(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

O exagerare (II)

Posted by Arca lui Goe pe octombrie 26, 2019

Fara sa fi oferit nicio demonstratie a faptului (altminteri evident) ca omul comite excese fabuloase in aproape toate manifestarile sale (dând astfel exagerarilor culoarea normalitatii), am mai amintit si de faptul ca una dintre explicatiile posibile (o fi, n-o fi?) ale acestui comportament deviant s-ar putea sa reside în însasi natura cosmică a vietii, universului si meta-universului (Dumnezeu y compris), care sunt, pare-se, manifestari extrem de exagerate in raport cu realitatea aparenta pe care o ofera spre observare, si din care omul (un imitator notoriu lipsit de orice originalitate) se inspira copios cu copy-paste. Bunoară universul acela grandios, urias, enorm, fabulous de mare (infinit chiar…) creat (de Dumnezeu) ca simplu ambalaj si sursa de resurse (sic) al planetei de Pământ ca gazdă a omului (robul lui Dumnezeu, creat (mama mia) după chipul si asemanarea acestuia) si desigur si a umanitatii (care este altceva, cu totul si cu totul altceva) este un exemplu de monstruoasa exagerare. Un ou urias (infinit? ba chiar infinit de infinit) care contine pe undeva un căcăţel infim de umanitate (un epsilon infinitesimal, in timp si spatiu, o țâră de aia pe o palma de loc, de ține o clipă)… E gogonata rau, nu? Dar de, cui îi pasă. N-avem noi timp de asa ceva, ocupati fiecare cu exagerarile lui personale (pe blog ca-n viata). Desigur ca despre fiecare gen de exces in parte, practicat cu disperare de insulicii terestrii, s-ar putea compune articole captivante pe bloguri (din perspectiva potrivită) si s-ar putea purta discutii spectaculoase (si exagerate, sau deloc) până dimineată… Dar provocarea lansată in episodul (pe)trecut în urmă, era alta. Să gasim printre faptele manifestate de omulete, un exemplu de exagerare la fel de gogonată, de exacerbată precum asta cu existenta Universului infinit (mare domnule, futu-i mama lui) ca ambalaj divin al grădiniței lui Dumnezeu (căci mare e gradina Domnului, nu-i asa d-le Iosife?). Singura propunere de exagerare umană comparabilă ca anvergură cu cea a existentei universului (aproape infinit si aproape inutil) a fost cea venită de la doamna Stely (nume cu rezonanta cosmica, pre-destinat) care ne sugereaza că fenomenul Isus Cristos ar fi fiind asa ceva, si noi unul credem că intr-adevar, că din perspectiva potrivită ar putea fi. S-or gasi unii talentati care sa rostească vorbele potrivite prin care sa fie redată îndraznet si credibil o paralelă intre exesul Univers-Dumnezeu si excesul Om-Isus-Cristos, ca exagerari comparabile. Noi insa am vrea sa propunem acum pe post de monumentala exagerare a omului un sentiment si anume iubirea. Nu iubirea asa in general, nu iubirea aproapelui, sau iubirea parintilor pentru copii sau a copiilor pentru parinti, sau alte iubiri din acestea inevitabile si convenabile reciproc avantajoase, ci singura IUBIRE care poate fi luata in con-siderare ca atare si anume iubirea dintre un barbat si o femeie. Un sentiment atat de grandios, o exagerare monstruoasa, cu un scop atat de mărut, altminteri realizabil foarte usor prin mijloace mult mai banale, mai ieftine, si mai la indemana. Omul e om din cauza ca este cumva capabil, daca nu sa iubeasca de-adevaratelea, macar sa accepte si sa sustina ideea de iubire, un container infinit (urias in tot cazul) in care pastreze niste maruntisuri de suflet. Tu ce zici? Exagerez?

(exagerarea va continua)

O exagerare? (vezi mai jos)

Oamenilor le e frică de dragoste, trebuie să fii curajos astăzi ca să trăiești o poveste de dragoste. Astăzi bărbaților le e frică de femei. Femeile nu mai au încredere în bărbați și iată că punem în pericol cel mai frumos lucru din lume. Sîntem capabili să ucidem comoara vieții care e dragostea.

De ce credeți că bărbaților le e frică de femei?

Pentru că își doresc perfecțiunea, iar noi nu sîntem perfecți. Femeile au memorie bună, nu uită nimic, nu însă și bărbații. Dacă într-o zi bărbații fac o greșeală, femeile nu o vor uita niciodată. Dragostea e un fel de diamant care trebuie șlefuit. Imediat ce apare un mic defect, se sparge. Nu există toleranță odată ce intri într-o poveste de dragoste, fiecare devine judecătorul celuilalt, deşi ar fi nevoie de un munte de îngăduință. Admirăm pe cineva pentru anumite calități, dar îl iubim pentru defectele sale. – extras dintr-un interviu cu Claude Lelouch a venit la Bucureşti cu ocazia proiecţiei filmului Les plus belles années d’une vie” (continuarea de dupa 50 de ani a altui film celebru: „Un barbat si o femeie”).

alta exagerare:

33 răspunsuri sa “O exagerare (II)”

  1. Sonnet CXVI

    Let me not to the marriage of true minds
    Admit impediments. Love is not love
    Which alters when it alteration finds,
    Or bends with the remover to remove:
    O, no! it is an ever-fixed mark,
    That looks on tempests and is never shaken;
    It is the star to every wandering bark,
    Whose worth’s unknown, although his height be taken.
    Love’s not Time’s fool, though rosy lips and cheeks
    Within his bending sickle’s compass come;
    Love alters not with his brief hours and weeks,
    But bears it out even to the edge of doom.
    If this be error and upon me proved,
    I never writ, nor no man ever loved.

    Apreciază

    • Stely said

      Apreciază

      • Foarte frumos. Incercati sa demonstrati (prin exemple) faptul ca iubirea ar fi o exagerare (exageraea cea mare), sau dimpotriva incercati sa-i ilustrati firescul, naturalul, lipsa oricarui exces?

        Apreciază

        • Stely said

          Mi-e greu sa spun ce anume m-a indemnat sa aduc drept replica sonetul 30 de William Shakespeare, in prelungirea celui citat de dvs. Ceea ce pot sa spun este faptul ca nu am avut de gand sa ma aventurez („prietenii stiu de ce”)in a-l cita , nici macar in video-clip. Nu imi este usor sa spun nici macar de ce m-am gandit la „Cantarea Cantarilor” cand am citit sonetul postat de dvs .Posibil sa fi facut in mintea mea o paralela intre frumusetea si bogatia ilustrarii iubirii fizice (erotice) dintre Solomon si Sulamit , slavita de ei ca pe un dar divin, si sonetul 30 unde este invocata dragostea pentru un tanar, la fel de puternica , frumoasa si aducatoare de fericire (bucuria de a trai) . In concluzie , desi exista intre ele aceasta mica diferenta ambele scrieri sunt „exagerat ” de frumoase . Cu precizarea ca aici este vorba de sonetul 30, intrucat „Sonetele” in nr. de 154 sunt laudate de critici ca fiind „o meditație profundă asupra naturii iubirii, pasiunii sexuale, procreării, morții și timpului”.

          P.S.Da, si „firescul, naturalul”( simplitatea , usurinta , inocenta) ce decurg din marturisirea iubirii lor.

          P.P.S. As fi vrut sa aduc spre”ilustrare” si ceva despre iubirea platonica, dar nu am gasit o una adecvata.

          Apreciază

          • Comentariul d-voastra raspunde indirect intrebarii adresate. Multumesc.

            P.S. Iubirea platonica? Aia da exagerare. 🙂

            P.P.S. Finalul pe care-l avem in vedere pentru tema exagerarilor specific naturii omanea, in varianta superficiala de tip dl.Goe, va fi tot o exagerare…

            Apreciază

  2. Stely said

    Apreciază

  3. RALG said

    Dragoste sau iubire? Aceasta-i intrebarea…

    Apreciază

  4. Probabil ca daca Arca lui Goe ar fi fost garata pe o duna de nisip mai in drumul caravanelor (de exemplu pe drumul måtåsii), apropos de exagerari, s-ar fi gasit unii sa se lege de incorectitudinea politica implicita creatå prin omiterea (din discutia despre iubirea-ca-exagerare), a sentimentelor erotice mai putin traditionale din gama gender fluid, gender neutral and or LGBT, si sa ne acuze de discriminari. Ceea ce ar fi fost desigur o exagerare, asta inseamnand ca am ratat astfel o ilustrare on topic. Acuma ca am pomenit si de lucrurile implicit omise din topic despre ex-ce-se… putem considera ca suntem acoperiti in aceasta directiie si ca nu ne vom mai trezi cu cine stie ce apropouri de la (de exemplu) amicul nostru dl. D’Artagnan.

    O alta con-statare interesanta este legata de absenta cvasi-totala a reactiilor vizitatorilor traditionali (sti) vizavi de exagerarea propusa. Niciun like, niciun comentariu on topic or anti-topic. Liniste si pace. Se pare ca subiectul ramane delicat, ambarasant, intim, greu de prins in cuvinte, inefabil chiar, creand o stare de inhibitie, de jena, de nelinistitoare neputinta. Ma rog in mare masura este vina noastra pentru incadrearea defectuoasa in context si exprimarea inabila pe marginea unui astfel de subiect, ingreunand peste poate misiunea si asa dificila a oricarui vorbitor sau vorbitoare care ar fi simtit impulsul de a se exprima in legatura cu misteriosul sentiment (aflat pe cale de disparitie in actualul trend al progresului social … … deci cu atat mai exagerat in esenta sa, acolo unde s-o mai gasi). Nu-i nimic. Este si acesta un fel de a sublinia excesul interior al termenului „iubire”, printr-o tacere exemplara…

    Apreciază

  5. Iosif said

    Shalom !

    Apreciază

  6. Sapte miliarde si ceva (! cu Manole zece) de oameni pe planeta de Pământ nu e mult deloc. Este acesta un numar extrem de modest. Destinele si cursurile vietilor tuturor acestora, si ale fiecaruia in parte, precum si interactiunile dintre ei, pot fi monitorizate, controlate, inregistrate, arhivate, pana la nivelul detaliului. Este un numar mult prea mic pentru a-l putea pune pe Dumnezeu in incurcaturi logistice in aceasta privinta. Dumnezeu se poate intr-adevar ocupa de intreg si de parte fara probleme folosind un calculator de putere medie asa incat lucrurile sa mearga. Dupa cum, ca drept dovada, ca si merg. Asa cum merg. Merge si asa. Acuma s-ar pune problema nastrusnica de a calcula cumva de cati oameni ar fi nevoie in univers (pusi la olaltă, in interactiune) incat gestiunea destinelor si a cursurilor vietilor tuturor si ale fiecaruia in parte, precum si a interactiunile dintre ei sa devina problematica sau chiar imposibila. Care este pragul numeric limita peste care se va trece teoretic in aceasta zona critica? Ma rog unii o sa vie sa spuna ca nu exista un asemenea prag si ca BD (Bunul Dumnezeu) poate sa se ocupe de oricat de multi oameni, la limita chiar de o infinitate… ceea ce insa (cu parere de rau ptrebuie sa spun) este fals. Exista un numar maxim de oameni care pot co-exista in Univers. Un numar finit. Un numar extrem de mare, exagerat de mare, urias, enorm, monstruos… dar finit. Daca acel numar ar fi atins, probabil ca insusi BD (dând din colt in colt) ar decide sa incheie experimentul si sa stearga omenirea din spatiu-timp, neavand incotro. Dar intrucat, vorba ceea, pana la Dumnezeu te mănâncă sfinţii, n-o sa se ajunga chiar pana acolo intrucat… in fine n-am timp acuma sa consemnez „întrucât-ul”… poate mai incolo, dar sunt sigur ca multi (?!) si-l pot imagina si singuri… Oricum nu despre asta voiam sa vorbesc, ci de cu totul alte limite numerice critice in ceea ce priveste populatia Terrei (care se inmulteste exagerat, dupa parerea mea, grabindu-se prosteste si in zadar catre limita, practic intangibila, peste care ar putea scapa de sub controlul BD). Niste limite mai mici care vor produce schimbari de paradigma (punctual revolutionare, terifiante chiar, desi nesemnificative la scara imediat urmatoare) in felul in care isi duce viata omul de rând, adica eu, tu, toti…

    Apreciază

    • d'Artagnan said

      Eu sunt aproape convins că Dumnezeu folosește un calculator cuantic.

      Apreciază

      • D-voastra sunteti mai mereu aproape convins de cate ceva, dar mai niciodata nu credeti pur si simplu in acel ceva. D-aveti stofa de credincios. Presupun ca nici macar in Big Bang nu CREDETI asa chiar suta la suta, desi, din cate-mi amintesc (si-mi cam amintesc pentru ca sunteti inoubliabil) d-voastra sunteti un enorias de nadejde al bisericii Big Bangului, Poate doar sotiei sa-i fiti mai credincios decat Big Bangului. 🙂 Dar, lasand divagatiile la o parte si revenind la oile noastre, as zice ca e putin probabil ca calculatorul respectiv sa fie cuantic, intrucat, dupa cum spunea si amicul nostru Albert, intr-un moment de sinceritate, Dumnezeu nu joaca zaruri. Cred ca are un calculator ceva mai pricopsit si mai extravagant decat calulatorul cuantic cu care cocheteaza pana si micul God cunoscut sub numele de Google (mai pricopsit cu niste ordine de marime, mai multe si mai ceva de speriat)…

        Dar, dincolo de alte speculatii colaterale, credeti ca s-ar putea calcula cumva sau macar estima numarul maxim de oameni care ar putea coexista in cadrul unei umanitati? Ati putea avansa un asemenea numar? Unii isi inchipuie ca la nivel local, in imediata vecinatate a fiintei lor, nu pot fi diferente semnificative in stilul de viata si natura relatiilor sociale in micro comunitate, in functie de numarul total al semenilor care compun umanitatea. Adica ca na acuma, fie de-or fi in lume 3 miliarde de oameni, 7 miliarde, 50 de miliarde, 1000 de miliarde, daca or avea toti ce papa si unde locui si vietui, pentru mine si ai mei (familie, rude, prieteni, vecini, cunoscuti, acia la mine la tara sau in orasul meu de 100 de mii de oameni), mare diferenta nu poate fi. Si totusi…. Ma rog nu avem noi instrumentarul sa detectam bine diferentele dar, daca stai sa te gandesti, din punct de vedere social si antopologic diferentele dintre viata omului acum 50 de ani si viata omului de acum sunt enorme, insurmontabil de enorme ca sa zic asa. Ei bine diferentele acelea sunt datorate aproape exclusiv faptului ca acum 50 de ani existau 2 miliarde de oameni iar acuma exista 7. Iar despre asta ar trebui discutat caci este un aspect foarte neglijat atunci cand se incearca explicati, ilustari si modelari comparative ale naturii si esentei omului in diverse ere. Stai sa vezi cand or sa existe 50 de miliarde de oameni cum o sa arate natura umana. Atat de diferit incat practic n-om putea noi ghici acuma nici macar cu mare aproximatie, desi ar merita sa incercam, asa pentru divertisment (sau intru inervarea d-lui Iosif, relicva). Natura umana se va schimba dramatic, nu si conditia umana, desi, vaorba amicului d-voastra Yuval Noah, s-ar putea ca pentru unii mai alesi sa se peteaca oarecare schimbari dramatice inclusiv in ceea ce priveste conditia umana. Si atunci sa vezi distractie. V-ar placea sa fiti nemuritor? Nu v-am vazut inghesuindu-va sa va inscrieti la programul de un milion de ani, mentionat in precedentul topic despre „exces”…

        Apreciază

        • d'Artagnan said

          Marile spirite întotdeauna se întâlnesc. Adică noi doi. Problemele ridicate de prietenul meu Noah sunt de bun simț, dar pe mine mă îngrijorează mai mult creșterea aproape exponențială ( vine vorba!) a populației. Cât rezistă planeta asta? Cum rezolvăm problema asta, mai ales acum, cu clima care o ia razna!
          Cred în Big Bang.Culmea, merge și cu religia. De ce nu aș crede?! Cu o singură adăugire: nu sunt aproape convins 🙂 că ăsta-i începutul.
          ”Natura umana se va schimba dramatic, nu si conditia umana.” Mi se pare ( de fapt, sunt convins de asta) că este o propoziție extrem de incitantă. Puteți să explicați?

          Apreciază

          • RALG said

            Am putea explicita dar cu iubirea cum ramane? O omoram de tot? Ca ne indepartam de subiect, si vorba ceea noi am tinut si tinem la amor. Dar in sfarsit, iubire bibelou de portelan, asteapta-ne… macar atat, un an, un singur an, iubire bibelou de portelan… Nu, nu ca nici iubirea nu mai in stare sa-si conserve natura, esenta, devenind altceva… alt fel de sentiment…. Iubirea este asa un soi de chemare catre altii, catre altcineva, un fel de gravitatie universala care incearca sa ne scoata din noi insine si sa ne ofere ca ofranda altora… este rezultanta fortei de atractie exercitata asupra noastra de catre toti ceilalti oameni contemporani pe planeta. Odata extrasi din noi insine intram in combinatii nucleare cu cu cei din jur in functie de compatibilitati, iar aceste forte nucleare estopmeaza gravitatia restului umanitatii, doar ca umanitatea asta este in crestrere, chemarea ei este din ce in ce mai puternica, asa incat simplele forte nucleare care ne tineau pe langa casa, in parteneriate de o viata, cu iubita sau iubitul, nu mai sunt in stare sa ne retina…. Constrans de forta de atractie a unei lumi formata din din ce in ce mai multe miliarde de semeni, natura monogama a omului se va dizolva in neant… Vom avea nevoie sa ne combinam nuclear nu cu un partener/partenera pe viata, ci cu cu din ce in ce mai multi/multe, in vieti din ce in ce mai scurte (alipite una dupa alta intr-o viata mai putin consistenta si monotona decat cele clasice)… ca sa nu ne dezintegram sub forta gravitatiei care incearca sa ne scoata din noi in toate partile, spre resul lumii, restul oamenilor… Vom avea instrumente sociale si tehnologice, suport moral si logistic sa putem supravietui intr-o noua paradigma, fara atasamente (culturale, entice, familiare, amoroase, profesionale, religioase sau de orice natura), devenind niste piese care se potrivesc (aproape) oricand, aproape oriunde, aproape cu oricine, asistati binevoitor de catre inteligenta artificiala. Acesta este riscul cresterii populatiei pe Terra. In asta consta schimbarea naturii umane: ca vom deveni in mod paradoxal din ce in ce mai singuri si din cate putin impreuna cu din ce in ce mai multi. Chestia cu cat rezista planeta, cu resursele, cu clima, sunt doar mici nimicuri, mode, cancanuri care sa ne tina ocupati cu prostii. Despre cum (nu) se va schimba conditia umana mai vorbim noi… 🙂 Si desigur ca vom mai vorbi si despre big-banguri ca si despre cum si de ce n-or fi „inceputuri” ci doar continuari, intotdeauna continuari….

            Apreciază

        • Stely said

          „…credeti ca s-ar putea calcula cumva sau macar estima numarul maxim de oameni care ar putea coexista in cadrul unei umanitati? Ati putea avansa un asemenea numar?”

          Constatare aritmetică evidentă:
          într-un timp infinit , va exista un număr
          infinit de fiinţe vii care vor fi trăit pe Terra
          si un număr infinit de morţi care vor fi
          murit pe Terra . Diferenţa dintre aceste
          două numere infinite ne dă un număr finit –
          al fiinţelor vii de pe Terra la un moment dat .
          Condiţia vieţii pe Terra are,deci,
          ca preţ un număr infinit de morţi .

          Teoreme poetice -Basarab Nicolescu

          Apreciază

          • Poetul tot poet, vorbeste frumos si emotioneaza… Dar totusi multimea oamenilor (cu vii si cu morti) va ramane intotdeauna o multime finita… Nu va exista niciodata, niciunde o infinitate de oameni in univers… Trebuie sa ne multumim cu mai putin. Bine ca macar cu mintea avem cat de cat acces la infint (sau macar as ni se pare ca avem)…

            Apreciază

  7. Iosif said

    Acesta este punctul d-voastra de vedere personal, perceput dintr-un spatiu-timp relativ, limitat, dintr-un unghi si/sau nivel de perceptie diferit de alte „sapte miliarde si ceva” de puncte si unghiuri infinitezimale, elementare, complexe si paradoxale, încarcate energetic, aflate într-o perpetua, adevarata, absoluta, atemporala, continua, transcedentala (transhumanta) miscare existentiala, vie, rational-sentimentala, de transhumantza pe orizontala joasa pe suprafata planetara materiala, relativa, si/sau pe verticala explorând si escaladând înaltimile Întelepciunii Iubirii Domnului, prezentate în Cuvântul Sau, întrupat în Hristos, mort, înviat si înaltat la cer, de unde a trimis celor ce cred în El Duhul Sfânt, care sa-i mângâie, sa-i învete, si sa-i calauzeasca în tot Adevarul iubirii Sale empatice, fara prejudecati, neconditionate, sacrificatoare, spirituale, eliberatoare, înaltatoare, atemporale…

    Apreciază

    • @Iosif – Si acesta este cumva punctul d-voastra de vedere impersonal?

      @Iosif – Marxist erati, acum leninist sunteti: Repetitia este mama invataturii. Vad ca aveti voluptatea asta a repetitiei, a bålåcirii si a pitrocirii unui fond de vreo 10 – 20 de cuvinte care va fac sa va simtiti deosebit. Bla-bla-bla… Dar, daca va face bine gargara, dati-i-nainte. De ce oti vrea sa o practicati cu martori nu se stie. Si nici de ce cadeti mereu in patima de a nega ceea ce incercati sa declarati in cuvinte.

      @Iosif – Mi-ar placea sa va felicit pentru faptul ca, desi aveti in cap un mic haos (e mic pentru ca e guvernat de numere mici), ati fost gasit ca destinatar special al mesajului venit de la El, Duhul Sfânt, care v-a adus mangaiere, invatattura si calauzire spre Adevarul iubirii. Ati merita un bravo… doar ca nu pareti deloc nici mangaiat, nici fericit, nici mântuit, nici iubitor, nici luminat, ci din contra. Sunteti un papagal disperat care-si da in petec. Cotodaciti pe acia ca orice ins care vrea sa-si gaseasca si sa-si sporeasca importanta de sine (un ego ca oricare altul care se screme sa se ia in seama), doar ca insistenta de a folosi in acest sens paleta mistica va face sa fiti nu doar de un ridicol absolut ci si realmente dizgratios, dupa parerea mea personala, desigur. Va spun toate acestea nu cu intentia de a va face sa va schimbati, ci tocmai pentru a va indarji si pentru a va ajuta sa va consolidati astfel profilul si faptura, fix asa cum sunt ele. Va stimulez asadar dorinta extazului care sa va scoata din d-voastra insiva, la lumina, ca deh sunteti si ambitios. Sper sa-mi multumiti candva pentru acest ajutor dezinteresat pe care vi-l acord gratis, si mai sper sa nu uitati drumul inapoi, din lumina spre intunericul din dumneavoastra, cand oti vrea sa va intoarceti acasa, si sa nu dati cumva vina pe noi unul cand oti constata ca v-ati ratacit in penumbre, afara din aria d-voastra de acoperire. Sa nu ziceti ca nu v-am spus.

      @Iosif – Sper sa nu solicitati vreo remuneratie pentru prestatia ca mascota depusa pe Arca lui Goe si ca va veti multumi cu faptul ca va bag in seama si va raspund ca o gazda ospitaliera ce ma aflu. Totusi incercati si domnia voastra sa progresati cumva pentru ca sunteti deja mult prea previzibil si plictisitor. Presupun ca v-ar avantaja sa fiti o mascota vie, activa si apreciata, nu doar o mascota impaiata, imobila, asezata pe panoplie printre alte mascote asijderea. Incercati? Haide, sttiu ca puteti!

      Apreciază

    • Stely said

      ” transhumantza pe orizontala..”

      Apreciază

      • Foarte frumoasa transhumanta pe „orizontala” pe care o propuneti; orizontala in planul sacru-spiritual desigur, caci in 4D-ul profan al muntelui exista si o dimensiune verticala a acestei transhumante, simpla si plina de dumnezeire. In tot cazul infinit mai substantiala decat bla-bla-urile si gargara lui musiu-iosif care lupta cu vitejie cu cuvinte de dincolo de limitele sale gramaticale, fiind mereu invins de „transceNdental” (d-lui ii iese mereu „transcedental” caci intr-adevar domnia sa, mereu in transå, cu asta se ocupa cu „transcedenta”.

        Sa speram ca a inteles aluzia si apreciaza cum se cuvine ajutorul pe care i-l acordati, desi teama mi-e ca fiind d-lui mult prea fudul, chiar mai fudul decat Viorel, daca asa ceva e posibil, nu va sti sa aprecieze gestul d-voastra. D-lui este un „superior”, un ales. Ma si mir ca catadicseste sa-si iroseasca AAAE-ul pe aici. Mare pacat cu nu-l putem combina cu AVP pentr o competitie virtuala in materie de fuduluie, fandaxie si fanfaronism. Ar fi ca o finala de gran slam sau de turneul campionilor.

        P.S. Apropo ati vazut meciul Simo-Bia? V-a placut? Un meci frumos, dar cu prea mult hazard dupa parerea mea. Am senzatia ca Bianca i-a facut cadou acest meci Simonei si ca tocmai din acest motiv (si cu un pic de noroc) s-ar putea sa mai vedem inca un meci intre aceleasi doua protagoniste, tot la acest Turneu al campioanelor, si asta doar pentru a se restabili clasamentul adevarului, 🙂

        Apreciază

  8. Iosif said

    D-le prim’ comandant de (b)Arca, (999)Noi stim ca virtualu-i doar o creanga, o ramura cu frunzele ce s-au uscat, la înaltime pe un munte gol, pustiu si îngheta, care nu poate fi (Ar)arat, grapat si semanat, s-aduca roada lui Hristos, marelui Domn Stapân si Împarat.

    Apreciază

  9. Iosif said

    (999)Noi nu ne consolam cu idei si ideologii ci cu frumuseti autentice bucurii cu adevarat vii, iar daca va este placut numele Iosif, si-l agreeati prin postarile d-voastra, MUSAI sa-L agreati si pe cel al Fiului lui Dumnezeu, Hristos, si chiar si pe cei ce-i cânta si lauda Numele, indiferent de starea lor sociala, culoare, rasa, gen, orientare filozofico-religios-politica sau nivelul „IQ”-ului lor.
    Fiti binecuvântati alaturi de toti cei dragi !

    Apreciază

    • Pe Arca lui Goe nu-i nimic musai. Dimpotriva, Totul e facultativ. Prezenta sau absenta oricui, pe Arca lui Goe, dimpreuna cu oricare dintre manifestarile pe care le crede de cuviinta nu depind si nu deriva din faptul de a fi agreati sau neagreati de dl.Goe. Faptul ca cineva sau ceva sa fie mentionat prin postari sau prin comentarii nu inseamna in niciun caz ca acel cineva/ceva ne place, dispalce, ori ca am fi in acord sau in dezacord cu personajul sau cu mesajele sale. Oricine, :indiferent de starea lor sociala, culoare, rasa, gen, orientare filozofico-religios-politica sau nivelul „IQ”-ului lor este acceptat si tolerat in mod implicit, by default, pe Arca lui Goe, avand libertatea deplina de exprimare in exact aceeasi masura ca si dl.Goe el insusi. Faptul ca domnia voastra simtiti libertatea de exprimare deplina a d-lui Goe ca pe o constrangere si ca pe o limitate a dreptului d-voastra de exprimare (ori a altora) este numai si numai problema d-voastra. Aveti insa libertatea deplina sa credeti ca ar fi altfel (oricum altfel va duce mintea) si sa va manifestati in acord cu credintele d-voastra. Arca lui Goe este un spatiu nemoderat. Celor care vin pe Arca lui Goe le revine intreaga responsabilitate pentru felul in care se manifesta, se exprima, pentru forma si continutul mesajelor lor. Cei care vin si stau sau pleaca de pe Arca lui Goe nu trebuie sa aiba niciun fel de asteptari in legatura cu felul in care le vor fi primite si tratate mesajele, ori ca vor produce vreunul dintre efectele pe care le doresc/premediteaza/anticipeaza, si in genere nu pot conditona in niciun fel modurile in care se manifesta si se exprima ceilalti vizitatori. Este problema si libertatea d-voastra sa gasiti frumusetea si/sau adevarul in orice doriti, dupa cum si noi avem deplina libertate sa comentam ori sa contestam alegerile d-voastra pe care le etalati in mod nesolicitat. Aveti libertatea deplina sa stati, sa priviti, sa vorbiti, sa va manifestati si/sau sa taceti, ori sa plecati (pentru o vreme sau de tot). Ca sa va manifestati aici nu aveti nevoie de niciun „agreement”, si noi de asemenea. Ne este perfect egal daca stati sau plecati, daca scrieti sau nu mesaje. Atitudinea noastra vizeaza punctual fiecare mesaj in parte si nu personajul anume. Unele dintre mesaje se poate sa ne placa, altele nu, altele si asa si asa , ori nici asa nici asa, nici nu prea conteaza… Orice mesaj isi poate avea utilitatea sa daca ofera cat de cat un prilej de vorba, in contradictoriu sau nu… Prin urmare lasciate ogni speranza, voi ch’entrate

      Si d-voastra la fel Fiti binecuvântati alaturi de toti cei dragi !

      Apreciază

  10. Si daca tot „vorbim” despre exagerari si excese, iata o stire demna de a fi mentionata aici, savantii britanici o comit iarasi: Creierul poate recunoaste o melodie preferata intr-o fractiune de secunda. Unele persoane pot recunoaste o melodie intr-o clipita, conform rezultatelor unei cercetari desfasurate in Marea Britanie. Creierul uman poate identifica o melodie familiara intr-un interval de 100 pana la 300 de milisecunde, potrivit unui studiu realizat la un institut al University College London (UCL) si citat miercuri de Press Association.

    Si eu, tot asa, pot sa recunosc poezia preferata dupa prima litera…

    L…

    La steaua care a rasarit…

    Apreciază

  11. Detalii despre motivele asasinarii lui John F. Kennedy

    Apreciază

  12. O exagerare? (vezi mai jos)

    Oamenilor le e frică de dragoste, trebuie să fii curajos astăzi ca să trăiești o poveste de dragoste. Astăzi bărbaților le e frică de femei. Femeile nu mai au încredere în bărbați și iată că punem în pericol cel mai frumos lucru din lume. Sîntem capabili să ucidem comoara vieții care e dragostea.

    De ce credeți că bărbaților le e frică de femei?

    Pentru că își doresc perfecțiunea, iar noi nu sîntem perfecți. Femeile au memorie bună, nu uită nimic, nu însă și bărbații. Dacă într-o zi bărbații fac o greșeală, femeile nu o vor uita niciodată. Dragostea e un fel de diamant care trebuie șlefuit. Imediat ce apare un mic defect, se sparge. Nu există toleranță odată ce intri într-o poveste de dragoste, fiecare devine judecătorul celuilalt, deşi ar fi nevoie de un munte de îngăduință. Admirăm pe cineva pentru anumite calități, dar îl iubim pentru defectele sale. – extras dintr-un interviu cu Claude Lelouch a venit la Bucureşti cu ocazia proiecţiei filmului Les plus belles années d’une vie” (continuarea de dupa 50 de ani a altui film celebru: „Un barbat si o femeie”).

    Apreciază

  13. alta exagerare:

    Apreciază

  14. Stely said

    Si …?

    Apreciază

    • RALG said

      Fabuloasa alegere… Nu aveati cum nimeri mai bine si cu mai multa precizie… numai entanglement-ul cuantic poate explica fenomenul prin care ni s-a livrat acest mesaj, continand (in esenta) mult mai mult decat stie sau a vrut purtatorul….

      Pentru echilibru si balans (in contra pondere cu batranul monstru) l-as adauga pe cel tanar:

      Apreciază

  15. Stely said

    O intrebare si o dilema :

    Dl Goe said
    aprilie 9, 2013 la 8:43 pm
    …” cand Dumnezeu a facut cerul (spatiul) si pamatul (materia), clientul a platit cu bani gheata pentru un Big-Bang cu mult mai multa materie luminoasa, de un miliarrd de ori mai multa, ca sa fie, din plin, fara sa stie insa ca de indata ce banii vor fi fost virati in conturi, materia si antimateria urmau sa se anihileze reciproc, total, si iremediabil. Si ca numai bunul Dumnezeu a reusit, strecurandu-se intre Materia Intunecata si Energia intunecata, sa salveze infim, a miliarda parte din materia luminoasa creata initial… Destul insa ca sa se faca din ea miliarde de miliarde de galaxii si chiar tu d-le Goe si si eu prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe.”

    Premiul Nobel pentru Fizică 2019 a fost împărțit în două:

    prima jumătate îi este acordată lui James Peebles, care a contribuit la înțelegerea teoretică a radiației de fond.

    A doua jumătate a fost acordată lui Michel Mayor și Didier Queloz, pentru descoperirea primei exoplanete care orbitează în jurul unei stele îndepărtate, asemănătoare Soarelui.

    Nobelul pentru Fizică 2019,acordat lui James Peebles pentru formulări teoretice privind cosmologia fizică explicat pe înțelesul tuturor de fizicianul Cristian Presură:

    „Un rol foarte important în această înțelegere a evoluției cosmosului îl joacă radiația de fond.

    Atunci când universul avea doar 300.000 de ani, deci era foarte tânăr pe scara cosmologică, el era foarte luminos. În momentul respectiv nu se formaseră atomii, iar electronii și protonii umblau bezmetici prin spațiu și ele, fiind particule cu sarcini electrice, emiteau lumină. Deci universul era plin, plin de lumină, atunci când avea 300.000 de ani.

    După aceea, însă, s-au format atomii. Atomii sunt particule neutre și, în mod normal, nu emit lumină. Din cauza aceasta, după perioada de 300.000 de ani, universul nu mai genera lumina. Iar lumina care exista atunci a continuat să existe în univers, numai că odată cu expansiunea universului, lungimea de undă a acestei lumini s-a mărit. Din cauza aceasta, lumina care era vizibilă a ajuns astăzi în spectrul de unde cu microunde.

    Deci, cu alte cuvinte, lumina primordială, vizibilă din univers o vedem și astăzi în univers, dar nu trebuie să ne uitam cu ochii noștri de oameni – că nu o să o vedem, ci trebuie să ne uităm cu radiotelescoape, în domeniul microundelor – și acolo o s-o vedem.

    James Peebles s-a uitat și el la imaginea asta măsurată cu radiotelescoapele. Dacă te uiți pe acele imagini, vezi ca un fel de foc, arzând într-o parte mai mult, în alta mai puțin. E o pictură care nu pare să fie desenată bine.

    De asta a trecut din domeniul speculațiilor în domeniul fizicii concrete. Pentru că la început, pentru a înțelege această imagine, erau mai mult speculații. James Peebles a adus o chestie nouă în înțelegerea fizică a radiației de fond: a spus că trebuie să luăm în considerare nu numai materia obișnuită, ci și materia întunecată, și energia întunecată, și atunci vom înțelege mult mai bine radiația de fond și universul în care ea se manifestă. Contribuția lui majoră este că a adus aceste două ingrediente noi.

    P.S. Intrebarea ar fi : exista vreo asemanare intre cele doua „explicatii” (citatul d-lui Goe ) si cea a fizicianului Presura ?
    Iar dilema ar fi : fie ca ” descoperirea” lui James Peebles , premiat pentru formulări teoretice privind cosmologia fizică a fost atat de evidenta incat nu a mai fost nevoie de validarea ei printr-un experiment , fie ca premiul a fost o …exagerare. Asta daca nu cumva singura exagerare este numai si numai a mea . 😗
    Asa si, in conditiile acestea cum ramane cu „ingredientele” din citatul d-lui Goe ? 🤔

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      🙂 Provocarea pe care o propuneti ar merita niste comentarii bine ticluite (ca monologuri, dialoguri, dezbateri ori suete) in macar trei planuri ale atentiei. Distincte… acuma, cine stie, in functie de dispozitii, predispozitii si alte ingrediente necesare, poate ne-om incerca si noi norocul (noi unul, aka dl.Goe and Co) sa incropim (in vreun moment de inspiratie, acalmie si ragaz) cate un astfel de comentariu per plan. Merci ca ati adus vorba, sporind astfel libertatea de alegere a vorbitorilor (cuvantatori si necuvantatori) si a nevorbitorilor de pe Arca lui Goe, care au, iata, pretexte in plus si subiecte despre care sa vorbeasca, sa taca sau sa faca zgomot. Si asta este ceva, nu?, ca parte a mult trâmbitatului „liber arbitru” care i-ar fi fost acordat omului in dar (de la „greci”)… In fine, intrucat timpul nu exista, timp ar fi… sa luam si noi in coarnele vorbelor radiatia de fond precum si pe savantii adiacenti si chiar pe dragutzele exoplanete (miliarde de miliarde de miliarde, multe frate, foarte multe caci se pare ca cineva, nu spun cine, persoana importanta, da’ becher, a avut nevoie de foarte, foarte multe repetitii si incercari pana sa reuseasca sa faca gogoloiul albastru, cu cerul si pamantul si asa mai aproape…). Celor care nu le plac aceste subiecte le vom propune spre dezbatere prepozitii si conjunctii (ca sa nu se simta neglijati) si poate chiar interjectii (in special d-lui Iosif Onescu)

      Pana atunci insa as mentiona (on topic, o data, de doua ori, de trei ori, adjudecat pentru suma de…doi bani, summa cum laude) un comentariu „refuzat” noua pe Arca de la Corabia, de catre exo-astro-fizizicianul de talie cos-mica si univers-ala, aka dl.Viorel Padina:

      Comitetele desemnate sa jurizeze si sa decerneze premiile Nobel sunt formate din baieti si fete de comitet. Ei nu au nici cea mai mica sansa sa-i identifice si sa-i evalueze in mod adecvat pe candidati, in accord cu principiile impuse de Nobel (Gonobel) el insusi in persoana, in accord cu rezultatele per se in domeniile premiate. Nu au nici pe departe instrumentele necesare prin care sa se poata cat de cat apropia de intocmirea unor ierarhii valorice rezonabile. Nu au cum. Sunt totalmente depasiti de bulboana. Si atunci sunt fortati sa foloseasca criterii straine de obiect in accord cu principiile corectitudinii politice si altele de acest gen, plus cum ii duce pe dansi mintea si inspiratia, hazardul, umorul, frica si pseudo-liber arbitrul. Rezultatele sunt adesea hilare. In acest context (in rest nu) mi se pare mai mult decat rezonabila pretentia d-lui Viorel Padina (aka avp) de a i se acorda premiul Nobel pentru fizica pentru Planeta Ou si Ipoteza Kosmosului Germinativ. Numai de l-ar convinge pe Niki Manolescu sa-l sustina si propuna pentru nominalizare. Altminteri nu si nu.”

      Identificarea, alegerea si laurearea premiantilor Nobel (Gonobel) este un proces eminamente cuantic, guvernat de legi statistice, functii de unda, de probabilitati si (desigur) de principiile incertitudinii…

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
<span>%d</span> blogeri au apreciat: