(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for mai 2019

pro-Ze

Posted by Arca lui Goe pe mai 22, 2019

1. pro-Zei (îi lipsește poezia) – invers – Oferă oricărui lucru destul „timp” și el se va transforma în opusul său. Inevitabil… inconturnabil… inexorabil… indubitabil. Și pentru că, (după) cum (bine) se știe, timpul nu există (lumea desfășurându-se de la sine într-o atemporalitate deplină și înfricoșătoare, da, da, nu te mai tot mira ca prostul în bâlci), înseamnă că, de fapt, fiecare „lucru” este (de la bun început şi până la tragicu-i sfârşit) inversul a ceea ce este. Viceversa. Iubita frumoasă este urâta urâtă. Dragostea este dispreţ. Iubirea e ură şi tot asa. Fii deştept, vei fi prost. Fii tânăr, vei fi bătrân. Există, vei fi ex-terminat. Andrei Pleşu este Gigi Becali. Singurul imuabil, ce rămane perpetuu el însuşi, mereu egal sieşi cu zero, este dl.Nimeni, de altminteri singurul care (deşi absent, absint şi neantic) întelege perfect ce spunem noi aici (nimic). Nimicul este sigurul „lucru” (?!!!?) care îşi este sieşi opusul. Inversul lui „nimic” este (tot) „nimic”. In niciun caz inversul nimicului nu este ceva (ceva este, fiind, inversul lui altceva)… Cei dintâi vor fi cei din urmă. Adună-te (de pe drumuri), te vei risipi. Răspândeşte-te (în lume), vei disparea. Fii deschis la minte, vei fi încuiat, fi luminat, vei fi obtuz… Inspiră(-te), vei fi expirat. Fii dumnezeu, vei fi (ca) dracul. Şi viceversa. Cei din urmă vor fi cei dintâi. Viceversa. Mă ai înţeles? Ai înţeles ceva? Ai înţeles pe dracu. Şi nu că n-ai înteles nimica (ce Dumnezeu să fi înţeles), ci ai înţeles altceva. Ai înţeles invers. Pe dos. Aiurea. Anapoda. Indiferent ce eşti, ce ai, ce crezi, ce speri, ce faci (apropo ce mai faci?)… fi pregatit pentru invers. Vei fi nepregatit. Dumnezeu cu mila. Dracul cu sila. Şi tu cu poanoasele. Orbule, în tranzitie (petrecere) către nimicul absolut, picat ca musca-n lapte, „în epica săracă… (un om pe moş jucând, devine ce se joacă)„… Te-ai „trezit” fără de voie într-o realitate incertă, confuză, ambiguă, scăpătată, consumată, (ca şi) inexistentă, o realitate în care tot ceea ce există, există pentru că nu există, şi tot ceea ce se întâmplă, se întâmplă pentru că nu se întâmplă. Nu se întâmplă nimic. Nicio surpriza. Nicio sperantă. Fiecare efect se opune (total) cauzei care l-a produs, anuland-o. Vei „adormi” fără de voie într-o realitate incertă, confuză, ambiguă, scăpătată, consumată, (ca şi) inexistentă, o realitate în care tot ceea ce există, există pentru că nu există, şi tot ceea ce se întâmplă, se întâmplă pentru că nu se întâmplă. Nu se întâmplă nimic. Nicio surpriza. Nicio sperantă. Fiecare efect se opune cauzei care l-a produs, anulând-o. Dar… Dacă „azi” eşti prost, urât, sărac, bolnav, bătrân, nefericit, bucură-te. Vei fi viceversa. Cândva. Cât ai clipi. Vei fi ceea ce eşti: opusul tău, în acest univers invers si inexistent. Oferă oricărui lucru destul „timp” şi el se va transforma în opusul său. Inevitabil… inconturnabil… inexorabil… indubitabil.

2. pro-Zel (triunghiul Bermudelor): – Dupa cum bine se stie (?!), numerele 1, 2, 3 sunt magice. Nu sunt singurele numere magice dar sunt numerele magice de baza… din care deriva (aproape) toate celelalte magii. Despre magia lui unu si lui doi (care impreuna fac trei), ca si despre magia altor numere (e, i, pi y comprise), am mai pomenit si vom mai pomeni poate alta data.  Acum insa este vorba despre trei. Magia simbolica a numarului 3 se poate identifica cu usurinta intr-o mare de situatii, pretutindeni in spatiul complex si multi-dimensional al universului uman si inuman: „Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh este treimea către care îşi îndreaptă toţi credincioşii speranţele şi rugăciunile. Datorită acestei noţiuni, numărul trei’ a căpătat valenţe noi. El semnifică unitatea şi întregul, o entitate completă. Multe din evenimentele majore din Biblie se întâmplă în trei zile sau în a treia zi. Învierea Domnului are loc a treia zi, după ce fusese răstignit şi înmormântat. Numărul trei are adesea semnificaţia de mântuire, de izbăvire din necaz. Moise îi cere Faraonului să îi lase pe israeliţi să meargă trei zile în pustiu şi să aducă închinare lui Dumnezeu. Tatăl Sfânt se arată poporului său pe muntele Sinai, după ce acesta s-a rugat şi s-a sfinţit trei zile. Dărâmaţi acest Templu şi Eu îl voi ridica în trei zile’, le spunea Iisus evreilor, referindu-se la Templul trupului Său’„. Dupa cum spunea (precum altii) si Sergiu (un sergiu oarecare, erou secundar al unei pvestiri de nimic, intitulata „O betie, doua betii”) ce n-a fost inca scrisa – ceea ce n-o face insa sa fie mai putin existenta), Sfanta treime este si unime… la fel precum cele trei quarkuri care alcatuiesc protonul ii confera acestuia sarcina electrica elementara egala cu „unu” (2/3 + 2/3 – 1/3 = 1). Mult trei in acest Univers. Eu unul trebuie sa am grija de trei cate trei… De trupul, de sufletul si de mintea mea. De trupul, de sufletul si de mintea sotiei, de trupurile, sufletele si mintile copiilor mei… Intrucat nu sunt Dumnezeu (cel putin dupa stiinta mea de acum) felul in care port de grija sfintelor treimi mai sus pomenite (dar si multor altora pe care le trec sub tacere), este departe de a fi unul total… Ajut si eu cum pot (cand mai mult, cand mai putin), lasand (de voie, de nevoie) libertatea fiecarui „quark” de a se ajuta si singur cu resursele sale interioare… pe care trebuie sa contez ca pe mine insumi (unul)… In fine, m-am luat cu vorba, si am deviat de la subiect, in interiorul subiectului (vast, loc cat cuprinde pentru rataciri, regasiri, recreatii)… Sfanta treime pe care voiam s-o aduc nitzel in actualitatea cuvintelor este o alta, formata din: entitatea care vorbeste (bunaoara eu, palavragiul), entitatea despre care se vorbeste (bunoara magia numarului trei, sau alte baliverne) si entitatea careia i se vorbeste (bunaoara tu, martorul, spectatorul, observatorul mut ca lebada murindă)… (O „tri-lemă” din care nu se poate iesi, am zis?)               

3. pro-z-Elitism (dl.Plesu, un leu si 71 de ani): – în curs de articulare.

4. pro-Zeu (Eros): In tinereţe dl. pre-pre-Liiceanu a trăit foarte mult şi şi-a construit o carieră solidă, pentru ca îşi săruta soţia în fiecare dimineata (ceea ce îi aducea noroc, spor şi încredere neţărmurită)… Fiecare zi era pe atunci o auroră spectaculoasă. Pe acum lucrurile s-au schimbat. In fiecare dimineata dl. Prepeliceanu trăieşte cu 5 ani mai puţin, întrucât nu-şi mai sărută soţia. Nu are cum, căci soţia sa doarme în camere separate, iar d-lui nu-şi permite să intre în acele camere separate şi s-o deranjeze din somn, cu asemenea superstiţii puerile. Nu e de mirare că nici cariera d-lui pre-pre-Liiceanu nu mai e aşa de aureolată ca pe vremuri. Deh, ale bătrâneţii valuri.

5. pro_zErou (LC): – în curs de articulare.

 

 

 

Posted in Arcaluigoeologie, Maruntisuri fundamentale, Parerea lui Goe, Povestiri de nimic, Proză scurtă | 63 Comments »

Adevarat sau fals?

Posted by Arca lui Goe pe mai 17, 2019

Se spune (si nu o spunem noi, că cine suntem noi s-o spunem si s-o generalizăm?, nobody, ci stiintificii) că bărbatii care isi sărută sotiile dimineata au mai mult succes in carieră ba chiar că bărbatii care isi sărută sotiile dimineata traiesc cu cinci ani mai mult… Este concluzia la care au ajuns cercetatorii britanici si psihologii germani…  Ce efecte are sărutul matinal sau absenta acestuia asupra nevestelor se pare ca nu se stie. Din doua una, ori pe cercetatorii britanici si pe psihologii germani nu i-a interesat acest aspect, ori problema aceasta a fost mult prea complicata pentru ei… Aviz amatorilor, dar contam si pe opiniile profesionistilor… in timp ce asteptam provincia…

După ce le-a mâncat tone de ruj,
Femeile,
Înşelate în aşteptările lor cele mai sfinte,
Au găsit mijlocul să se răzbune
Pe Don Juan.

În fiecare dimineaţă,
În faţa oglinzii,
După ce îşi creionează sprâncenele,
Îşi fac buzele
Cu şoricioaică,
Pun şoricioaică în păr,
Pe umerii albi, în ochi, pe gânduri,
Pe sâni,
Şi aşteaptă.

Ies albe în balcoane,
Îl caută prin parcuri,
Dar Don Juan, cuprins parcă de-o presimţire,
S-a făcut şoarece de bibliotecă.

Nu mai mângâie decât ediţii rare,
Cel mult broşate
Nici una legată în piele,
Decât parfumul budoarelor,
Praful de pe antici
I se pare mult mai rafinat.

Iar ele îl aşteaptă.
Otrăvite-n cele cinci simţuri aşteaptă,
Şi dacă Don Juan şi-ar ridica ochii
De pe noua lui pasiune,
Ar vedea-n fereastra bibliotecii
Cum zilnic este înmormântat câte un soţ iubitor,
Mort la datorie,
În timp ce-şi sărută soţia
Din greşeală.

Posted in Arcaluigoeologie | 28 Comments »

FYI

Posted by Arca lui Goe pe mai 9, 2019

Informatia inseamna putere. Pentru a putea face ce vrei, pentru a-ti urma dorintele si pentru a le premedita satisfacerea trebuie sa stii, sa cunosti, sa intelegi, una, alta, sa ai acces la informatii, dincolo de coaja subtire a lucrurilor, dincolo de suprafata vizibila a realitatii. Altminteri risti sa fii ridicol (ridicolă), inadecvat, in contratimp si in răspar cu realitatea. Bunăoară acum ar trebui sa stii ce-i in mintea lui (a ei), a colegului tau (a colegeii tale). E dragut (e nostimă), e sexy (ah), e binevoitoar (e receptivă), ii sclipesc ochii, flirtează cu tine fără rusine, dar… cat de departe o fi dispus (dispusă) sa meargă? N-o fi din partea lui (a ei) doar o joacă nevinovată sau nici atat? Nu cumva ti se pare? Pentru ca vrei sa ti se para (caci deh ai motive, Dumnezeule si cate motive, dai pe dinafara de atatea motive si motivatii). Dar (vai) e insurat (e maritată). O conta? Ah, daca ai stii, daca ai stii! Ai putea sa-ti calculezi miscarile, sa faci pasul urmator, nu sa stai asa ca prostul (ca proasta) cu ochii in soare. Informatia inseamnă putere. Si iata că stii. Universul te ajuta, iti vine in intampinare si iti livreaza informatia. Da, acum stii ca el (ea) te place, te vrea si e dispus (dispusă) să meargă mai departe, daca si tu vrei. Ce să faci? Cum să faci? Altora le e simplu, le e usor. N-au complexe. Tu ai. Iti faci. Dacă individul (individa) o fi vreun dubios (dubioasă) si ramane agătat (agătată), obsedat (obsedată), si iti face probleme, complicatii, de nu mai scapi de el (de ea)? Ah de-ai stii. Informatia inseamnă putere. Si iată că stii. Nici vorba de complicatii, si el (ea), colegul tau (colega ta) nu vrea decât o aventură, scurtă, intensă, un bonus (pe care il meriti din plin), o compensatie pentru viata asta anosta, de rahat, mizerabilă. Universul iti ofera generos si aceasta informatie. Acum stii. Poti actiona. Poti sa faci pasul tău. Iata te-a invitat la o cafea in pauza de pranz. Ti-ai aranjat sa lucrezi de acasă pentru dupa-amiază. Poti sa-l inviti (s-o inviti) la tine. Stai aproape. Sotul (sotia) nu e acasa. Ah, esti însurat (esti maritată). Ei si? Mai dă-l dracului de bou (mai dă-o dracului de vacă). Si asa ti-a mancat zilele, ti-a facut viata mizerabilă. Nu contează. Nu mai contează. Si nici nu e treaba lui (nu e treaba ei). E ceva intim, doar al tau, e secret. Nu trebuie să stie. Nu trebuie sa afle. Oricum asta nu schimba nimic intre voi. Ce atatea complexe? Ce atatea fasoane? Ia să-l suni (să o suni) ca sa vezi dacă e acolo unde stii tu că e. Să nu-ti facă naiba vreo surpriză. Sa te trezesti cu el (cu ea) pe cap. Să-ti strice distractia, cu complicatii inutile. „Bună iubi, ce faci? … Voiam să te sun mai devreme dar m-am luat cu treaba si nu mi-am dat seama cum a trecut timpul, iar acuma, în doua minute, trebuie sa intru intr-un meeting on line. … Bine, hai ca nu te retin. … Da dragul meu (draga mea)… Si eu te iubesc…  Ne vedem diseara. Pa!” inchizi telefonul si adaugi ca pentru tine „Fuck you. Hai siktir să mă pupi in cur.” Te intorci la masa unde el (ea), colegul tău (colega ta), complicele (complicea) te asteptă zambindu-ti săgalnic. Acum stii. Universul si-a facut datoria, te-a informat. E randul tau sa actionezi. Mingea e in terenul tau. Dar dacă n-o s-o poti face? Daca o sa te blochezi? Simti deja mii de fluturi in stomac, ca pe vremuri. El (ea) e mai tânăr (tânără) decât tine. N-o sa te faci de râs? N-o sa te coplesească emotiile? Daca faci infarct? S-au mai văzut cazuri. Ah, dacă ai stii. Informatia inseamna putere. Dar astazi universul este generos cu tine si te lasa sa stii că n-ai de ce să-ti faci grij. Că o să te desurci admirabil. Că vei fi în extaz. Il inviti (o inviti) la tine acasă si el (ea) acceptă. In sfarsit vei avea parte de sex ca în filme. Si atunci de ce mai exista senzatia asta de gheara in piept, aceasta retinere stupidă? Ce mai lipseste? Ce informaitie mai e necesară? Ce nu stii încă? Si universul (stapanul informatiilor) caută si-ti mai oferă încă o informatie, poate ultima, decisivă: mâine vei muri. In mai putin de 24 de ore vei muri. Ceva mai precis în 17 ore, douazeci si ceva de minute, vei muri. Intr-un accident. O masină te va spulbera pe trecerea de pietoni. Brusc memoria ta incepe sa functioneze înainte si-ti amintesti cu claritate această întamplare din viitor. Abia dacă ai o fractiune de secundă să-ti întorci priverea si să vezi masina venind… drept spre tine, în plină viteză. N-ai vreme să remarci niciun detaliu, nu apuci să vezi chipul celui aflat la volan, doar culoarea masinii. Atât. Apoi esti proiectat (proiectă) prin aer si vezi totul printr-o peliculă difuză de sânge care-ti acoperă ochii. Nicio durere. Creierii ti se împrastie pe asfalt, rosu-alb-gri, creierii aceia cu care colectai si prelucrai informatii. Ficatul ti se sparge ca o băsica, amestecand-se cu sânge, cu limfă, cu fiere. Organele genitale care ti-au intermediat accesul la extaz si paradis, sunt amestecate cu maţele si cu fecalele din fostul tău trup. Doar inima rămâne intactă, printr-un miracol, gata de a fi prelevată pentru un transplant. Si medicii o vor preleva de îndată ce ţi se va constata decesul, la spital. Moartea clinică. Poftim, acum ai toata informaţia. Acum, doar acum. Peste o ora totul ti se va sterge automat din minte. Vei uita toate amintirile din viitor. Ti se vor reseta prin orgasm. Si tu stii asta. Informatia înseamna putere. Acum, că ai toată informatia din lume, mai poti să te bucuri de mică ta aventură în desfasurare? Ce să faci? Să ii spui lui (ei) că ai glumit, că a fost doar o joacă, un capriciu, că te-ai răzgândit, că nu poti s-o faci? Si să alergi apoi să-ti re-aranjezi ploile, să-ti re-ajustezi programul anume, pentru un altfel de mâine, născut dintr-un altfel de azi, asa încat să nu fi acolo, pe blestemata trecere de pietoni, la întalnirea cu moartea. S-o eviti, s-o păcalesti, s-o amâni, asa cum ai făcut si până acum în fiecare mizerabilă zi a pretioasei tale vietii. Acum, repede, până când nu vei uita, până când nu ti se va sterge din minte amintirea trupului tău de mâine, însirat pe asfalt. Si dacă va fi în zadar? Dacă oricum nu vei putea să înseli destinul si să-ti salvezi viata? Cum rămâne cu dorinta ta de a intra în atingere cu extazul acesta iminent? Ce se va alege din latura hedonista a fiintei tale? Tremuri. Cum să mai ai chef pentru o amărâtă de partidă de sex ambulant? Cum? Si totusi. După câte se stie proximitatea mortii este cel mai puternic afrodisiac. Dacă o catastofă iminentă si inevitabilă ar ameninta Pământul, în cele mai multe dintre scenariile cu putintă, ultimele zile ale omenirii ar fi o orgie planetară, în care gemetele extazului se vor amesteca cu cele ale agoniei. So, yes. Fuck me baby! Now!

Posted in Maruntisuri fundamentale, Povestiri de nimic, Proză scurtă | 17 Comments »

Tragere de timp (I) – Du-ma acasa mai tramvai

Posted by Arca lui Goe pe mai 5, 2019

Pre-ambul: Pentru ca intamplator si momental nu avem nicio tragere de inima pentru a compune in cuvinte scrise povestile de nimic pe care le avem in cap (nimicul germinativ, dativ si asa mai departe, (in)vocativ chiar, Nimicule, Bibicule!…), ne-am gandit sa executam niste trageri de timp.  Cu ceva vreme in urma, publicul (nostru) larg (cum se spune in limbaj microbistic), format, ex-clusiv, din prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe (care se poate confunda liber, dar nuuumai din greseala, cu dl.Goe) a fost cândva informat aluziv despre iminenta producerii unor proze scurte, dar grele, la rubrica povestilor de nimic. Nu le-am uitat. Dospesc inca. Dar intrucat, intre timp, iminenta cu pricina si-a mai pierdut din actualitate (din motive partial independente de vointa noastra sau mai bine zis a lipsei noastre de vointa), si (pre)simtind o stare de dezertare a-larmanta (Vasile Roaita se pregateste sa traga sirena, pe malul Siretului, unde Venea omoara pe Siret), vin (vorba vine ca vin, ca nu vin de nicaieri fiind deja aici) sa va adresez o intrebare (doua) si sa va propun o tema de meditatie, inevitabila, de altminteri. Am incheiat pre-ambulul.

Ist-ambul. Ce ati zice sa nu se (mai) plateasca amenzi si sa nu se (mai) aplice nicio pedeapsa pentru incalcarea regulilor de circulatie rutiera? Adica sa existe regulile respective, dar sa fie facultative. Daca ai chef sa treci pe rosu, sa treci pe rosu, daca ai chef sa mergi cu viteza (cu orcice viteza), sa mergi cu viteza, sa nu semnalizezi, sa nu dai prioritate, ma rog, libertate aproape absoluta. Haide, ia-ma in serios (nu-ti imagina ca glumesc propunand teribilisme desarte) si nici nu te panica (in caz ca ma iei in serios). Serios. Ce-ar fi? Singura constarangere ar trebui sa fie ca, in cazul in care se produce un accident din cauza ca un sofer a preferat sa nu respecte o regula de circulatie, asigurarea sa nu plateasca nimic, si intreaga responsabilitate (financiara) sa cada in seama soferului cu pricina (reparatii auto, cheltuieli medicale, inmormantari, pensie alimentara, daune, etc)… Si in cazul in care soferul nu poate plati atunci sa fie condamnat la munca fortata sau inchisoare pe viata. Cred ca ar fi mai putin haos in trafic. Oricum si in conditiile legale actuale sunt o multime de „soferi” care procedeaza exact asa cum am propus mai sus si care (tot asa) nu suporta niciun fel de consecinte. Noi n-am propus decat „legalizarea” a ceea ce in mare masura se si intampla. Ceva similar cu legalizarea prostitutiei (care si aceea se amana tot aiurea)… Amenzile si punctele care pica doar pe capul unora (pentru ca, de exemplu, nu poarta centura de siguranta si/sau de castitate) sunt in mod evident un abuz. In fine, nu insist, pentru ca sunt constient ca propunerea noastra este prea revolutionara pentru a putea fi inteleasa si acceptata (macar formal) in toata splendoarea ei, dar mai ales nu insist pentru ca oricum, in curand, regulile si regulamentele de circulatie rutiera precum si amenzile aferente vor deveni obsolete. Masinile se vor conduce singure, unele se conduc deja (si poate chiar vor respecta regulile), soferii vor disparea, iar legislatia rutiera se va schimba din temelii. Juristii vor avea mult de lucru pentru a propune legile care vor fi folosite in rezolvarea litigiilor si problemelor rezultate din accidentele rutiere in care sunt implicate vehiculele care se conduc singure.  Tu, prea-cinstite ce zici? Cum consideri? Te-ai lasa (se)dus de o masina care se conduce singura? Te urci si zici: „Du-ma acasa mai masina, du-ma la casuta mea, da’ repede ca ma asteapta nevasta cu masa pusa (aiurea-n tramvai)”. Si ea draguta (Mercedes) te duce. Cine ar trebui sa plateasca amenda daca masina ta depaseste viteza legala sau daca clacsoneaza, de nebuna, in zona in care clac-sonatul este interzis?

Post-ambul. Si am-bulantele se vor conduce singure si vor avea voie sa incalce toate regulile de circulatie, pentru a ajunge degrab la locul accidentului. Si sa vezi dis-tractie.

Posted in Serban Huidu, Tramvaiul 16 | 23 Comments »

Piesa de teatru

Posted by Arca lui Goe pe mai 5, 2019

  • * * *

La Teatrul de Stat din Târgu Mureș vine un cetățean (numit, să zicem, Ferry Pușkaș, ăla din bancul cu „Așe Ferry, dă foc„) și cere o audiență directorului pentru a-i propune acestuia să includă în reperoriul teatrului de stat (unitar și indivizibi) o piesă de teatru in 8 acte și mai multe tablouri, pe care ar vrea să o scrie chiar el însuși în persoană, dramaturgul Ferry Pușkaș. „Si cum e piesa?” îl întreabă directorul, iar „dramaturgul” se apucă să descrie decorurile, scenografia și acțiunea piesei, după cum urmează. A se citi ad litteram, fără diacritice, („in” nu „în”) și cu intonație etnică, în care cuvântul „cṑpaci” are accentul pe prima silabă):

Actul I. In stânga cṑpaci, in dreapta cṑpaci, in spate cṑpaci, in fața cṑpaci. In mijloc luminiș. In luminiș cṑpaci. In cṑpaci Pișta. Vine Loți și spune: „Pișta dă-te jos din cṑpaci”. „Nu, nu me dau”. Cortina.

Actul II. In stânga cṑpaci, in dreapta cṑpaci, in spate cṑpaci, in fața cṑpaci. In mijloc luminiș. In luminiș cṑpaci. In cṑpaci Pișta. Vine Loți și spune: „Pișta dă-te jos din cṑpaci”. „Nu, nu me dau”. Cortina.

Actul III. In stânga cṑpaci, in dreapta cṑpaci, in spate cṑpaci, in fața cṑpaci. In mijloc luminiș. In luminiș cṑpaci. In cṑpaci Pișta. Vine Loți și spune: „Pișta dă-te jos din cṑpaci”. „Nu, nu me dau”. Cortina.

Actul IV. …

Directorul, care până aici l-a ascultat cu atenție pe cetațean, îl intrerupe și îl întreabă:
– Bine domnule, dar când se dă Pișta ăsta al dumitale jos din „cṑpaci”?
– In pauză.

Posted in Aliorum Textuum, Tramvaiul 16 | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: