(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

O înmelcuire

Posted by Arca lui Goe pe august 30, 2019

M-am luat cu una, cu alta, am alunecat la valeeee, am derapat (din imaginar in prea cruda si devoratoarea realitate)… Lenes fiind m-am lenevit inca si mai abitir la cote apoteotice (habar nu am cum am reusit sa-mi sporesc lenea in asa hal pe noi culmi, desi parea ca atinsesem maximul posibil in aceasta directie, oi fi vreun geniu in materie), m-am lasat acaparat de blazare, resemnare, lehamite (si aici am trecut la un nou nivel, mult mai inalt), mi-am umplut/petrecut/irosit/istovit vremea cu prostii, cu nimicuri, cu hârjoane, cu melancolii, apatii, am despicat firul in paispe, de fiecare data cand mi s-a oferit in dar (grecesc) un capat de fir, am asteptat (in zadar) sa-mi treaca ipohondria, am dat in sinea mea vina pe anturaj (in special pe cineva anume), etc si uite asa n-am mai postat nimic la rubrica povestiri de nimic in proza scurta. Nu ca ar fi fiind vreo mare necesitate in acest sens, ori vreo absenta notabila pe Arca lui Goe, din aceasta cauza, dar orisicat. Nu sunt in postura de a rezolva dintr-o lovitura aceasta „problema”, dar am dat intamplator peste ceva care ar putea fi o mica piedica in calea uitarii, un nod in batista (sau in velatura) inainte de a se consfinti ireversibil iesirea din peisaj a ideii de povestire de nimic in proza scurta. Asadar iata ce am gasit, un comentariu al unui oarecare anonim Rareș Mocanu:

Am fost să vedem casa memorială a lui Ion Desideriu Sîrbu, dizident din perioada comunistă după a cărui viață s-a scris ”Cel mai iubit dintre pământeni”. Ajungem în preajmă, trecem pe lângă ea fară să realizăm și întrebăm un localnic. El o sună pe doamna cu cheile. Ea coboară din bloc, ne dă cheile și ne spune să ne ducem și, dacă vrem să cumpărăm ceva, să luăm de-acolo și să lăsăm banii pe măsuță. Noi întrebăm, mirați: păi aveți încredere așa, în oricine, că nu..? Răspunsul m-a marcat pe viață: ”Cine îl caută pe I D Sîrbu nu umblă cu de-astea.” (parafrazez, n-am reținut formularea exactă)

***

Nu ca e dragutza? Poate ca voi gasi in asta un imbold pentru a finaliza lectura romanului „Adio Europa”. L-am inceput si l-am lasat nesfarsit (precum Marin Preda, Delirul)… Daca in randul prea-cinstitului citiitor citit si unic ai Arcei lui Goe s-o gasi cineva care l-o fi citit l-as ruga sa nu-mi spuna cum se termina.

25 răspunsuri sa “O înmelcuire”

  1. RALG said

    Apreciază

  2. Stely said

    As „traduce” inmelcuirea, ca o retragere a melcului in conchilie sa , sensibil fiind la eventualele pericole externe si chiar aflarea unor refugii pentru linistire si odihna. Ei bine, cred ca in prezent ma aflu si eu in acea stare cand simti nevoia de” o inmelcuire”. Nu , pericolele au trecut, cat de cat , dar ma simt epuizata, stresata, nemultumita , enervata , ingrijorata , mahnita, de toate si tot ce s-a intamplat /se intampla in jurul meu. M-as ascunde, asa, o vreme … 😦

    Promisesem acea demonstratie precum ca” tot raul este spre bine”. As putea extrage” binele” din „răul” ce a fost , dar nu e tot . A mai ramas putin pentru altadata , dar nu stiu cand si daca( eu) ma mai simt in stare sa ma urnesc pentru finalul de bine .
    Hai ,daca tot am promis , sa incerc sa fac „demo-nstratia” :

    Am plecat de acasa cu dorinta sa termin proiectul reabilitarii casei de la Sinaia . Este al treilea an de cand am inceput .Am ajuns la concluzia ca in ziua de azi sa lucrezi cu mesterii din constructie este o adevarata aventura, periculoasa chiar . Sunt toti – tineri sau in varsta , romani sau romi , rude /vecini sau straini – de aceeasi factura. Ca sa faca ceva bine trebuie sa stai cu ochii pe ei ; sa le dai bautura doar seara inainte de culcare; sa te rogi frumos sa inceteze sa butoneze la telefon : unul se certa cu iubita, altul avea un site de administrat pe facebook , celalalt un grup de „integrare sociala” !!! etc… Altii ,ce-imai rau, pusi pe „adunat ” de prin casa- curte tot ce le pica in măna iar unora , cand le vine damblaua, pleaca fara sa termine ce aveau de terminat. In acesti trei ani am avut parte de toata gama de rele . Nu am fost scutita aproape de nimeni . Singurii care au facut treaba repede si bine au fost cei de la Bilka. Anul acesta a fos cel mai rau . Era cat pe-aci sa clachez. Am inceput cu pavelatul curtii (nu e terminat), apoi gardul, care de bine de rau este terminat ,dar cu „cantec”… de romi si acesta . Au urmat apoi, la a patra „strigare” , amenajarile interioare/ exterioare . Le-am inceput cu un consatean din Dambovita , dar din motive de superficialitate si bautura am renuntat la el. Am apelat in ultima instanta la slobozeanul care a montat pavelele , pe langa faptul ca trebuia sa termine ce a inceput mai in vara, s-a laudat ca se pricepe la montat si placat gresie , plus de aplicat tencuiala decorativa si montat trepte de lemn la o scara exterioara .Hmm, ce iluzie( prostie) sa cred ca un singur individ, ce s-a dovedit la scurt timp a fi un tembel, ar putea sa le faca pe toate !!! A plecat dupa o singura zi, in miez de noapte (a sarit gardul ca un hot) fara sa termine de placat soclul fatadei cu gresie exterioara, precum si niste trepte de piatra de la demisol . Mai avea putin . I s-a nazarit, deodata , sa-mi ceara sa-i dau banii pe ce a lucrat pana atunci. Intuisem, din discutiile cu o concubina, ca ar vrea sa plece. L-am trimis la culcare cu promisiunea ferma ca ii voi da banii dupa ce va termina ce a inceput. El nu si nu , ma bombarda cu mesaje de sus de la etaj de unde il cazasem, la inceput cu reprosuri apoi jigniri si in final cu amenintari. Nu m-am gandit nici un pic ca va avea prostia sa plece. Stiam ca are nevoie de bani. Ei bine, am descoperit a doua zi -dis de dimineata – ca a plecat cu ce naiba nu stiu. Cand a ajuns acasa a inceput hartuiala cu mesaje de amenintare . Chiar mi-a fost teama, nu stiam ca este deja acasa . Din momentul acesta ,cand am resimtit ca raul este cat casa , am dat mai intai telefon la politia din localitatate de domiciliu (aveam copie dupa CI ) ca sa-l potoleasca , apoi sotului si copiilor, sa -mi vina in ajutor. Din momentul acesta m-am linistit . Au venit cu materiale si doi mesteri pe garantia lor , moment ce am intrevazut „luminita de la capatul tunelului”. Oamenii s-au pus pe treaba cu seriozitate, fara semne ca i-ar apuca si pe ei damblaua . Ma gandeam ca le va fi rusine ,macar de sotul meu daca de mine nu … Cand era sa fie aproape gata, unul dintre ei s-a infuriat din senin.. S-a dat jos de pe scara si a inceput sa zbiere ca nu mai suporta , habar n-am nici acum ce, si ca va pleca … Inchipuiti-va ,ce puteam sa fac? Sotul imi facea semn sa tac, dar eu n-am putut si bine am facut. 🙂 Tipul s-a linistit , s-a suit din nou pe scara pana ce a terminat , insa nici de data aceasta tot ce trebuia. Mai avem o runda peste vreo saptamana , doua … Prin urmare , as putea , asa cum am spus sa extrag de aici demonstratia cu pricina. Asta insemnand ca raul cel mare se duse , facand loc binelui ce va sa vie. Raul, insemnand ca individul a facut bine ca a fugit, intrucat habar nu avea nici sa monteze gresie si nici sa aplice tencuiala decorativa. Atat cat a facut, a fost rau , dar acesta va fi indreptat in bine de mesterii care vor (mai)veni … cu promisiune ferma. Hmmm …nu stiu daca am fost convingatoare, insa un lucru este cert : in timp ce povesteam cu lux de amanunte am simtit ca incet incet , ma dez-inmelcuiesc. 🙂

    P.S. Ehee , am insa de povestit o intamplare minunata petrecuta tot la Sinaia. Am intalnit o familie (domn si doamna sa) ea cam de aceeasi varsta cu mine , el cu vreo 20 de ani mai in varsta . Dupa ce ne-am conversat si ne-am placut reciproc , domnul mi-a dat cartea sa de vizita . Este scriitor . Un scriitor ce din pacate a fost uitat … A scris literatura pentru copii, dar si multe scenarii de film . Printre ele din seria Haiducii . Nu-i asa ca aceasta intamplare ar fi sa fie una de bine , care sa stearga senzatia si mai bine, aceea de „inmelcuire” ? Ne-am promis reciproc sa ne mai intalnim tot la Sinaia . Nu stiu insa daca atunci voi fi la fel de dezinvolta ca la prima intalnire.

    PPS. Aoleu , a iesit un pogon de vorbe… Nu este obligatoriu s-o cititi daca sunteti „inmelcuiti” . 🙂

    Apreciază

    • Lumea in care traim: un instantaneu. Am citit „povestea” „cu cei noua mesteri mari (calfe nu zidari)”, varianta Sinaia, si m-a luat groaza. Dincolo de dramå si de dimensiunea antropologica si documentara, pe care le contine engross, are si o nota (subtila) de umor amar. Poate ca in realitate si in povestea Monastirii Argeșului lucrurile s-au intamplat asemanator de mioritic si doar dorinta artistului popoular de a indulcii amarul l-a facut sa invaluie totul intr-o aura mitologica de mister si inexorabil. Ma bucur ca redarea in cuvinte a acestor aventuri v-a ajutat sa initiati procesul de dezinmelcuire si sa iesiti la lumina din acest tunel spiral si labirintic. Oricum convietuirea in aceeasi cochilie cu asemenea exemplare (care abunda in Romaniada) este prea traumatizanta pentru a merita sa fie „experientiata” pentru prea multe zile la rand. Parerea mea este ca ar trebui sa va luati cateva zile de vacanta (daca nu la munte, atunci la mare) sa va relaxati si sa mai uitati de mesterii groazei, in favoarea scriitorilor, precum cel despre care tocmai ati povestit.

      P.S. Aoleu! Am cititi cu intarziere recomandarea d-voastra din PPS. 🙂

      P.P.S. Multumesc pentru povestire, pentru rabdarea de a o redacta si pentru increderea de a o furniza…

      Apreciază

      • Stely said

        Si eu va multumesc pentru rabdarea de a-mi citi „pogonul de vorbe” ce , pare-mi-se , v-a produs o oarece stare de re-„inmelcuire”( ??) Sper insa sa fi fost doar pentru putin timp. Va mai multumesc ca mi-ati inteles , mai intai intentiile (dorintele) pentru care am initiat o atare intreprindere precum si eforturile ( drama) prin care am trecut ca s-o duc cat de cat la bun sfarsit. Trebuie sa va spun ca sunteti primul care a avut rabdarea sa ma citeasca (la propriu si la figurat) si desigur sa ma inteleaga. Cu ocazia aceasta ceva din senzatiile descrise de mine la inceputul asa -zisei povestiri s-au mai estompat. Poate cand va fi totul gata ele vor disparea definitiv. Ma gandesc ca, poate, vreodata (candva) veti dori sa( re)vedeti Casa Memoriala „George Enescu” de pe Cumpatul iar in drum spre aceasta veti pune ochii, din intamplare, pe o casa revizuita (ca noua) cu un gard la fel si curte pavelata , nu toata pentru ca am lasat ceva loc pentru spatiu verde, care sa reziste . 🙂

        P.S. Si pe mine m-a mirat retragerea intempestiva a lui Nole din competitie. A fost nervos , o dovedeste iesirea aceea de la antrenament . Nu as fi crezut sa fie in stare sa ameninte pe cineva care ,pesemne, l-a deranjat f.mult. Am avut si eu o stare de nemultumire referitoare la Simona si Nole dar la el nu se va pune . Are destule puncte in clasament. Asta e … ne-a mai ramas Bianca . Sa-i uram succes sau , Hai Bianca !! Meciul merita vazut .

        Apreciază

        • RALG said

          Cred ca nu exista nimeni care sa nu fi avut, daca nu chiar conflicte aprige atunci macar niste dispute, cu tot felul de mesteri mari si mici. Alternativele cat de cat acceptabile sunt doar doua:ori apelezi la firme cunoscute si apreciate (pe bani multi sau foarte multi) ori iti faci singur lucrurile (unde se poate). Desi m-am nascut cu doua maini stangi cand vine vorba de „lucru manual”, totusi in ultima vreme mi-am revizuit atitudinea. Mi-am cumparat tot felul de scule, am vizionat filme pe youtube si mai ales am invatat facand, asa ca am reusit intr-un mod mai mult decat multumitor sa duc la bun sfarsit cateva proiecte in curte si in casa.

          Desigur ca daca voi ajunge pe la Sinaia prin zona cu pricina voi incerca sa ghicesc din priviri care este casa d-nei Stely. 🙂

          P.S. Ceva ma face sa cred ca lui Nole unele dintre probleme (paote cele mai mari) i se trag din relatia pe care o are cu sotia sa. Nu am nicio informatie in acest sens ci doar o banuiala alimentata de intuitie. Cine stie. Om vedea cum va sti sa gestioneze situatia. Ca sa se poata ocupa serios de tenis dl. Stan Wawrinka a trebuit sa divortzeze. In cazul lui Novak nu cred ca solutia asta ar putea functiona asa ca… In sfarsit, sa nu mergem prea departe cu speculatiile.

          Apreciază

          • Stely said

            Este laudabil faptul ca ati luat totul pe cont propriu dandu-le cu flit-ul meseriasilor hrapareti, care fac lucrul de mantuiala si nu au pic de rusine . La urma urmei ce mare filozofie sa faci ceva ce un oarecare individ cu 7 clase si-l adjudeca cu tupeu ? E adevarat ca ei capata experienta in „campul muncii” si posibil sa faca treaba mai repede si mai bine. Marturisesc ca a avut si sotul meu asemenea „pretentii”, pe vremea cand era „la putere”. Insa eu nu am putut sa rezist acestor tentative. Sa incepi un lucru pe care un meserias l-ar termina in cateva ore , iar tu sa-l termini in vreo saptamana doua , mai bine nu. Am trecut prin faze din acestea si m-am lecuit . Cu timpul s-a lecuit si el… Recunosc insa ca la inceput , cand ne-am pricopsit cu casa asta , tot din dorinta lui , a muncit cateva veri cot la cot cu un meserias . A facut atunci aproape ceea ce am facut eu acum. La fel si pentru casa de la tara , cand a cazut de pe scara de la 10 m si am ajuns la reanimare cu el , cand , altadata , si-a rupt mana sau cand a ajuns la operatie de hernie de doua ori. Prea mult , totusi … 😦

            P.S. Am vazut ceva din meciul lui Federer . Mi-a parut rau. Era atat de trist … Ce-o fi fost cu el ? Tot vreo accidentare ? Da, si eu cred ca Bianca va ajunge in finala cu Serena, dar n-o vad adjudecandu-si trofeul. Asta dupa modul cum Serena a invins-o in sferturi pe chinezoiaca .

            Apreciază

          • RALG said

            Mda, este drept ca si mie finalizarea proiectelor de unul singur mi-a luat enorm de mult timp (de 3-4 ori mai mult decat ar fi fost normal) dar nici nu ma grabea nimeni, iar de rupt nu mi-am rupt inca nimic si nici accidente de munca majore n-am avut in afara de inevitabilele julituri, vânåtai si mici contuzii sau bataturi.

            Roger ca si Novak si Rafael au aceeasi problema: sunt foarte batrani (in tenis). De aceea sunt cuprinsi de o tristete iremediabila ne mai fiind in stare sa simta bucuria jocului. Ceea ce reuseste sa-i mai motiveze (cat de cat) este spaima de a pierede, jocul, mandria, gloria, respectul de sine. De aceeea sunt asa incrancenati, tristi, preocupati, abatuti, necajiti, catranit. Nu reusesc sa mai gaseasca energia de a se bucura exploziv nici atunci cand le iese cate o minge, un joc, un turneu. La cate le-au iesit pana acuma ar fi si greu sa se mai bucure precum cei tineri si flamanzi care aspira prima data la astfel de succese. Incet, incet au ajuns la situatia in care reusita consta in a nu pierde meciul nu in a-l castiga, Ceea ce inevitabil li se citeste si pe fete. In cazul lui Roger aceasta tristete are o dimensiune aparte pentru ca, prin prezenta sotiei sale in tribune, acesta se imparte la doi, sau se inmulteste cu doi, daca luam in calcul faptul ca uneori Mirca pare si ea la fel de trista si preocupata precum tenismanul insusi. Novak si Rafael par sa fie scutiti de supliciul etalarii declinului in tenis in fata femeilor (mai mult sau mai putin) iubite. Pentru ei este valabil mai abitir decat in cazul altora ca fiecare moare singur. Caci da, soarta tenismenilor este sa moara de doua ori. Pentru prima data in picioare.

            Cat despre ispravile Serenei in fata chinezoaicei Zbang (sau cum o chema-o) nu va nelinistiti. Nu conteaza. E drept ca Serena Williams este mai in forma decat de obicei in ultima vreme, dar cu o strategie buna (care sa acopere planurile A, B si C) si cu rabdare Bianca o poate invinge. Mai intai insa ar trebui sa se concentreze un pic pe cele doua jocuri pe care le mai are pana acolo. Am impresia ca sesizez o nota de infatuare si aroganta in atitudinea ei, ceea ce o face sa creada ca cele doua meciuri sunt dinainte castigate si nu merita sa fie luate prea in serios. Ceea ce nu-i tocmai adevarat daca ne amintim cat de usor poate sa-si strice singura serva si sa intre intr-o stare de blocaj in acest sens. In fine sa speram ca va fi sfatuita corespunzator si ca va reusi sa fie receptiva la acest gen de sfaturi incat sa nu-si complice singura existenta (asa cu a facut deja in meciul anterior cu grasuta aia de pe locul 100 si… )…

            Apreciază

  3. Stely said

    O aluzie :

    Apreciază

    • Ei, eh, povesti, novacesti…

      P.S. Nu stiu ce-i cu Nole. L-o durea umarul, l-o durea sufletul? Cine stie ce-o avea si dumnealui de-i asa de inmelcuit. Mi se pare foarte preocupat si trist. Absent. Parca nu-i sunt toti boii acasa. Dupa chip, mintea lui pare sa fie in cu totul alta parte decat in arena si doar din cand in cand, pentru cate-o clipa sau doua, isi aminteste cine si unde este si ce are de facut acolo, pe terenul de tenis.

      Apreciază

    • RALG said

      La baieti intrevad o finala
      Medvedev – Nadal

      iar la fete:
      Andreescu – Williams

      Nici ordinea in care apar finalistii nu este intamplatoare… 🙂

      Apreciază

      • RALG said

        Vad ca mi s-au cam adeverit pre-zicerile facute inca din faza serturilor, pe cand inca se afla in competitie chiar si Federer. Mai ramane un sigur pas pentru deplina confirmare. Sta doar in puterea lui Nadal sa-mi stirbeasca un pic prestigiul de prestidigitator in ale proorocirilor in tenis. I-o doresc sincer, dar, totusi, nu-mi fac prea mari sperante…

        Apreciază

  4. Stely said

    Nu stiu daca s-ar potrivi la tema dar cred ca in contextul celor intamplate si discutate aici parca s-ar potrivi :

    Dreapta măsură

    Un pic de durere te face profund,
    Mai multă durere te-afundă prea mult.
    C-un pic de avere n-ai lipsuri în casă,
    Cu multă avere n-ai somn şi te-apasă.
    Un pic de-mplinire te face mai bun,
    Prea multă împlinire te face nebun.
    Un pic de putere te face mai tare,
    Prea multă putere pe alţii îi doare.
    C-un pic de respect eşti încrezător,
    Cu prea mult respect devii sfidător.
    Un pic de-ngrijire te ţine mai bine,
    Prea multă îngrijire-i o hibă-n gândire.
    C-o slujbă, desigur, ai pâine pe masă,
    Dar dacă ai zece, n-ai masă, n-ai casă.
    Păstrează, creştine, măsura în toate,
    Deloc nu e bine, iar prea mult te-abate
    Încet, dar şi sigur de la pocăinţă
    Şi te pricopseşte c-o altă credinţă.

    P.S. Am gasit poezia din intamplare . Era atribuita lui Emil Cioran . Insa, nu mi-a venit sa cred… Am cautat si am gasit ca in opinia multora autorul este anonim.

    Apreciază

    • RALG said

      Absolut anonim… 🙂

      Apreciază

      • Stely said

        Am priceput . 😜 De fapt ma asteptam la o reactie ceva mai dura si pregatisem altceva mult mai profund. Insa m-am razgandit . Nu vreau sa para ca vreau sa va imbunez. 🙂

        P.S. Ma uit acum la sfertul de finala Bencic -Vekic . Belinda este pe cale sa castige partida in doua seturi. Ce voiam sa spun este faptul ca, daca Bianca va trece de Mertens ,va avea de infruntat o jucatoare cam cu acelasi stil cu al ei . Parca este chiar mai echilibrata (maturizata) si , desi a facut cateva duble greseli, serveste foarte bine. O vad ca favorita in meciul cu Bianca.

        Apreciază

        • Dl.Goe said

          Frumos ar fi ca turneul de anul acesta de la US Open sa fie castigat, la baieti de Gael Monfils, iar la fete de Elina Svitolina… in tandem, ca sa se dovedeasca astfel ca dragostea invinge intotdeauna. 🙂

          Apreciază

          • Stely said

            Da , ar fi frumos dar pare-se ca Monfils are ceva probleme fizice. Oricum, dragostea le prieste amandurora. La fel parea si la Simona, insa la Open-ul asta nu s-a vazut .
            P.S. Cred ca stiu cine este enigmatica de la „aprecieri „, Andrea Marin. Oare ce o mai fi facand Sorin Cucerai ?

            Apreciază

          • Stely said

            Doi melci care se dez -inmelcuiesc ? ” 🙂

            Apreciază

          • RALG said

            Cred ca avem de-a face cu o enigmatizare nedreapta. De ce-ar fi find entitatea „Andreea Marin” de considerat ca enigma enigmatica? Noua unul, pana sa puneti d-voastra problema, nu mi se paruse nicio enigma la mijloc, sub pseudonimul cu pricina putandu-se afla in egala masura (cu egala probabilitatea cuantica) ori-si-cine, bunaoara chiar Andreea Marin ea insasi in persoana sau Andrei Plesu, ori, cu voia d-voastra, pen-ultimul pe lista Sorin Cucerai (pe care-l mai presupun a fi fiind capabil a fi in stare sa fi jucat si in alte roluluri – ProDOC de ex, ca sa dau numai un exemplu)… Acuma insa daca veniti d-voastra ca Observator si fortati realitatea cuantica sa condenseze functia de unda a probabilitatilor pe o singura entitate macroscopica cu eticheta „Sorin Cucerai”, apoi chiar ca dam in mister. Cum ati dedus d-voastra ca „Andreea Marin” ar fi fiind „Sorin Cucerai” ramane deocamdata o enigma. Care va sa zica ca enigmatismul lucreaza. Nu?

            Apreciază

          • RALG said

            Sper din tot sufletul ca nu sugerati ca-n filmul acesta cu melci ar fi fiind Andreea Marin si Sorin Cucerai in travesti.

            Apreciază

          • Stely said

            Nu , legatura cu Sorin Cucerai este o aluzie .Numai cine isi aminteste evenimentele anilor 2008 , 2009 de la „Corabia” ar putea sa descifreze enigma . Dar nu este musai .

            Filmul mi s-a parut pur si simplu haios, nu are legatura cu cei doi. Am vrut sa introduc „on topic” un pic de divertisment. 🙂

            P.S. Ce ziceti , castiga Monfils sau Berrettini. Daca va lua break-ul de acum , poate …

            Apreciază

          • RALG said

            Pai tot asa zic si eu: castiga Monfils sau Berrettini. 🙂

            Apreciază

          • RALG said

            „evenimentele anilor 2008 , 2009 de la „Corabia” ???! – Wow… Ar trebui sa avemo memorie formidabila ca sa ne amintim si sa distingem printre zecile (poate sutele) de evenimente petrecute la Corabia cu un deceniu in urma, ca sa descifram enigma inventata de d-voastra. Plus vaga banuiala ca aveti in minte evenimente de care noi unul n-am avut habar niciodata, nici chiar la vremea cu pricina. Asadar nicio sansa sa oferim noi insine vreo dezlegare acestei insolite sarade. Poate d-na CMM sa fie mai apta pentru o asemenea performanta de anvergura.

            Apreciază

          • Stely said

            Aaaa… da , am omis …(???) Eu zic ca va castiga Berrenttini .
            P.S.” Vorbesc” ca sa nu adorm. As vrea sa vad macar primul set al fetelor .Meciul incepe abia la ora 2:00.

            Apreciază

          • Stely said

            Daca as vrea m-as duce la” ţanc” la locul cu pricina , dar nu am chef sa rascolesc trecutul acela, de altfel f. tumultuos. Imi amintesc totusi ca va aflati pe-acolo si dvs , doar ce aparuserati de catva timp.
            P.S. Aoleu , s-a trezit Monfils !!

            Apreciază

  5. RALG said

    Cât sunt lalelele?
    – Șapte lei firu’, boss.

    vs.

    – Cât e lalelele?
    – Trei lei firu’, fratele meu…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: