(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 21 octombrie 2019

O exagerare

Posted by Arca lui Goe pe octombrie 21, 2019

In general oamenii exagereaza. Enorm. Majoritatea lucrurilor pe care le fac, le fac in exces. Vorbesc prea mult, scriu prea mult, mananca prea mult, beau prea mult, muncesc prea mult, chiulesc prea mult, se distreaza prea mult, fac sex in exces, se inmultesc prea mult, se streseaza prea mult, se cearta prea mult, se iau in seama prea mult, se prefac prea mult, mint prea mult, barfesc prea mult, calomniaza, se iluzioneaza prea mult, spera prea mult si in genere au asteptari si credinte exagerate. Nu exista aproape nimic in care sa se manifeste cu masura. In orice imprejurare in care au ocazia sa se manifeste, se manifesta in exces, exagereaza. Tot ce fac oamenii degenereaza inevitabil in exces, in chiolhan, in supra-doza. Cand sunt in pericol de a nu-si mai permite luxul exceselor intra in panica si fac pe dracul in patru ca sa poata continua cu exagerariele. Mint, fura, se agita, se drogheaza, se dopeaza, iau pastile, stimulente, steroizi, aperitive, cafele, viagra, anticonceptionale, psihoterapie, chirurgie estetica, yoga, meditatie, hipnoză, fac orice. Absolut orice pentru a-si permite excesele care-i men-tin in viata. Daca n-am exagera am muri. Viata insasi e o exagerare. Omenirea, Universul, Dumnezeu, toate sunt niste exagerari enorme, niste excese. Ti se pare ca exagerez?

(excesul va continua)

Adaugare in exces 1. Stau-si-ma-intreb cati dintre voi prea-cinstite cititor citit si unic al Arcei Lui Goe ati fi gata-pregatiti sa fiti in posesiea unei planete intregi de marimea pamantului si a unui intstrumentar tehnologic prin care s-o amenajati in no time dupa pofta inimii, avand la dispozitie un milion de ani in care sa va bucurati de ea, ca membru al unei comunitati de miliarde de indivizi asemenea, fiecare avand in posesie proprietati similare si intre care sa se poata efectua vizite instantanee prin teleportare (in baza de acord bilateral).

Spatiu, timp si resurse pentru asa ceva se gasesc cu prisosinta in Univers, nu va faceti griji in aceasta privinta, numai voi sa fiti pregatiti psihologic, mental, emotional si sufleteste pentru a rezista pana la capat intr-o o astfel de viata de un milion de ani. Ganditi-va bine. Cine nu va rezista si va vrea sa abandoneze, sa se retraga, sa se sinucida, nu va avea voie si nu v-a putea sa o faca ci va fi silit sa-si petreaca restul anilor din milion in libertate, solitudine si abandon pe planeta sa, ca un mic printz oarecare… pe steaua sa, singur SAU (ca alternativa la alegere) sa i se stearga din minte toate amintirile despre viata sa multi-milenara, ca proprietar de planeta, fiind silit sa se intoarca brusc si brutal la viata asta de acuma (ceea pe care o ai si o stii, doar ca mai batran cu 10 ani). Se ofera cineava? incearca cineva? Astept (cu nerabdare) cereri de inscriere din partea curajosilor optimisti.

Pot eu sa stiu (sau voi) ca nu suntem cu totii decat niste unii care am acceptat acum 10 ani aceasta oferta si am ratat-o? Nu, n-avem cum sa stim… Oricat am cauta cu mintea prin memoria (falsa?) a celor mai recenti 10 ani din viata noastra de pamanteni nu vom putea sti cu certitudine care este adevarul, care este realitatea. Irealitatea cu atat mai putin. Zi tu daca n-am dreptate?

(excesul va continua)

Adaugare in exces 2. Pentru noi, ca simpli muritori, viata-i lucrul cel mai important„. Asa o fi. Pentru noi Pamantul este in centrul Universului indiferent din ce perspectiva am privi lucrurile, ca de acuma, cate perspective sa ne permitem si noi saracii? Restul universului este imens, enorm…, foarte mare, exagerat de mare… infinit, dupa cum sustin unii autori (printre care cu oroare ne numaram, 1, 2, 3… hopa, infinit). „Unii” (fel de fel, atei si/sau drept credincioasi intr-unul Dumnezeu deopotriva) considera ca Pamantul este unic, gradina lui Dumnezeu, singurul loc pe care exista viata si ca restul universului este aproape inutil, aproape gol (de continut), aproape fara rost, tot ceea ce este esential intamplandu-se aici, acum, pe Pamant, ca altminteri unde… altundeva? Aici si numai aici exista Halep (de exemplu) si celelate intamplari de baza. „Altii” (fel de fel, tot asa atei si/sau drept credincioasi intr-unul Dumnezeu deopotriva) au credinta ca ar mai exista viata si prin alte parti de pân Univers (ca prea e mare), ba chiar au credinta c-ar exista fiinte extraterestre intelingente mai pricopsite decat omul (cel facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu). Ma rog o credinta ca oricare alta. Neimportanta. Chiar presupunand ca or mai exista, ici si colo, o infinitate de planete locuite, pierdute in imensitatea infinitului univers, asta nu schimba cu aproape nimic excesul de zel, exagerarea enorma, care a facut posibila existenta acestui univers infinit (pe care, vai, nu-l putem umple cu sufletele noastre nemuritoare). Caci trebuie sa fie infinit pentru ca altminteri n-ar avea cum. Fa si tu calcul si demonstratia prin reducere la absurd, sa vezi ce-ti iese: infinit. In fine. infinit, neinfinit, nu conteaza, cert (!?) e ca e mare, mare domnule, foarte mare. Chestia este ca fara el Pamanul si viata de pe Pamant n-ar exista, n-ar putea sa fiinteze, in niciun fel, de nicio culoare. Pamantul cu fizica, geofizica, biofizica, biochimia si toate celelalte isi trage seva existentiala, combustibilul, din restul universului (infinit, nu?, mare in tot cazul). Pamantul este conectat la Sursa, la rezerva de infinit, de la care ne vin necontenit semnale, energii, radiatii, gravitatii, ma-sa-n cur, tot felul de chestii, influente, perturbatii, totul. Dupa cum sugereaza si diavolescul Lars von Trier in marea sa Melancholie, prin interpusi desigur (aka personjul faustian Justine), viata exista doar pe Pamant si nu pentru multa vreme. Adica ca un intreg Univers infinit si etern are ca rol principal sa fie container si intretinator al unui mic nimic temporar in care rezida esenta Universului si a Creatiei divine. Nu este asta o exagerare? Enorma, am putea zice. Colosala. Fabuloasa. Sideranta si si asa mai departe. Oricat de departe. Loc ar fi. Timp am avea. Bine acuma, avand asemenea exemple de exhibitionism la indemana, omul (un imitator lipsit inexorabil de orice originalitate) nu are ce face si exagereaza si el prefacandu-se a fi fiind si vrand sa fie creator sau macar co-creator al abundentei de manifestari de pân univers. Face, cum ziceam mai sus, fel de fel de excese si exageratiuni, doar, doar, s-o ridica in rang ca sa-i tina hangul Unversului (infinit? Ai calculat? Cat ti-a dat? Asa e ca si tie ti-a iesit infinit?) sau chiar lui Dumnezeu el insusi in persoana (poate sa spuie chiar si dl. Iosif despre asta, daca o vrea sa depuie marturie, aci pe Arca lui Goe, cum ne-o fi ghinionul)… Din pacate insa, (dupa cum remarca si @Adore, animata de sentimente cam neclare), exageratiunile omului sunt mizilicuri, prostioare, nimicuri, in comparatie cu enormitatea ca exista un Univers Infinit si etern, Unu, si/sau un Dumnezeu asijderea (poate inca si mai mare, mult peste cat ne poate duce mintea), ca sunt necesare asemenea pre-conditii, asemenea resurse logistice, pentru a putea fi finantat ontologic (cu un buget infinit) un proiect (cam de cacat dar minunat in tot cazul) precum acela al vietii pe planeta de Pamant si al omului si umanitatii. Dar, vin si ma intreb (te intreb si pe tine, na, acuma, presupunand ca existi si te rog io frumos sa nu-mi spui ca nu existi ca te trimit la origini de nu te (mai) vezi), o exista cumva printre „faptele” omului vreuna intr-atat de gogonata, de exagerata, de excesiva, incat sa egaleze sau macar sa intre in concurenta cu gogomania existentei Universului infinit ca sursa de hrana pentru aceasta planetutza? Ia sa te vad! Ce zici?! Noi unul credem ca da domne, exista. Ca daca dragoste nu e, nimic nu e. Mai vorbim…

(excesul va continua)

Posted in Arcaluigoeologie | 32 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: