUF

    Sau altfel spus o mica ilustrare instant a esentei anume care ma face sa o iubesc pe Selma Iusuf, „cea de acum care pare că s-a tulburat cu timpul, și-a urîțit fața și sufletul sau și l-a împietrit, nu știu.

  3. 10 Aprilie 2019

    Vesti de azi – stiri de o zi – pentru peste 50 de ani… Ce impresii si-or forma oamenii in varsta de 50-60 de ani care ar citi aceste stiri de o zi, de azi, in anul 2069 (peste fix o jumatate de secol)? Cum le-or interpreta? Cum le-or intelege? Esenta, ponderea, importanta? Cine stie?

    1. Trăia o viață de prințesă, acum trebuie să muncească: “Sunt nimic, nimic!”A reușit să trăiască bine-mersi pe seama internetului prin intermediul Instagram. Doar că asta n-a ținut prea mult și acum a ajuns să plângă din cauza asta. O tânără a aflat cu stupoare că nu i-a mai rămas decât munca. Așa a creat un viral care a ajuns subiect de discuție pentru oameni din întreaga lume. Ea i-a acuzat pe cei care o urăsc pentru eșecul ei.

    2. Ce se întâmplă când moare Dalai Lama. Chinezii își doresc sfârșitul instituției. Dalai Lama a fost transportat la spital, după ce a acuzat dureri în piept. Liderul spiritual tibetan a efectuat un control medical într-un spital din New Delhi, iar medicii au anunțat că starea sa de sănătate este stabilă. Tenzin Gyatso a recomandat, în 2014, ca după moartea sa să nu mai fie ales alt Dalai Lama.

    3. Bebeluş de doar două luni, abandonat de mama lui în cimitir, printre morminte! Este revoltător ce a făcut acestă femeie O mamă şi-a abandonat fiul de doar două luni în cimitir.

    4.Cazul Mihai Pleşu: trebuie condamnaţi părinţii pentru greşelile copiilor?… Eh, nici nenea Plesu (nea Plesu?!) nu mai e ce-a fost… arestarea filului lui Andrei Plesu nu mai starneste nicio patima in HUVACA sau oriunde altundeva, nici macar aiurea-n tram-vai… Fugit irreparabile tempus.

    5. Conversaţii filozofice cu un copil de 3 ani. Despre melci, moarte şi dragoste „Ce se întâmplă cu noi când murim? Ajungem sub pământ şi ne mănâncă melcii, nu-i aşa?”, mă întreabă cu ochi mari fetiţa în vârstă de 3 ani pe care o ţin de mână. Mă uit cu drag în ochii ei şi îi spun că da, ajungem în pământ sau putem cere să fim incineraţi, dar nu ne mănâncă melcii, pentru că ei sunt nişte drăguţi şi în plus, nu le place carnea de om. În schimb, ne ”mănâncă” viermii. Îi explic procesul. Înţelege.

    6. Una dintre cele mai mari surprize din istoria tenisului. Deznodământ incredibil la un meci feminin desfăşurat pe hard… În turul 1 al turneului ITF de la Sunderland (hard, indoor), Jessika Ponchet (Franţa, 201 WTA, 22 de ani) a condus-o pe Tara Moore (Marea Britanie, 479, WTA, 26 de ani) cu 6-0, 5-0 şi 40-30.Moore a salvat acea minge de meci, încă una la 5-2 şi apoi a egalat, Ponchet a reuşit să preia conducerea, 6-5, dar Moore a dus setul în tie-break, pe care l-a câştigat la 7. În decisiv, britanica a condus mereu şi s-a desprins decisiv de la 3-3, desăvârşind astfel o revenire incredibilă. Scorul final a fost Tara Moore – Jessika Ponchet: 0-6, 7-6(7), 6-3 , după două ore şi 16 minute de joc.

    Si la sfarsit cea mai gogonata:

    7. Cum va schimba lumea generaţia Alfa, cea mai bogată şi cea mai longevivă generaţie din istorie. Copiii născuţi după 2010, respectiv generaţia Alfa, vor schimba radical lumea în care trăim, în bine, sunt cei mai flexibili oameni, care se pot adapta foarte uşor la schimbări şi, poate cea mai importantă caracteristică a lor, suferă de prezenteism. Ştiri pe aceeaşi temă Epistola sfâşietoare scrisă de Maria Tănase pe patul de moarte: „Caută… O şcoală din Focşani se implică în campania de construire a primului s… Copiii de 2 şi 5 ani bătuţi cu bestialitate de tată au ajuns în grija … Copiii născuţi după 2010 vor schimba lumea. Aceştia vor fi cei mai numeroşi, cei mai educaţi şi vor beneficia de cea mai bună situaţie financiară din toate timpurile. Cel puţin aşa susţin specialiştii, care îşi pun mari speranţe în generaţia Alfa. Obişnuiţi cu telefoanele şi tabletele încă de mici şi dependenţi de tehnologie, aceştia vor fi în permanentă comunicare cu ceilalţi, doar printr-un click.

  4. neamtu tiganu said

    Baiatu lui Andrei Plesu!!! Cum era cu aia care nu sare departe de ailalta?

    Ce ramine dupa noi.. opere, copaci plantati si copii, nepoti,

    Cred ca l-am batur pa Plesu, nu am eu opere, decit una si aia… da fi-miu va fi in curind prof univ in Ge, la o mare Fac. Sa nu-ti plezneasca aorta de mindrie, ca fiecare tigan isi lauda ciocanu…

    • Profesor Universitar (direct profesor? nu tu asistent, lector, conferentiar…) in Germania la o mare Facultate (ce facultate?) nu e putin lucru si desigur ca merita sa se li se umfle putin pipota de mandrie parintilor (ci nu sa plezneasca aorta – Doamne fereste)… Dar ce materie va preda onorabilul profesor? Daca nu sunt indiscret…

      • neamtu tiganu said

        In Ge profii univ se recruteaza altfel decit in Ro. Se recruteaza din cei care au experienta in industrie, dar in cercetarea din industrie. Ar fi multe de povestit de sistemul german, dar… e extrem de deosebit de cel pe care-l cunostem din Ro, sau chiar din alte parti.. in Ge legatura dintre univ si ind si chiar programele guvernamemtale/europene joaca un rol esential.

        Inca nu e 100% sigur, dar speram ca va preda rezistenta materialelor cu focus asupra materialelor compozite.

  5. RALG said

    – Ce faci în concediul ăsta ?
    – Vroiam să fac inconjurul lumii, dar nevastă-mea vrea să meargă în altă parte !

  6. RALG said

    Unii cred că ţestoasele trăiesc mult. De fapt, ele traiesc putin dar încet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: