O exagerare
Posted by Arca lui Goe pe octombrie 21, 2019
In general oamenii exagereaza. Enorm. Majoritatea lucrurilor pe care le fac, le fac in exces. Vorbesc prea mult, scriu prea mult, mananca prea mult, beau prea mult, muncesc prea mult, chiulesc prea mult, se distreaza prea mult, fac sex in exces, se inmultesc prea mult, se streseaza prea mult, se cearta prea mult, se iau in seama prea mult, se prefac prea mult, mint prea mult, barfesc prea mult, calomniaza, se iluzioneaza prea mult, spera prea mult si in genere au asteptari si credinte exagerate. Nu exista aproape nimic in care sa se manifeste cu masura. In orice imprejurare in care au ocazia sa se manifeste, se manifesta in exces, exagereaza. Tot ce fac oamenii degenereaza inevitabil in exces, in chiolhan, in supra-doza. Cand sunt in pericol de a nu-si mai permite luxul exceselor intra in panica si fac pe dracul in patru ca sa poata continua cu exagerariele. Mint, fura, se agita, se drogheaza, se dopeaza, iau pastile, stimulente, steroizi, aperitive, cafele, viagra, anticonceptionale, psihoterapie, chirurgie estetica, yoga, meditatie, hipnoză, fac orice. Absolut orice pentru a-si permite excesele care-i men-tin in viata. Daca n-am exagera am muri. Viata insasi e o exagerare. Omenirea, Universul, Dumnezeu, toate sunt niste exagerari enorme, niste excese. Ti se pare ca exagerez?
(excesul va continua)
Adaugare in exces 1. Stau-si-ma-intreb cati dintre voi prea-cinstite cititor citit si unic al Arcei Lui Goe ati fi gata-pregatiti sa fiti in posesiea unei planete intregi de marimea pamantului si a unui intstrumentar tehnologic prin care s-o amenajati in no time dupa pofta inimii, avand la dispozitie un milion de ani in care sa va bucurati de ea, ca membru al unei comunitati de miliarde de indivizi asemenea, fiecare avand in posesie proprietati similare si intre care sa se poata efectua vizite instantanee prin teleportare (in baza de acord bilateral).
Spatiu, timp si resurse pentru asa ceva se gasesc cu prisosinta in Univers, nu va faceti griji in aceasta privinta, numai voi sa fiti pregatiti psihologic, mental, emotional si sufleteste pentru a rezista pana la capat intr-o o astfel de viata de un milion de ani. Ganditi-va bine. Cine nu va rezista si va vrea sa abandoneze, sa se retraga, sa se sinucida, nu va avea voie si nu v-a putea sa o faca ci va fi silit sa-si petreaca restul anilor din milion in libertate, solitudine si abandon pe planeta sa, ca un mic printz oarecare… pe steaua sa, singur SAU (ca alternativa la alegere) sa i se stearga din minte toate amintirile despre viata sa multi-milenara, ca proprietar de planeta, fiind silit sa se intoarca brusc si brutal la viata asta de acuma (ceea pe care o ai si o stii, doar ca mai batran cu 10 ani). Se ofera cineava? incearca cineva? Astept (cu nerabdare) cereri de inscriere din partea curajosilor optimisti.
Pot eu sa stiu (sau voi) ca nu suntem cu totii decat niste unii care am acceptat acum 10 ani aceasta oferta si am ratat-o? Nu, n-avem cum sa stim… Oricat am cauta cu mintea prin memoria (falsa?) a celor mai recenti 10 ani din viata noastra de pamanteni nu vom putea sti cu certitudine care este adevarul, care este realitatea. Irealitatea cu atat mai putin. Zi tu daca n-am dreptate?
(excesul va continua)
Adaugare in exces 2. „Pentru noi, ca simpli muritori, viata-i lucrul cel mai important„. Asa o fi. Pentru noi Pamantul este in centrul Universului indiferent din ce perspectiva am privi lucrurile, ca de acuma, cate perspective sa ne permitem si noi saracii? Restul universului este imens, enorm…, foarte mare, exagerat de mare… infinit, dupa cum sustin unii autori (printre care cu oroare ne numaram, 1, 2, 3… hopa, infinit). „Unii” (fel de fel, atei si/sau drept credincioasi intr-unul Dumnezeu deopotriva) considera ca Pamantul este unic, gradina lui Dumnezeu, singurul loc pe care exista viata si ca restul universului este aproape inutil, aproape gol (de continut), aproape fara rost, tot ceea ce este esential intamplandu-se aici, acum, pe Pamant, ca altminteri unde… altundeva? Aici si numai aici exista Halep (de exemplu) si celelate intamplari de baza. „Altii” (fel de fel, tot asa atei si/sau drept credincioasi intr-unul Dumnezeu deopotriva) au credinta ca ar mai exista viata si prin alte parti de pân Univers (ca prea e mare), ba chiar au credinta c-ar exista fiinte extraterestre intelingente mai pricopsite decat omul (cel facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu). Ma rog o credinta ca oricare alta. Neimportanta. Chiar presupunand ca or mai exista, ici si colo, o infinitate de planete locuite, pierdute in imensitatea infinitului univers, asta nu schimba cu aproape nimic excesul de zel, exagerarea enorma, care a facut posibila existenta acestui univers infinit (pe care, vai, nu-l putem umple cu sufletele noastre nemuritoare). Caci trebuie sa fie infinit pentru ca altminteri n-ar avea cum. Fa si tu calcul si demonstratia prin reducere la absurd, sa vezi ce-ti iese: infinit. In fine. infinit, neinfinit, nu conteaza, cert (!?) e ca e mare, mare domnule, foarte mare. Chestia este ca fara el Pamanul si viata de pe Pamant n-ar exista, n-ar putea sa fiinteze, in niciun fel, de nicio culoare. Pamantul cu fizica, geofizica, biofizica, biochimia si toate celelalte isi trage seva existentiala, combustibilul, din restul universului (infinit, nu?, mare in tot cazul). Pamantul este conectat la Sursa, la rezerva de infinit, de la care ne vin necontenit semnale, energii, radiatii, gravitatii, ma-sa-n cur, tot felul de chestii, influente, perturbatii, totul. Dupa cum sugereaza si diavolescul Lars von Trier in marea sa Melancholie, prin interpusi desigur (aka personjul faustian Justine), viata exista doar pe Pamant si nu pentru multa vreme. Adica ca un intreg Univers infinit si etern are ca rol principal sa fie container si intretinator al unui mic nimic temporar in care rezida esenta Universului si a Creatiei divine. Nu este asta o exagerare? Enorma, am putea zice. Colosala. Fabuloasa. Sideranta si si asa mai departe. Oricat de departe. Loc ar fi. Timp am avea. Bine acuma, avand asemenea exemple de exhibitionism la indemana, omul (un imitator lipsit inexorabil de orice originalitate) nu are ce face si exagereaza si el prefacandu-se a fi fiind si vrand sa fie creator sau macar co-creator al abundentei de manifestari de pân univers. Face, cum ziceam mai sus, fel de fel de excese si exageratiuni, doar, doar, s-o ridica in rang ca sa-i tina hangul Unversului (infinit? Ai calculat? Cat ti-a dat? Asa e ca si tie ti-a iesit infinit?) sau chiar lui Dumnezeu el insusi in persoana (poate sa spuie chiar si dl. Iosif despre asta, daca o vrea sa depuie marturie, aci pe Arca lui Goe, cum ne-o fi ghinionul)… Din pacate insa, (dupa cum remarca si @Adore, animata de sentimente cam neclare), exageratiunile omului sunt mizilicuri, prostioare, nimicuri, in comparatie cu enormitatea ca exista un Univers Infinit si etern, Unu, si/sau un Dumnezeu asijderea (poate inca si mai mare, mult peste cat ne poate duce mintea), ca sunt necesare asemenea pre-conditii, asemenea resurse logistice, pentru a putea fi finantat ontologic (cu un buget infinit) un proiect (cam de cacat dar minunat in tot cazul) precum acela al vietii pe planeta de Pamant si al omului si umanitatii. Dar, vin si ma intreb (te intreb si pe tine, na, acuma, presupunand ca existi si te rog io frumos sa nu-mi spui ca nu existi ca te trimit la origini de nu te (mai) vezi), o exista cumva printre „faptele” omului vreuna intr-atat de gogonata, de exagerata, de excesiva, incat sa egaleze sau macar sa intre in concurenta cu gogomania existentei Universului infinit ca sursa de hrana pentru aceasta planetutza? Ia sa te vad! Ce zici?! Noi unul credem ca da domne, exista. Ca daca dragoste nu e, nimic nu e. Mai vorbim…
(excesul va continua)
(b)Arca lui goE 
Issabela Cotelin said
Nu chiar 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Issabela Cotelin – Seful a lipsit azi de la serviciu si postat pe Facebook un anunt scurt: Sunt grav bolnav. Toti colegii si subalternii au dat like. Asa si d-voastra cu like-ul la postarea de azi. 🙂 Merci in tot cazul. Mi-a placut subintelesul comentariului d-voastra… din care rezulta ca n-am exagerat destul, ceea ce este (nu-i asa?) o exagerare… in minus… dar tot exagerare. Adevarul este ca exageram enorm, si asta probabil ca nu doar dintr-o obsesie maniacala, din disperare si elan existential, ci si pentru ca suntem foarte, foarte ineficienti. Nu ne iese nimic ca lumea din prima, satisfactia nu ne este niciodata deplina, asa ca incercam inca o data, incercam mai mult, mai des, doar, doar… Probabil ca de-asta si credem neclintit in reincarnare si in viieti viitoare…
Sper sa am timp si chef sa mai exagerez un pic pe tema asta intr-o directie anume a unor exagerari foarte… spectaculoase, ca sa zic asa… Presupun ca fiecare poate avea in minte cateva situatii in care s-a confruntat cu exagerari, ca actor sau ca spectator al unor intamplari in exces. Orice poveste sau ilustrare concreta a vreunui gen de exagerare redate de vreun vizitator indraznet vor fi mai mult decat bine venite, pentru ca vorba ‘ceea, teoria ca teoria…
ApreciazăApreciază
Issabela Cotelin said
Păi da, nu exagerezi (îți zic așa, că am mai vorbit și la mine și nu-mi aduc aminte de plural 🙂 ) că exagerăm în toate.
Văd și eu zi de zi. Dar o pun pe seama impertinenței umane, știi, proverbul acela că ți se-ntinde un deget și iei toată mîna. Așa facem, de obicei, cu toate.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
🙂 Nu mai stiam daca atunci cand am vorbit „la tine” am folosit pluralul de excesiva politete sau nu, asa ca am preferat sa nu risc un exces de familiaritate cu cineva care comenteaza pentru prim data „la noi”, dar nu am nicio problema in legatura cu niciuna dintre variantele de adresare. Cand am debutat ca vorbitor in spatiul virtual tutuiam pe toata lumea, iar reactiile erau variabile. Unii aceptau imediat stilul de conversatie propus (printre ei chiar si persoane de notorietate publica), altii erau mai reticenti, iar altii ma lua pur si simplu la rost si-mi reprosau „indråzneala”. Ca sa evit pierderea de timp si de vorbe in exces pe falia asta am trecut (fara efort) la „d-voastra”, ca varianta principala, implicita (by default) de exprimare. Acuma (desi stiu ca pentru unii inca mai conteaza acest detaliu, in aceasta lume virtuala, anonima si clandestina) pentru „noi” unul nu are nici cea mai mica importanta, find cel mult un prilej de joaca. Asa ca daca doriti poti sa-mi spui tu, si daca vrei o sa va spun si eu la fel. Si afara, ploua,ploua:
ApreciazăApreciază
Issabela Cotelin said
:))) bineînțeles, totul e valabil dacă nu te confund cu dl Goe, că ați apărut și dispărut simultan, acum mi-am adus aminte :))
… Și tu ești în Anglia? Că Bucureștiul ăsta e secat, vad, în toamna pe rol 😦
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Cum sa ma „confunzi” cu dl. Goe? Este exclus, fiindca noi suntem dl.Goe, chiar el insusi in persoana, adica, ma rog, in personaj. „Arca lui Goe” sau „RALG” (adica Redactia Arca lui Goe), sunt doar instantieri polimorfice administrative ale aceluiasi personaj, in functie de postura necesara in context. Bineinteles ca si eu sunt in Anglia. Dar numai din cand in cand. Dar cine altcineva mai e in Anglia de ne-a secat Bucurestiul de tot? Daca nu sunt indiscret? 🙂
ApreciazăApreciază
adolescentrebelcom said
Nimic nu e exagerat, pornind de la un calcul matematic simplu: exagerarea în minus și exagerarea în plus duc spre rezultat nul. Așadar, unde e exagerarea? Bineînțeles, vorbesc în numele meu, cea care nu exagerează niciodată suficient, dat fiind că am o normalitate foarte largă. Exagerat îmi pare să mă pui să nu exagerez.
ApreciazăApreciază
RALG said
Tu (ca si d-voastra) esti (ca si cand ati fi fiind) o liberala practicanta, habotnica, prin urmare, in calitatea ta de extremist de centru, este normal sa vezi, sa judeci si sa apreciezi lucrurile asa, afectiv, in accord strict cu sentimentele si emotiile tale libere (liberale), pe post de autoritate suprema. Perceptia chiar fiind totul nu pot decat sa accept ca ai dreptate, mare dreptate. Totusi sunt convins ca poti accepta un exercitiu (fara obligatii) in care sa privesti (asa de amorul artei) lucrurile dintr-o alta perspectiva, cea rationala, „stiintifica”, prin raportare la exterior, la univers, la sistem, nu la tine insati si la spatiul libertatii tale interiore. Relativ la acea perspectiva (pe care am avut-o in vedere) si pe care sunt sigur ca o poti reconstitui mental, folosind inteligenta, experienta si educatia, vei fi de accord cu ideea de exces si exagerare. Sunt sigur ca mananci mai mult decat ai nevoie (nu mai putin)… si la fel in privinta tuturor celorlalte lucruri insirate in prelegere, practici excesul… nu penuria, acordandu-ti mai mult decat ai nevoie, nu mai putin, chiar si cand este vorba despre chestii care nu pot fi stocate… 🙂
ApreciazăApreciază
adolescentrebelcom said
E un păcat al omenirii zilelor noastre; societatea de consum, comparația și filosofia lui „a poseda” se fac vinovate de păcatul ăsta. Mai presus de toate e natura umană, din cauza căreia comunismul acela idilic nu este decât poveste. Recunosc, fac excese de care nu am nevoie și aș fi nemulțumită dacă nu ar fi așa. Cât despre lucrurile care nu se pot stoca, excesul există (îmi place să-i spun „întinderea corzii”) și îl practicăm cu toții, doar așa, să ne mai verificăm puterile.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@adore – Aaaa, alt exces: scuze, justificari, explicatii… gasim cu usurinta… mai mult decat avem nevoie… in special aci pe Arca lui Goe unde libertatea de exprimare este de-plina, adica exagerata… 🙂 Sa exageram asadar
ApreciazăApreciază
adolescentrebelcom said
Dumnezeu și Universul nu-mi par simple exagerări, ci de-a dreptul hiperbole. E prea mult pentru om, cu excesele lui mărunte.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Ah, dupa „scuze, justificari, explicatii” acuma mai venim si cu „circumstante atenuante”… Se pare ca @adore – Avocatul Diavolului – tine cu ursul…
Da, da, da, despre imensitatea acelor exagerari era sa fie vorba si despre una (cat de cat) comparabila cu ele pe care o comite maruntul om… Despre asta se presupune a fi vorba in continuarea ce sta sa se aduge in topic si pe care astfel ai anticipat-o accidental, fara s-o pre-meditezi… pre-supun. 🙂
ApreciazăApreciază
Stely said
„Viata insasi e o exagerare. Omenirea, Universul, Dumnezeu, toate sunt niste exagerari enorme, niste excese. Ti se pare ca exagerez?”
Pai da :
O singularitate ” exagerat ” de mica (un punct) ce la un moment dat a facut explozie si a produs o bubuiala „exagerata „(Big-Bang) conducand astfel la aparitia materiei din care sunt alcatuite galaxiile (Universul ) si pe Dumnezeu )care …
” cand a facut cerul (spatiul) si pamantul (materia), clientul a platit cu bani gheata pentru un Big-Bang cu mult mai multa materie luminoasa, de un miliarrd de ori mai multa, ca sa fie, din plin, fara sa stie insa ca de indata ce banii vor fi fost virati in conturi, materia si antimateria urmau sa se anihileze reciproc, total, si iremediabil. Si ca numai bunul Dumnezeu a reusit, strecurandu-se intre Materia Intunecata si Energia intunecata, sa salveze infim, a miliarda parte din materia luminoasa creata initial… Destul insa ca sa se faca din ea miliarde de miliarde de galaxii si chiar tu d-le Goe si si eu prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe.” 🙂
Prin urmare da, sunteti un exagerat D-l Goe , la fel si eu si toti omuletii Pamantului. Insa ,luati unul cate unul observam ca unii sunt cu mult mai exagerati decat altii. Unii ,exagerati in facut bine , iar altii in rele . Universul ca intreg s-a nascut din exagerari si nimic nu-l mai poate „struni” insa Omul poate , dupa caz, sa-si struneasca exagerarile spre binele individual si Omenirii in general.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Stely – Sunteti exagerat de optimista… si exagerat de pesimista… nu mai vorbesc despre alte felurite exagerari… pe care le comiteti si asupra carora voi reveni cu asupra de masura in niste reactii foarte exagerate.
P.S. Vreti sa va inscrieti in programul de un milion de ani? Presupun ca dl.Iosif isi calculeaza resursele pentru o asemenea aventura inchipuindu-si in mod exagerat cine stie ce prapastii in legatura cu pretul de platit in schimbul unei asemenea oferte.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Comentariul No.13.
Stau-si-ma-intreb cati dintre voi prea-cinstite cititor citit si unic al Arcei Lui Goe ati fi gata-pregatiti sa fiti in posesiea unei planete intregi de marimea pamantului si a unui intstrumentar tehnologic prin care s-o amenajati in no time dupa pofta inimii, avand la dispozitie un milion de ani in care sa va bucurati de ea, ca membru al unei comunitati de miliarde de indivizi asemenea, fiecare avand in posesie proprietati similare si intre care sa se poata efectua vizite instantanee prin teleportare (in baza de acord bilateral).
Spatiu, timp si resurse pentru asa ceva se gasesc cu prisosinta in Univers, nu va faceti griji in aceasta privinta, numai voi sa fiti pregatiti psihologic, mental, emotional si sufleteste pentru a rezista pana la capat intr-o o astfel de viata de un milion de ani. Ganditi-va bine. Cine nu va rezista si va vrea sa abandoneze, sa se retraga, sa se sinucida, nu va avea voie si nu v-a putea sa o faca ci va fi silit sa-si petreaca restul anilor din milion in libertate, solitudine si abandon pe planeta sa, ca un mic printz oarecare… pe steaua sa, singur. SAU (ca alternativa la alegere) sa i se stearga din minte toate amintirile despre viata sa multi milenara, ca proprietar de planeta, fiind silit sa se intoarca brusc si brutal la viata asta de acuma (ceea pe care o ai si o stii, doar ca mai batran cu 10 ani). Se ofera cineava? incearca cineva? Astept (cu nerabdare) cereri de inscriere din partea curajosilor optimisti.
Pot eu sa stiu (sau voi) ca nu suntem cu totii decat niste unii care am acceptat acum 10 ani aceasta oferta si am ratat-o? Nu, n-avem cum sa stim… Oricat am cauta cu mintea prin memoria (falsa?) a celor mai recenti 10 ani din viata noastra de pamanteni nu vom putea sti cu certitudine care este adevarul, care este realitatea. Irealitatea cu atat mai putin. Zi tu daca n-am dreptate?
ApreciazăApreciază
Stely said
Cred ca daca „dl Iosif” ar sti ca pe planeta vecina s-ar afla si Dl Goe , mai mult ca sigur s-ar inscrie in programul de 1 milion . Macar ar avea un scop :l-ar vedea pe Dl Goe in carne si oase si ar trai ericit pana la adanci batraneti. 🙂 Apropo, primul lucru la care m-am gandit cand am citit comentariul acesta trasnit (exagerat voit) a fost basmul „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte „. Ar putea fi o varianta moderna.
In ce ma priveste pe mine , nu m-as incumeta . Adica sa te duci la marginea universului doar de dragul unei proprietati cu dimensiune planetara si a unei vieti matusalemice si belferesti ? Sa nu poti sa imparti asemenea bogatie cu nimeni ? Sa stai captiv intr-o inchisoare din univers ? Nu , chiar daca s-ar mai gasi un nebun ca mine, caruia i s-a urat de viata pe pamant, unde nu mai incape de atata lume care mai de care mai pestrita si m-as vizita cu el de 100 de ori pe zi tot nu m-as duce . Pai cum ? Sa nu mai fac eu zacusca, muraturi , gemuri si compoturi pentru iarna, doar ca mi s-a nazarit sa traiesc 1milion de ani ? 🙂 Aaa , poate v-ati gandit ca pe planeta aceea f.indepartata milion de ani ar fi cat 10 ani terestri. Dar nici asa nu m-as incumeta. Una ,ca fara un scop anume nu ar avea nici un sens sa merg , iar a doua ca nu as da Pamantul meu drag pe nici o planeta din lume. Atat .
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Pai pe planeta aceea proprietarul ar avea libertate totala, inclusiv libertatea de a se indeletnici cu facerea de zacusca, muraturi, gemuri si compoturi pentru iarna. In acord cu dorinta proprietarului planeta ar putea arata exact precum Pamantul fiind o copie perfecta a acestuia, populata cu entitati artificiale identice la infatisare, comportament si temperament cu actuala populatie a Terrei. Doar ca proprietarul ar avea puterea deplina sa faca ulterior orice fel de ajustari ar pofti in felul cum arata planeta, peisajul, clima, succesiunea anotimpurilor, biosfera, orasele, populatia, oamenii, societatea, economia, orice, in fiecare moment sau in acord cu un planing prestabilit, fiind d-lui un fel de Zeu suprem al acelei planete pe durata unui milion de ani. Inclusv in legatura cu propria infatisare, varsta, sex, personalitate, temperament ar avea libertatea deplina sa decida cum sa fie. Dar numai si numai pe planeta aceea si numai pentru un milion de ani, in exact acelasi ritm de trecere a timpului precum cel „normal”, cu care suntem obisnuiti. Poate selecta cum vrea populatia si poate decide liber daca aceasta sa se conserve perpetuu in forma initiala fara sa imbatraneasca sau, dimpotriva, „oamenii” sa continue sa imbtraneasca si sa moara succedandu-se generatii dupa generatii, schimbatoare, sau chiar sa opteze pentru o solutie combinata, alegand un grup de nemuritori care sa-l insoteasca permanent pe planeta pentru milionul de ani, in timp ce ceilalti (pulimea) vor continua sa se nasca, sa imbatraneasca si sa moara, in ritmul si conditiile agreate de Zeul planetei. Ma rog, libertate deplina. Plus vizitele (in schimb de experienta) pe planetele prietenilor (si ei zei la ei acasa), in cazul in care s-or putea infiripa prietenii intre astfel de Zei, care isi pot crea orice fel de companioni la ei acasa, cu „oameni” pe care i-ar putea modela sa arate si sa se comporte absolut exact asa cum ar pofti, atata vreme cat ar putea avea pofte, dorinta, imaginatie… Dar… poate cineva sa aiba pofte, dorinta, imaginatie, timp de un milion de ani, in ritmul asta cu care suntem obisnuiti si pe care suntem programati sa-l suportam doar 70-80-90 de ani? Aceasta-i intrebarea. Se incumeta cineva? Scopul fiind petrecerea unui milion de ani. Atat.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
o stire „dragutza”: Kim Jong-un a ordonat demolarea unor cladiri „inestetice” ale Coreei de Sud.
ApreciazăApreciază
Stely said
Kim Jong este un exagerat scelerat . Ramane de vazut cum vor reactiuna la „propunere” sud coreenii. Sa nu iasa naiba de vreo nucleara. 😱
ApreciazăApreciază
RALG said
„Pentru noi ca simpli muritori, viata-i lucrul cel mai important”. Asa o fi. Pentru noi Pamantul este in centrul Universului indiferent din ce perspectiva am privi lucrurile. Restul universului este imens, enorm…, foarte mare, exagerat de mare… infinit. „Unii” (fel de fel, atei si/sau drept credincioasi intr-unul Dumnezeu) considera ca Pamantul este unic, gradina lui Dumnezeu, singurul loc pe care exista viata si ca restul universului este aproape inutil, aproape gol (de continut), tot ceea ce este esential intamplandu-se aici, acum, pe Pamant, ca altminteri unde… altundeva. Aici si numai aici exista Halep (de exemplu) si celelate intamplari de baza. „Altii” (fel de fel) au credinta ca ar mai exista viata si prin alte parti de pân Univers (ca prea e mare), ba chiar au credinta c-ar exista fiinte extraterestre intelingente mai pricopsite decat omul (cel facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu). Ma rog o credinta ca oricare alta. Neimportanta. Chiar presupunand ca or mai exista ici si colo o infinitate de planete locuite, pierdute in imensitatea infinitului univers, asta nu schimba cu aproape nimic excesul de zel, exagerarea enorma, care a facut posibila existenta acestui univers infinit (pe care nu-l putem umple cu sufletele noastre nemuritoare). Caci trebuie sa fie infinit pentru ca altminteri n-ar avea cum. Fa si tu calcul si demonstratia prin reducere la absurd, sa vezi ce-ti iese: infinit. In fine. infinit, neinfinit, nu conteaza, cert (!?) e ca e mare, mare domnule, foarte mare. Chestia este ca fara el Pamanul si viata de pe Pamant n-ar exista, n-ar putea sa fiinteze, in niciun fel, de nicio culoare. Pamantul cu fizica, geofizica, biofizica, biochimia si toate celelalte isi trage seva existentiala, combustibilul, din restul universului (infinit, nu?, mare in tot cazul). Pamantul este conectat la Sursa, la rezerva de infinit, de la care ne vin necontenit semnale, energii, radiatii, gravitatii, ma-sa-n cur, tot felul de chestii, influente, perturbatii, totul. Dupa cum sugereaza si diavolescul Lars von Trier in marea sa Melancholie, prin interpusi desigur (aka personjul faustian Justine), viata exista doar pe Pamant si nu pentru multa vreme. Adica ca un intreg Univers infinit si etern are ca rol principal sa fie container si intretinator al unui mic nimic temporar in care rezida esenta Universului si a Creatiei divine. Nu este asta o exagerare? Enorma, am putea zice. Colosala. Fabuloasa. Sideranta si si asa mai departe. Oricat de departe. Loc ar fi. Timp am avea. Bine acuma, avand asemenea exemple de exhibitionism la indemana, omul (un imitator lipsit inexorabil de orice originalitate) nu are ce face si exagereaza si el prefacandu-se a fi fiind si vrand sa fie creator sau macar co-creator al abundentei de manifestari de pân univers. Face, cum ziceam mai sus, fel de fel de excese si exageratiuni, doar, doar, s-o ridica in rang ca sa-i tina hangul Unversului (infinit? Ai calculate? Cat ti-a dat? Asa e ca si tie ti-a iesit infinit?) sau chiar lui Dumnezeu el insusi in persoana (poate sa spuie chiar si dl. Iosif despre asta, daca o vrea sa depuie marturie, aci pe Arca lui Goe, cum ne-o fi ghinionul)… Din pacate insa, (dupa cu remarca si @Adore, animata de sentimente cam neclare), exageratiunile omului sunt mizilicuri, prostioare, nimicuri, in comparatie cu enormitatea ca exista un Univers Infinit si etern, Unu, si sau un Dumnezeu asijderea (poate inca si mai mare, mult peste cat ne poate duce mintea), ca sunt necesare asemenea pre-conditii, asemenea resurse logistice, pentru a putea fi finantat ontologic (cu un buget infinit) un proiect precum acela al vietii pe planeta de Pamant si al omului si umanitatii. Dar, vin si ma intreb (te intreb si pe tine, na, acuma, presupunand ca existi si te rog io frumos sa nu-mi spui ca nu existi ca te trimit la origini de nu te (mai) vezi), o exista cumva printre „faptele” omului vreuna intr-atat de gogonata, de exagerata, incat sa egaleze sau macar sa intre in concurenta cu gogomania existentei Universului infinit ca sursa de hrana pentru aceasta planetutza? Ia sa te vad! Ce zici?! Noi unul credem ca da domne, exista. Ca daca dragoste nu e, nimic nu e. Mai vorbim (exagerarea va continua)…
ApreciazăApreciază
Stely said
@RALG.
….o exista cumva printre „faptele” omului vreuna intr-atat de gogonata, de exagerata, incat sa egaleze sau macar sa intre in concurenta cu gogomania existentei Universului infinit ca sursa de hrana pentru aceasta planetutza? ”
Indraznesc sa spun ca este nimeni altul decat Cel ce s-a sacrificat din dragoste pentru oameni , care prin „fapta ” Lui („gogonata) dainuie peste veacuri .
El este IISUS CRISTOS .
P.S. Sa vedem acum daca am spus o gogomanie, dar altcineva nu vad sa fie …
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Cu siguranta ca propunerea d-voastra se califica cu usurinta pe lista nominalizarilor cu exagerari in exces de anvergura cosmica, prin tot ceea ce inseamna multi-milenarul fenomen ISUS CRISTOS, inca plin de energie si vitalitate…
P.S. La un concurs pentru nominalizarea celui mai important personaj din istoire premiul cel mare a fost castigat de un evreu care l-a indicat pe ISUS CRISTOS. Ulterior a fost intrebat cum se face ca a facut acea alegere, iar d-lui a raspuns: Eu stiu ca de fapt cel mai important personaj din istorie este MOISE, dar pana la urma business is business. 🙂
ApreciazăApreciază
Iosif said
(999)Noua, celor de pe pluta, ne(a)venit, de pe (b)Arca lui Goe, un miros de creier de peste pané, exagerat de ar…ar…ars, ceea ce ne duce cu gândul la focul furat de Promet(eu) de pe muntele ArArAt (Olimp ?) pe care bietul Pro(teveu) l-a pierdut pe potecile abrupte, pline de tu(f)(t)e de Venetia uscate, spini si buruieni, care au luat foc, lasând în urma lui cenusa imperiului în timpul coborârii lui spre valea umbrelor mortii bidimensionale virtuale …
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Continuati cu acelasi zel rafuiala cu dl.Goe, ramanand (tot ca de obicei) off topic. Se pare ca ati fost atins serios intr-un punct sensibil (la sufletel sau la lingurica) dar totusi reactia d-voastra ramane imens de exagerata (in amplitudine) si atat de persistenta incat pare sa devina o stare cronica definitorie a ceea ce sunteti. Chiar nu aveti ce alta sa fiti? Daca tot veniti pe aici cu interese in consolidarea ontologiei personale cred ca ati avea la dispozitie si lucruri mai de Doamne ajuta pe care sa le folositi in acest scop, dar daca domnia voastra atata poate (sa fie un biet scheunat) si altceva nu, asta e. De unde nu e nici Dumnezeu nu cere. Sau poate ca acesta este modul d-voastra de a fi on topic, ilustrad practic excesul, in cazul de fata excesul de infantilism… Merci.
P.S. Ceva on topic chiar nu aveti de zis? Nu pot crede ca sunteti atat de depasit de evenimente incat sa nu gasiti d-voastra acolo, in colectie, doua-trei clisee cu care sa incropiti o „opinie” despre exageratiuni (sociale, epistemologice, antropologice, mistice, meta-fizice sau cam asa ceva). Hai curaj. Incercati-va norocul. Nu mai fiti asa de speriat, timorat, incrancenat… ca nu riscati mare lucru. N-aveti ce pierde. Cel mult iluziile. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Dupa cum am anticipat, fara sa bat toba in acest sens, nu prea s-a grabit nimeni sa se inscrie in programul de un milion de ani. Multe si felurite reticente in acest sens (cam aceleasi) ar intampina chiar si un eventual înger care ar cauta sa vanda de-adevaratelea acest produs unor muritori adevarati, reali, in carne si oase, luati la intamplare de pe strada. Oamenii s-au ars de prea multe ori si in prea multe feluri cu astfel de oferte de nerefuzat, chilipiruri, care arata prea bine pentru a fi adevarate sau sa fie lipsite de cine stie ce capcane majore, asa incat este firesc sa sufle si-n iaurt si sa fie precauti in a se imagina ca posesori divini ai unei planete dupa pofta inimii pentru un milion de ani. Toti s-or intreba care sa fie chichirezul, care sa fie schepsisul, capcana… Care sa fie pretul cerut in schimbul unei asemenea tranzactii? Probabil ca cineva in genul „iosif” aflat in contact direct si nemijlocit cu Adevarul Suprem, Absolut, Atemporal si Transcendental, isi imagineaza ca pretul unei asemenea oferte (ascuns in cine stie ce clauza secreta a contractului) trebuie sa fie, musai, nici mai mult, nici mai putin decat sufletul, chiar sufletul, celui care accepta sa beneficieze de planeta si de milionul de ani. Si totusi nu, nu e. Oferta este gratuita, absolut gratuita, dar numai si numai aici in HUVACA (Hiperspatiul Universului Virtual Anonim Clan-destin si Amator), mai precis pe Arca lui Goe, special conceputa pentru a salva suflete (pereche) de la Potop (potoape), si chiar si pe cei fara pereche, precum dl.Iosif, clandestinul.
ApreciazăApreciază
Iosif said
(999)Noi, cei (3)Trei de (9)Noua (fara sot si sotie) unici cititori-vizitatori clan destini pe (b)Arca lui Goe, luati de n ori de valurile electromagnetismului atractiei universale, am fost des perechiati rar împerechiati, Urechiati, di sperati, di sparati si separati înca de la începuturile constientizarii celor (3)Trei dimensiuni ale perceptiei celor (6)Sase simturi primare, pare, împerecheate luate doua câte doua pe (b)Arca lui Goe, binare, imaginare, ireale, virtuale, relative, lipsite de valoari atemporale, moarte…
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Asa si? Ce-i cu asta? Ce va asteptati? Sa fiti primit ca un rege? Ca un Buda? Ca un Messia? Pai ar fi insemnat ca nu sunteti nimic din toate acestea. Asa, uite ca mai aveti o sansa, doar ca vai, doar teoretica caci sensibil mai sunteti la epiteliu. Haide d-le nu le mai luati asa la modul personal, si nu mai puneti la suflete ca oti fi fost des perechiati rar împerechiati, urechiati si asa mai departe… ci suportati-le cu stoicism, ignorandu-le si aratand detasare suverana si nebagare de seama, daca tot nu sunteti in stare sa reactionati pe masura si sa produceti efecte similarea, descurajare sau sa insuflati teama ori respect care sa impiedice fenomenele pe care le mentionati. Oricum veti fi salvat, n-are rost sa va opuneti, sa rezistati… sunteti ca si salvat. De la Potop. Nu de la ce va faceti singur… si inca cu martori.
ApreciazăApreciază
Iosif said
… Amuzanta retorica d-voastra. 🙂 ))) (999)Noua ne place de (9)noua d-voatra veche postare, însa în vremurile când au fost enuntate, nici macar nu auzisem de marele potop, deoarece nu-l cunosteam pe d-l Goe, constructorul (b)Arcii de salvare a speciilor împerecheate, curate si necurate… 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Cineva care cocheteaza cu atributul atemporalitatii nu poate invoca faptul ca la un moment oarecare (de timp) nu stia nu stiu ce, ce acuma chipurile ar fi stiind, bunaoara nu se poate scuza din motiv ca nu-l cunostea candva pe dl. Goe. Ce, acuma-l cunoasteti? Ei as, ce esti copil?
Aaa,si sa nu uit, de unde (va) vine E-ul din AAAE? caci momentan imi scapa (am un lipsus, lipsis, lobsus, asta …flapsus) si nu-mi amintesc. Serios acuma…
ApreciazăApreciază
Iosif said
(E)u, abia de am împlinit (7)Sapte anisori de stat pe „luna” cireselor rosii, coapte, stele lucitoare-n noapte, unde am recitat cu al meu Învatator, poemul „îngerasul m(e)u”, cadou de la Dumnezeu, iar în drumul m(E)u spre soare, v-am raspuns la între bare, la (a)nul si la mai mare fara vre-o (h)exa(ger)are ori mic(a) ex(a)cerb(a)re magic(a) (E)libe(rare) din al lumii închiSoare…
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Aaa deci E-ul nu vine de la E-tern ci de la E-liberator, banuiam eu ceva, dar nu eram sigur… D-le Iosif cuvintele (vorba) au o putere enorma, uriasa, exagerata, exacerbata, terifianta, pot muta muntii, pot aduce fericire sau disperare, pot ucide si pot reda viata, pot distruge lumi, pot crea universuri… dar pana la urma nu sunt decat cuvinte, minciuni, iluzii, fantasme, naluciri, sunete sau simboluri, prostii, rahaturi, aberatii… Cuvintele nu pot atinge, nu pot reda si nu pot schimba realitatea, nu pot inlocui si nu pot tine loc de realitate. D-voastra (din motive pe care o sa le trecem sub tacere) ati decis ca aveti mare nevoie de „adevar”, de „absolut”, de „atemporal” si de „eliberare”. Ati luat cuvintele astea, le-ati pus impreuna si ati rezolvat problema. Acum aveti „adevar”, „absolut”, „atemporal” si „eliberare”, la discretie, cat cuprinde, cat vrea muschii d-voastra, Incercati cu disperare sa ignorati ghilimelele si va sare mustarul in contra oricui incearca sa va atraga atentia ca cuvantul „câine” nu latra. Nimic mai mult. Nimic mai simplu. Asezati-va pe cuvantul „scaun”.
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Oooo ce exagerare mare… printr-o „simpla” extrapolare cu functii spleene a altui exces prin care ne dedam risipei… Va veni si ziua aceea… si sa vezi distractie… pe entitile guvernate de inteligenta artificiala…
ApreciazăApreciază