(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Pofta de vorbe scrise

Posted by Arca lui Goe pe august 14, 2019

Nu toti oamenii care scriu sunt (sau devin) „SCRIITORI”, nici pe departe, dar cert este ca „SCRIITORII” se selecteaza exclusiv dintre acestia, niciunul din „restul lumii”. Unii sunt (pot fi) SCRIITORI de comentarii anonime pe bloguri, in timp ce altii care scriu (chiar si) carti, tot nu ajung sa fie „asa ceva”. E o taina la mijloc, un schepsis, o limita. Adica ca poti avea carte fara sa ai (si) parte. Pe de alta parte (si-n cu totul alta ordine de idei) dl. Shakespeare spunea ca soarta unei glume nu depinde de gura care o spune, ci de urechea care o asculta… si ca prin urmare, în mod normal, un oarecare „scartza-scartza pe hârtie” (poate fi si hârtie igenicå virtuala), trebuie musai sa fie validat de „niste cititori” ca sa poata fi con-siderat SCRIITOR. Ei, nu-ti imagina acuma ca asta-i totul si ca daca scrii si ai cititori (si/sau chiar si critici literari), gata esti scriitor. Drumul e lung si e prin pustiu… Granita dintre scribålåu si scriitor este pe undeva in plin desert, si anume in tara nimånui. Sunt multe capcane si obstacole pe acest drum inselator care cel mai adesea nu duce nicaieri, sau poate duce la Damasc, la rataciri sau la pierzanie, si numai foarte rar la Roma. Desigur ca toate acestea sunt simple banalitati, detalii (aproape) evidente pe care (aproape) orice fiinta cuvântatoare care s-a apucat sa-si scrijeleasca cuvintele, le stie, le intiueste sau le-a simtit deja (pe propria piele).  Noi, de exemplu, ca sa dam numai un exemplu, in calitate de personaj (literar), desi suntem in contact interior cu literatura (inchis practic inauntrul ei), nu suntem scriitor, desi, slava Domnului am scris (si noi) puhoaie de cuvinte, care mai de care, ba chiar am oferit cu generozitate sfaturi (parintesti) celor care, avand veleiaitati literare, ar pofti sa cucereasca premiul Nobel pentru Literatura. A se revedea, aviz amatorilor:

13 (februarie) – Sfaturi practice pentru câștigarea premiului Nobel…,

31 (martie) – Sfaturi practice pentru câștigarea premiului Nobel…,

1 Aprilie – Sfaturi practice pentru câștigarea premiului Nobel….

dar si profesionistilor. Asadar daca deja scrii si ai si cititori, fara a fi fiind inca „un scriitor”, cred ca ti-ar prinde bine sa stii in clar (limpede) in ce constau greutatile, capcanele si obstacolele care ti se opun, impiedicandu-te sa ajungi scriitor. Cu aceeasi generozitate (precum cea deja manifestata in articolele pomenite mai sus) ne-am gandit sa oferim aici o lista publica, deschisa, cu dificultatile cu care se confrunta in genere cei care incearca sa fie niste scriitori pentru niste cititori. Pentru inceput voi deschide  lista / balul cu cateva chestii auzite de la un altul (o fi scriitor, o fi cadindat, o fi chibitz, om vedea-o), dar mai pe urma, daca ne-or da prin minte, om adauga si altele noi, noi (dl. Goe personaj literar de schita si moment), dar si altii ca noi, dintre contributorii (anonimii notorii) care au, cateodata, obiceiul sa „vocifereze” in scris pe Arca lui Goe, cu texte secretate din „glanda lor scriboreica” (dupa cum bine zicea celebrul d.Polichinelle întâiul). Poate chiar prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe sa-si „aduca aportul” in acest (non)sens. Bunavointa si dezinhibare sa fie caci in rest nimic nu ne lipseste pentru a incropi aceasta lista cu lucrurile rele pe care trebuie sa le compenseze scriitorii (neputandu-le evita).

  1. Atunci cand scrii nu incerca sa produci (dinadins) literatura, arta, poezie, sau chestii care sa fie (anume) pe placul cuiva (oricui). Cand scrii trebuie sa fii constient ca scrisul este un simplu instrument prin care cel care scrie incearca sa masoare distanta dintre el (insusi) si ceilalti, dintre el (insusi) si realitate. Distanta se poate masura cu metrul de tamplarie, cu metrul de croitorie, cu pasul, cu micrometrul, cu sublerul, cu stanjenul, sau cu un simplu bat. Chiar si „aruncatura de bat” este un fel de a evalua distanta. Scrisul este un bat cu care masuram distanta dintre noi si realitate. Mi-a spus mie unul Haruki Murakami (un prieten de-al meu, nu-l stii tu), care, desi a urmat cu sfiintenie sfaturile d-lui Goe, exact la fel ca celalalt amic virtual al nostru (unul Mircea Cartarescu pe care-l stii si tu), n-a reusit inca sa castige râvnitul premiu Nobel pentru litera-tura pe ara-tura. Alege-ti instrumentul care ti se potriveste pentru a incerca sa masori distanta dintre tine si restul lumii si foloseste-l. Exerseaza-l. Arunca cu batzul si vezi cine (ce, si de ce ) tzipå. Pe baza timpului de raspuns si a vitezei sunetului poti calcula la ce distanta se gaseste SI CUM ARATA cel mai apropiat detaliu al restului lumii. Efectul secundar al acestei evaluari poate fi (accidental) literatura, arta, poezie, sau chestii care sa fie (anume) pe placul cuiva, sa-l emotioneze si/sau sa-l distreze, distragandu-l de la (i)realitate. Totusi nu conta pe asta. Nu face ca AVP.
  2. Tine mine: cea mai mare dificultate a celui care scrie este aceea de a ramâne onest. In timp ce scrii este foooarte greu sa ramai onest, sincer, sa nu ascunzi si sa nu omiti nimic din ce stii, sa nu cedezi tentatiei de a te proteja pe tine insuti, de a-ti cosmetiza imaginea, sinele, importanta. Scrie daca vrei, dar nu te astepta sa devii scriitor daca nu esti in stare sa fi onest si umil cu orice pret. Scrie daca vrei. Chiar si minciuni, adevaruri partiale, detalii pe alese… cu rimå, Poate fi un gest util, binefacator, eliberator chiar, ce-ti poate spori importanta de sine si-ti poate aduce succes la public. Dar nu te astepta sa devii (astfel) scriitor.
  3. va urma,… mai zi si tu…
    3.Bis Dintr-o discutie privata avuta cu o potentiala candidata la castigarea Premiului Nobel pentru literatura virtuala, am desprins o invatatura ce poate fi adaugata pe lista dificultatilor/dilemelor cu care se confrunta „scriitorii in devenire”: A te lua in serios dar a nu te lua prea in serios… La inceput pare / este simplu… Pe urma insa… Nu… Si aici cel mai bun contra-exemplu (de succes) este si ramane anonimul AVP de (pe) la Corabia (a nu se confinda cu vreo Arca)… Oricum pentru a taia raul de la radacina trebuie sa-i facem si pe altii (ceilalti) sa ne ia in serius dar nu prea in serios. Cu cat mai multi cu atat mai bine. Daca reusim figura cu altii, avem bune sanse sa reusim si cu noi insine. Daca nu, nu. Ma rog, sanse nu certitudini, dar tot ar fi ceva. Slava Domnului & Doamne ajuta!

 

43 răspunsuri to “Pofta de vorbe scrise”

  1. RALG said

    Probabilitatea ca cineva să te privescă tocmai pe tine este direct proporţională cu prostia pe care tocmai ai făcut-o.

  2. RALG said

    Ceea ce contează cu adevărat este numele pe care reuşeşti să-l impui faptelor şi nu faptele în sine.

  3. RALG said

    Când mesterul Manole zidea manastirea, Chuck Norris a trecut pe acolo. Acesta l-a sfatuit sa puna mai mult suflet în ceea ce face.

  4. RALG said

    Adevarul este cel mai nefericit barbat: toti il vor, dar nimeni nu-l iubeste!

    • Dl.Goe said

      Un cosmonaut intors din spatiu este intervievat de un ziarist care il intreaba daca l-a intalnit sau vazut pe Dumnezeu acolo sus in cosmos. El razpunde: „Yes, she is black„.

  5. RALG said

    Daca la orice situatie la care nu gasesti o explicatie raspunzi cu “P*la mea…”, atunci s-ar putea sa fii roman.

  6. RALG said

    Este imposibil sa incepi o viata noua in ziua de luni iar marti este prea tarziu!

  7. Stely said

    Citind „vorbele scrise” (copy paste , adica ) de mine, hăt demult , la topicele aduse in actulalitate, in loc sa-mi vina „pofta de vorba” mi-a pierit definitiv . Nu zic ca vorbele scrise, mai acum, sunt de vreo isprava ,dar cele de atunci suna ca dracu, vorba cuiva. Ei bine , tocmai acesta este motivul pieritului chefului de vorba. Trebuia sa stau naiba de o parte ,pentru ca temele acelea nu erau de nasul meu . Nici acum nu sunt mai breaza , dar chiar daca mi-ar veni vreo pofta, asa deodata, nu cred ca voi reusi . Sunt ocupata, stresata, sictirita , ingrijorata , adormita etc… Cum sa fac sa-mi revin ? Cred ca tot scriind , dar ce ?😒

    • Dl.Goe said

      Hm, deduc, printre randuri, ca ceea ce propuneti d-voastra ca adaosuri pe lista deschisa cu „piedici” in calea celor care ar pofti sa-si satisfaca pofta de vorbe in scris ar fi:

      a) Descurajarea / intimidarea resimtita atunci cand comparam rezultatele scrisului nostru cu scriiturile altora, ori cand ne re-vedem si re-evaluam srierile din trecut. Probabil ca ar trebui sa ne abtinem de la astfel de comparatii, cam in genul AVP care ori nu citea nimic din alti autori (si-i desfiinta din vorbe din simplul motiv ca oricum n-ari fi avut cum sa fie mare branza de capul lor de vreme ce n-au fatat planeta ou), ori citea (cate ceva) si intelegea ioc…

      b) Conditia umana (asa in general)…

      Cred ca sunt dificultati reale, valide, dar care nu se aplica chiar perfect pe subiect, in sensul ca acestea doua ar putea fi motive care sa inhibe omul in chiar actul de a (incepe sa) scrie (de a pune jos, pe hartie de turnesol, ce-i da lui sus prin minte), iar nu de a-l impiedica pe cel care scrie deja sa devina scriitor, dupa ce-si va fi depasit cumva conditia si inhibitiile si s-a apucat de scris.

      Despre ce sa scrieti? Pai vad ca aveti o gama intreaga de optiuni. Scrieti despre ce va tine ocupata, despre ce va streseaza, despre siktir, despre intamplarile si persoanele aferente, despre d-voastra inseva in confruntarea cu ele, Despre radacinile din trecut ale acestor lucruri. Puteti re-scrie in varianta personala romanul „Educatie sentimentala” a lui Gustav F. care zicea (printre altele):

      „I want to write the moral history of the men of my generation—or, more accurately, the history of their feelings. It’s a book about love, about passion; but passion such as can exist nowadays—that is to say, inactive.”

      Nici macar nu trebuie sa fie sub forma de „roman”, fiind suficiente fragmente disparate, sub forma de „proze scurte in povesti de mai nimic”, intre care sa puneti sugestive puncte, puncte. De ex. zic.

      • RALG said

        Si fiindca tot veni vorba (cam adusa cu de-a sila, dar nu conteaza) despre „Educatia Sentimentala” ca posibil izvor de inspiratie si curaj pentru textierii de proze scurte uite cate ceva despre asta:

        „Educaţie sentimentală” a lui Gustave Flaubert este un roman de dragoste foarte straniu: nimeni nu iubeşte pe nimeni, dar toţi se pretind îndrăgostiţi. Relaţia lui Frederic cu doamna Arnoux pare un joc stupid al sorţii, în care nimeni nu catadicseşte să se enerveze, dar nici să se declare mulţumit. Din preaplinul ignoranţei personajele învaţă sentimentele cum ai învăţa o lecţie la şcoală, ceea ce este, în definitiv, foarte contemporan, dacă stai bine să te gândeşti…

        “Educaţia sentimentală” a lui Flaubert, ultima carte publicată în timpul vieţii acestuia, reprezintă o cronică a unei vieţi care se formează pe fondul pasiunii pentru o femeie, cât şi o cronică a unui timp trecut în care destine întregi erau schimbate de către evenimentele sociale. Acţiunea are loc în Franţa, iar timpul în care se petrece coincide cu Revoluţia de la 1848 şi instaurarea celui de-al Doilea Imperiu , insoţită de motto-ul care stă azi, fixat ca o stampilă permanentă în minţile francezilor: ”Liberte, egalite, fraternite”.

        Frederic Moreau, personajul central al operei, îşi cântăreşte ambiţiile şi îşi creează personalitatea insoţit în permanenţă de dorinţa de a avea o singură femeie. Femeia inaccesibilă.

        Unul dintre eroii romantici ai literaturii, permanent în căutarea unor idealuri futile, iremediabil superficial în dorinţele sale, constrâns de variabile independente de el, Frederic îşi petrece treizeci de ani din viaţă irosindu-şi sufletul, părăsindu-l în fiecare secundă pe omul care putea să fie, părăsindu-se pe sine. Incapabil să se mulţumească cu lucruri obţinute prea uşor, acesta se află mereu în căutarea de noi aventuri, de idealuri greu sau imposibil de atins, dedicându-şi timpul unei curse nesfârşite la capătul căreia devine evident faptul ca totul este efemer.

        Dragostea pentru Madame Arnoux, sau mai degrabă obsesia pe care aceasta, prin indiferenţă reuşeşte să o inculce în mintea lui Frederic, determină o perpetuă ambiţie de a transcende limitele existenţei umane şi sociale. A respinge motivele acestuia ca fiind nedemne, ar însemna să respingem istoria. Pentru că, în final, orice formă ar lua, pasiunea este motorul tuturor acţiunilor umane, fie ele superficiale sau măreţe.

        O carte despre capcane, despre orbire şi uitare de sine, despre cursa permanentă împotriva propriei persoane, „Educaţia sentimentală” va rămâne veşnic o minune a literaturii, o creaţie singulară în lume şi o lectură obligatorie pentru cititorul universal. –

        Educaţia sentimentală este povestea lui Frederic Moreau, un tânăr leneş ce trăieşte dintr-o moştenire considerabilă. Ambiţiile şi principiile sale sunt discreditate şi estompate într-o satiră incitantă a Parisului consumist de la jumătatea veacului al XIX-lea, ce se defineşte prin etalarea ubicuă a mărfurilor de lux şi atitudinilor extravagante. Dar tot acesta este şi Parisul revoluţiei din iulie 1848.

        Frederic se lasă purtat de revoltă şi de moartea ce stăpâneşte baricadele, ca şi de relaţia de proprietate cu o curtezană menită să îl facă să uite adevărata sa dragoste pentru soţia unui alt bărbat. Romanul este deopotrivă gigantic ca recepţie istorică şi minuţios de atent cu prăbuşirea idealismului emoţional şi politic al unui suflet. – RE-SURSE, SURSE.

        Am convingerea ferma (de pasari) ca fiecare are propria sa Educatie Sentimentala centrata in jurul revolutiei, nu din 1848 ci din 1989, doar ca majoritatea nu stie momental cum sa o si ex-traga in(spre) proza…

  8. Dl.Goe said

    Pare-se ca in afara curajoasei d-ne Stely, nimeni altcineva (dintre vizitatorii rutinati ai Arcei lui Goe) nu indrazneste sa considere ca textul topicului curent l-ar privi pe el insusi personal-mente, ci dimpotriva, fiind acesta un bun prilej de a tacea mâlc, elocvent si si foarte on topic. Toate rebeliunile sunt minerale (inclusiv cele adolescentine), sau in curs de mineralizare (cristalizare) in procesul de pe-trecere catre senectute-si-virtute, vizibile la autorii consacrati deja (care au macar o carte scrisa si publicata) sau la cant-autorii care se afla in posesia Adevarului ca co-creatori si ca con-cetateni ai numitului Gustav Flaubert (un i-moral din secolul aaaa… al-IXX-lea). Asta ca sa nu mai zic nimica despre oamenii lui Garibaldi (åi mai prima, domnule), cavaleri si spadasini celebri care dau cu barda’n UNUL Dumnezeu… dar n-ar fi in stare sa omoare nici macar o furnica, o musca, un purice… In fine, ramane sa contam pe vizitele inopinate pe Arca lui Goe ale lui Mircea Cartarescu & Haruki Murakami, or macar ale con-fratilor de compatimire AVP si cu conul Dorin (ce-or mai face acesti falnici hidalgi retrasi la pensie in Macondo-uri sau, poate, conace) pentru niste exemple si contra exemple (personale) de piedici in calea devenirii scritorului inspre el insusi. Nu?

    P.S. Textul acestui topic este numai si numai un pre-text stimulativ care sa incurajeze producerea unor proze scurte in forma deja celebrelor povesti de nimic (sau de nisip), prin care sa se ilustreze si cum anume reusesc si mai alesc cum nu reusesc factorii inhibitori/descurajanti sa perturbe (dar sa) si sa intregeasca actul creativ al scrisului, indiferent al cui scris…

    • RALG said

      Imi amintesc (ca acuma) de vremurile in care Contele D’Artagnan pariind pe sine insusi (ca scriitor in de/venire) miza pe faptul ca odata si odata (ca niciodata) va scrie un roman, si anume cel mai bun roman scris vreodata. Vad ca l-a lasat balta pe altadata. Nu crez sa-l fi scris nici pe acela si nici un altul, asa ca prin urmare putem presupune ca d-lui, cu un mic efort, ar fi fiind in stare a fi capabil sa contribuie la imbogatirea si la ilustrarea continutul topicului curent, daca nu in mod explicit atunci macar implicit cu exemple si/sau contra-exemple (im)personale cu specific mioritic si potgoric… Pacat ca se intimideaza, se si inhiba si se demobilizeaza usor ca scriitor (sc)amator. Daca insa celalalt domn, (Neamtzu Tziganu) i-ar lua-o inainte si ar posta intr-o mica snoava un capitol despre educatia sa sentimentala pentrecuta de o parte sau de alata a revolutiei din 1989, sunt sigur ca amicul nostru Rica D’Artagnan ar presta o critica literara cu valoare de recenzie care, in subsidiar, ar face exact cat o ilustrare la tema data. Asta cu pofta de vorbe in scris si cu inhibitiile aferente si de rigoare. Ramane de vazut daca si cum, iar daca nu, nu. Nu-i bai. Se pregateste dl. Iosif, ca intrupare cvasi-CMM-ista a fiintei.

      • Stely said

        Hmm.. chiar nu inteleg de ce doamna adolescenta rebela nu vine sa „impodobeasca ” Arca lui Goe cu niste proze scurte, de toata frumusetea, asa cum de fapt se afla acolo la „locurili”lor pe blogul domniei sale!? Ma gandesc ca poate si eu …dar nu , nu se poate . Maine plec la Sinaia, iar acolo nu prea am semnal si este un chin sa scrii ceva. Nu vad nici tenis, ca n-am Digi Sport . 😦 Acum nu stiu ce sa fac : Simona joaca taman la 2:00 .Daca ma culc la ora obisnuita (intre 23-24 ) si ma scol la ora 2:00, mi-e teama ca pana dimineata nu mai pot sa dorm si voi fi obosita . Daca stau treaza pana ora 2:00 este si mai si… cine stie cat va dura meciul si nu-mi permit sa am o noapte alba ca nu mai sunt tanara de altadata . Pana la urma voi impaca si varza si capra . Ma voi culca la ora 23:00 , nu mai devreme ca nu adorm , si ma voi scula in jur de ora 3 , ca doar nu s-o termina meciul intr-o ora . Aveti vreo alta varianta ? Dvs cum veti face de ex ? …daca ar fi Djokovic in locul ei, desigur . 🙂

        • Dl.Goe said

          Pai dupa cate stiu eu (si cam stiu) si Djokovic e programat sa joace la exact aceeasi ora ca si Simona. Eu (dar eu nu sunt necesarmente un paragon) n-o sa ma culc inainte de inceperea meciurilor si probabil ca nici pe durata acestora.

          P.S.Dar ce Arca lui Goe este „Pom de Craciun”? Ca sa necesite „impodobiri”… Ca nu (prea) e… In fine, d-na pe care o invocati nu vine cu contributii semantice pe Arca lui Goe din doua motive: 1. Din lene. 2. De teama. Teama de (a) si teama de (b) dar chiar si teama de (c)…

          Aaaa. si mai era cineva, ca chiar mi-am amintit, care isi justifica insistenta de a fi troll pe Arca lui Goe sub pretextul cusut cu ata mov, ca experienteaza si se documenteaza pentru un roman fantastic a carui actiune se petrece in HUVACA. Dar nu-mi amintesc prea bine cine anume… Certamente insa este vorba (tot asa) despre o scriitoare ratata… plenar. Cu toate ca idea unui atare roman nu-i totalmente lipsita de sens. Doar ca necesita geniu (literar) sau macar un pic de talent.

          • Stely said

            Pai atunci ne intalnim la ora 2 :30 . Am pus alarma, desi nu este nevoie .
            Apropo, vaz’ ca Federer a luat bataie in doua seturi .

            P.S. Asta cu impodobitul a fost o aluzie . Si nu cred ca doamna ar avea de ce sa aiba vreo teama si nici lene n-ar parea sa aiba . Mai degraba cred ca s-ar simti stinghera . Asa cred. Mie , de ex., mi-ar fi greu sa ma adaptez pe alt blog care are cititorii sai permanenti . Asa , si stiu cine se lauda cu romanul acela , dar se pare ca l-a lasat balta.

            Hai ca merg la culcare daca voi reusi sa adorm . Sa le uram succes celor doi combatanti . Hai Simona! Hai Nole!

          • RALG said

            @Stely – Hai ca pare ca s-a trezit si Simona. I-o fi sunat si ei alarma. 🙂

          • RALG said

            Sper ca v-a sunat alarma si urmariti meciul. Simona are nevoie de toate energiile suporterilor pe muchia de cutit pe care sta….

          • RALG said

            Si toti dorm domnule… eh, poate o sa fie mai bine la US Open… Macar a fost un meci frumos, palpitant… si macar n-a mai cedat asa fara lupta…ci dimpotriva. Totusi dupa ce a revenit de la 3-0 la 3-3, trebuia sa nu-si perimita sa se relaxeze… ci dimpotriva, trebuia sa forteze. in fine ar mai avea cate ceva de invatat de la Novak.

          • Stely said

            Sper sa adormiti repede . Somn usor. Noroc ca am evitat primul set. Macar nu mi-a pierit somnul definitiv. 😦 Felicitari pentru Nole!

          • Dl.Goe said

            Pai daca eu n-am dormit, d-voastra n-ati dormit, atunci cine a dormit? Cine lipseste la inventar? Ca cineva trebuie sa fi dormit de doi bani, fix diferenta (de sustinere exprimata in energie cosmica) de care avea nevoie Simona pentru a nu pierde acest meci. Eu il banuiesc pe dl. D’Artagnan. D-voastra pe cine banuiti? Pe CTP? Ca in ultima vreme a fost si cam bolnavior… Sau te pomenesti ca taman iubitul Simonei o fi dormit ca valiza in gara. Adica io (Simona) arz in focul meu (sacru) si toti dorm… Eee, lasa ca va prind io la US Open. Sa vezi ce o sa va mai chinuiesc, de-o sa va mearga fulgii… Sau mai stii? Poate nu… Ca daca dragoste e, tenis nu mai e. Sensul vietii e dragostea, nu tenisul? Nu?

    • Stely said

      Ah, am pierdut din greșeală un comentariu destul de lungut.Incerc să-l redau dar mai pe scurt. Spuneam că m-as bucura ca știrea aceea virtuala sa producă efecte în realitate, întrucât slava domnului, există destule scrieri in virtualitate care au fost citite și apreciate de cititori adevărați. Unele dintre ele fiind cele ale lui AVP, ce spuneam eu, au fost și recenzate în realitate dar și supuse criticii literare acerbe ,atât în realitate cat și in virtualitate.In privința doamnei aceea care a promis romanul „experential” etc ,care în același timp a fost și recenzoarea din realitate a scrierilor avepiste (Planeta Ou) spuneam că zilele trecute am avut o vizita scurta in e-mail ce s-a vrut a fi întâmplătoare ,dar am știut că de fapt a vrut să răspundă prin intermediul meu aluziilor D-lui Goe privitoare la roman. De asemenea , într-un P.S .îmi exprimam regretul față de infrangerea lui Nole de către Medvedev . Spuneam eu că deși m-am culcat cu gândul la el ,nevazand meciul live l-am lipsit de „energia cosmica” ce poate i-ar fi fost utila să câștige.Promiteam in același timp că la US Open voi fi fi gata la datorie cu toată energia din dotare sa le-o pun la bătaie ambilor preferați, Simona&Nole. Cam atât . 🙂

      • RALG said

        Premiile Nobel pentru Literatura Virtuala acordate in HUVACA autorilor anonimi de catre comitete virtuale sunt si ele tot virtuale in sens cuantic: pop-up. La fel ceremoniile aferente. Chiar daca nu pot fi inregstrate si redate (prin translatie / translatare) in spatial real pentru a putea fi Observate si Cerectate asta nu inseamna ca nu exista si nu au au efecte. Au. Dinamica nodurilor virtuale in care se produce literature virtuala este strict dependenta de felul in care sunt decernate aceste premii. E valabil pentu toti participantii la traficul clandestin si amator din spatiul virtual: autori, comentatori, trolli, chibiti, gura-casca… Stamina si persistenta fiecaruia in HUVACA depinde strict de numarul si valoarea premiilor castigate, o dependenta indirecta, intermediata de complicate sisteme de moderare / modulare interioare alae fiecaruia (amplificare, diminuare, distorsionare)… Ma rog, eu pot sa spun orice ca d-voastra nu aveti cum sa ma verificati. Ceilalti martori virtuali cu atat mai putin. Va ramne si acesta un enunt virtual neverificabil in care unii vor CREDE, altii NU vor crede, iar altii vor zice „Om trai si om vedea”…

        Desi dl.Goe AVP s-a bucurat ca prostul de recenzia „in real” a „capodoperei” sale, facauta din mila Mariei sale CMM, intr-o revista de la periferia perieriei, aceasta n-a facut decat sa diminueze, sa dilueze, sa incetoseze si sa distorsioneze existenta virtuala a Planetei Ou, consfiintind-o ca pe o margica rurala, luata-n gura si balacita de o oarecare Mecu (provinciala anonima prin destin)… care a debitat cu sub-mediocritate niste banalitati prin care incerca sa se lustruiasca pe sine in postura de fiinta intelectuala geniala capabila sa vaza si sa identifice valoare in noroi, etc. Iaca nu e.

        Nole a pierdut semi-finala, in primul rand din cauza unui exces de confidenta care i-a anesteziat celebra stare de hiper-vigilenta… Totul parea ca se indreapta domol catre o vitorie simpla in dulcele sitil clasic, in care oponentul desi joaca bine si de la egal la egal cu Nole nu va pune totusi probleme, fiind impacat cu soarta de pierzator… In acest context dl. Djokovic (care castigase deja destul de clar primul set si controla jocul in setul doi) a pierdut (ca din intamplare) un break… ceea ce a amorsat intr-un mod magic si misterios abilitati latente formidabile ale lui Medvedev. Din acel moment omul s-a dezlantuit, jucand parca in transa, descatusat, fara sa-i mai pese de vreun risc. A servit nebuneste fara nicio inhibitie la fie ce-o fi, a reusit multi asi din a doua serva, iar dl. Nole n-a gasit altceva de cuviinta ca raspuns decat sa joace prudent si sa astepte sa treaca focul (de paie) al oponentului, doar ca focul n-a trecut suficient de repede si uite asa Novak s-a ars. Sper sa fie voarba doar de arsuri superficiale si nu de gradul 2 sau mai rau. Vom vedea curand la US Open cat de grave sunt arsurile.

  9. Stely said

    Un link (doar atat )ce merita citit de catre cei care vor sa ajunga genii in caz ca nu au ajuns pana acum . 🙂

    Sfatul de aici mi se pare cel mai dragut .
    4. Distrează-te!

    Hawking este cunoscut pentru personalitatea sa jovială, iar până acum a realizat numeroase pariuri cu alţi oameni de ştiinţă alături de care lucra. Unul dintre exemple este pariul pe care l-a pus cu John Preskill, privind „paradoxul informaţiei”. Hawking credea că informaţia înghiţită de o gaură neagră va rămâne ascunsă pentru totdeauna de restul Universului, şi că ea nu va fi niciodată eliberată, nici chiara atunci când gaura neagră se evaporă.

    Ulterior, Hawking a descoperit că o parte din această informaţie de întoarce atunci când o gaură neagră dispare, dar nu într-un mod util. Ca să înţelegeţi despre ce este vorba, mai bine, trebuie să aflaţi ce a declarat savantul după ce John Preskill a câştigat pariul şi a primit o enciclopedie despre baseball de la Hawking: „…dar poate ar fi trebuit să i-o dau sub formă de cenuşă”.

    Aşa că, înveseliţi-vă, şi savanţilor le plac glumele proaste.

    https://www.descopera.ro/dnews/11470526-5-sfaturi-date-de-stephen-hawking-despre-cum-sa-devii-un-geniu

    • RALG said

      Niste sfaturi universal valabile. Merg si pentru „stiintifici” dar merg si pentru „artisti” (inclusiv scriitorii). Or merge si pentru „filozofi” si pentru „mistici”? Oare dl. Iosif cum o con-sidera? (ma) intreb retoric(!) pentru ca am banuiala ca duhul sau inca pluteste prin zona.

  10. Dl.Goe said

    Dintr-o discutie privata avuta cu o potentiala candidata la castigarea Premiului Nobel pentru literatura virtuala, am desprins o invatatura ce poate fi adaugata pe lista dificultatilor/dilemelor cu care se confrunta „scriitorii in devenire”: A te lua in serios dar a nu te lua prea in serios… La inceput pare / este simplu… Pe urma insa… Nu… Si aici cel mai bun contra-exemplu (de succes) este si ramane anonimul AVP de (pe) la Corabia (a nu se confinda cu vreo Arca)… Oricum pentru a taia raul de la radacina trebuie sa-i facem si pe altii (ceilalti) sa ne ia in serius dar nu prea in serios. Cu cat mai multi cu atat mai bine. Daca reusim figura cu altii, avem bune sanse sa reusim si cu noi insine. Daca nu, nu. Ma rog, sanse nu certitudini, dar tot ar fi ceva. Slava Domnului & Doamne ajuta!

  11. Stely said

    Așa…mai întâi m-am informat sa vad daca chestia aceea cu Premiul Nobel pentru literatură virtuala este o știre adevărată. Nu am găsit nimic .Am găsit însă ceva interesant despre cum va fi acordat Premiul Nobel pentru literatură anul acesta.Anume : in primul rand, se vor acorda doua premii Nobel ,unul fiind și pentru anul trecut ,celălalt pentru anul acesta. In al doilea rând exista niste modificări în componența juriului care va stabili premiantul.Juriul .Din juriu (comisie) vor face parte 5 independenți externi care vor selecta dintre cele 200 lucrări trimise pe cele care vor intra in lista scurtă de posibili câștigători.Odata selectate vor fi trimise la academia suedeza , in a cărei componenta exista 18 membri care vor vota castigatorul. Eu cred că este cat se poate de binevenita aceasta schimbare. Nu-i așa ? A , și altceva .Pentru anul trecut s-a acordat totuși un” premiu Nobel alternativ” de către un juriu popular alcătuit din 47 bibliotecari. Nu

    • RALG said

      Era / este o stire adevarata. Virtual adevarata. O stire virtuala in sens cuantic: pop-up. Va avea efecte in realitate atunci cand se va produce fix pe linia orizontului evenimentelor.

  12. Neamtu tiganu said

    Desi am scris o carte tiparita in 600 de ex. Nu ma consider scriitor, poate doar cel mult un pic povestitor. Nu am avut nici pretentia de a ma sa onest, doar m-am amuzat.
    A fost un mod de a petrece timpul interesant.
    In definitiv asta-i viata, sa petreci timpul amuzant si interesant.

    • RALG said

      Prin urmare sensul vietii ar fi fiind petrecerea timpului in mod amuzant si interesant. Sensul vieti este distractia (de calitate), inclusiv distractia (distragerea?) de la lucrurile mai serioase dar fara sens (lipsite de sens in sine). Râzi sau mori. Sa ne râdem asadar. Iata (intr-o alta versiune) Adevarul Absolut Atemporal si Transcendental…

      P.S. Cine nu se râde cu noi, (se) râde impotriva noastra si merita nimicit (printr-un râs si mai dihai, ho-homeric)
      P.P.S. Avantajul este (fara sa ne dam seama prea clar despre asta) ca ne tragem din geto-daci, aia care râdeau cu gura pana la urechi pana in ultima clipa, sfidand moartea prin hohote de râs.

    • RALG said

      @Neamtzu Tziganu – Apropourile pe care le-ati intuit (nici nu era greu), n-au fost facaut inadins si nici cu rautate. S-a intamplat sa fiti un exemplu bun, la indemana prin zona, fata cu mesajul pe care ni s-a nazarit ca l-am avea de postat in HUVACA. Stim foarte bine ca nu sunteti naivul-arogant-inconstient (in genul AVP)… dar ne-am prefacut ca ignoram luciditatea personajului care sunteti ca sa se potriveasca treaba in context. Totusi poate ca nu v-ar strica (in realitate, realitatea interioara), un pic de iluzie. Poate ca ati fi mai putin deprimat. La urma urmei ati scris o carte. Nu e rau. Ca n-oti fi un Tolstoi… e altceva, dar nu conteaza. Sunteti intr-adevar un povestitor innascut. Dati-i-nainte cu distractia asta si, daca aveti timp si chef, spuneti-ne care-i partea cea mai dificila cu care se confrunta prozatorul care sunteti, atunci cand ar pofti sa scrie ceva.

    • Dl.Goe said

    • Dl.Goe said

      I: Cum se salutau dacii?
      R: What`s up dac?

  13. RALG said

    Nod: Greta Thunberg

  14. Dl.Goe said

    Am fost invatati la scoala ca vacile dau lapte. Nu este adevarat, Vacile nu dau niciun lapte. Le este s-muls cu forta.

  15. Stely said

    Ah, am primit gol . 😦 după ce era gata să fie mai întâi al nostru la ei. Dar poate va veni și al nostru .Doamne ajuta !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: