(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Căderea monarhiei

Posted by Arca lui Goe pe septembrie 6, 2019

Căderea monarhiei (sau Măscăriciul) – Proză scurtă (sau basm)…

A fost odată (ca niciodată 😦 ) un măscărici la curtea unui rege. Un rege oarecare, banal, nu contează ce rege, căci în poveste măscăriciul era personajul principal. Regele era secundar și anost, dar măscăriciul își făcea toți banii, faima sa trecând cu mult de zidurile castelului regal. Măscăriciul nostru (adică al regelui), nu purta tichie cu clopoței și nici nu făcea tumbe, dar spunea vorbe de duh, puhoi, de i se dusese buhul în tot regatul și chiar și dincolo, în împărățiile vecine. În mare secret era admirat de mulți intelectuali chiar și în republici, unde era considerat un fel de dizident subtil al ideii de monarhie. Cert este că omul nostru găsea în orice împrejurare câte o vorba adâncă și cu tâlc, cu haz, și mai ales cu schepsis, încât oricine ai fi fost și orice probleme ai fi avut, nu se putea să rămâi încruntat, iar cei isteți, care prindeau cei dintâi, din zbor, poanta zicerilor sale, izbucneau primii în râs, dând tonul cavalcadei de hohote. Odată s-a întâmplat așa chiar și la o înmormântare, la care toată adunarea a izbucnit în râs, deși măscăriciul nu zisese nimic, ci doar făcuse niște grimase pline de unele subînțelesuri, în timp ce regele îi lăuda pe cel defunct. De atunci i s-a și interzis (formal) să participe la înmormântări, iar când venea, venea travestit cu mare grijă încât să treacă nebăgat de seama.  La nunti însă era, în general, bine primit. Acum ar fi de zis că un observator atent, obiectiv și imparțial, ar fi putut baga de seamă că, de la o vreme, măscăriciul nostru (adică al regelui) ajunsese la un soi de manierism, că poantele i se cam repetau, că uneori era foarte greu să găsești vreo urmă de schepsis în vreuna din zicerile pe care le rostea cam la normă, fără intenția de a fi subtil or spiritual… cu orice chip. Dar de, intrase în legendă, iar mentalul colectiv nu accepta ideea că vreuna din frazele sale ar fi putut fi o simplă proza, cu un singur și banal înțeles. Și dacă ar fi zis simplu „Sire nu știu unde naiba-mi sunt papucii”, tot s-ar fi găsit printre cei prezenți un curtean care să facă vreo legătură subtilă cu cine știe ce altceva nostim, si, de bucurie că este primul care se prinde, să izbucnească în râs. Și odată dat tonul la râs, nimeni nu putea rămâne de căruță și era musai că fiecare să intre în joc și să râdă, că să nu cadă de prost. Inclusiv regele. Nu însă și regina, căci regele era celibatar (dar asta este deja o alta proză scurtă pentru altă ocazie). Măscăriciul era însurat, dar nimeni nu știa cine știe ce despre căsnicia sa ori despre cum ii merge d-lui pe acasă.  Soția sa era mereu prezentă pe la balurile și reuniunile de gală de la curte, și chiar la reuniunile politice (când acestea se desfășurau în sesiune deschisă, cu public) d-ei având lojă rezervată de unde putea observa evenimentele, inclusiv prestația artistică a soțului ei, măscăriciul. Același observator atent, obiectiv și imparțial (dacă ar fi existând așa ceva) ar fi putut să constate însă și altceva, și anume că măscăriciul nostru (adică al regelui) era în general foarte trist, deprimat chiar, și că zâmbetul ce-i stătea veșnic lipit pe față era cam fals, la fel ca şi optimismul „tonic” ce-l înconjura că o aură. Dar, mă rog, la urma urmei nimeni nu este perfect, și înainte din poveste mult (nu) mai este. Într-o bună zi regele muri, habar nu am cât de bună o fi putut fi acea zi, mai ales știind că moartea regilor este bucuria ne-bunilor, dar cert este că regele a murit și curtea (după ce a murmurat „Regele a murit”) n-a putut striga „Trăiască regele”, întrucât acesta murise subit fără să lase urmași. Măscăriciul (înțelept fiind) nu s-a bucurat de moartea regelui dar nici de plâns nu l-a plâns (fiind de datoria sa să-i îmbărbăteze pe toți ce-i afectați în vreun fel de tragica dispariție a acelui cap încoronat), dar de îngrijorat s-a îngrijorat și d-lui, gândindu-se la ce-i va putea oferi viitorul ca măscărici regal la o curte fără rege. Pe lista de așteptare la încoronare nu se aflau decât vreo câțiva verișori de-al treilea sau de-al patrulea, care se codeau să accepte încoronarea și sa-si asume enorma responsabilitate monarhică. Unul făcea pe nebunul. Altul se plângea că are gută, ulcer și  hemoroizi, ceea ce-l împiedică să se așeze pe tron, iar altul era cam bețiv și curvar. Sărmana monarhie, bietul regat. Un arhivar de la curtea regelui susținea c-ar fi descoperit niște documente ce atestau fără tăgadă, existenta unui alt candidat eligibil pentru slujba de rege, despre care se știa doar c-ar fi emigrat în America cu ceva vreme în urma. Tânărul rege, mort la datorie, a fost îmbălsămat, mumificat și sanctificat, fiind apoi depus cu onoruri militare într-o bazilică dintr-un mausoleu de la periferia centrului orașului din curtea castelului. Consiliul de coroană, care preluase formal puterea, s-a angajat să-l caute pe misteriosul moștenitor al coroanei și să-l aducă pe tron. O sarcină nu tocmai ușoară, dacă stai să te gândești, prinde prințul, pune-i coroana. În fine, ce s-o mai lungim, Consiliul de Coroană nu s-a pierdut cu firea, iar căutarea respectivă a devenit un soi de covor persan al Penelopei (Cruz sau Lopez, din Peloponez), ori o monastire a meșterului Manole, pe care nimeni n-o voia dusă la bun sfârșit, preferabilă fiind perpetuarea sine die a acestui ambiguu status quo. S-a decis astfel ca toate pozițiile de pe schema de funcționare a curții regale și nomenclatorul de funcții și meserii să se păstreze intacte până la noi ordine, și astfel monarhia a mers mai departe, chiar și în absenta unui rege sau a unei regine. Bucătarii, paharnicii, spătarii, logofeții, sfetnici, slujitoarele, țiitoarele și toată liota de curteni au rămas pe poziții, continuând să facă (mai mult sau mai puțin) ceea ce făceau și până atunci, adică mai nimic. Măscăriciul a rămas măscărici, și fiindcă tot obișnuia odinioară să-l întrețină până târziu pe rege în apartamentele sale, până la urma, s-a și mutat în aceste apartamente, împreună cu soția sa, despre care se zvonea că ar fi fiind muza care-l inspira pe măscărici făcându-l să fie (așa de) plin de spirit.

Cu timpul umorul și savoarea zicerilor sale a căpătat o tenta nouă, diferită de stilul cu care se obișnuiseră curtenii pe vremea în care regele încă trăia. Poantele sale deveniseră parcă mai ermetice, mai sibilinice și mai abrazive, încărcându-se de cinism, sarcasm și ironie nu întotdeauna foarte fină, nedumerindu-i și punându-i în încurcătura pe curteni, care abia cu mare efort mai reușeau să dea tonul la râs. Acuma unii se cam saturaseră să se tot hlizească prostește la inepțiile fără sens ale măscăriciului, dar nu îndrăzneau să schimbe ceva. Intuiția le spunea ca orice schimbare poate fi dramatică. Dacă s-ar fi oprit din râs la poantele măscăriciului s-ar fi putut ca cineva să se întrebe care să mai fie rostul acestuia la curte și s-ar fi ajuns poate la destituirea sau mazilirea acestuia, ceea ce ar fi putut atrage atenția și asupra rosturilor altora, dintre toți cei care oricum nu făceau mare brânză la curte (marea majoritate)… așa că, au preferat să meargă pe burta. Măscăriciul si-a luat-o-n cap, dedându-se la tot felul de giumbușlucuri deșănțate și bancuri proaste pe seama oricui, devenind extrem de nesuferit și chichirincios, având pretenția la aplauze și râsete sincere pentru orice gogomănie. Unii îl priveau cu milă punând transformarea sa pe seama faptului că rămăsese cam singur, ziua fără prietenul său regele, dar în special noaptea, întrucât soția sa se hotărâse de ceva vreme să se mute în iatacul din turnul castelului, redistribuindu-se de una singură  pe post de frumoasa din pădurea adormită.  În fiecare dimineață măscăriciul urca scările până sus în turn și își săruta soția adormită, sperând că o va trezi și că va rupe astfel blestemul, dar pas de a reuși. Soția sa nu deschidea ochii și în genere nu reacționa în niciun fel, rămânând stană de piatra. Arareori zâmbea prin somn simțind-se sărutată, alteori făcea doar grimase sau între-deschidea câte un ochi, mormăind în barbă lucruri neinteligibile. După o vreme măscăriciul a renunțat să mai urce în turn în fiecare zi, mulțumind-se să se ducă o dată pe săptămână (sâmbăta sau duminica), apoi încă și mai rar. Tot în zadar. Frumoasa adormită hiberna și pace, transformându-se încet dar sigur în altcineva, și mai ales în altceva, în crisalida de piatra din turnul castelului.  Regele, adică măscăriciul o privea cu sinceră uimire, câteodată când ajungea accidental prin iatac, în special când  se întâmpla să-și poarte ochelarii de vedere, întrebându-se retoric și mirat, cine să fie oare femeia aceea din turn care semăna oarecum cu soția sa dar mai ales se deosebea de aceea, pentru a-si vedea mai apoi de treburi, și de activitatea sa de măscărici în Consiliul de coroană al regatului. Situația i se părea si lui cam bizara caci realiza stupefiat ca trăia într-o monarhie fără rege, într-o căsnicie fără soție, într-o lume fără sens, si într-o situație fără ieșire,  fiind el însuși un măscărici fără umor si fără cauza. Din aceasta cauza nu prea avea spor. Totuși plutea. Într-o duminica de 1 Aprilie (de ziua lui, caci Măscăriciul era născut pe 1 Aprilie, ca toți clovnii), s-a trezit dis-de-dimineața si s-a dus in cabinetul regelui pentru a-si pregăti in avans replicile spontane pe care avea sa le ofere peste zi Consiliului de coroana, curtenilor, ambasadorilor, diplomaților si celorlalți nefericiți care-si făceau veacul de singurătate in acea atipica reședință monarhică. Si cum stătea el așa si cugeta in gol s-a trezit deodată ca apare in pragul ușii soția sa, chiar ea însăși in persoana, trează, cu ochii deschiși, mari, de un albastru infinit, îl apucă de mână si îl trage după ea până în iatacul din turn, mai precis în pat. Aniversare cu suspans. Si, in timp ce măscăriciul fremăta a palpitare in atingere cu molatica sa soție, aceasta se zbate scurt si-i mormăie apăsat printre dinți: „Nu te mai tot înfige așa că n-am chef de sex”.  Palpitarea măscăriciului încetează spontan, iar soția sa contemplându-i perplexitatea adaugă: „Dar ce credeai? He-he, e 1 Aprilie”.  Măscăriciul (râzând in sinea lui cu gura până la urechi), așteaptă preț de un minut ca să se niveleze la fizic si la psihic, apoi iese din iatac si se duce direct in sala tronului, îmbrăcat așa cum era, in pijamale cu iepurași. Fiind foarte dis-de-dimineața acolo nu se aflau decât vreo câteva femei de serviciu care s-au prefăcut ca nu-l baga-n seama, continuând sa-si vadă de treaba lor si sa deretice, ștergând praful inexistent de pe mobile.  Măscăriciul își comanda un cappucino de la bucătărie apoi se așază confortabil pe tronul regal, așteptând cursul firesc al zilei.

Așa l-au găsit acolo membri Consiliului de Coroana, îmbarcat in pijamale, șezând turcește si moțăind  pe tronul regal. O postura cam îndrăzneața chiar si pentru Marele Măscărici al curții, dar, dat fiind faptul ca era 1 Aprilie, ziua glumelor, a păcălelilor si a Măscăriciului,  nu s-a scandalizat nimeni fata cu aceasta situație, ba chiar au zâmbit cu toții, anticipând cine știe ce șotie mai pune dumnealui la cale cu aceasta ocazie anume. Când sala tronului a ajuns sa fie ticsită de lume si de zumzet,  Măscăriciul trezit din somn, s-a întins, a căscat zgomotos, a zis „Buna dimineața”,  „Buna dimineața”,  „Buna dimineața”,  către cei care se holbau la el așteptând-i poanta. In mod miraculos s-a făcut liniște. Liniștea de dinaintea furtunii. Nu se mai auzeau decât niște muște. Măscăriciul a căscat si el ochii a mirare la toți ce-i care-l fixau cu privirea, parând ca nu înțelege ce se așteaptă de la el, s-a scărpinat alene in cap si a zis: „Haide sa va povestesc ce farsă mi-a făcut astăzi soția mea”. Pe data s-a iscat un murmur vesel. Si măscăriciul le-a povestit de-a-fir-a-păr, fără înflorituri, pățania sa de mai devreme,  iar când si-a terminat povestea cu replica „Si nu te mai tot înfige așa că n-am chef de sex”, se aștepta ca toata lumea sa izbucnească in râs. Dar, in mod surprinzător,  nu a râs nimeni, absolut nimeni. Toți așteptau încă să vină si poanta. Au tăcut chiar si muștele, așezându-se discret pe căciuli, berete si baticuri. Pentru a doua oara in aceeași dimineața Măscăriciul a rămas perplex. In liniștea stingheritoare care se lăsase, toți încercau sa deslușească gluma, sa afle ce voise sa zică Măscăriciul, sa înțeleagă in cine bate. Nimeni n-a dat tonul la râs. Nimeni n-a zâmbit. Dinspre grupul unor cucoane simandicoase s-a auzit cu destulă claritate un singur cuvânt șuierat: „impertinent”. Președintele Consiliului de Coroană s-a simțit dator sa intervină drept pentru care i s-a adresat Măscăriciului: „Chiar așa alteță, ce vreți sa spuneți?” „Pai… Nimic. Ce sa vreau?” a răspuns Măscăriciul… „Cum nimic?” a ricanat președintele? „Nimic ?!” (a murmurat adunarea). „Nimic, nimic, nimic” a răcnit Măscăriciul, „lăsați-mă-n pace!” si a dat sa plece de pe tron.

Fiind un autor milos din fire, nu vreau sa va pun la încercare răbdarea peste o anumita limita maximala, așa ca pentru restul basmului o sa va fac un scurt rezumat din care vor fi eliminate pasajele descriptive. Arhivarul a venit fuga cu o copie după contractul de angajare al Măscăriciului in care se stipula explicit ca in ziua in care nimeni nu va râde la glumele sale, Măscăriciul urma sa fie decapitat. Degeaba a zbierat acesta ca apucatul ca nu era nicio gluma la mijloc si ca glume urma sa spună abia după prânz, era prea târziu. Decizia a fost luata pe loc. Călăul a sărit in sus de bucurie (dar nu a râs ca sa nu strice contextul) caci de multa vreme nu mai avusese ocazia sa-si facă meseria si începuse sa-si facă griji in legătura cu cariera sa, fiind încă departe de vârsta legala de pensionare. Curtenii i-au plâns de mila Măscăriciului (nici vorba de râs) făcându-i momentul încă si mai penibil si viată mai amara. Ce mai tura-vura, Măscăriciul a fost decapitat si exilat in aceeași zi mai spre seara. Si-a luat căpățâna într-o traista din păr de capră si s-a mutat, cu cățel si cu purcel într-o alta poveste (Călărețul fără cap), unde a trăit fericit pana la adânci bătrâneți, si unde o mai trai si astăzi daca n-o fi murit. Deși a rămas jovial si glumeț, avea din când in când momente de melancolie, in special când privea căpățâna încoronata pe care o purta tot timpul cu sine in trista traistă. Da, da, era o căpățâna încoronata, caci de fapt, uitasem sa va spun, Regele si Măscăriciul erau una si aceeași persoana. Nu muriseră chiar simultan dar se născuseră concomitent si trăiseră împreuna, ca fiind una si aceeași persoana, precum tu însuti cu sinele tău. După plecarea Majestății sale Măscăriciul, monarhia a fost abrogata (din cauza unei chichițe legislative prevăzută in constituție care specula o clauza de seriozitate in absenta unui Măscărici profesionist la curte), iar arhivarul a fost ales președinte de Republica, prin votul universal, secret, egal si inconștient al marii majorități a poporului suveran., restul curtenilor pensionându-se pe capete pe caz de boală. Si am încălecat pe o șa… ca călăreț cu scaun la cap.

Turiștii care vizitează azi, la Sinaia, palatul regal al fostei monarhii, pot admira in bazilica aflată in mausoleul de la periferia centrului orașului, din curtea castelului, un cilindru transparent de cleștar in care se afla depus corpul neînsuflețit al Albei ca Zăpada, înconjurata de cei șapte pitici de gradină, toți împietriți (ad-litteram) de durere, cu câte o ceașcă de cafea in mână, care-i ajută să stea la priveghi în stare de veghe. Artistul plastic a fost neobișnuit de inspirat, reușind să surprindă în piatră până si aburul înălțându-se din cele șapte cafele. Ba chiar si aroma cafelei, ceea ce-i derutează teribil pe trecători, făcând-i sa intre fără voie, de-a valma, claie peste grămadă, în cafeneaua din vecinătatea mausoleului. Despre frumoasa adormită albă ca zăpada, depusa, la vedere, in cilindrul de cleștar, se spune ba că ar fi fost soția Măscăriciului si amanta Regelui, ba că invers, dar nimeni nu mai știe cu precizie ce si cum, pentru că faptele s-au petrecut tare demult si au fost prescrise între timp.

Este căderea monarhiei sa acorde ranguri si sa întrețină iluzii. Dar, apropo, tu ce rang ai prea-cinstite?


UPDATE: Si pentru că lucrurile nu sunt niciodata asa cum a-par, nici chiar atunci cand se dovedesc „a fi altceva” decat a-păreau, ar fi timpul sa precizez ca povestea regelui-măscărici, insirată extrem de fragmentar si selectiv in aceasta comedie, necesită unele amendamente. Regele n-a murit asa cum s-a narat in istoria oficiala, ci si-a inscenat moartea, substituindu-i-se măscariciului. Satul de monarhie si de corvezile canoanelor impuse de această postură, a aranjat pe sest un schimb de locuri cu măscariciul (fiind una si aceeasi persoană acest lucru nu a fost greu de făcut), iar  apoi, cu acordul prietenului sau (amamdoi avand un simit al umorului iesit din comun) au convenit sa-i administreze acestuia o licoare a somnului, exact precum cea folosita in Romeo si Julieta, prin care acesta sa fie adus intr-o stare de moarte aparenta. Măscariciul s-a îmbrăcat cu straiele regelui, a băut licoarea si „a murit subit”… fiind apoi „imbalsămat, mumificat, sanctificat si canonizat”, de formă, cu mare pompă. Regele (deghizat in măscarici) a asistat astfel la propriile sale servicii funerare (cam ca Ipu)… plângând in ho-ho-te de râs, în timp ce mumia Măscariciului adormit era depusă cu onoruri militare in basilica din mausoleul de la periferia centrului orasului din castelul monarchic. Dupa trei zile si trei nopti Măscăriciul s-a trezit din somnul de veci si a evadat din mausoleu, intr-o noapte, cu largul concurs la gărzilor care erau postate in vecinatate nu atat pentru a asigura paza, cât pentru a păstra protocolul intru gloria eterna a fostului rege si pentru a atrage turistii in zonă. Desigur ca disparitia mumiei regale a fost constatată la un moment dat, dar Consiliul de Coroana a avut grija sa ascunda evenimentul, sigiland cripta sub pretexte cusute cu atza galbena. Ulterior, cand lumea a mai uitat de fostul rege (lumea uita foarte usor) a fost adus un sicriu de sticla din alta poveste cu o frumoasa din padurea adormita, alba ca zapada (despre care n-ar fi de mirare sa aflam ca este de fapt o cenusareasă oarecare), mormântul fiind apoi re-inaugurat si redat circuitului turistic. Măscăriciul evadat s-a evaporat (sau s-a sublimat), disparand misterios din atentia publicului, angajandu-se ca clovn la un mare circ de stat al soarelui, unde a fost star, până cand s-a pensionat si s-a apucat de gradinarit, intr-o suburbie superbă a unui oras oarecare (asta fiind deja altă poveste), reunindu-se acolo si cu regale decapitat si exilat, care a revenit sa locuiască in acelasi trup cu vechiul sau prieten Măscăriciul, doua finite, un singur cap, si desigur împreuna cu sotia sa (si ea aceesi, chit că usor metamorfozată de întâmplări si de trecerea anilor. Pana la urmatorul update care o sa releve că lucrurile nu sunt niciodata asa cum a-par, nici chiar atunci cand se dovedesc „a fi altceva” decat a-păreau, am re-încălecat pe o sa si-am plecat la o paradă asa.

 

110 răspunsuri to “Căderea monarhiei”

  1. Am fost odata „Fratele Marx”, (si ce ne-am mai râs)… Ho-Homeric. Dar in ultima vreme mi se intampla din ce in ce mai des sa fiu in sinea mea, pur si simplu, Fratele Grimm ceea ce ma predispune la proza scurta sub forma de basm, spre disperarea d-lui Goe care agreaza exclusiv Momente si Schite. Azi am prins momentul ca d-lui nu-i pe-acasa asa ca, dandu-ma de Petre Ispirescu, postez la repezeala un basm. Citeste-l cat mai repede caci mi-e teama ca atunci cand se va intoarce de la Mogosoaia (måtuse-sa), unde e dus pentru un botez sau o onomasitoca, s-ar putea sa-l scoata de la avizier si sa-l mute la recycle.

  2. RALG said

    Curtea din poveste poate fi maria sa Tenisul, iar Regele-mascarici ar putea fi Djokovic, sau Federer sau Nadal… sau oricine altcineva. Depinde exclusiv de cine citeste basmul si mai ales de cine-l asculta…

    P.S. Melodiile propuse mai sus sunt totodata sugestii pentru un fond musical adecvat cu o eventuala a doua lectura a Caderii Monarhiei, cat si recomandari independente de calatorii prin univers pentru pasagerii cu dor de duca de pe Arca lui Goe. Alege fiecare ce i se potriveste. Noi in tot cazul asteptam plangeri de orice natura, in condica de sugestii si reclamatii. din partea oricui o avea curajul pentru asa ceva. Putini am fost, multi am ramas.

    • Stely said

      Ehe , ce „basm „interesant dar este foarte subtil si cine nu stie unde „bate ” nu-l va intelege . As spune ca nici eu . Daca ar fi insa sa-l citim prin prisma tenisului Rege cred ca nu trebuie sa va grabiti anuntand caderea monarhiei sau moartea regelui . Adica ce, nu se vor mai gasi alti „mascarici” care sa-i distreze pe rege si pe curtenii sai ? Sau chiar si mascariciul acela din poveste , slujitor fidel si de valoare pe care il pacali sotia de 1 Aprilie , ce daca va fi un pic „decapitat”? Sa mai lase putin giumbuslucurile de la curte ca sa mai stea si pe-acasa, daca pofteste sa fie bine primit de „frumoasa adormita.” Decapitat sau nu trebuie sa-si faca timp si pentru ea. Curtenii il vor intelege si cred ca nu-l vor uita. Acuma daca ea, nu si nu, trebuie aiba libertatea sa aleaga . E greu insa , numai in pielea lor nu fii .
      Hmm … daca ar fi sa privim regele si mascariciul facuti sa traiasca impreuna ca fiind una si aceeași persoana este musai sa -i accepti pe amandoi . Totusi , daca ar fi dupa mine, as vrea sa suprim mascariciul .La ora actuala mi-ar conveni sa ma retrag un timp in cochilie(In turn , adica) pentru adormire (” inmelcuire”) . Ah, dar dorul de duca de pe Arca lui Goe inca nu ma apuca… Insa poate ar vrea Arca sa se duca , ceea ce nici asta nu mi-ar conveni. Dar de, nu ai cum sa te pui in calea ei. 😦
      P.S. Stiu , intrepretarea mea este cam simplista si nu se ridica la inaltimea subtilitatii basmului. M-as bucura daca altcineva ne-r putea oferi o alta varianta de interpretare…
      Hai , zile tu, domnu’Iosif … 🙂

      • Stely said

        Pardon,adica , „zi-le ” domnu …

        P.S. Pe cine ati ales ca favorit la castigrea USOpen-ului ? Eu l-as alege pe Medvedev, dar „mascariciul ” Nadal nu cred ca se va lasa „decapitat”. Mai are resurse , desi s-ar putea ca spectacolul sa vina tot de la Medvedev. Nu mi se pare atat de incrancenat .

      • RALG said

        Merci ca ati dat tonul la râs. Despre plâs (plânsul din plângerea d-voastra) poate mai tarziu. 🙂 😦

        Spectacolul Nadal – Medvedev a fost intr-adevar fabulous, comparabil cu o partida Bobby Fischer – Garry Kasparov.

        • Stely said

          Spre regretul meu nu am vazut partea cea mai spectaculoasa a partidei de tenis. Am vazut primele doua seturi si cand am vazut ca si al treilea continua cam la fel m-am culcat . Dar din pacate taman atunci a inceput Medvedev sa intre mai abitir in joc. Au fost cinci seturi in care Nadal s-a tinut cu dintii de orice minge si pana la urma a transpirat cu folos. A castigat pe merit, desigur. Am citit ca Medvedev si-a cerut scuze pentru iesirile nervoase la adresa spectatorilor din tribune. Pana la urma si iesirile acestea fac parte din spectacol. Pai , de ce sa nu recunosc , pe mine amuza si partea aceasta a frustrarilor , mai ales izbitul rachetelor de pamant pana la distrugere. M-am invatat pana si cu tipetele feteleor. Cand nu o aud pe Simona tipand lung, cand face punct cu o lovitura in lung de linie si puncteaza ,este pentru mine un semn rau , anume ca loviturile venite de la partea adversa i-au luat piuitul si ca drept urma va pierde meciul.

          P.S. Despre „plansul din plangerea mea” ce pana mai ieri era la cote alarmante, acum a luat o alta intorsatura. Adica , luasem hotararea sa ma „inmelcuiesc” pentru un timp nedefinit. Dupa ce mi-am pregatit minutios suspendarea oricaror tentative de a ma intoarce la locul faptei , la Sinaia adica , m-am lasat lamurita sa ma intorc vineri, nu mai tarziu . E musai sa fiu acolo spune meseriasul , si nu numai , fara mine nu se poate. Hmm …si eu care crezusem ca nu sunt dorita prin preajma lor … :)) Of, of … 😦

          • Doamna Stely-Ana, sper ca pe mesterul d-voastra (care zice ca trebuie sa fiti musai acolo si ca fara d-voastra nu se poate) sa nu-l cheme cumva Manole.

            Ana: Manole, ce faci må acia?
            Manole: Un zid. Te bagi?

          • Stely said

            Ha, acum am dat de poanta asta. 🙂 Ce sa zic ? Cred ca ati citit ca i-am fentat pe Manole si ceilalti mesteri … nici mari dar nici mici. Nu m-am dus . Dupa ce au plecat inainte (joi )cu mancare pregatita si cu tot ce trebuia pentru desavarsirea lucrarilor (scara inalta, aparaat de sudura, bormasina, flex , circular pentru taiat trepte scara etc.) urma sa ajung a doua zi(vineri) cu un microbuz care venea de la Constanta direct Sinaia -Brasov .

            Dar dupa plecarea lor ,la un moment dat, mi s-a pus o greutate in picioare , plus o stare de somnolenta si dureri musculare , corelate cu o stare de nervozitate dubioasa in asa fel incat nu mai aveam nici o farama de vointa in mine de a mai urni din loc . Din momentul acesta au inceput framantarile . Ce sa fac ? Sa ma duc sau nu ? Aveam destule motive sa ma duc deoarece erau niste nimicuri ramase de la lucrarile anterioare ce era musai sa fie facute . Stiam din experienta ca mesterii nu se baga (inadins) la reparat flecustete , ei merg pe lucrari mari ca sa le poata cuantifica . Imi era teama ca fara „cicaleala” mea abia aveau motiv sa le treaca cu vederea Cu toate astea nu reuseam sa ma motivez pentru plecare .

            Mi-a venit insa o idee (am crezut ) salvatoare . Le-am scris cate un mesaj, mai intai copiilor, sa le spun ca nu pot sa mai merg si in consecinta sa dea fuga acolo ca sa ma inlocuiasca la gasirea micilor dar necesarelor detalii . Ideea a cazut . 😦 Ei bine, a urmat apoi un alt mesaj ceva mai ferm catre „Manole” si i-am spus pe sleau ca nu ma pot urni. I-am descris cu lux de amanunte motivele si cu , hotararea luata , m-am culcat. Pe la ora 2:00 dimineata m-am trezit hodoronc tronc si neputand sa adorm a inceput sa-mi incolteasca in minte ideea ca totusi ar trebui sa ma duc. „gata merg, imi spuneam . Ce naiba, ma inec ca tiganul la mal ? n-oi muri…” In minutul urmator , apareau insa motivele de ramas pe loc . Si uite-asa cu „ma duc , nu ma duc ” au trecut vreo doua ore de nesomn . Intr-un final am luat hotararea ca daca voi auzi alarma la ceas (o pusesem cu o zi in urma) si ma voi simti odihnita voi pleca . Si da , m-am sculat ceva mai linistita la ora 7:00 si am inceput pregatirea de plecare.

            Microbuzul venea de la Constanta la 9:30 . Am ajuns cu o jumatate de ora inainte , intrucat nu plecasem niciodata pe ruta aceasta si nu stiam unde gareaza . Ei bine , de aici incepe calvarul … Ma duc la informatii si intreb unde gareaza microbuzul de Brasov. Aflu cu stupoare ca nu mai gareaza la autogara acolo unde stiam . Dadusem telefon cu vreo doua zile inainte la informatii dar nu mi s-a spus despre faptul ca firma de transport ( naiba s-o ia) a reziliat contractul cu autogara lor. „Si unde gareaza ? Nu stiu , doamna , zice el ! Pai cum asa , nu cu d-ta am vorbit cu o zi inainte , de ce nu mi-ai spus?”
            Mitocanul, ca asa merita sa-i zic , a ridicat din umeri si m-a lasat cu ochii ‘n soare. La un moment dat un tanar care auzise discutia mi-a spus unde gareaza . „Sigur, sigur ?? ” Da , sigur „.

            Nu era departe , cam la vreo 500 m . Dar timpul era la limita si nu aveam puterea s-o iau la trap. Am gasit repede un taximetrist binevoitor si m-a dus la timp. Mai aveam 10 ‘ . Acolo insa nu era nici un indiciu ca ar parca vreun microbuz. De fapt era o parcare pietruita cu denivelari si doar cateva TIR-uri fara vreun sofer pe langa ele . Nu aveam pe cine sa intreb . Am scos telefonul si am inceput sa caut firma respectiva de transport ca sa cer informatii despre unde gareaza. Desi am gasit -o cu nr de telefon cu tot , ghinonul naibii , telefonul era ” momentan „deranjat. Am mai incercat de cateva ori si la fel .In naivitatea mea am intrat si pe mesageria lor de pe fb. Nimic , nici la ora aceasta nu se vede ca ar fi citit cineva mesajul meu disperat.

            Se facuse deja ora 10:00, odata cu asta si caldura mare „mon cher”. 😦 Mi-am dat seama ca este posibil ca microbuzul neavand unde sa gareze fie nu mai vine ,fie a luat-o direct pe autostrada. Si asa „Ana” a luat ,mai mult fortata, hotararea sa se duca frumusel acasa . Cand eram deja in taxi am primit un telefon de la „Manole” care aflase de la copii de pateniile mele si mi-a spus sa stau linistita acasa ca se descurca fara mine. Ce era sa fac ? M-am linistit . Am trimis insa pe fiecare zi cate un mesaj cu „indicatii” speciale. Cam pe unde se afla „maruntisurile” acelea etc… E… cele mai multe sunt facute. A mai ramas o camera de zugravit si ce o mai fi voi vedea cand voi ajunge acolo. Curtea arata bine. Au facut poze.

            Asadar , Ana din zilele noastre , n-a intrat la zidire . Dar si „monastirea” a fost gata la timp si mesterii au venit acasa teferi. Au mai fost ceva dispute pe tema platii, dar pana la urma ne-am impacat. 🙂

          • Urmeaza Anul Nou la Sinaia… in resedinta de iarna proaspat renovata.

  3. Iosif said

    (999)Noi personal, consideram sahul, mult mai interesant si profund, decât tenisul, însa toate lucrurile (sporturile) au vremea lor…

    • RALG said

      Si la sah exista regi, regine si (desigur) si nebuni. Si desigur ca fructul paradisului va place mai mult decat tetrisul, fiindca are si vitamine. Si daca tot ati adus vorba tocmai despre asta v-am zice si (87675910477659)noi ca proverbul „Cine nu stie sa danseze zice ca e podeaua stramba” ne place mai mult decat sotronul pe asfalt fiindca e mai subtil si mai profund decat nisipul.

      In tot cazul merci pentru interventie, de altminteri interesanta si profunda, chit ca n-am vizionat inca videoclipul propus. Despre ce este vorba?

    • RALG said

      Am vazut si filmul. Frumos, interesant, profund in cel mai relativ mod cu putinta. Am aproape certitudinea ca desi printre multele si feluritele emotii care ne-au traversat vizionand filmul (pe fiecare din noi doi) exista unele foarte asemanatore, totusi exista altele care se deosebesc fundamental, si ca per total percepem fiecare dintre noi acest film din perspective foarte diferite, ceea ce denota (nu-i asa?) unitate in diversitate. Pacat ca nu sunteti niciodata in stare sa vorbiti despre intentiile si asteptarile pe care le aveti propunand astfel de filme spre atentia publicului de pe Arca lui Goe.

  4. Stely said

    Eu va ofer aici un alt fel de stea in devenire :


    P.S. Sunt un pic geloasa pe ea. 😒

  5. Iosif said

    (999)Noi va multumim pentru pertinentele comentarii ale d-lui CTP, pe care îl apreciem relativ în multe dintre ideile si cunostintele generalizate enuntate teoretic.Ne-ar place sa-l avem adversar întrun meci de tenis amical, real în ideea ca ar fi si un practicant al teoriilor relative enuntate pe canalele TVR si pe blogurile pe care le administreaza.
    (999)Noua nu ne prea face placere sa scriem proze scurte sau lungi, ci doar citim si comentam la anumite postari, care ni se par cât de cât apropiate de conceptele perceptiei noastre adevarate, absolute, atemporale, eliberatoare, „transcedentale”… 🙂

    • RALG said

      a) Simptomatic fel de a va gasi placerea… plin de miez si de semnificatie…sugerand fragilitatea conceptuala care se oglindeste in nevoia permanenta de a gasi sustinere si confirmare la altii, unanimitate daca s-ar putea. Cineva care stapaneste (sic) „conceptele perceptiei noastre adevarate, absolute, atemporale, eliberatoare, „transcedentale”…, isi va gasi inevitabil intreaga placere in chiar adevarul acela sublim si in faptul de a fi in posesia lui… Odata aflat in acea pozitiune prea-fericitul iluminat nu va avea nevoie de confirmari si va fi capabil a fi in stare sa gaseasca frumusete si placere in toate formele de manifestare ale lumii, in functie de eleganta ideilor si de arta expresiei…

      b) Cristian Tudor Popescu joaca tenis ca o cisma, Cred ca pana si dl. D’Artagnan l-ar batea cu o singura mana, si aceea inarmata cu o floreta ingusta in loc de racheta. Extrapoland felul in care ati mentionat ca va gasiti placerile se poate intelege de ce vreti sa jucati taman tenis si taman cu CTP. Dar n-ar fi mai bine sa jucati sah? Mai interesant si mai profund. Zicem si noi (156958)noi in speranta ca nu ne-o veti lua in nume de rau.

      c) Multe din chestiile pe care le zice cu aplomb si convingere dl. Cristi or fi chiar asa cu le spune d-lui, in special cele evidente (evidente chiar si pentru cei care nu se uita deloc la tenis), dar altele nu. Sau nu prea. De exemplu chestia aia cu sitemul canadian perfect organizat care creaza castigatori neaccidentali e o prostie absoluta. Singurul tenismen canadian care a acstigat vreodata un turneu de mare slam este taman Bianca Andreescu care si-a inceput activitatea sportiva in Romania. In rest nimic. Nu-i cam putin pentru un asa sistem perfect organizat? Al nostru comunist si post comunist a produs iaca trei castigatori de mare slam, in total 3 si jumatate. Cate tenismene are Canada in top 100? Cate are Romanai? Adica ca sistemul n-are prea mult de-a face cu treaba asta. Nu ca deloc, ca un pic are, desigur, dar in niciun caz decisiv. Decisiv ramne talentul si pasiunea omului. Cu o mare probablitate Bianca ar fi ajuns mare tenismena si daca ramanea in Romania. Poate ca ar fi castigat primul grand slem la 20 de ani nu la 19, in rest Cristi are si el libertatea de a spune ce-i da prin cap, si dupa ce a ridicat-o in slavi ani de zile pe Simona acuma vad ca si-a gasit alta pupila. Diferenta dintre Bianca si Simona nu este diferenta dintre Toronto si Constanta ci diferenta dintre genele uneia si ale alteia, iar Bianca a luat-o pe Serena de la egal la egal nu pentru ca e din Canada ci pentru ca e la fel de vanjoasa si puternica precum aceea. Pai nu va uitati ce mama are? Daca vrea mama Biancai o ia pe mama Simonei si-o arunca peste gard. Asta face diferenta. Da?

      Cat priveste tampenia ca Serena va mai putea juca cat or vrea muschii ei asta este o alta aberatie care nu merita prea multa atentie. Serena o sa mai joace pana cand s-or satura sponzorii sa o mai impinga in fata… Adica ca maxim pana la anul pe vremea asta, si desi nu-i totalmente imposibil, totusi nu cred sa mai ajunga in vreo finala de mare slam pana atunci.

  6. RALG said

    Doamne ce rau si ce agresiv sunt cu singuri vizitatori-cuvantatori pe care-i am. Ce-oi avea? Cred ca din cauza asta celalti vizitatori (inclusiv adolescentii) evita sa comenteze, ramanand muti, fiind lipsiti de curaj si inconstienta. Rusine sa-mi fie!

    Un tip isi gaseste nevasta in pat cu unul dintre prietenii sai si il impusca pe loc, iar nevasta-sa-i zice: Cu o atitudine ca asta, in curand o sa råmâni fara prieteni.

    P.S. Votca bauta cu masura e buna in orice cantitate.

  7. RALG said

    D-le Iosif, va rog sa ma scuzati ca-mi permit sa va intreb, dar despre basmul caderii monarhiei ce parere (sincera) aveti? In ce masura se apropie de conceptele perceptiei d-voastra adevarate, absolute, atemporale, eliberatoare, „transcedentale”… ? Sau daca nu se apropie, cat de departe sa fie? Asa, estimativ…Este Adevarul un Monarh absolut sau nu?

    • Iosif said

      Adevarul, a fost, este si va ramâne Monarh AAAE „transcedental” !

      • RALG said

        Sunteti tare… lozincard. Acesta este adevårul. Ade-varul d-voastra primar, dupa mama. Repetitia fiind mama… învataturii. Vi se pare ca daca tot repetati ceva in cuvinte o sa instaurati adevarul? Acum nu spun ca n-ar merita sa incercati… Doar ca au tot incercat multi altii (si nu vorbesc doar de cei care au incercat pe Arca lui Goe, ci asa in general) si niciunuia nu i-a iesit pana la urma figura. Mai bine va apucati sa construiti un perpetuum mobile.

        P.S. Cum se impaca atemporalitatea din AAAET cu lozinca d-voastra care foloseste timpuri verbale gen „a fost, este, va fi”? Nu-i cam carghios? D-le Iosif totul este relativ… prin urmare relativul este absolut… Nimic altceva… Adevarul e relativ si provizoriu… Mergeti pe ideea asta daca vreti sa frizati absolutul, iar nu absurdul, abisul, profanul.

        P.P.S. Sper ca nu va veti supara extrem de tare si de etern daca va voi spune ca aduceti un pic (din profil) cu Mascariciul nostru (adica al regelui) din poveste.

        • Iosif said

          Mascariciul d-voastra,”(adica al regelui)” pare destul de inteligent, descurcaret si cu mare influenta la palat, în raport cu comentariile relativiste esprimate de d-voastra pe (b)Arca lui goE, comentarii care dealtfel – dupa umila si nesemnificativa mea parere, personala – reflecta o frustrare mascariceasca ieftina.

          • RALG said

            D-le Iosif sunteti (desigur exclusiv dupa umila si nesemnificativa mea parere, personala) absolut induiosator. Cu o mare probabilitate este foarte posibil ca comentariile noastre sa denote intr-adevar frustrare (de ce nu?, atributele „mascariceasca” si „ieftina” ramanand insa relative)… In genere in spatele fiecarui comentariu si commentator exsista anumite mecanisme care contribuie la motivarea sa, determinandu-l intr-un fel sau altul sa ia decizia de a scrie mesajul, mecanisme afective din gama frustrarilor mai banale sau mai complexe. Nu-mi inchipui ca d-voastra v-ati inchipui c-ati descoperit roata, ori focul, ori praful de pusca, venind cu astfel de constatari (mai mult sau mai putin ipotetice). Ceea ce faceti d-voastra, poate reflex, fara sa va dati seama, este ca incercati sa deturnati discutia de la continutul spuselor la autorul spuselor, care e urat, frustrat, n-are basca, si de- aceea spune ce spune (si deci si prin urmare) nu pentru ca ar fi adevarat ce spune si deci ca nici nu e. E acesta un fel naiv si primitiv de a perverti logica. Fiti pe pace, nu conteaza cum si de ce un autor zice ceva, nici cum este sau cum nu este acel autor ca persoana sau ca imprejurari. Odata ce a lansat un mesaj, acesta devine autonom, valoarea lui de adevar depinzand de continut. Alegatiile d-voastre sunt colaterale, denotatnd o viclenie primitiva (si poate o frustrare scumpa, daca tot veni vorba despre asta). Faceti abstractie ca dl. Goe este autorul mesajului de mai sus si m-ai cititi-l odata: sunteti lozincard si neatent la detalii ajungand sa conjugati atemporalul la trecut, present si viitor (si asta indiferent cata frustrare om avea sau n-om avea noi in bagaj) si daca aveti contestatii in legatura cu continutul enuntului re-veniti cu precizari, Pana una alta, prin faptul ca incercati sa-l atingeti pe autor la sentiment (declarandu-l frustrat) nu faceti decat sa-i confirmati indirect spusele si sa acceptati valabilitatea enuntului sau (ceva in genul „oi fi eu lozincard dar si tu esti frustrat”). Prin urmare nu pot decat sa va multumesc pentru ca sunteti de accord cu mine (ceea ce, nu-i asa?, are in subsidiar darul de a-mi diminua frustrarea ieftina – o dau ieftin). Ramanem intelesi: d-voastra sunteti lozincard, iar eu sunt frustrat. Poate descoperim si o relatie cauzala intre una si alta. Ce ziceti?

  8. Iosif said

    Bombonnel, le tueur de panthères (anecdote ne parlant pas des Beni Foughal)

    Je m’éloigne un peu du sujet ici: Je ne vais pas vous présenter ici d’anecdote concernant les Beni Foughal – le livre d’aujourd’hui ne mentionne absolument pas la tribu.

    Suite aux 3 articles consacrés à Jules Gérard, j’ai reçu des mails de lecteurs très intéressés par les histoires de chasse anciennes. Je publie donc aujourd’hui un article que j’avais gardé ‘sous le coude’ et consacré à Charles Laurent Bombonnel: grand chasseur de panthères, il écuma lui aussi l’Algérie à la recherche de (pauvres) bêtes à éliminer…J’ai découvert son livre par hasard, alors que je cherchais des livres parlant de la présence des panthères en Algérie.

    Ce livre fut un succès en librairie, mais il me semble que la notoriété de Bombonnel n’égala pas celle de Jules Gérard. En tout cas, le livre est plus difficile à se procurer que ‘La Chasse au Lion’- pour ma part j’ai pu en acquérir un exemplaire via e-Bay il y a quelques mois.

    Bombonnel commença à chasser régulièrement vers l’age de 28 ans (vers 1844) à son retour en France après un séjour d’une dizaine d’années en Amérique qui lui permit d’accumuler une petite fortune personnelle. S’étant rendu en Algérie à la faveur d’un voyage d’affaires, il découvrit que ce pays était ‘la terre promise des chasseurs’, et qu’on pouvait y trouver ‘une quantité prodigieuse de gibier de toute sorte, depuis la caille jusqu’au sanglier’. Mais l’animal qui le fascina le plus fut la panthère :


    Pendant mon séjour à Alger on parlait beaucoup des panthères qui ravageaient le territoire des tribus voisines.

    Dès ce moment, les perdreaux, les poules de Carthage, les lapins et les sangliers de la Métidja, les grand cygnes même du lac Haloula (il en était couvert alors) n’eurent aucun prix à mes yeux. Tout ce gibier me serait parti dans les jambes que, les bras croisés, je l’aurais tranquillement regardé fuir ou s’envoler.
    Mes plus belles chasses d’autrefois me semblèrent du temps perdu. Un but plus grand, plus sérieux s’offrait devant moi: défendre l’Algérie contre un ennemi cruel, insatiable, qui sans cesse revient au pillage et qu’on ne peut arrêter, faire à moi seul la chasse à la panthère.
    Cela devint chez moi une idée fixe, une préoccuppation du jour et la nuit, une manie, un besoin à assouvir.

    Ce type de discours propre à faire frémir tous les amoureux de la nature est bien représentatif de l’époque…

    Le journal de chasse se termine vers 1859. Donc, en termes de dates, on en déduit que Bombonnel aurait pu aller chasser dans les Babors récemment soumis. Il semble que cela n’ait pas été le cas: un seul épisode de passage en Kabylie est cité (en 1855) dans lequel on apprend que pour se rendre à Mansourah il dut contourner une zone de tribus insoumises.

    Et voici maintenant un extrait du livre que vous pourrez télécharger (chapitre XV): le récit d’une partie de chasse qui faillit très mal se terminer, en 1855….
    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

    http://www.msn.com/fr-fr/actualite/sciences/transhumanisme-jusquo%c3%b9-ira-le-fantasme-de-la-vie-%c3%a9ternelle/ar-BBPRUch?li=BBoJIji&ocid=AARDHP

  9. Iosif said

    P.S…. 🙂
    https://www.youtube.com/results?search_query=psalmii+10

  10. RALG said

    Vorba lui nenea „simţ enorm şi văz monstruos”, cam peste tot pe unde ma poarta pasii (sau gandul), si nu stiu daca se intampla asa din cauza ca lumea insasi este asa, fistichie, sau daca cine stie ce defecte interioare, hibe pe care le am (la suflet si/sau la cuget), ma duc la astfel de extreme… si exagerari… Uneori mi se intmpla (chiar) si invers… Aaaa, nu ca as simti minuscul si as vedea gingas ci (asa dupa cum bunaoara mi se intampla acuma pe Arca lui Goe) in sensul ca vad enorm si simţ monstruos.

    Vad (enorm si simţ monstruos) ca (a) nimeni n-a raspuns la intrebarea „Dar, apropo, tu ce rang ai prea-cinstite?” (intrebare cu adrisant (ne)cunoscut) si (b) nimeni n-a intrebat de ce a murit regele. Ma rog a doua mirare este oarecum redundanta incrucat acea intrebare nu putea fi adresata decat numai si numai de vreun prea-cinstit care sa se fi identificat ca adresant al primeia si ar fi catadicsit sa si raspunza. Cuminte, insa, prea-cinstitul, n-a vrut sa raspunza. Fiind dus in sat cu dorul. Sau cu Domnul. Iosif.

    • Am rang de bumerang”… cu cocardă. Acesta este rangul prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe, in aceasta lojă, indifrent de anvergura entitatii care insufleteste prea-cinstitul personaj… Nici mai mult, nici mai putin, atât: Ai rang de bumerang…

      bumerang – Armă de lemn îndoit în formă de unghi obtuz, folosită de populația băștinașă a Australiei, care, aruncată, revine la locul de aruncare dacă n-a atins ținta.

      • Stely said

        „So bang, a boom-a-boomerang is love”

        • RALG said

          • Stely said

            👍😱😃

          • Stely said

            @RALG,
            Credeti in telepatie ? Eu cred . Bunaoara, exista dovada chiar aceasta de mai sus. Este ca si cand gandul dvs de a posta video-clipul pe post de bumerang, la ora 4:32, s-a conectat la gandul meu care era intr-o stare de veghe, si , la aproape aceeasi ora m-a imboldit sa intru pe Arca lui Goe . Mi se intampla foarte rar sa am insomnie , iar daca am stau linistita in pat pana ce adorm din nou.Ei bine, de data asta nu am avut rabdare sa astept ceva mai mult de un sfert de ora si ,asa cum spuneam, am intrat pe Arca lui Goe , la ora 4:44, am vizionat video-clipul si …” bang -a-boomerang”!! Reactia mea a venit imediat ce am vazut ora la care a fost postat video-clipul. Ei, ce ziceti ? Nu vi se pare o coincidenta uluitoare ? Zau, pai ganditi-va cand am mai postat eu pe Arca la ore atat de matinale ? Doar foarte rar ,cand se intampla sa joace Simona in vreun turneu de tenis si asta daca sunt sigura ca sunteti pe faza, altfel nu… Ce ti-e si cu bumerangele astea , trezesc „tinta ” din somn nu gluma . 🙂

          • RALG said

            Ce alta pot sa spun decat ca „magnetismul” lucreaza. Doar ca aici este vorba despre mai mult decat magnetism. Mai degraba sunt efectele entanglement-ului cuantic cele care se resimt in aparentele coincidente nocturne, asociate unor insomnii pasagere. Nu este prima oara cand observ astfel de intamplari pe falia relatiei d-voastra cu noi via Arca lui Goe. Alta data era vorba mai putin de insomnie ca mediu de manifestare a telepatiei cuantice si mai mult de intamplarile oniricului recurent. Visele d-voastra povestite pe Arca par semne clare ale unor astfel de conexiuni misterioase.

          • Stely said

            @RALG ,
            N-as vrea sa vulgarizez prin cuvinte starea pe care au avut-o asupra mea constatarile d-voastra . Doar atat va pot spune : multumesc .

    • Intrucat dupa un numar oarecare de incercari (numar finit in tot cazul), am atins, in ordinea prioritatii prestabilite, toate tintele, de la 1 la n, in accord cu numarul bumerangelor disponibile, am ajuns iarasi la o situatie de acalmie si armistitiu in raport cu restul tintelor (obiective) ramase neatinse, in asteptare. Prin urmare ar trebui fie sa ne aprovizionam cu boomerang-uri, fie sa trecem la utilizarea altor armamente din dotarea Goeletei: arbaleta, arcul sau arca… Arca lui Goe fiind rezervata obiectivului final (salvarea speciilor si specimenelor de la Potop), iese momentan din discutie… iar tunurile sunt pregatite in cazul (putin probabil) in care ne vom confrunta cu atacul unor vråbii råzletze. Pana una alta vom revedea lista tintelor ramase de luat in vizor sau in cåtare si in functie de natura acestora vom mai vedea, vom mai cantari, strategiile de adoptat.

  11. Am descoperit un pseudo-pre-cursor al Mascariciului, intr-un Marcel al 2008-ului: AICI… Inca viu…

  12. RALG said

    Ultimii doi rinoceri albi nordici de pe planetă sunt femele. Cum încearcă oamenii de ştiinţă să salveze specia de la dispariţie

    Nici nu vreau sa ma gandesc… la ce vor sa faca zoo-logii aceia. 🙂

  13. RALG said

    A-o-leu: Surpriza de proportii in cazul „indragostitilor din Modena”: Cele doua schelete apartin unor barbati… Cand iubesti, sexul nu conteaza. Dragostea e mare. Se pregatesc indragostitii din Verona. In actualul context asteptam sa vedem cat de curand o punere in scena a tragediei Romeo si Julieta in care ambii protagonisti sunt de acelasi… gen (?!)… neutru (?!)… Romina si Julieta ori Romeo si Julien. Versiunea clasica va continua sa se joace dar, de acum incolo, se va numi Julieta si Romeo. Indeajuns cu discriminarea. Apropo ati auzit ca William Shakespeare era transsexual? Nu? Nici eu, dar nu conteaza. Auzim acum. De Homer ce sa mai zic?!

    P.S. Va rog din suflet sa nu ma considerati homofob, ca nu sunt. Ii iubesc pe homosexuali ca pe mine insumi (sau chiar ca dl.Iosif pe semenii sai in accord cu invataturile lui Isus). Cu cat mai multi cu atat mai bine. Si pentru hom si pentru homenire. Ceea ce este evident. Iar daca nu vom dezvolta alta data aceasta tema. Tineti aproape. Vom face un referendum pentru a dezbate ce fel de cupluri (perechi) sunt admise la bordul Arcei lui Goe in vederea salvarii de la Potop. Si cine nu e cu noi e impotriva sa. 🙂

    • d'Artagnan said

      Credeti că dacă spun că vă iubesc se interpretează?

      • Dl.Goe said

        Nu stiu daca se va „interpreta” sau nu, in special pentru ca, din cei 7 miliarde de interpretori pitici, magnifici si potentiali, doar foarte putini s-ar putea preta la astfel de interpretari, restul ne avand acces la asemenea (pre)ziceri, dar zicerea, per se, ar avea mare potential interpretativ. Ceea ce ma uimeste pe mine este faptul ca ati picat din Luna cu o asemenea intrebare bine tintita tocmai acum cand eram pe cale sa postam o proza scurta care incearca o analogie intre „infinitatea” iubirii cu „infinitatea” universului, prin prisma scopului/finalitatii acestor entitati colosale (aka iubirea vs. universul). Acuma mesajul d-voastra nu poate fi decat un semn ca ar trebui sa fac pe dracu in patru si sa grabesc nitzel eliberarea prozei cu pricina in public. Cum o da Domnul. Goe.

        Altminteri v-as intreba: Dar de ce ma intrebati? Si mai ales care ar fi contextul generator al unor astfel de sentimente nobile? In tot cazul presupun ca sotia d-voastra n-ar putea avea niciun fel de motive ca sa fie contrariata fata cu iminenta declaratie… In fine, vedeti si d-voastra ce puteti face, inspre clarificare. Intre timp au aparut pe Arca unle entitati noi (care nu va cunosc) si care, fiind exagerat de sensibile si delicate, ce ar putea fi ranite din nedunerire…

  14. RALG said

    Se spune ca esti ceea ce mananci. O(i) fi. Dar esti si ceea ce asculti (muzica, vorbe)… Esti ceea ce vezi. Esti ceea ce atingi. Esti ceea ce mirosi. Esti ceea ce citesti. Esti tot ceea ce comsumi si te traverseaza… in cea mai mare parte a zilei. Si depinde si de cine anume si cat de mult iti este in preajma in timp ceea ce esti ceea ce consumi… Si uite asa devenim ceea ce suntem si mai ales ceea ce vom fi… Cum-necum, vom ramane mereu (la fel de) conectati cu „enigmaticul univers-Dumnezeu”, fie mai mult pe cont propriu (independenti, separati, singuri), fie mai mult impreuna (cu cineva)… care, cum…

    • Stely said

      „Cum-necum, vom ramane mereu (la fel de) conectati cu „enigmaticul univers-Dumnezeu”, fie mai mult pe cont propriu (independenti, separati, singuri), fie mai mult impreuna (cu cineva)… care, cum…”

      Si …

      Vom descoperi poate că acela
      Pe care-l numim Dumnezeu este de fapt
      Un mod uman de a exista.
      O senzație despre noi înșine
      Într-o altă dimensiune a ființei.

      Fragment din Fernando Pessoa citat de Claude Règy în Dans le désorde -in traducerea autorului si (banuiesc ) cu ajutorul conducatorului de doctorat .

      P.S. Citatul de mai sus este preluat de mine dintr-o teza de doctorat ce are ca tema „O abordare transdisciplinară a dramaturgiei ionesciene”.
      Cum am ajuns s-o citesc (hăt , de mult) si, deunazi, sa-mi amintesc de ea , este o poveste frumoasa pe care am s-o spun (scriu) cand voi fi ceva mai pregatita… 🙂

      • RALG said

        Toate bune si frumoase dar cum stati cu restaurarea monarhiei la palatul d-voastra de la Sinaia?

        • Stely said

          Da, deocamdata inca se mai lucreaza dar sunt premise sa fie finalizata maine sau poimaine. Insa mesterii s-au dus fara „sotioara” care a fost oprita din drum de ceva neprevazut , dar s-a bucurat intrucat nu mai avea putere s-o ia de la capat. Sunt totusi emotii pana ce or veni, sa vedem ce-or fi facut ei acolo fara mine .Mi-e teama ca au mai lasat ceva de samanta . Ieri au avut o tentativa de plecare dar m-am rugat frumos de ei sa nu plece. Cred ca am scapat , dar nu zic hop…

          P.S. Aveam de gand sa povestesc prin ce intamplari neprevazute am ramas acasa . Asta insa dupa ce s-ar fi terminat, dar nu cred ca mai este cazul. Pot insa sa va spun ca m-am tot gandit la legenda „monastirii” adusa deunazi in discutie de dvs. Cred ca a avut darul de a -mi deschide ochii, in sensul ca a fost bine ca n-am plecat , ca n-ar mai fi fost cazul de atatea sacrificii . Sa mai faca si altii. Mi-a ajuns ce am patimit toata vara …

          • Stely said

            Puteam sa pariez ca meseriasii mei n-o sa faca tot . Au mai lasat ceva si pentru la vara. Este vorba de o camera de zugravit . Au dat vina pe „domnu’ Ionescu.” Eu impaciuitoare cum sunt l-am crezut . Plecase pentru trei zile si a stat opt . Il asteptau albinele, cei doi catelusi , plus niste struguri de cules. Chiar ma si mir cum a putut sa reziste atat de mult . Dar de , „stiii cand pleci dar nu si cand te intorci”. Si pentru mesteri am avut insa o zicala, anume, „socoteala de -acasa nu se potriveste cu cea din targ”. Isi facusera ei socoteala, pe masura ce timpul trecea si lucrul batea pasul pe loc (ba cu o tigara, ba pe faceboock , ba cu sticla de bere etc.) ca ar iesi mai bine cu banii daca ar schimba invoiala , adica sa ceara plata la ziua de munca si nu per lucrare . Au stat opt zile , 200 lei pe zi si gata , i-am pacalit, au zis ei. Numai ca ce au avut ei de facut se putea face lejer in cel mult 4 zile dar ar fi luat banuti mai putini Ei bine , pe chestia asta am negociat dur cu ei si vrand nevrand au fost nevoiti sa respecte invoiala de la inceput. Daca faceau si camera aceea s-ar” fi impacat si varza si capra” dar cum voiau ei nu , din principiu macar . Una peste alta a iesit frumos , sunt multumita . Se va face si camera aceea poate chiar in toamna asta . Gasim noi pe cineva . Am de gand sa fac acolo un „bairam” de ziua mea .

            P.S. Hmm… n-oi fi fost eu acea Ana din legenda pentru ca m-am intors din drum, dar cred mi s-ar potrivi mai bine un alt personaj de roman. Va las sa gasiti raspunsul.

            PP.S. Hmm … o fi avand vreo legatura cu topicul ? Nu cred dar am vrut sa ma tin de cuvant . Eu cand sunt intrebata fac tot posibilul sa raspund celui care mi-a pus intrebarea. Nu fac ca (de ex) domnul D’Artangnan , care a venit cu o intrebare „incuietoare” i s-a raspuns prompt si la obiect , iar cand i s-a cerut si lui un raspuns a facut pe „mortu’-n papusoi …” Pai e bine ? …eu cred ca nu „nene Anghelache. ” Hmm …asta a fost chiar un bumerang , dar sa vedem daca ajunge la tinta. Stau cu teama … 🙂

      • si desigur ca asteptam povestea de indata ce veti fi fiind pregatita s-o livrati spre atentia prea-cistitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe…

        „Daca constatam ca avem dorinte pe care nimic din lume nu le poate satisface asta inseamna ca am fost creati intr-o alta lume.” (nu-mai-stiu cine a zis, dar suna bine si poate ca o fi si adevarat)

  15. Times do keep changing – thank God. – Cokie Roberts

  16. UPDATE: Si pentru că lucrurile nu sunt niciodata asa cum a-par, nici chiar atunci cand se dovedesc „a fi altceva” decat a-păreau, ar fi timpul sa precizez ca povestea regelui-măscărici, insirată extrem de fragmentar si selectiv in aceasta comedie, necesită unele amendamente. Regele n-a murit asa cum s-a narat in istoria oficiala, ci si-a inscenat moartea, substituindu-i-se măscariciului. Satul de monarhie si de corvezile canoanelor impuse de această postură, a aranjat pe sest un schimb de locuri cu măscariciul (fiind una si aceeasi persoană acest lucru nu a fost greu de făcut), iar apoi, cu acordul prietenului sau (amamdoi avand un simit al umorului iesit din comun) au convenit sa-i administreze acestuia o licoare a somnului, exact precum cea folosita in Romeo si Julieta, prin care acesta sa fie adus intr-o stare de moarte aparenta. Măscariciul s-a îmbrăcat cu straiele regelui, a băut licoarea si „a murit subit”… fiind apoi „imbalsămat, mumificat, sanctificat si canonizat”, de formă, cu mare pompă. Regele (deghizat in măscarici) a asistat astfel la propriile sale servicii funerare (cam ca Ipu)… plângând in ho-ho-te de râs, în timp ce mumia Măscariciului adormit era depusă cu onoruri militare in basilica din mausoleul de la periferia centrului orasului din castelul monarchic. Dupa trei zile si trei nopti Măscăriciul s-a trezit din somnul de veci si a evadat din mausoleu, intr-o noapte, cu largul concurs la gărzilor care erau postate in vecinatate nu atat pentru a asigura paza, cât pentru a păstra protocolul intru gloria eterna a fostului rege si pentru a atrage turistii in zonă. Desigur ca disparitia mumiei regale a fost constatată la un moment dat, dar Consiliul de Coroana a avut grija sa ascunda evenimentul, sigiland cripta sub pretexte cusute cu atza galbena. Ulterior, cand lumea a mai uitat de fostul rege (lumea uita foarte usor) a fost adus un sicriu de sticla din alta poveste cu o frumoasa din padurea adormita, alba ca zapada (despre care n-ar fi de mirare sa aflam ca este de fapt o cenusareasă oarecare), mormântul fiind apoi re-inaugurat si redat circuitului turistic. Măscăriciul evadat s-a evaporat (sau s-a sublimat), disparand misterios din atentia publicului, angajandu-se ca clovn la un mare circ de stat al soarelui, unde a fost star, până cand s-a pensionat si s-a apucat de gradinarit, intr-o suburbie superbă a unui oras oarecare (asta fiind deja altă poveste), reunindu-se acolo si cu regale decapitat si exilat, care a revenit sa locuiască in acelasi trup cu vechiul sau prieten Măscăriciul, doua finite, un singur cap, si desigur împreuna cu sotia sa (si ea aceesi, chit că usor metamorfozată de întâmplări si de trecerea anilor. Pana la urmatorul update care o sa releve că lucrurile nu sunt niciodata asa cum a-par, nici chiar atunci cand se dovedesc „a fi altceva” decat a-păreau, am re-încălecat pe o sa si-am plecat la o paradă asa.

  17. Suspinul fetei din tram-vai
    M-a bulversat definitiv.
    Am inc-o drama la activ,
    La fel ca domnul Ion Susai.

    • Stely said

      ”Planeta se degradează pe zi ce trece și noi nu facem nimic. Nu se mai poate așa. E timpul să acționam, dragii mei. Prioritatea zero este să vizitez toate acele locuri care vor dispărea sub apele Oceanului Planetar din cauza topirii calotei glaciare. Dacă nu facem nimic, generațiile viitoare nu ne vor ierta niciodată. Vă dați seama ce rușine? Un președinte în funcție al României n-a vizitat încă Thailanda, Cambodgia și insulele Mauritius.”

      https://www.catavencii.ro/klaus-iohannis-ingrijorat-ca-incalzirea-globala-va-distruge-locuri-pe-care-nu-le-a-vizitat-inca/

      • ha-ha-ha… Super recomandarea de lectura propusa atat pe partea „on topic” cat si pe partea cealalta. Sunt cateva articole pe acolo care fac toti banii. Am ras cu lacrimi si inca pe gratis. Merci…

        • Stely said

          E, uite ca Donald Trump nu se lasa pus la index de „tanara activista globalista „:

          Trump şi naţionalismul
          „Lumea liberă trebuie să îmbrăţişeze valorile naţionale, nu să încerce să le înlocuiască. Drumul libertăţii şi al bunăstării începe cu propria casă”. Cu tot respectul pe care-l are pentru mediul înconjurător nu-i dedică niciun cuvânt. Şi cine ştie dacă nu din cauza acelui video prezentat luni şi care deja a devenit viral unde Greta îi face cu ochiul.

          Tânăra activistă suedeză, potrivit La Repubblica, a mai născocit una: împreună cu 15 copii a denunţat la ONU nerespectarea drepturilor copiilor din Argentina, Brazilia, Franţa, Germania şi Turcia fiindcă n-au pus în aplicare acţiuni ambientale suficient de puternice, enervându-l crunt pe Macron: „Poziţionări atât de radicale creează antagonisme în societate” a spus el. De data asta, Trump a scăpat.

          https://evz.ro/trump-de-neclintit-la-onu-ataca-direct-china-globalistii-si-ong-urile.html?fbclid=IwAR3qJjh9q-gMyYaLH38VcUHT-cnyvzoXrXenp-4dLTqidMURUcmYWnk9MFE

          P.S . Marturisesc ca am oarece dubii in privinta activismului acestei copile de 16 ani. Nu zic ca nu ar avea ceva inclinatii de acest gen in firea ei , dar faptul ca a ajuns sa faca inconjurul lumii cu interventii mai mult decat indraznete ma detremina sa cred ca este folosita . Nu stiu de ce am o mare strangere de inima cand o vad (asa copil) atat de incranceta. Felul cum vorbeste , fara urma de inocenta carcteristica varstei, ma sperie . Oare ce fel de parinti o avea ? Oricat de nobila ar fi interventia ei nu cred ca este normal s-o expuna . In primul rand este vorba de un efort fizic f.mare , in al doilea nici cel psihic nu este de neglijat, prin consumul mare de emotii. Responsabilitatea pe care i-au indus-o, luand-o prea in serios, i-au pus o mare povara in spinare si in felul acesta ii distrug copilaria. De data asta sunt de acord cu atitudinea lui Donald Tramp :

          „President Trump seemed to mock Swedish teenage climate activist Greta Thunberg on Tuesday, the day after her emotional speech at the United Nations charging world leaders with stealing “my dreams and my childhood with your empty words.”

          Este vorba de „ironia” aceasta :

          “She seems like a very happy young girl looking forward to a bright and wonderful future,” Trump wrote in a tweet that included a video clip of her speech. “So nice to see!”

          • Si mie mi se pare ca manifestarile actoricesti ale d-soarei Greta Thunberg sunt anomalii teribile, aberatii, care se incadreaza perfect spiritului epocii. Felul totalmente necritic in care este perceputa de taberele partizane sau adversare ale „ideilor” pe care le sustine denota aceeasi degringolada a unei societati pe cale de tâmpire. In acest context fata nu poate avea decat un viitor personalmente luminos, ca activist, un viitor captiv succeselor actoricesti pe care le-a repurtat deja, in care ea insasi este prinsa fara scapare. Per total pare o persoana extrem de batrana dar total lipsita de intelepciune, o babutza care a dat in mintea copiilor (bucurandu-se totodata de intamplarea de a sa gasi gazduita intr-un trup momentan tanar)…

            Din punctul de vedre al Arcei lui Goe „fenomenul Greta Thunberg” este un exemplu cras, plenar, multi-dimensional, de incalcare a libertatii de exprimare. In plus o pervertire periculoasa, o rasturnare a logicii si rationalismului. Un fenomen toxic. Iar cei care o folosesc de mascota nu sunt decat niste jivine ordinare.

          • Stely said

            „In acest context fata nu poate avea decat un viitor personalmente luminos, ca activist, un viitor captiv succeselor actoricesti pe care le-a repurtat deja, in care ea insasi este prinsa fara scapare.”

            Asta numai daca nu va ajunge la balamuc . 😦

            P,S. Exista in Suedia , ca de altfel in mai toate tarile nordice , reglemantari destul de dure in ce priveste protectia copilului. La orice abuz copiii sunt luati de langa parinti considerandu-se ca acestia pun in pericol viata copiilor lor. Imi amintesc de o familie de romani careia i s-au luat cei trei copii , deoarece unul dintre ei a reclamat un abuz . Insa, cel mai bun exemplu o reprezinta fam. Bodnariuc . La fel si acesteia i s-au luat cei cinci copii ,pe care, statul prin protectia copilului i-a dat in plasament la diverse familii . Denuntul de la care s-a pornit a cuprins, printe altele, acuzatia ca parintii si bunicii sunt crestini radicali si isi indoctrineaza copiii. Ma intreb , ce se intampla cu Greta nu este un fel de indocrinare , care este cred eu tot un abuz ? Ce daca are 16 ani , la varsta aceasta este minora. Ea nu poate fi ,conform legilor in vigoare , responsabila pentru actiunile ei si nu cunoaste pericolele la care este expusa . Si, atunci, in cazul acesta, cum de nu se sesizeaza protectia copilului ?

          • In cazul de fata indoctrinarea este invers. Nu parintii o indoctrineaza pe Greta ci Greta pe ei. Serios. Parinti ar trebui sa fie luati si pusi sub protectie. Greta este indoctrinata de mediul in care traieste (scoala, anturaj, societate, media) si i-a bagat si pe parinti in treaba asta. Mama ei este artista si obsnuia sa faca turnee si sa cante prin diverese locuri. Acuma gata cu deplasarile, ca sa protejeze mediul (de faptt ca sa-i cante in struna micului geniu) sta prin zona si se ocupa de altceva. Intrebata daca nu crede ca mamei ei ii lipseste activitatea pe care obisnuia sa o desfasoare, micutul monstru a declarat ca nu-i pasa si ca oricum nu asta e important. Faptul ca exista astfel de mici creaturi care-si cauta importanta de sine prin univers n-ar fi o grozavie prea mare daca n-ar exista mediul social capabil sa intretina si sa amplifice grozavia pana la absurd.

          • Stely said

            Răsună Palatul Elysée de răcnete: „Mais c’est un scandale! La Môme Climatique se retourne contre moi, son p’tit papa spirituel!

            https://evz.ro/macron-a-creat-un-monstru-mic-si-verde-care-ii-va-lua-gatul.html?fbclid=IwAR3IGt622BbRV4AfKWkf2GsXvjRpr4cSgAjwYJjVCTCBOQTlmiDZjxtqIOg

            P.S. Hmm…se pare ca „pasarea” Greta Thunberg va pieri pe limba ei …

          • In caz ca nu se vor gasi altii s-o adopte de mascota. Faptul ca situatia este de un ridicol aproape absolut nu impiedica evolutia acesteia in continuare… S-a creat deja o masa enorma de oameni in populatia Terrei care cu asta se hraneste in culcare si-n sculare, cu ridicol pe paine goala, vandut ca corectitudine politica.

  18. Astia care s-au inghesuit sa-si cumpere detergent din supermarket au venit cu explicatia: “ne-a impins necuratul”

  19. Intrebare: Care este cea mai adevarata definitie a globalizarii?
    Raspuns: Moartea printesei Diana!
    Intrebare: Cum asa ????
    Raspuns: O printesa engleza cu un amant egiptean are un accident intr-un Tunel francez intr-o masina germana cu motor olandez, condusa de un belgian, beat cu wiskey scotian, urmarita fiind indeaproape de paparazzi italieni pe motociclete japoneze. Printesa era tratata de un doctor american cu medicamente braziliene. Si chestia asta iti este trimisa de un roman care foloseste tehnologia lu’Bill Gates, iar tu o citesti pe o clona de IBM care folosesc chipuri taivaneze, cu monitor corean, asamblate de muncitori din Bangladesh intr-o fabrica din Singapore, transportata cu vapoare din India, si descarcata de sicilieni in porturi, trasportata din nou in camioane conduse de soferi mexicani si in final vanduta tie de evrei. Asta inseamna globalizare !

  20. În Coreea de Nord libertatea de exprimare e atât de îngrădită, încât nici cutremurele nu au dreptul la replică.

    • Stely said

      • Multumesc pentru gest. Gestul conteaza… Sa ciocnim si sa bem asadar in cinstea d-voastra. Noroc, sanatate si la multi ani. Prietenii stiu de ce.

        P.S. Intr-o lume atat de volatila in care pana si cele mai solide ancore ruginesc dizolvandu-se in ruina si praf, ca si cand n-ar fi fost, este emotionant sa vezi unele sentimente care dureaza si se manifesta mai mult de o clipa, pentru o vreme. Va multumesc d-na Stely. La multi ani cu sanatate, bucurie, impliniri, succese pe toata linia si mai ales cu dragoste, ca daca dragoste nu e nimic nu e. Cu drag al d-voastra dl. Goe

        • Stely said

          Mulţumesc frumos pentru urări si pentru constatările d-voastră la fel de emoţionante. Le resimt ca pe nişte daruri preţioase . Vi le întorc bucuroasă pe toate . Să aveţi multă sănătate, o viata bogata in spirit si gandire creatoare . Hai noroc , deci … ☘ 🎉

          P.S. 3 si 5 doua cifre norocoase . 🙂

          • Cu siguranta ca sunt… numere norocoase, mai ales impreuna, primele numere prime, parte din sirul lui Fibonacci… si cine stie ce alte conexiuni or mai fi avand cu cele vazute si cele nevazute…

            Multumesc si pentru urari. Chiar imi prind bine… in contextul actual al crudei realitati (mai mult sau mai putin nevirtuale)…:)

  21. Stely said

    De-ale campaniei electorale … 😦

    Dezvoltarea explozivă a rețelelor de socializare (Facebook, Twitter, Instagram) a produs o babilonie în care savanți și analfabeți funcționali, activiști de partid și „spectatori angajați” specialiști și urechiști își amestecă vocile pentru a oferi o netezire morală, intelectuală și civică a politicienilor români înaintea alegerilor ce stau să vină. Dacă s-ar opri la politicieni încă ar fi bine, dar uite că apar și victime colaterale.

    https://www.marginaliaetc.ro/tudorel-urian-eu-tu-el-ea-sau-macularea-generalizata/?fbclid=IwAR0nrGpFCiRrkuCKiwCcLc035nkqloBxX6kJEF5v35abTiIDQXRGYjEG9k0

  22. Stely said

    Aici pricina :
    Contul lui Adrian Papahagi :
    „1. Pe cine va declara Șora că votează?
    2. Cărui partid politic îi profită campania Emag/Papaya/Șora?

    Vizionare plăcută, public naiv și sentimental!

    Cum intri pe E.mag, cum consumi și niște campanie electorală subliminală. De data aceasta, călcând în picioare memoria adevăratelor victime ale comunismului, a căror viață chiar s-a oprit sub gloanțe sau torturi securiste.

    Rușine, E.mag, Papaya, Mihai Șora! Rușine Salvatorilor!”

    P.S. Parerea mea este ca domnul Papahagi a comis o grava eroare. Nu mi-ar fi trecut prin cap sa fac legatura intre vide-clip si alegerile prezidentiale . Imi pare rau ca domnul Theodor Paleologu, candidat pentru presedintia Romaniei, sustinut si de mine, a consimtit (asta daca a citit postarea) sa fie partas la acest atac nedrept . Nu cred ca ii va fi de vreun folos in batalia electorala cu Dan Barna candidatul USR. Ba dimpotriva, se va intoarce impotriva lui.

    • Sunteti chiar si azi in campanie? Poate ca este o zi mai potrivita decat altele pentru a fi inca odata egala identitatr cu d-voastra inseva, mai abitir decat in alte zile. Petrecere frumoasa si la multi ani.

      P.S. Multumim pentru recomandarile de lectura si pentru insistenta de a considera Arca locul potrivit pentru partajarea preocuparilor d-voastra. Chiar este, desi nu intr-o maniera deplin explicita si asumata (ca alta data).

      • Stely said

        Multumesc si pentru urarile de azi . 🙂 Am vrut sa „dau de baut” pentru azi dar fiindca urarile au fost facute cu cateva zile inainte am avut oarece retineri . Pai da, nu avusesem in intentie sa anticipez ziua mea de nastere. Am vazut sticluta aceea de coniac oferita altcuiva si, vazand ca nu vine ,m-am grabit ca vorba aceea:” n-a fost sa fie pentru cine s-a potrivit ci pentru cine s-a nimerit” . 🙂 Nu ma asteptam sa va aduceti aminte cu exactitate cand este ziua mea de nastere, si in consecinta sa reactionati. M-am bucurat si am lasat-o asa, nevrand sa stric „atmosfera” cu niste precizari fara rost.

        Nu, azi am fost decat acum pe seara in campanie . Ce a fost mai sus a fost ieri(pe 4 oct) si asta destul de tarziu , inainte de culcare . Da , am petrecut dar au plecat musafirii si iata-ma aici „la locul potrivit”. 🙂

        P.S. Nu-mi dau seama ce ar putea sa insemne asta : ” desi nu intr-o maniera deplin explicita si asumata (ca alta data)” Mie mi se pare ca am fost destul de explicita in comentariul de sub video-clip. Plus de asta am vrut sa stiu si parerea dvs ,dar vad ca va eschivati.

        P.S. Banuiesc ca”Iosif” a facut niste aluzii . Are oarece suparari si vrea sa-si verse focul. Apropo, au reinceput vizitele , cu aceleasi obsesii . Nu stiu de ce ele coincid cu niste discutii controversate intre D-l Goe si nick-urile Smaranda si Iosif . 😉

        • Stely said

          Fac precizarea ca ca „la locul potrivit” inseamna pentru mine , pe langa faptul ca Arca lui Goe este locul potrivit pentru libertatea de opinie si faptul ca este locul potrivit (on topic) pentru comentariile referitoare la campania electorala . Este vorba de niste „mascarici” care se bat (mascaresc)intre ei cine este mai bun sa-i ia locul fostului Rege la Cotroceni . Curtenii, fiind consilierii si staful de campanie al viitorului Rege, fost si mascarici totodata. 🙂
          P.S. Acum am inteles de ce n-ati schimbat tema. Chiar asa, as vrea sa stiu daca ati pus ochii pe vreun „mascarici” care sa-l inlocuiasca pe fostul Rege (mascarici).
          P.S. Am percutat la atentionarea catre Neamtu Tziganu si am dat fuga la Corabia sa vad ce se petrece. Banuiesc ca AVP incearca marea cu degetul sa vada incotro sa-si indrepte tinta pentru o campanie bine primita. Sunt curioasa cine va fi alesul(tinta) O fi Barna ,ca data trecuta a dat gres si cu Ponta si cu Tariceanu . Nu mai zic de Iliesiu . Ce-o mai fi facand? O mai trai ?

        • ”desi nu intr-o maniera deplin explicita si asumata (ca alta data)” – inseamna pur si simplu ca nu mai gasim motivatia de a comenta consistent teme/evenimente/cancanuri politice…

          • Stely said

            Da, aveti dreptate dar povestea asta cu Dl Sora mi-a oferit un anume prilej (motivatie) sa deschid frontul … Mi s-a parut ca ar fi nevoie de nitel razboi deoarece devenisem cam molatica (plictisita, obosita). Dar, din pacate , sa incepi un razboi de unul singur nu se poate. 😦
            P.S. Mi se pare totusi nedrept sa ne ocupam de alte „cancanuri”marginale cand avem la centru ceva mai de soi .

          • Eu stiu daca o fi de soi povestea asta de la centru?… Noi unul avem mari indoieli… Dar ma rog, gusturile nu se discuta, dar… se comenteaza… 🙂

  23. Iosif said

    Eroii neamului sunt morti,
    ori zac raniti în închisoare,
    dar ipocritii sunt etern sortiti
    sa stea cu burtile la Soare..

    • Presupun ca acesta este un poem din d-voastra insiva… Exprima o revolta, o nemultumire. Pot face de asemenea presupuneri in legatura cu motivatiile care v-au indemnat sa-l partajati cu prea-cinstitul cititor citt si unic al Arcei lui Goe, si de asemenea pot face speculatii in legatura cu intentiile si asteptarile (maximale, minimale) pe care le aveti (formal) de la gestul d-voastra, la urmarile si efectele pe care ar putea sa le produca. As putea desigur sa fac in joaca acest exercitiu, in fond inutil, acceptand joaca pe care o propuneti… Iar d-voastra puteti presupune ca l-am facut deja. S-ar inchide astfel cercul unui joc (vai) destul de neinteresant, de neatractiv, lipsit de farmec, lipsit de potential ludic si/sau distractiv. Presupun de asemenea ca atentia d-voastra este focalizata insa nu pe partea distractia a mesajului ci, dimpotriva, pe cea pragmatica, grava, serioasa, (in stricta conexiune cu Adevarul Absolutului Fix). Ceea ce este oarecum sfasietor de trist intrucat asta ar consemna faptul ca va ocupati cu totul si cu totul exclusiv de nimic. Chit ca acesta este singurul „detaliu” care va califica cu brio in postura de commentator valid pe Arca lui Goe. Doar ca n-voastra nu realizati, incapatanadu-va sa ramaneti suspendat mental intre metafizica si clitoris.

      P.S. D-voastra d-le Iosif, autor de proze cu rima, ce sunteti? Erou sau ipocrit? Daca mi-ati ingadui sa va intreb. D-voastra cum va con-siderati? De curiozitate. Nu v-ar placea cumva sa stati cu burtile mintii la închi-Soare? Sau sa iesti cumva din închisoarea pe care singur v-ati construit-o in jurul capului din teama de infinit…

      P.P.S. Desigur ca in graba social-istorica la care suntem constrans si noi unul (ca tot omul) este posibil sa fi interpretat fundamental gresit poemul cu care onorati Arca lui Goe si-l alintati pe dl. Iosif (lui meme). Poate ca de fapt nu sunteti decat un mare timid, animat de o imensa auto-ironie si un umor subtil si mai ales abscons, care-si cauta spectatorii potriviti, inclusiv pe arca lui Goe. Caz in care nu pot decat sa va urez success si perseverenta.

      • Iosif said

        (999)Noi suntem Totul, voi Nimic
        epave esuate prin pustiul vietii.
        Un ou crapat ce fierbe-ntrun ibric
        lipsit de viata si de frumusetea vietii…

        • Iosif said

          er *…frumusetea tineretii…

        • Stimate poet, emfaza cu care voi-Totul se declama Nimicului, luandu-l de martor, va da un aer tragic-comic de Don Quijote rural. Preocuparea domniei voastre pentru Nimic este nostima si monumentala. Denota o captivitate (precum a fluturelui spre lumina lampii) si o lipsa adanca ce va impinge care vraja abisala a Nimicului din care a iesit Totul. Mare pacat ca nu aveti nici macar umbra vreunui talent la facerea de poezie, ramanand sa va consolati in literatura virtuala cu aura de umorist involuntar cu rima schioapa.

          P.S.
          Intr-o balta neagra
          patru ochi luceste
          Ce sa fie oare?
          Cred ca e doi peste.

          • Iosif said

            (999)Noi va salutam comentariul d-voastra pertinent si va zicem un calduros si sincer..Shalom !

          • @Iosif – dar de ce ne ziceti d-le Iosife un calduros si sincer..Shalom? Va considerati cumva perspicace? Va tenteaza cacealmaua? Sunteti evreu? Sunteti antisemit? Sau care e treaba? Ma asteptam sa va dati in petic dar nu stiam din ce directie o sa va aratati naturelul. D-le Iosife, au mai existat cativa alde matale care ne-au cercetat cu soapta, din buze, de aproape de tot pe la organul central ca sa vaza daca este circumcis or ba, si nu s-au ales decat cu satisfactia orala. Mai poftiti pe la noi.

            P.S. Stimate domn Iosif, domnia voastra sunteti o biata creatura umana care se da in spectacol pe gratis, imaginandu-si c-ar fi fiind apostolul unor adevaruri inalte, divine. Suntti in acest spatiu virtual un vorbitor ordinar oarecare caruia ii place sa intre in dispute cu altii asemenea pentru a-si spori importanta de sine prin impunerea „punctului de vedere”. Iar in acest scop procedati ca oricare alt „guvid” care inoata pre aici din lipsa de altceva. Nu va mai alintati ca o mimoza ca nu sunteti decat un amarat de ego complexat care incearca sa se contreze cu alte egori, imaginandu-si ca-l are pe Domnul de partea sa. M-am lamurit deja in privinta d-voastra cu asupra de masura incat zbaterile d-voastra nu au cum sa ma impresioneze. Sper, dupa cum am mai spus, ca in afara de carapacea asta goala pe care o tot etalati prosteste dar cu mare mandrie oti mai avea pe undeva un rest de miez care sa va faca candva un interlocutor demn de a fi luat in seama. Asa suntem noi mai optimist din fire. Pana una alta cred ca ati fi mai castigat daca ati lasa abureala si ati incerca sa realizati ce faceti pe bloguri si mai ales ce imagine va creati. Va asigur ca este foarte depate de spoiala mistica pe care va imaginati domnia voastra ca o etalati in lume. In privinta d-lui Goe puteti continua sa-l cercetati la organe (daca va face placere) dar incercati si din perspectiva altor zone etno-folclorice. Succes.

          • Iosif said

            Esuat pe Ararat…musca la arat… :))))

          • @Iosif – Pai v-am remarcat de la inceput, nu era nevoie sa va spovediti 🙂

  24. In atentia d-lui Neamtzu Tziganu din Germania: Au aparut articole „noi” in bazarul de la Corabia. Nu stiu daca iahturile de lux care efectueaza croaziere de placere pe Dunare, pe traseul Padurea Neagra – Sulina, au escala si la Corabia. In caz ca au, bazarul cu pricina poate fi un punct de interes pentru nostalgici. Nu?

    • neamtu tiganu said

      Fusei in Grecia, desigur m-am ferit de cadouri, patronu pensiunii chiar mi-a daruit o sticluta de ulei de masline, dar am refuzat, nu puteam s-o bag in avion si nu vreau sa fiu alunecos.
      Am dat un click pe acolo, (AVP), ma bucur ca se ocupa de engleji, o merita, (englejii).
      In Grecia am cunoscut mai multi engleji, am facut un chef de pomina cu ei, pe muzica greceasca, am dovezi filmate, sunt f. draguti, plini de viata, desi nu mai erau tineri. Anglia are o democratie solida, stie ce face, ca ne place sau nu.

      Mai degraba sunt ingrijorat de Germania, cu Merkel_Greta, da nu prea mai conteaza, anul asta am fost, pina acum, 4 luni plecat in alte parti, sunt pe fuga, fug de mine si de batrinete. Asa am fugit ca mi-am sclintit glezna, stinga. Ma tot sclintesc!

      • Domnule cata vreme va tin picioarele si buzunarele si puteti umbla, umblati… Se pare ca va face bine si va pune in valoare fiinta, facandu-va mai capabil sa va pastrati ceea ce sunteti. Va invidiez pentru tonusul pe care-l etalati. Poate ar trebui sa fac si eu un drum pana in Grecia. Ati vazut cumva filmul „Visul regilor” cu Anthony Quinn?

        P.S. Eu cred ca democratia, oricat de solida ar fi, nu rezolva niciodata nimic per se, chiar si atunci cand stie ce face. Am indoieli ca „Marea” Britanie o sa iasa bine din aventura asta. Dar ma rog, la cat de haotic si impredictibil se intampla lucrurile, cine stie ce altceva s-o mai intampla prin lume spre bafta englezilor, desi, la cata bafta au tot avut pana acuma in istorie nu se stie daca nu li s-o fi epuizat.

        P.P.S. Sa-i povestiti si lui Gustav pe blog despre expeditia pe care ati intreprins-o in Grecia, asa mai cu detalii, ca sa se bucure si el. V-o fi dus dorul.

        • Neamtu tiganu said

          Am ratat o plimbare, in Norvegia, la pescuit.
          O sa pun ceva pe blog, cu Grecia, dar astept sa se aseze ideile. Da, Grecia merita vizitata, dar nu numai pietroaiele, ci, mai ales oamenii, sunt interesanti.
          Anglia iese cumva din incurcatura, mai o ajuta fratele cel mare, cum s-a mai intimplat.
          La capitolul noutati, filozoful national a pierdut procesul cu Antonesei… ca sa vezi, cine ar fi crezut!
          PS in curind plec din nou, Buzunarele ma mai tin, nu am case, vile…

          • Norvegia, fiorduri, norvegience, peisaje de vis… asa am auzit. N-aveti gustruri turiistice rele… Asteptam povestea expeditiei din Grecia vazuta prin ochii lui Neamtzu Tziganu… Cu siguranta ca va oferi o perspectiva originala asupra lucrului in sine…

            O ajuta fratele mai mare pe Anglia? Mda, o sa sara la cap fratele Trump, insa… de…, frate-frate, dar branza e pe bani.

            Ah, aveti incontinuare buba pe Liiceanu…

            Iar daca plecati iarasi in lumea larga va urez drum bun… si atentie la glezne…

  25. RALG said

    Mărturiile celui mai sângeros criminal în serie din SUA, autorul a 93 de crimeDumnezeu m-a adus pe pământ pentru această misiune

  26. RALG said

    Intrebare pentru D’Artagnan si nu numai: Care este diferenta dintre „100” si „10”?

    a) 90
    b) „0”
    c) 1
    d) 100 se imparte exact la 4, iar 10 nu se imparte exact la 4
    e) toate de mai sus.

    Si de ce?

    • d'Artagnan said

      Nu știu de ce nu-l întrebați pe Neamțu, el e geniul matematic…
      Oricum:
      1. e clar, nu?
      2. e clar, nu, lipseste un zero.
      3. Numărul 10(10), convertit din sistem zecimal (baza 10) în binar (baza 2):1010(2).
      4. e clar, nu ?

      Dl.Goe, zic și eu…

      • RALG said

        [alpha] – pai am zis „si nu numai, deci intrebarea il cuprinde implicit si pe genialul d. Neamțu. Prin urmare afirmatia „Nu știu de ce nu-l întrebați pe Neamțu” nu e nici falsa, nici adevarata ci (oarecum) lipsita de sens. De ce l-am preferat in mod explicit pe D’Artagnan ca posibil rezolvitor si nu pe Neamtzu Tiganu ar putea fi o intrebare valida dar care nu merita formulata intrucat e prea simpla.

        [beta] – la d-voastra a) = 1. Nu? b) = 2. Nu? c) = 3. Nu? si d) = 4. Nu? iar e) = nimic Nu?

        [gamma] – Presupunand ca mesajul d-voastra notat cu 1. se refera la varianta a) din enuntul problemei, trebuie precizat ca raspunsul „e clar, nu?” nu e clar deloc. E ambiguu … neintelegandu-se ce anume e clar. E clar ca e corect sau ca e incorect? Nu? Daca raspunsul a) o fi corect sau incorect vom afla (ne lamurim noi), dar in tot cazul de clar, nu e chiar clar, dupa cum se si vede… 🙂 Fiti mai explicit!

        [delta] – Presupunand ca mesajul d-voastra notat cu 2. se refera la varianta b) din enuntul problemei, trebuie precizat ca raspunsul „e clar, nu, lipseste un zero” nu e clar deloc. E ambiguu … prima parte „e clar, nu” contrazicandu-se cu partea a doua „lipseste un zero”, din prima parte rezultand ca varianta b) este (clar) gresita, in timp ce din a doua rezultand ca ar fi corecta.

        [epsilon] – Presupunand ca mesajul d-voastra notat cu 3. se refera la ceva, ma intreb „la ce?”, In caz se refera la c) nu pot decat sa apreciez la superlativ ingeniozitatea solutiei propuse… ca eleganta artistica, doar artistica, caci logic vorbind, pentru deplina validare (in contextul ales de d-voastra), ar fi trebuit sa-l convertiti si pe 100 din baza zece in baza doi. Nu? Sau poate ca (de ce nu?) 100 o fi fiind deja escris in baza 2 (fiind in realitate 5-ul din zecimal, din enunt nu rezulta, prin urmare Dumnezeu stie!)… Ma rog mie mi-a placut atdancimea rationamentului pe care-l propuneti.

        [zeta] – Presupunand ca mesajul d-voastra notat cu 4. se refera la varianta d) din enuntul problemei, trebuie precizat ca raspunsul „e clar, nu?” nu e clar deloc. E ambiguu … neintelegandu-se ce anume e clar. E clar ca e corect sau ca e incorect? Nu? Daca raspunsul d) o fi corect sau incorect vom afla (ne lamurim noi), dar in tot cazul de clar, nu e chiar clar, dupa cum se si vede… 🙂 Fiti mai explicit!

        [eta] – Va multumesc pentru solutia propusa. Pana acum este cea mai corecta. Va avertizez insa ca in siajul Arcei lui Goe a aparut un personaj fabulos (dl. Iosif) care se afla in posesia Adevarului Absolut Atemporal si Transcendental si care, prin urmare, poate oricand oferi o solutie si mai corecta din toate punctele de vedere. Inclusiv politic. Cum v-o fi norocul.

    • Intrebare ajutataoare: Cine va castiga turneul de tenis „Rolex Shanghai Masters” aflat acum in plina desfasurarea?

      a)
      b)
      sau
      c)

      ?

      • d'Artagnan said

        Aleg răspunsul ”?”.

        • RALG said

          Am cam bagat de seama ca „in ultima vreme” preferati minima rezistenta si nu va mai asumati niciun risc, alegand mereu varianta cea mai sigura dar (si) cu castigul cel mai mic. Dar la intrebarea descurajatoare ce varianta preferati sa alegeti?

          • d'Artagnan said

            Medvedev.

          • Eeee, acuma la spartul targului…?! Nu se pune… 🙂

            Mda… se pare ca asistam de ceva vreme la reforma in tenis si desi mastodontii nu se lasa dusi cu una cu doua, lupii cei tineri vor ocupa tot spatiul in maximum doi-trei ani… Mai mult ca sigur la anul nu vor mai castiga ei, tot ei, cei trei cavaleri ai apocalipsei, toate grad slam-urile… Noi, ca spectatori profesionisti, ce facem? Ne reformam si noi? Sau ne lasam de tenis? D-voastra cum considerati? Medvedev, da, e o varianta din cele cateva posibile… Cu austriacul Dominic Thiem pe post de urmas al elvetianului Roger Federer, rusul Daniil Medvedev ca urmas al sarbului Novak Djokovic, „neamtzul> Alexander Zverev urmas al spaniolului Rafael Nadal si grecul Stefanos Tsitsipas urmas al scotianului Andy Murray. Daca mai gasim un Stan Wawrinkasi un Marian Cilici, garnitura de maine e cam gata. Nu?

    • Intrucat intrebarea se refera la „100” si „10” si nu la 100 si 10, adica la sirurile de caractere, nu la numerele omonime (caci ghilimelele asta indica in acest caz cand nu poate fi vorba de citare)… rezulta ca doar variantele b) si c) sunt corecte… b) pentru ca textul „100” contine un „0” in plus fata de textul „10”, iar c) pentru ca textul „100” contine 3 caractere, iar textul „10” contine 2 caractere, adica cu 1 mai putin….

  27. Intrebare descurajatooare: Cine ati vrea sa castige alegerile prezidentiale in Romania?

    a) Klaus Iohannis

    b) Dan Barna

    c) Vasilica Viorica Dancila

    d) Mircea Diaconu

    e) Jean-Paul Belmondo

    f) Andreea Marin

    e) Theodor Paleologu

    g) dl.Goe

    h) Traian Basescu (asta e special pentru un cititor anume)…

    i) si altii

    j) printul Duda

    k) mie toti imi place

    • Neamtu tiganu said

      Ar trebui sa privim im istoria aia cu Cuza. Cum i-am pacalit pe toti si am jucat hora unirii. Am putea alege un presedinte sa ne unim cu Moldova, sau cu Franta, il alegem pe Micron, sau chiar cu America.
      Poate sa-l luam chiar pe Clinton, ca nu prea mai sunt Hohenzoleni.
      Sau pe AVP…

      • RALG said

        AVP n-ar fi o optiune chiar rea, in tot cazul nu cea mai rea dintre cele care se etaleaza pe tapet… Ca n-o fi Cumpa-nasu mai bun? Doar ca stiti si d-voastra ca d-lui este mai sedentar din fire, umbla agalea, si fidel pana la Dumnezeu republicii de la Corabia in gubernia Macondo-Izbicenida, de care nu s-ar desprinde nici picat cu ceara, de teama sa nu se faca de ras prin neadecvare la areal. Chiar de-ar incerca cineva sa-l unga presedinte ar esua exact precum domnia voastra cand l-ati invitat in Germania pe banii diasporei, pentru a tine un speech despre ce vrea el, iar el nu si nu. Cat despre uniri din astea electorale sa nu ne trezim naiba cununati iarasi cu Rusia… via Moldova. Cel mai misto ar fi insa daca l-ar allege Germania pe amicul Klaus Iohannis ca presedinte federal sau macar in vreun land. In republica Moldova ar putea candida Traian Basescu sau Elena Udrea pe care ar alege-o tot poporul daca s-ar vota in noaptea asta. 🙂

        • Neamtu tiganu said

          Ce ar fi rau sa se faca un ponton prezidential la Corabia pe Dunare?

          Basescu ar putea fi ales si presedintele Marii Negre, noi deja suntem frati cu codru, ca se fura ca-n codru, am fi si cu Marea Neagra.
          Pt presedentie ar putea candida si Greta, impreuna cu fra-su, Bula.

          • Neamtu tiganu said

            https://www.catavencii.ro/editorial/secretul-lui-bachus-cu-gabriel-liiceanu-in-rolul-principal/

          • RALG said

            @Neamtu Tiganu – Se pare ca exista o lege universal inca ne formulata cu claritate matematica: legea conservarii numarului de obsesi pe cap de con-locuitor. Vad ca pe Basescu si pe Liiceanu ii aveti la locul lor, in plus insa a mai aparut si e-Greta. Ma intreb de cine ati scapat (in schimb) eliberator…

            P.S. Bun pamfletul dar (parca totusi) nici pamfletarul nostru favorit (din-Escu) nu mai e ce era pe vremuri. Nici pe deprte. Scrie deja cam ca Plesu, repetandu-se din ce-si (mai) aduce amainte Cand il citesti rar pare dragut, altminteri nu. O fi melancolia la mijloc. Cine stie.

            Dupa ce Angela va merge mai departe, la pensie, pe cine ati prefera drept cancelar in patria d-voastra adoptiva? Ce optiuni exista? Poate ca, dupa modelul Cuza, ar merge o investiture a lui Micron (micron?) si dincoace de liniile Siegfried-Maginot… ca sa se bucure dl. Iosif si Marea Britanie de o asa intamplare hazlie si istorica. Deh, dar daca nu-l putem atrage si pe prietenul nostru in aceasta discutie goe-politica tot degeaba. O sa batem pasul pe loc. Cum care prieten? Pai dl. D’artagnan, sau dl. AVP, cine credeati? Sau ati prefera pe alt altcineva?

  28. RALG said

    Noroc cu dl. Neamtu Tiganu ca a adus vorba despre Marea Britanie caci altminteri ramaneam fara comentarii on topic la proza aceasta despre „Caderea Monarhiei”. Ce sa hie? Acuma daca tot ne-am lungit la vorba de am ajuns intr-un final sa avem si on topic poate ar fi o buna ocazie sa facem un pas inainte si sa mai scriem o poza scurta, macar de dragul celor trei doamne care au acordat like-uri pe topicul current. Dar despre ce sa hie? Aveam vreo 7-8-10 la dospit in minte si anticipate din vorbe cu premonitie nespecifica, dar pe moment s-au taiat (ca maioneza) in contact cu aerul rece al crudei realitati toamna, asa ca pana s-or drege (cu nitel must fermentat) ne bate gandul sa incercam o improvizatie experimentala… intitulata pompos „Dimineti infinite”. Am livrat titlul in avans pentru a-l pregati emotional din vreme pe prea-cinstitul cititor citit si unic al (b)Arcei lui Goe, facand-l astfel sa stie la ce sa se astepte. Cu putina imaginatie si oricine ar putea ghici cate ceva despre continut doar din titlu Asadar „Dimineti infinite”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: