(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Liternautica care este (I)

Posted by Arca lui Goe pe februarie 15, 2020

Mark Twain si-a început una dintre prelegerile sale, în fata unui onorabil auditoriu, cam așa: „Shakespeare a murit. Beethoven a murit. Voltaire a murit. Toți oamenii mari au murit. Si nici eu nu mă simt prea bine”. Păstrând proporțiile în fiecare detaliu al acestei anecdote as aminti ca certocrațiile conului Dorin (Tudoran) au dispărut, blogul lui Viorel Padina e în paragina, Morar & More si-a redus dramatic dreptul la impresie, Marginalia s-a desființat, alte și alte bloguri s-au stins. Si nici Liternutica nu se simte prea bine. Ce sa aibă oare în comun aceste mici și nevinovate agore care, după o scurta perioada de relativă înflorire, au reușit sa naufragieze în penibil, în incomunicabilitate, în izolare și decrepitudine? Ceva trebuie sa fi avut în comun (in afara faptului ca l-au avut și pe dl. Goe ca martor inocent al respectivelor întâmplări). Nu trebuie să fii din tagma „cercetătorilor britanici” pentru a observa (daca stai să observi) că, pentru toți aceștia, declinul a început atunci când au ajuns (sau au fost aduși) în postura de a se considera zeii mini-agore-lor pe care le administrau, arogându-și nu doar dreptul de a decide ocazional într-o maniera discreționară cine, ce, cât, cum și când sa comenteze pe blogurile lor, limitând sau desființând pur și simplu dreptul la liber exprimare, dreptul la opinie, dreptul la replica, într-un spațiu public, ci instituind abuzul în a utiliza acest „drept” ca regula neoficială pe respectivele bloguri. Nu pretutindeni s-a ajuns abrupt, deodată, la aceste mini-tragi-comedii, și nu toți „administratorii” blogurilor respective s-au transformat peste noapte în mici dictatori devorați de mania persecuției, orbiți de apucături totalitate, neavând chiar cu toții vocație pentru așa ceva, chit ca toți (pro)veneau din același sistem totalitar comunist și cam cu aceleași sechele. Mă rog, pe unii, precum pe Viorel Abălaru din Corabia (cunoscut și ca AVP, Viorel Padina și altele) natura i-a trădat imediat. Alții însă au parcurs un drum lung până când să ajungă să se transforme din persoane și personaje rezonabile, simpatice, tolerante, în cerberi feroce care încearcă sa-și managerieze gloria locala și dreptul de a palavragi în public, instituind cenzura și bâlciul, unii chiar trăind cu convingerea că n-au de ales, că sunt în legitimă apărare, că așa trebuie sa procedeze. In tot cazul acest conflict surd intre comentatorii anonimi si a-propitarii de bloage nu dăinuie de ieri de alaltăieri ci chiar de la începutul începutului vorbirii in HUVACA (Hyperspațiul Universului Virtual al Anonimatului Clandestin si Amator), unul dintre motivele de baza ale apariției Arcei lui Goe in acest peisaj fiind tocmai observarea, consemnarea si eventual ameliorarea acestui conflict, după cum si menționam într-una dintre declarațiile de intenție, publicată in primele zile de după lansarea Arcei lui Goe, in valurile de nisip ale desertului, si de care suntem siguri ca prea-cinstitul cititor citit si unic își amintește (DREPTUL LA REPLICA). Prin urmare avem o oarecare experiență în a observarea acestui fenomen si a simptomelor sale, precum si abilitatea de a anticipa felul in care „progresează” boala (din păcate o boală incurabilă) si cum se încheie. Cu tristețe trebuie să recunoaștem că n-am reușit sa vindecăm pe nimeni de această boală, si nici n-am fost martorii vreunei vindecări miraculoase spontane sau în urma vreunui tratament. Singurele mici succese au constat în diminuarea daunelor colaterale, prin salvarea (prin imb-arcare) a unora dintre comentariile refuzate abuziv de către vreun mic zbir incapabil de a tolera libera exprimare.

De departe, cel mai dramatic si mai trist mi se pare a fi cazul conului Dorin (Tudoran) si al multiplelor sale Certocraţii care au sfârșit aproape fără excepție (…) prin a se auto-devora, auto-flagela, auto-desființa, auto-neantiza… dispărând in cele din urmă, fără urmă, in stingerea eterna. Trist, sfâșietor de trist. Despre acest ne-caz va fi vorba in episodul viitor, înainte de a propune o dare de seama in gol (n.b. lb. eng. In con-text) despre ne-cazul pigmeilor liter-nautici, ne-caz ce se afla in plina desfășurare.

P.S. Pentru cei care vor sa se familiarizeze in avans cu datele ne-cazului panglicarilor liternautici (Liternautica-ca-Gaşcă, o comedie in sine) le recomandam sa vizioneze locul cu pricina (asta in cazul in care nu le este blocat inclusiv accesul la vizualizare ??! 😊 ), si eventual să încerce (sic) să comenteze ceva. Bloguletul cu pricina se auto-declara cu schepsis „Revistă (online) de literatură (!) si alte mofturi” cu scopul unic de a da, cât de cât, o justificare existențială si producțiilor propuse de către unii dintre apropritari (gen Cornel Bălan, Mihai V., Cosmin Leicuța, Daniela Albu…) ale căror prozaice relatări (compuneri școlărești) nu denotă în niciun caz (vreo) literatură. Mofturi însă da, cat cuprinde. Doar ca, exclusiviști si intoleranți, d-lor nu vor si pace sa accepte si altora dreptul la moft, încercând sa acrediteze ideea ca spațiul public în care se manifesta ar fi fiind spațiu privat. Si, ca sa vedeți ca chiar au haz, ca de hilari sunt hilari, o sa redam mai jos comica lor declarație de avere:

CE ESTE LITERNAUTICA?

Într-un mediu virtual asaltat de informații de multe ori înșelătoare și de lucruri de calitate îndoielnică (n.b. vai, ah, valeu), LiterNautica recomandă o croazieră într-o lume a literaturii de calitate (n.b. hi-hi). Autorii de proză, eseu, cronică de film și carte, reportaje și altele asemenea sunt bineveniți la bord. Există o singură condiție: să scrie bine. (n.b. ca Cornel Bălan, de ex). erată: ...asemenea sunt bineveniți la bord. Există o singură condiție: să scrie de bine…

67 răspunsuri to “Liternautica care este (I)”

  1. neamtu tiganu said

    in lista exemplelor negative ar putea fi adaugat si dartagnian, o mare dezamagire…

    • RALG said

      Faptul ca pentru domnia voastra D’Artagnan a fost si a ramas (dupa atata amar de vreme) „o mare dezamagire” (îi) este cred de bine. Stiu ca v-a blocat uneori commentariile (pentru scurta vreme), dar totusi, fara a intentiona sa-i iau apararea, as zice, cunoscandu-l, ca in acele momente „de deruta”, intentia lui primara n-a fost sa va interzica dreptul la libera (in)exprimare in decablog, ci mai degraba sa va enerveze, mai ales ca stia ca puteti oricand sa repostati pe Arca lui Goe comentariile refuzate acolo. Tot ca circumstanta atenuanta (i-)ar fi si faptul ca unele mesaje pe care le scriati erau simple obscenitati. Ma rog nimic nu poate justifica deplin blocarea comentariilor in spatiile virtuale, dar parca la acest capitol Decablogul si Hanul Muschetarilor n-au cum sa se compare nici pe departe cu blogul lui Abålaru sau cu Liternautica care este. Astia din urma au intrecut (macar la nivel de intentie) orice limita in „arta” de a cenzura vorbirea si libertatea de expresie ba chiar si de impresie, incercand sa bloccheze inclusiv accesul la vizualizare pe baza adresei de IP, in plus nemultumindu-se sa baneze comentarii si comentatori trimitandu-i din moderare la spam si invizibilizandu-le astfel mesajele, ci blocand pur si simplu global toate mesajele (intocmai ca comunistii), ca nu cumva printre mesajele postate sa se strecoare vreunul care sa-i deranjeze la creierus (ca de sensibili sunt foarte sensibili, de-a dreptul gingasi). O sa postez aici mesajele pe care le-au cenzurat totalmente nejustificat, pentru a fi evident pentru toata lumea cata indreptatire aveau sa apeleze la asemenea abuzuri mizerabile si sa mai si pozeze in victime ale caror nu stiu ce agresiuni. In ce sens si in ce scop? Poate manevra asta mârsavå (daca n-ar fi maruntå) sa salveze aparentele si sa le ascunda sub-mediocritatea (ca pseudo-scriitori si ca comentatori)? Aiurea… Sunt pur si simplu niste sarmani dusi cu sorcova care musca aerul cu gingii de carpå, in apararea conforului care li se duce de râpå. Nu te poti bucura de libertatea de exprimare câta vreme o blochezi pe a altora, indiferent cine esti, Dorin Tudoran, Ioan T. Morar, Viorel Abalaru Padina, Carmen Maria Mecu sau Bonel Cålan & Cosmin O. Lecutzå.

      • Neamtu tiganu said

        unele mesaje pe care le scriati erau simple obscenitati. 
        *******
        Ciudat ca desi nu apareau tu stii ca erau obscenitati!? Probabil ca ti se destainuia.
        Da vorba aia, ce a fost intii, oul sau gaina? Intii au fost obscenitatile, sau intii a fost cenzura? Adevarul e ca intii a fost Basescu!

        • RALG said

          Am impresia ca va lipsesc harjoanele de pe vremea in care erati tanar cavaler oral al anti-basismului glorios la tara si in diaspora. Acum insa se pare ca nostalgia e mai tare decat memoria, si poate tocmai de aceea incercarea domniei voastre de a face deductii logice detectivistice are asa un aer de vodevil. Golanul din domnia voastra, invidios teribil pe succesul golanului Basescu, gasindu-si in faptul ca un golan-Traian este presedinte de tara, libertatea de a se exhiba pe sine necosmetizat, abandonaserati vorbirea logica si articulata. Va ingaduiati sa va dati in petec manifestandu-va fara inhibitii golanismul intrucat luptati pentru o cauza politica nobila: anti-basismul. Nu aveati nici de unde nici nevoie de eleganta retorica, de logica sau altceva. Era suficient sa-i injurati si sa-i insultati pe interlocutori (cretinii de basisti), pentru a-i intimida, pentru a-i face sa le fie frica sa mai zica ceva. Inainte de a va cenzura D’Artagnan cateva mesaje, asa au decurs timp indelungat ostilitatile, iar D’Artagnan v-a cerut de mai multe ori sa va controloati limbajul si reactiile, amenintandu-va cu banarea. Prin urmare n-am nevoie de destainuirile cuiva ca sa stiu cum stau lucrurile. Ca D’Artagnan ar fi trebuit sa va lase sa va dati in petec cat aveati pofta este o alta poveste. Am si precizat atunci, la fata locului, intr-un comentariu la vedere, ca ar fi de preferat sa nu cenzureze pe nimeni si sa va lase sa va manifestati natura in voie. Clamarea intâietatii lui Basescu in fata grobianismului domniei voastre este asa o figura de stil induiosatoare ca aproape aduce a literatura. O renuntare altruista la identitatea de sine in favoarea unui scop mai inalt, transcendental. Basescu e de vina. Pe de alta parte, sincer sa fiu, nu ma asteptam sa vad ca ati fost asa de indurerat de faptul ca amicul D’Artagnan v-a blocat cateva mesaje pricinuindu-va astfel atata suferinta. Parerea mea este ca sunteti hiper-sensibil, delicat si timid cat cuprinde, dar si captiv vechii idei din tineretea d-voastra ca aceste lucruri se pot obloji etaland o postura de golan obscen, fara scrupule si fara masura. Dupa cate (ar trebui sa) vedeti nu se pot alina astfel. Poate ca D’Artagnan ar trebui sa va ceara iertare pentru ca v-a trimis in spam cateva mesaje, dar poate ca si domnia voastra s-ar cuveni sa cereti iertare, pentru diverse moduri de manifestare abuzive, lasand macar pentru o clipa la o parte marota Basescu. Ceea ce presupun ca n-o sa se intample nice de o parte nici de alta.

          • neamtu tiganu said

            Eu indurerat? Nici vorba conasule! E doar un case study, cum zic moldovenii, adica cum ajunge un baiat simpatic, inteligent, ma refer la dartagnian, in postura de dictator, atunci cind e framintat de fanatism. Ca asta e simburele, nu manierele sau grobianismul meu l-au deranjat pe musiu, ci ca soarele din viata lui ar fi putut avea si umbre. Auzea ceva ce nu vroia sa auda si stia ca e un simbure de adevar. De altfel nici cu fostul lui camarad, care a schimbat armele, nu s-a purtat cu manusi, ci din contra i-a aruncat manusa.
            Ca ti-amintesc, asta e tema, de ce unii sau altii abuzeaza de puterea efemera pe care o au pt a incerca sa puna botnita celorlalti? Nu e vorba de faptul ca eu, sau altul, am fi fost obraznici si necorespunzatori intelectual si cultural.
            De altfel mie-mi place la nebunie sa provoc, se spune ca de abia atunci cunosti un om, cind te certi cu el.
            PS Am mai povestit, prin anu doi de fac am avut sedinta sa alegem pe unu care sa se ocupe cu munca patriotica. La misto l-am ales pe cea mai mare pramatie, unu care mai facuse vorba,aia primii cinci ani sunt grei, pina ajungi in anu doi, da care parea extrem de simpatic. Ei bine, nu am cunoscut un zbir mai mare decit pe olteanu asta, oare si dartagnian e oltean?, organiza actiuni absolut idioate, sa culegem flori de musetel, in plin centru bucuresti, cei care nu participau erau pusi la index si trebuiau sa vina cu tata tuns.
            Da-i puterea unui prost!

          • neamtu tiganu said

            Apropos, ce crezi, daca as fi fost la fel de grobian, sau chiar mai rau, cu dusmanii lui Basescu crezi ca as fi fost banat!?
            Eu nu cred!

          • RALG said

            a) suna mai bine cu rima: „primi sase ani sunt grei pana-ajungi in anul trei”. Am impresia ca ati schimbat expresia pentru a va etala atasamentul pentru versul alb si „rima” schioapa.

            b) Cu siguranta ca D’Artagnan este oltean. Si Basescu la fel. Desi Basescu e mai degraba tzigan. Si tzigan. O fi tzigan din Carbunesti. Poti sa stii? Ca deh, n-o fi sa fie cu totii bavarezi bruneti!

            c) Sunt uimit cat de atasat puteti fi perspectivei din care priviti lucrurile. In rest da, aveti dreptate. Absoluta. Si sunteti si foarte on topic caci exact despre asta este vorba despre puterea (d)in mana prostilor ca instrument infailibil intru cunoasterea acestora. Daca n-ar fi avut puterea de a cenzura mesajele care nu-i convin, cu greu mi-as putut da seama cat de prost este dl. Bornel Calan, la cat de insipid este. Asa insa… a avut ocazia sa atraga atentia asupra sa. Sa stiti insa ca treaba asta cu puterea ajunsa (abuziv?!) la dispozitia unora poate avea niste nuante si niste subtilitati foarte dragute. Daca unii au puterea excesiva de a modera, altii au puterea excesiva de a injura, insulta mitocaneste si fara eleganta, off topic, pe langa discutie. N-am chiar nimic impotriva injuriilor, in special a celor virtual inofensive, dar cu conditia sa fie on topic, sa slujeasca (eventual) rational si logic dez-baterea si/sau macar sa denote oarecare virtuti artistice, literare. Obscenitatile gratuite sunt demne de dispret.

          • RALG said

            neamtu tiganu said
            februarie 17, 2020 la 5:30 pm
            Apropos, ce crezi, daca as fi fost la fel de grobian, sau chiar mai rau, cu dusmanii lui Basescu crezi ca as fi fost banat!? Eu nu cred!

            Raspuns: Nu sunt sigur. Este foarte posibil sa nu fi fost banat. Cel putin nu din prima. N-am cum sa stiu dar inclin totusi sa cred ca cel putin dupa o vreme D’Artagnan ar fi incercat sa va temereze. Sau poate nu. Cine stie. Intelectualul cu anvergura inter-nationala, fost dizident anti-communist, Dorin Tudoran n-a reusit sa-i baneze pe ceiei care-l insultau grobian pe Vladimir Tismaneanu inclusiv prin referiri antisemite, desi i-a cenzurat total si fara scrupule pe toti cei care nu-i cantau in struna exact dupa partiture propusa pe Certocratia. Faptul ca aveti asteptari de acest fel de la amicul nostru D’Artagnan denota o tandrete de-a dreptul ezoterica-ca sa zic asa.

    • RALG said

      Continund glorios tentativele hilare de a bloca libertatea de expresie, dl. pseudo-scriitor Cornel Bålan (si saua-i maro) a postat iarasi o compunere (un accident) pe blogul sau: AICI. Inca din prima fraza da impresia ca este doar semi-alfabetizat, fracturand semantica si logica cu o exuberanta de speriat. ‘Ce d-lui:

      Fiu-meu, de mic făcea foarte clar diferenţa între prietenii de la şcoală şi cei din cartier pentru că niciodată nu îi amestecă.

      Cauza introdusa prin „pentru că” este la timpul prezent („nu îi amestecă”), iar efectul acesteia este plasat in trecut „făcea”. Se pare ca cei de la liternautica exceleaza in retroactivitate asa in general, nu doar la felul in care stabilesc regulile pe blog. Povestea continua in aceeasi nota, relatandu-se o intamplare din viata autorului (cu un oarecare potential literar – intamplarea nu autorul, ratat insa cu brio de catre „inginerul” Bålan), ce este redata ad litteram, ca un raport scris pentru militie (sau de militie. Te pomenesti ca dl. Cornel, inainte de a fi fost „scriitor”, o fi fost militian).

      P.S. O colega binevoitoare (Alexandra Niculescu) cauta cu rabdare ceva ce sa poata fi laudat in compunerea d-lui Cornel, si (culmea) gaseste. Zice d-ei: „Portretul lui Cody de la inceput e foarte reusit si mi-au placut replicile in farsi„…. Iar dl. Cornel (mandru ca si crinu) raspunde: „Asa e, incredibil de reusit! 🙂
      Replicile in farsi, cu google translate, sper sa fie ce trebuie
      „. Ceea ce denota (nu-i asa?) universalitate. Ca canadian, vecin cu iranienii, românul verde nu poate sa scrie decat-numai-si-musai literaturå universala, strict universala. Incol nu.

  2. Stely said

    Ceea ce este amuzant in toata povestea aceasta, este faptul ca nu am fi stiut niciodata de existenta (in blogosfera mare) a acestor indivizi ce se revendica a fi autori de literatura ce inca mai practica cenzura . Asta, daca cineva (nu spun cine) nu ar fi publicat o proza scurta pe site-ul Liter-Nautica si daca nu ne-ar fi impins curiozitatea s-o cautam acolo , la locul faptei. A fost amuzant mai ales pentru mine , faptul ca daca la lucrarea respectivei autoare, domnii liter-nauti nu s-ar fi napustit sa-i corecteze lucrarea in vazul lumii ,cu aroganta unor de mari literati gata sa se impauneze cu atributele pe care le confera prezenta lor in „echipa redactionala”, poate ca nu ar fi iesit „la lumina” odioasa cenzura, facuta asupra comentariilor celor care au avut obiectii la modul lor de se da mari si tari in ale scrisului . Si macar daca ar fi facut-o cu folos , cu eleganta necesara primirii unui viitor coleg (confrate) literar pe site-ul cu pricina. S-au facut de ras fara doar si poate, ce mai.

    Ma amuza ca ei inca nu-si dau seama ca fapta lor este odioasa si ca s-au grabit sa cenzureze comentarii care d.pdv calitativ sunt mult mai bune, decat si lucrarile ale lor.
    De asemenea , sunt amuzante si reactiile autorilor mai vechi, altii decat cei din „echipa redactionala” ,care, cum naiba sa nu-si dea seama ca sunt umiliti de asa zisele recenzii, pe care le fac in public la adresa textelor d-lor.

    Bunaoara :” Mulțumesc pentru popas, Cornel. Da, am niște repetiții ostentative pe acolo, o să le retușez! ”

    Si aici ce spun ei intre ei despre comentariile altora :

    „Da! Ați făcut o bună observație, d.le Rădulescu. Sunt de acord cu dvs. Toți citim comentariile, cu toții ne creăm o părere prin ele. Dar uităm să ne întrebăm cine sunt acei oameni care comentează. Și aici nu mă refer doar la filme, ci în general, la orice. Poate în viața reală nu am da doi bani pe un comentariu făcut de aceeași persoană. Mediul online uniformizează tot. Și prin el ne dăm seama și mai mult cât e de subiectiv totul până la urmă. ”

    Adica inteleg ca el merge pe ideea ca cei care comenteaza in virtual(sub anonimat) sunt niste falsi intelectuali (de ex.) fata de ei care comenteaza la vedere (autentificati). Asta s-ar vedea, spune tot el , ca „nu am da doi bani” pe acelasi comentariu, daca am vedea cine l-a scris. Oare ce logica o fi asta asta ? Pai hai sa ne incihipuim , domnilor liternauti ,cum ar fi un comentariu oarecare al D-lui Goe , scris pe site-ul dvs , daca ar fi scris tot de d-lui in „viata reala” ? Daca l-ati vedea scris sub numele din real , cati bani ati da pe acel comentariu ? V-ati gandit vreodata ca omul se „citeste” in virtual in fctie de ce scrie si nu dupa cum te taie capul si iti vine tie bine. Pe omul din real il „citesti „rapid doar daca ii vezi numele pe o carte publicata la una dintre editurile mari din tara ne mai avand nevoie de acel comentariu , acesta fiind automat validat .

    P.S. Este aici un site (revista literara) pe care o aduc spre exemplificare pentru modul cum se face literatura on line. Veti vedea aici lucrari valoroase si autori pe masura; ce spun dlor cu modestie (zic eu) Despre revista literara …

    „Iată deci ce reprezintă Cultura de sâmbătă. Un dialog cultural. Nu vorbim despre elitism, nu vorbim despre artificii pe cer, nu despre spectacol și dialog al vip-urilor. Vorbim despre un dialog provincial, poate chiar pastișând anumite epoci, dar este autentic și există cu adevărat. Și este suficient. Exact ca într-un land german care reduce universul la două creste, cele pe care locuitorii le pot vedea. Machu Picchu pentru noi este Târgoviște. Și asta oricât de amuzant sună.

    https://culturadesambata.ro/despre-noi/

    Veti vedea in lista autorilor cateva nume din literatura arhicunoscute si inca pe cineva de pe liter-nautica . 🙂 Poate, domnii liter-nautici vor invata de la d-lor cum sa-si trateze macar confratii autori, daca de comentatori nu au nevoie .

    • RALG said

      a) Afirmatia (asumata) cum ca unele comentarii ar fi mai bune decat altele este mai degraba o opinie decat un fapt si reflecta credinta vorbitorului ca ar fi avand autoritatea si indreptatirea sa faca publica o astfel de judecata. In contextul discutiei despre cenzura si abuz, luarea in discutie a valoarii relative a comentariilor nu poate fi un argument valid in apararea dreptului la libertatea de impresie si de exprimare, la libera opinie si/sau la replica (si in contra cenzurii si abuzului), sporind o oarecare confuzie. Din asemenea rationamente nu rezulta decat ca mesajele/comentariile mai valoroase ar fi fiind mai indreptatite decat altele sa apara la vedere, si ca deci celelelalte ar fi fiind mai putin indreptatite, ceea ce deschide exact calea catre abuz. Se vor gasi rapid unii care se vor considera ei a fi fiind cei autorizati sa decida care mesaje sunt mai bune si care sunt mai rele, dar si cata indreptatire ar avea mesajele rele sa apara la vedere. Eventual deloc. Prin urmare cred ca ar fi mai potrivit sa gasim alte directii de atac. Slava Domnului exista destule, Doamne iarta-ma.

      b) Insolita trimiterea catre „Cultura de Sambata”. O titulatura trasnita, o idee interesanta si un fenomen de observat. Plus multimea unor nume cu fel de fel de rezonante care se gasesc pe lista ingredientelor acestui cocktail cvasi-exotic. Multumesc pentru efortul investigativ si pentru bunavointa de a impartasi pe Arca lui Goe rezultatele cercetarii 🙂

  3. RALG said

    Hm… un fel nou de a produce eficient si ecologic, prin reciclare, fertilizatori organici: aici. Ce parere aveti?

  4. d'Artagnan said

    🙂
    Să ne amintim cu nostalgie de ce din când în când era scos din han domnul țiganu…pentru că-mi alunga mușterii!! Simplu!

    Neamţu Ţiganu constata:
    ”n spiritu zilelor sfinte am trecut peste idiotenia articolului specific dartagnian, am incercat sa gasesc in comentarii ceva cit de cit remarcabil, chiar am incercat sa lansez o alta pista de vedere, impotmonita de un cretin care-si zice Ludovic, rezultatu fiind o mare de cacat, timpenii, idiotenii, prostii.
    Pe undeva e fascinant nivelu de timpenie la care functioneaza acest blog, io personal, si chiar nefasta-mea, nu am fi crezut ca-i posibil ca niste unii care se cred intelectuali, care au chiar diferite diplome care ar certifica un anumit nivel, sa fie in realitate niste cretini fara speranta.”

    d”Artagnan tempera:

    Dragul şi scumpul meu ţigan,
    Modul extrem de civilizat şi prietenos al discuţiei noastre, ca între doi gentelmeni desăvârşiţi, aprope că mă face să mă piş pe mine de emoţie. N-o fac doar din cauza faptului că sunt un muschetar vestit, ce-şi stăpâneşte primele impulsuri, chiar dacă, după cum spui tu, câteodată sunt niţel idiot.

    Pierre se ofusca:

    Eu nu l-am vazut vreodata pe d”Artagnan sa te faca cretin, mai jegosule,nici pe Aramis,nici pe altcineva cat de cat curat imbracat. Cand nu bati campii pe teme economice,esti un libidinos gretos, plin de apropouri sexuale si sexiste de un ridicol maxim.Uneori,deseori,cand ti se imbiba tiroida de alcool,devii lacrimogen,spui poezioare tampite si povestesti mapamondului despre patrunjelul care-ti creste in curtea din spatele casei.Alteori, ca un tigan adevarat care se poarta frumos cu vecinul pana ii fura ceva din curte, te fatai pe bloguri cu pretentii, unde nu injuri,nu te caci pe tine, te porti frumos pentru ca nu ti se permite sa faci mizerie.Oricum,si acolo ramai aceasi entitate neglijabila si nefrecventabila.
    Aici, si pe blogul (fost) al muschetarilor, ti se permite insa orice.Este pacat si jenant,indivizi de teapa ta nu ar trebui tolerati in locuri curate.Din cauza voastra, tigani,iepuri si alte lighioane, oameni decenti prefera sa se retraga.Eu unul nu mai sunt dispus sa respir acelasi aer cu insi de teapa lui neamtu tiganu.Sunt lucruri mult mai atractive decat sa te lasi injurat de toti nespalatii in numele libertatii de exprimare.

    Și se retrăgea.

    Ceea ce făcea si Radu care amenința:
    Radu says:

    Subscriu. Daca mai vad o singura data semnatura imputitului ma retrag si eu.

    Acuma, recunosc, n-am știut să previn, să sterilizez, să aplanez, dar asta, țigane nu s-a datorat faptului că prostului i s-a dat un pic de putere, ci din simplul motiv că poate ai avut dreptate: am fost prea idiot să mă descurc! Dar asta se poate ierta: cu idioțenia te naști, nu-i o calitate dobândită, ca etalarea puterii.
    Dar astea au fost, ca să zic așa, aventurile tinereții. Acuma, că ți-am cumpărat și citit cartea, mă simt mai bun. Și mai deștept.

    • Cred ca sanse depline de impacare o sa fie atunci cand o sa-i cumpere si o sa-i citesca si Neamtzu Tziganu cartea lui D’Artagnan. Poate dupa douzeci de ani. 🙂

      Mici incercari literare, schite, eseuri, proze scurte, nuvele si chiar romane pot fi trimise spre evaluare si publicare la Liternautica. De Arca lui Goe nici nu mai vorbesc. Spic cu spic, gloriei snop!

    • neamtu tiganu said

      Christian Wulff a fost doar vreo doi ani presedintele Germaniei. Cindva, intr-o vara, cind se simte lipsa de subiecte, ziarul Bild s-a luat de el. A inceput cu niste apropouri ca ar fi fost invitat undeva, de cineva si ma rog, se sugera ca ar fi primit spaga. Wulff, care era pe culmea gloriei, avea si o anumita prestanta cumva americana si o sotie misto, deci se simtea tare in sa, a reactionat violent. A telefonat cu Bild si i-a amenintat ca-i face praf. Asta a fost o mina de aur pt Bild, au dat totul publicitatii si au mai ingrosat anumite chestii. Cert e ca Wulff a fost nevoit in scurt timp sa-si dea demisia si l-a lasat si nefasta.
      Dupa un timp a dat in judecata ziarul Bild si a cistigat, toate invinuirile ziarului au fost inventate, exagerate. Dar nu i-a folosit la nimic.

      Iata ce-nseamna sa nu reusesti sa administrezi o criza!
      PS As citi cu placere o carte scrisa de dartagnian!

      • Draguta si povestea (cu talc), draguta si atitudinea povestitorului. Denota eleganta si detasare suverana. Ma si mir cum le-o fi venind unora sa-l banaze. 🙂

        Ce s-a mai intamplat cu Herr Wulff? A ajuns la azilul de batrani?

        • neamtu tiganu said

          ca fost presedinte a Germaniei nu poate sa o duca rau, are destui bani, masina, sofer, secretare, birouri. La un moment dat Betina, nefasta-sa chiar s-a intors la el, da nu a stat mult, si a plecat din nou, cu altu. Intre timp a prins-o politia beata la volan.
          Wulff mai are niste functii, e presedintele corului german…. Oare ce face dartagnian?

          • RALG said

            In casnicie sau in general?

            In general cred ca face bine… in toate privintele, dupa cate pot sa-mi dau eu seama. Motiv pentru nici nu prea mai pierde timpul aiurea pe net, asa ca noi… 🙂

          • d'Artagnan said

            Păi Shakespeare a cam murit, Beethoven la fel, Voltaire… Toți oamenii mari au murit. Eu, nu știu de ce, o duc excelent.

          • RALG said

            Oti fi fiind exceptia care „confirmå” regula… 🙂 Ca cica nicio regula nu e in regula daca nu exista o exceptie de la acea regula. Una si numai una.

            P.S. Merci pentru confirmare si felicitari pentru excelenta.

  5. C G Balan said

    De unul singur pe liternautica am organizat pe banii mei citeva concursuri in valoare totala de 9000 RON.

    Dupa cum se poate vedea din regulament, niciodata nu le-am permis „discipolilor” mei (sau cum i-ati numit) sa participe. Concursurile fiind anonime, a cistigat printre altii Lia Faur care la vremea aia scria chiar pe site-ul „competitiei: – adica Literatura de Azi.

    Cine mai procedeaza asa in ziua de azi? De la Revista SF pina la cenaclurile de poezie – toti isi premiaza proprii lor oameni.

    Da, imi rezerv dreptul de a lasa doar comentariile cu substanta, si sa le elimin pe cele acide si fara sens. Admin-ul a facut in asa fel incit comentariile „anonime” sint „culese” in spam. Eu sau el verificam din cind in cind daca programul a selectat corect si lasam (cind e cazul) pe cele ok.

    Am doua romane publicate la Humanitas si un al treilea in curind la Polirom. Cu ce te lauzi tu, d-le Goe?
    Da, pe Liternautica ai interdictie pt ca nu stii sa-ti vezi lungul nasului.

    http://liternautica.com/concursuri/

    • RALG said

      D-le Cornel Balan sunteti de o modestie iesita din comun, omitand (involumtar – sic) sa mentionati cea mai de seama calitate a domniei voastre si anume ca sunteti de un comic absolut. Pe langa aceasta enorma realizare (pe care sunt sigur ca n-o realizati) faptul c-ati fi fiind publicat romane (ce-ati facut???) la Humanitas (helas, ce-a ajuns editura asta; probabil ca de cand Liiceanu sta la hârjoane cu Antonesei toti isi fac de cap si nu mai sta nimeni sa citeasca manuscrisele) este un mic si nesemnificativ mizilic.

      P.S. Va multumesc insa pentru modesta dare de seama in legatura cu activitatile caritabile pe care le faceti, ca un adevarat mecena, pentru a populariza literatura sau liter-nautica (tot una nu?) si cu care impodobiti, din senin, comentariile pe Arca lui Goe. Nepretuita aceasta con-tributie care exprima, mult mai clar decat ati putea crede, confuzia pe care o aveti in cap in legatura cu libertatea de exprimare, de opinie, de drept la replica… Ideea de a veni aici pentru a prezenta justificari din acestea puerile (cum ca v-ati fi cumparat dreptul de a cenzura intr-un spatiu public (9000 de RON, vai mie) ori c-ati fi fiind investit cu vreo astfel de autoritate pentru c-ati pubicat doua brosurici basinoase pe care nu da nimeni doi bani), este nu doar de un comic fabulos, ci si de o monumentala eficienta in a va invalida ideea ca ati avea vreo indreptatire sa cenzurati comentariile care nu va convin. Deci n-aveti. Si nici nu sunteti in stare sa va asumati suveran gestul, preferand sa umblati cu explicatii din astea infantile, cu aer de rafuiala… In subsidiar, nu pot insa sa nu apreciez cum se cuvine sinceritatea domniei voastre. Pareti sincer convins ca ati avea si indreptatirea sa cenzurati, si ca asta este corect si moral si si benefic pentru „liternautica”. Ceea ce nu este cazul. Dar chiar deloc. Presupun ca sinceritatea d-omniei voastre in aceasta privinta devine din dorinta de va pastra cu orice pret conforul de a plavragi nestingherit in public si de a va bate in continuare pe umar cu ceilalti „con-frati” in ale literaturii de duzina. Nu e nici moral si nici benefic ce faceti si culmea nu e nici vreo garantie ca vi se va proteja confortul de a va da in petic insirand banalitati. Corect si benefic ar fi sa lasati comentariile libere, complet libere, si sa nu va mai speriati ca iepurele pana si de pen-umbra domniei voastre. Asta i-ar prinde bine si amaratei liternautici si ar stimula creativitatea si animatia pe blogulet, si i-ar face mai prudenti pe cei care vor sa deschida gura doar pentru a se lua in seama cu banalitati. Ca aveti o minte atat de obtuza incat este peste poate sa pricepeti niste lucruri atat de simple este alta poveste, trista, dar cu potential literar (colateral). Din pacate insa nici de sincer nu sunteti sincer pana la capat si intr-un final debitati cu nonsalanta minciuni atat de evidente incat orice martor intamplator nu poate evita concluzia ca nu prea va da inteligenta afara din casa (ca sa zic asa). Nu exista niciun mesaj cules in spam (cum pretindeti), pentru ca ati interzis toate comentariile anonime. Practic ati interzis toate comentariile tuturor vizitatorilor de pe liternautica pe motiv ca…. (a-o-leu) dl. Goe nu-si cunoaste lungul nasului, nu e marcant si nu are cu ce se lauda. Pai uite (de ex) as putea sa ma laud chiar cu chestia asta, cå-constatatnd cat de banala si de prozaica este aceasta incropeala pompos de-numita liternautica, am decis s-o las fara comentatori, ca sa se vada mai bine cat de caraghiosi sunt in fapt aia care inca mai pot comenta logati, ca fiind de-ai casei. Chestia asta face macar cat alea doua brosurici cu care va laudati asa de comic.

    • Observ cu nedisimulata stupoare ca mesajul d-lui C G Balan a stat la moderare pentru cateva zile, intrucat fiind teribil de ambetat in ultima vreme n-am prea mai intrat ca admin pe Arca lui Goe. Ptiu drace, era sa se piarza in pustiu bunatate de perla, si te mai si pomenesti ca ramanea musiu Balan cu impresia c-ar fi find cenzurat pe Arca lui Goe. Deh, piaza rea.

      • Stely said

        Interesanta „competitia” d-lui Cornel Balan cu „Literatura de azi” si mai ales cu Arca lui Goe , care este banuita de concurenta neloaiala cu „liternautica care e”? Vedeti D-l Goe daca nu ati fost cuminte ? Eu , bunaoara , daca am fost cuminte pot sa intru cand vreau pe site-ul liternautica si mai mult sunt invitata (logata) cu e-mail si nick-ul aferent sa scriu cate comentarii vreau . Numai ca acum este cam tarziu. Raul a fost facut- adica mi-a disparut orice urma de interes pentru literatura d-lor. Doar , poate , s-o roage pe d-na Siranus sa termine si sa publice romanul acela inceput de catva timp si ,desigur ,sa-i ridice „interdictia ” de a comenta si D-lui Goe . Altfel nu .

        • RALG said

          Cata vreme nu-l fac un club inchis (privat) nu au cum sa-mi blocheze vizitele la localitate (desi ei sarmanii se chinuie in acest sens). prin urmare pot vedea minunatele compuneri si cele cate doua-trei comentarii cu care se gratuleaza reciproc. Dar nu am de gand sa ma loghez pentu a comenta cum de altfel nu are nimeni, ceea ce practic i-a lasat fara comentarii. Pentru un site (revista – wow) cu expunere publica pe web a nu avea comentarii este ca si cum n-ai avea vizitatori. D-lor chiar nu realizeaza unde duce asta. Culmea este ca aceasta masura si efectele ei sunt intr-un acord perfect cu valoarea medie a lucarilor publicate, si prin urmare, cum-ne-cum, au exact numarul si calitatea comentariilor pe care le merita… iar situatia aceasta nu este una stabila… Absenta comentariilor vii si inlocuirea acestora cu cateva gargare sau cu batai conventionale pe umar intre cei cativa trepadusi care tin „liternautica-care-este” nu va face decat ca interesul pentru un asemenea loc sa scada… Valoarea prozelor postate va scadea si mai mult, (cu exceptia situatiei in care va posta Cornel Balan la foc continuu compuneri cu pretentii de literatura, caci in acest caz valoarea n-ar mai avea unde sa scada)… Ca ei isi inchipuie c-ar fi fiind in competitie pentru vizibilitate cu site-uri de literatura este doar o nota in plus la comicul de situatie, pentru ca fervoarrea cu care blocheaza comentariile lasa sa se inteleaga cumva ca d-lor isi realizeaza sub-mediocritatea si ca singurul lucru prin care o pot cosmetiza consta in cenzura si eliminarea comentariilor decente. Altceva ce-ar putea face?

        • RALG said

          Cred ca liternautica ar merita sa primeasca un premiu. Mi se pare „de departe” cel mai bun exemplu de mimare convingatoare a activitatilor unui blog literar. Maestrul Cornel (pantomim sef) presteaza din greu ca cantitate, mai mult decat toti celalti la un loc si lumea se ingramadeste sa-i comenreze performantele. Unul dintre articolele sale, foarte sugestiv intitulat „Literatura, o ocupatie de mana a doua” (n.b. o filozofie de-adreptul inepta), catalogat de o gura de aur de prin zona ca fiind un „editorial bine fundamentat” (aproape fundamental as zice) a reusit sa stranga un numar record de comentarii: 3. 3 domne si toate venite de la 3 colegi binevoitori si cu timp liber in exces. Dansul a adaugat galant 3 multumiri si uite asa… record: 6 mesaje. celelalte capodopre n-au fost asa de norocoase asa ca au ramas fara feedback. Ceea ce inseamna ca au fost postate degeaba. Autorilor cu pricina le-ar fi prins mai binde daca le-ar fi citit seara acasa in familie sau macar ar fi putut incerca sa le posteze pe un blog de literatura (nu de liternautica).

          P.S. Frenezia cu care Liternautica a varsat deodata borcanul cu proze de-a valma aduce cu un soi de panica… gen coronavirus cu accese de febra creatiei. Trebuie sa fie novice si disperat sa te precipiti asa, mai ales dupa ce tocmai ai taiat accesul comentatorilor anonimi. In plus ma ingrijoreaza teribil disparitia din peisaj a d-nei Daniela Albu si mai ales a luminosului Cosmin Lecutza. Fara comentariile lor Liternautica nu e liternautica care este ci o umbra. Dupa ce a apelat la tot felul de tertipuri imorale prin care sa justifice cenzura, nu m-ar mira ca marele Balan (alb?) sa se apuce sa inventeze comentatori noi, animati (mecanic) de d-lui insusi. Literatura ii va deveni astfel o ocupatie de membrul al cincelea, celelalte membre si membrane fiindu-i ocupate cu compunerea unor comentari care sa faca mimarea activitatilor unui blog literar inca si mai convingatoare. 🙂

          • RALG said

            Doamna Stely, daca ziceti ca puteti posta orice comentariu vreti pe liternautica, incercati sa-l postati pe asta pe care l-am scris mai sus. l-ati putea semna Ana… Lugojana, sau mai bine Blandiana ca sa aiba sex-appeal si sa treaca fara durere de zibirii moderatori.

          • Stely said

            Am fost , am pregatit mai intai terenul ca sa nu-i sperii . 🙂

          • Stely said

            Ha, ha … am fost iarasi blocata pe site-ul „liternautica care este” !! Scrisesem un comentariu destul cuminte , chiar prea cuminte. N-am banuit insa ca s-au speriat atat de tare incat sa ma blocheze din nou. Banuiesc ca mi-au sters si comentariul care de altfel a fost unul inofensiv, fara nici o tenta de ironie sau rautate . E adevarat ca le-am cerut sa lase libere comentariile sub anonimat ,dar nu vad ca aceasta ar putea fi un motiv sa-mi blocheze intrarea pe site.
            Mda, imi pare rau ca nu am postat din prima comentariul dvs, macar ar fi fost un motiv sa zicem mai serios. Totusi, cred ca dupa modul cum au reactionat ,intrucat am facut o referire la Arca lui Goe, au citit comentariile dvs. Se pare ca au fost prea dureroase . 🙂
            P.S. Macar ati apucat sa cititi comentariul meu ? Nu mi-a trecut prin cap sa-l copiez pentru orice eventualitate. Ii rugasem sa-mi raspunda si in loc de asta mi-au inchis usa in nas . Paguba’n ciuperci ! Ma hotarasem ca, incepand de maine, sa-mi fac timp sa citesc( cu multa rabdare) macar ultimele aparitii . Am reusit pana acum sa citesc doar cateva lucrari, in special cele recomandate de Dl Goe si, bineinteles, ale doamnei Siranus.

          • Induiosatoare credinta d-voastra ca genul acesta de exemplare (gasca liternautica), pot fi scosi din ale lor cu indemnuri prietenesti si/sau cu discursuri rationale. Micii dictatori ai „republicii” pe care se screm s-o infiinteze n-au cum sa fie facuti macar sa realizeze enormitatea intreprinderii prin care incearca sa dea identitate incropirii numita pompos „liternautica”. E un gest ratat. Dar si daca, prin cine stie ce miracol, ar realiza cat de stupida, de daunatoare si de fara sens este abordarea asta totalitara, chiar si la scara microscopica a unei gåscutze compusa din 3-4 sub-mediocri mutual compatibili, tot nu s-ar rezolva nimic intru cat pigmeii cu creierul mic (mic) tot n-ar stii ce sa faca, cum sa faca, sa iasa din vagauna in care au intrat, preferand sa ramana consistenti cu ei insisi, „onesti”, „dintr-o bucata”. A proceda altfel ar fi echivalent cu alterarea dramatica a identitatii. Cata vreme ponderea identitatii lor rezida chiar in acest fel de a fi (care le ingaduie sa-si inchipuie ca pot bloca libertatea de exprimare a altora si ca pot suprima „enunturile” care nu le convin), nu-si pot permite alterari de identitate. N-ar mai ramane nimic din ei. Si-au limitat singuri si nesiliti de nimeni dreptul de a alege. Ma rog, d-voastra puteti continua sa-i dadaciti didactic si pedant, prefacandu-va a-i crede „baieti buni si recuperabili”, asa de amorul artei si de dragul distraciei, dar incolo nu. Eu sper sa devina un site cat de cat popular, relativ popular, cat s-o putea, in HUVACA, pentru ca altminteri dorinta de a ma harjonii cu d-lor se duce pe apa sambetei.

          • RALG said

            Nu, nu vi l-au sters. Este inca acolo:

            adica AICI:

            Cu voia d-voastra in aduc si aici:

            Ana
            27/02/2020 la 0:52

            Sunt surprinsa de bunavointa dvs de a-mi da voie sa comentez . Insa , din pacate , am luat hotararea sa comentez numai daca voi avea certitudinea ca veti ridica interdictia pentru toate comentariile scrise sub anonimat.(neutentificate ). Asta intrucat cred ca veti fi primii beneficiari al demersului meu . Sunt convinsa ca numai asa veti avea satisfactia ca lucrarile dvs sunt citite , ca odata ce sunt comentate exista dovada ca au suscitat interesul si a altor cititori decat al celor din interiorul revistei .Nu stiu altii cum sunt , dar mie imi place sa-mi exprim parerea sincera despre ceea ce citesc. Nu pot sa comentez doar de dragul de a comenta, mai ales cand nu exista o comunicare cu autorii lucrarilor sau cu cititorii ce doresc sa partajeze cu mine impresiile d-lor. .
            P.S .Odata ce mi-ati dat voie sa comentez presupun ca v-ati lamurit ca nu sunt un alter ego al doamnei Siranus sau al D-lui Goe. As vrea sa fiu dar nu am cum. Marturisesc insa ca sunt o comentatoare veche, de 10 ani ,a Arcei lui Goe. Am inteles si am acceptat inca de la inceput scopul de a fi al Arcei, acela de a apara dreptul la libera exprimare al tuturor cititorilor doritori sa-si expuna opinile, indiferent de cat de ne-convenabile ar fi ele pentru admin sau alti comentatori anonimi . Comentariile mele nu au fost totdeauna in acord cu ale celorlalti comentatori sau cu cele ale D-lui Goe. Au iesit deseori scantei . M-am suparat, am plecat un timp , dar m-am intors din nevoia de a-mi sustine opiniile pana la capat. Veti inelege deci motivul pentru care va cer sa lasati comentariile libere. Intr-un fel ma fac purtatorul de mesaj al Arcei lui Goe. Astept raspunsul dvs. 🙂

          • Stely said

            Ah, da, multumesc . Am dat click pe „aici” sa vad daca nu cumva a fost o greseala . Dar nu . Scrie, la motiv – „blocat manual de catre administrator” . Curios ,sunt amuzata , dar ma simt si onorata . Mai sa fie , am ajuns spaima pulifricilor de pe liternautica .😀

            P,S. ” Eu sper sa devina un site cat de cat popular, relativ popular, cat s-o putea, in HUVACA, pentru ca altminteri dorinta de a ma harjonii cu d-lor se duce pe apa sambetei.”

            Pai putem sa le facem” reclama „aici. Cine ne-ar putea opri ?

          • RALG said

            Iar va bantuie un acces de optimism exagerat. Pai ce popularitatea unei astfel de intreprideri depinde exclusiv de reclama care i se face? Noi chiar le facem recalma si le sporim vizibilitatea (ceea ce d-lor nu reusesc sa aprecieze cum se cuvine), dar asta nu e suficient intrucat nu prea se poate face bici din rahat si sa mai si plesneasca. Intre noi fie vorba tot de acolo de la ei trebuie sa se intample un progres, o schimbare , ceva, caci nu sunt chiar toti o apa si un pamant. In afara de insipidul asta cu pretentii literare (aka Cornel Balan), de incolora Daniela Albu si de zeulicå åla fara cipilica (am uitat cum il cheama), sau de tupeistul tâmp Cosmin Lecutza, mai sunt pe acolo si alti cativa, mai discreti, mai decenti, mai normali, si desigur mai talentati decat mecena Balan (gogomanul care si-a cumparat cu 9000 de RON un titlu de mic dictator care poate decide singur politica de moderare la blog) si care ar putea avea o influenta benefica in viitor. Daca o exista vreun viitor pentru aceasta scremere inceputa prost si continuata stupid. Naiv aflandu-ma si papugiu, sper sa se intample cat de cat o minune care sa schimbe cursul, alura si anvergura liternauticii, incat sa merite retroactiv efortul pe care-l facem noi acuma de a-i ambitiona. „Hai, hai…indarjeste-te molâule… Ba pe-a.. ba pe-a mamii d-voastra, sa traiti”.

          • Stely said

            Asa este . Sunt ” bantuita ” de optimism de cand ma stiu , spre deosebire de dvs … 🙂

            Dl.Goe said
            mai 9, 2014 la 7:27 pm

            Din-spre interior
            toate găurile negre
            se vad albe,
            absolut albe, luminoase.
            La fel si materia
            întunecata.
            Tot luminoasa si ea.

            Cea mai mare nenorocire
            n-ar fi…

            N-ar fi sa te rănești
            sa te arzi, sa te întristezi…
            de ceva…

            de moartea cuiva,

            ori sa mori tu însuti
            brusc,
            lăsând lucruri mari
            neterminate
            sau copii mici

            ori sa mori cu toți ai tai
            deodată
            într-un accident de mașina

            ori cu tot orașul tău
            intr-un atac terorist

            ori cu tzara intr-un cataclism

            ori cu întreaga omenire
            răpusă de un virus mortal
            scăpat din incubatoare

            ori cu întreaga planetă
            distrusă violent
            printr-o ciocnire cosmică
            cu vreo alta Melancholie planetară

            ori deodată cu sistemul Solar
            prin explozia brutală
            a soarelui

            Sau cu Galaxia Lactee
            Izbită de andromede

            Sau poate cu meta-Galaxia,
            Ucisă prin rarefiere si descompunere
            de dilatarea
            inexorabilă
            a spațiului

            Ori prin întoarcerea
            U-ni-ver-sului
            la singularitatea primordială
            prin implozie
            in Marele Colaps
            într-o imens de mica
            Gaură Neagră…

            Toate astea n-ar fi
            Nenorociri atât de mari.
            N-ar cădea bolta de sus
            sa se spargă,
            ivind nimicul
            cu noaptea lui largă…

            Toate evenimentele astea
            n-ar fi decât noi începuturi,
            Șansa re-generării
            si re-germinării.

            Gândește-te!

            Nenorocirea cea mare,
            Singura,
            Ar fi dacă…
            Așa deodată,
            spontan,
            Universul
            s-ar destructura.
            Brusc
            atacat de un virus
            numit NIMIC.

            Ai sta așa…
            pe o sacra,
            într-o seara
            de vară,
            si dintr-o data
            TOTUL s-ar transforma in NIMIC
            De SUS pana JOS
            Fiecare string
            de la bază
            încetând brusc
            să-mai-vibreze.

            (Pesimism – de dl.Goe cel naiv

            P.S. Asta de ex:
            „ori cu întreaga omenire
            răpusă de un virus mortal
            scăpat din incubatoare”😟

          • RALG said

            Ei, da… Imi amintesc surprinzator de clar ca am reusit cu acest „poem” improvizat in proza s-o impresionez pana si pe prietena dusmanoasa CMM, creandu-i momentan o stare de spaima adanca dar neclara, de care a incercat sa se scuture printr-o critica literara pe text. Noroc ca si uitatrea e scrisa-n legile asa zis omenesti, Doamne iarta-ma.

    • Si as mai aduga doua mici observatii:
      a) probabil ca in formularea „…Lia Faur care la vremea aia scria chiar pe site-ul „competitiei: – adica Literatura de Azi.”

      ati vrut sa ziceti de fapt: „…Lia Faur care la vremea aia scria chiar pe site-ul „concurentei” – adica Literatura de Azi.” (ceva a la vivat concurenta…, stiti d-voastra)

      si b) Site-ul Literatura de Azi nu are cum sa fie concurenta d-voastra, pentru ca acolo publica scriitori. Serios. Inteleg ca ati venit inadins pe Arca lui Goe ca sa va laudati ca ati avea cu ce va lauda dar n-ar strica sa fiti un pic rezonabil sau macar sa mimati c-ati fi fiind rezonabil. Am bagat de seama ca pe bloguletul domniei voastre (care acorda si premii banesti) v-ati laudat unei colege de sex feminin (sic) c-ati fi mai bun decat Al. Stefanescu, dar, galant aflandu-va (ca frizer) i-ati gasit „competitiei” o scuza: critic literar ≠ scriitor. Ce dragut!

  6. RALG said

    Epopeea pseudo-literara a d-lui Costel B. continua en-fanfare pe liternautica… D-lui centreaza, d-lui då cu capul (in bara)… Liternautica a devenit ceea ce trebuie sa fie: un loc cu, despre si pentru Cooooornel Baaaaaalan. Acum ca a cam epuizat-o cu literatura s-a apucat sa propuna idei de afaceri. N-aveti idee ce istetz, ce fidel si ce cochet este cand se apuca sa scrie dåri de seama in proze scurta. Are si haz. Foarte mult haz. Involuntar, dar asta nu conteaza. Cine vrea sa se amuze are de ce sa-i citeasca capodopera (a patra la rand) AICI. Adica acolo. Iar de comentat vom comenta aici. Vivat Cornel Balan si lupta in contra incalzirii globale. Ura.

    • RALG said

      Pentru a nu lasa impresia ca pe Arca lui Goe propunerile de focalizare vizeaza exclusiv sau preponderent mici prostioare nostime „gen liternautica ca gasca” as recomanda spre lectura un articol foarte interesant al batranului d. Andrei Plesu. despre Multiculturalism. Articolul este cu atat mai surprinzator cu cat in ultima vreme (de cand cu a doua sa retragere aureliana), dl.Plesu ne obisnuise cu un trend scazator, oferindu-ne o imagine de editorialist blazat si fara chef, care publica articole de o inexplicabila modestie (ca sa zic asa), ori reluari mai mult sau mai putin adecvate ale unor texte scrise cu mult timp in urma. Incepusem sa cred ca nu mai putem conta pe domnia sa si ca publicistica se va fi imbogatit cu inca un elefant pensionar care continua sa tina locul ocupat asa, in virtutea inertiei. Ei uite ca elefantul inca mai poate. 🙂

      • Stely said

        Aici alte viziuni si perspective…

        Ne aflăm de fapt într-o „Brave New World“ pe care nimeni nu știe cum s-o controleze și ale cărei consecințe nimeni nu le poate prevedea. Un fel de aer apocaliptic plutește deasupra întregului tablou. Unele voci vorbesc deja de dispariția speciei umane în decurs de cîteva decenii, înlocuită poate de inteligența artificială sau de neantul etern. Mai mult decît de o criză tehnologică sau politică, putem vorbi azi de o criză a omului și de instaurarea unei epoci „post-umane“.

        .
        Este un truism faptul că în noua lume construită pe entertainment nelimitat, pe pluralitate extremă de discursuri și pe o paradoxală izolare a actorilor sociali (închiși fiecare în „bula“ lui din rețelele sociale), intelectualul de tip clasic își pierde în mare parte prestigiul, vizibilitatea, relevanța, într-un cuvînt puterea. Ca opinion maker, el a fost înlocuit de noile vedete din medii, de blogger-i, vlogger-i, influencer-i, trendsetter-i, care alcătuiesc un fel de rețea informală, o spumă de vectori locali, unii dintre ei cu milioane de followers. Nu doar intelectualul ca „om al cetății“, așa cum a fost definit de Zola, își pierde influența, ci și toți cei care aveau pînă de curînd o autoritate oarecare, bazată pe realizări obiective: filozoful, omul de știință, scriitorul, profesorul. Fiecare dintre ei se simte constrîns să adopte o atitudine, să se situeze de-o parte sau de alta a faliei, să accepte eticheta de „progresist“ sau de „conservator“, să intre, adică, într-un joc politic care de cele mai multe ori îl frustrează și-l stînjenește. Intelectualul de azi nu mai poate vorbi în numele unor principii general umane ca libertatea, demnitatea, performativitatea fără să devină suspect în ochii ambelor ideologii radical opuse.

        Libertatea de exprimare, ca și orice altă formă de libertate, nu poate fi negociată. Faimoasa opoziție liberal vs iliberal în privința formelor de guvernare ale statelor actuale tocmai despre asta vorbește: în ce măsură discursul individual și public sînt libere? În statele iliberale, cele mai multe discursuri (și în general pluralitatea punctelor de vedere) sînt sugrumate ca să se poată auzi discursul unic, cel oficial, vocea dictatorului sau a partidului de guvernămînt. Orice comunitate umană are nevoie de toate vocile ei. Pluralismul e semnul democrației. Dincolo de aceste evidențe apar însă paradoxurile democrației, pentru rezolvarea sau măcar atenuarea cărora e nevoie de înțelepciune și discernămînt. Oare chiar toate discursurile trebuie să fie libere? Chiar și cele care nu fac bine comunității? Vom admite pe temeiul libertății de expresie și discursurile urii? Vom tolera propaganda neonazistă, negaționismul, fundamentalismul religios, pornografia infantilă, fanatismul de extremă stîngă? Dar cine va decide ce anume face bine comunității și ce nu? Nu cred că există aici o rețetă unică. Fiecare astfel de discurs e gradual. Fiecare comunitate umană trebuie să decidă cît de departe e prea departe. Personal, ca scriitor și intelectual umanist, care-a trecut prin experiența dictaturii, voi condamna întotdeauna suprimarea dreptului la liberă exprimare în țările cu regimuri totalitare sau autoritare. Voi fi însă împotriva discursurilor urii oriunde ar apărea ele. Toleranța democratică nu trebuie să devină pretext pentru exprimarea urii, violenței, extremismului și intoleranței, rasismului și sexismului. Orice discurs care vine în contradicție cu drepturile omului mi-e suspect și-mi cere să-l privesc mai îndeaproape. De cele mai multe ori, el se dovedește produsul unei minți înguste, urîte și fanatice, cu care mi-e silă să am de-a face.

        https://dilemaveche.ro/sectiune/regimul-artelor-si-munitiilor/articol/putem-vorbi-azi-de-o-criza-a-omului-si-de-instaurarea-unei-epoci-post-umane-interviu-cu-mircea-cartarescu

        • RALG said

          Problema este ca se face adesea cu prea mare usurinta incadrarea unor exprimari libere in categoria „discursul urii”. Iohanis de ex a fost catalogat in mod repetat drept „nazist” doar pentru ca il cheama Klaus. Mie mi se pare ca la ora asta libertatea de exprimare este faultata foarte grav (in diverse moduri care mai brute care mai subtile) de catre tot felul de creaturi care-si incep discurssul cu :” Vom tolera propaganda neonazistă, negaționismul, fundamentalismul religios, pornografia infantilă, fanatismul … etc”.

    • RALG said

      o idee de pre-text pentru vreo viitoare proza scurta sau cu fusta scurta, de la Mircea Radu: „Femeia e mai presus decât bărbatul. E jumătate om, jumătate Dumnezeu“… 🙂 Suna spectaculos si promitator. Cred ca ar merge de 8 Martie….

    • Stely said

      In ce priveste ” epopeea pseudo-literara” pe LIter-nautica prevad ca va ajunge la final in scurt timp. Nici comentarii si nici macar ” pseudo -literatura” . Parca au amutit , zau. Scriitura lui Cornel Balan este un fel de bomboana pe coliva .

      P.S. Ma bate gandul sa deschid si eu un site . S-ar numi „Liter -E-mailatura. ” De cateva zile, dupa o absenta indelungata , a intrat in inbox -ul meu „marfa ” proaspata dar, din pacate , cu aceleasi defecte . Parca nu s-ar fi intamplat nimic de atunci, de cand am crezut ca „distribuitorul” a intrat in faliment din cauza lipsei de materie prima.

      PPS. Inainte de finala este semifinala . Merita vazuta . Astazi , cu Sabalenka , Simona a fost extraordinara.

      • RALG said

        Problema este ca dupa cum felul in care reusesc domniile sa faca literatura la blog-colectiv, aproape ca devine ridicol sa te plangi de cenzura si de limitarile pe care le practica in in mod direct impotriva libertatii de exprimare,
        Devine din ce in ce mai evident ca este mai degraba valida intrebarea: „Asa si? Daca practica cenzura cui ii pasa? Ce motive ar trebui sa aiba cineva sa piarda vremea citind si comentatnt la linter-nautica cornelului? ”

        Nivelul la care se manifesta d-lor este atat de precar incat aproape ca nu conteaza ca mai si cenzureaza.

  7. Stely said

    Si asta ar merge de 8 Martie:

    https://www.gandul.ro/interviurile-gandul/cum-vede-barbatul-la-50-de-ani-femeia-ct-popescu-femeia-nu-e-om

    Apropo, sper ca ati vazut meciul Simonei cu Sabalenka . 🙂

    • RALG said

      Nu, n-am vazut-o pe Simona. Sper sa o vad in finala (!)

      P.S. Aveti grija, nu va lasati sedusa de CTP cand zice ca femeia e mai aproape de Dumnezeu, caci d-lui e ateu. CTP, nu Dumnezeu. 🙂

  8. Dl.Goe said

    wow: Carnavalul de la Rio 2020 debuteaza cu un scandal, in conditiile in care scoala de samba Mangueira a ales o tema politica pentru defilare, potrivit The Guardian. Dansatorii au planuit un spectacol in care Iisus se reintoarce pe pamant ca femeie de culoare intr-una dintre celebrele favelas.

  9. RALG said

    On topic: Mutul povesteste surdului ca orbul a vazut paraliticul fugind.

    • Stely said

      Daca este on topic inseamna ca zicerea de mai sus are de-a face cu topicul ” Liternautica care este .”
      Ramane de vazut ce se va intampla mai departe cu site-ul respectiv, ca ceva trebuie sa se intample. Vad ca isi fac reclama pentru inlocuirea lui cu o revista literara on line . Cred ca numai asa vor scapa de rusinea inchiderii comentariilor dar si de faptul ca nici ei intre ei nu se vor mai simti obligati sa-si comenteze si analizeze (reciproc)lucrarile. Plus verificarea lor de catre bossii din conducerea site-ului. Nu cred insa ca schimbarea le va fi de folos in sensul vizibilitatii si a mersului inainte, in asa fel incat sa le dispara ca printr-o minune toate cele trei handicapuri majore.

      Aici o dedicatie spre luare aminte :

      • RALG said

        D-na Stely destinul cutremurator al acestui Vasile Adam-Escu este intr-adevar o lectie. Pentru fiecare. Dar este o lectie grea, foarte grea, atat de grea… Greu de inteles, greu de invatat… Inspaimantator de grea… Intuitia (probabil) imi spune ca unele dintre tâlcurile intermediate de istoria acestei vieti sunt oricum transcendentale, inaccesibile, precum insesi sensurile vietii, asa in general (daca or fi existand asemenea sensuri).

        P.S. Desi, prin ideea de ilustrare a felului in care comunicarea poate razbate (inclusiv prin neant), recomandarea propusa se potriveste tematic foarte bine (prin opozitie) cu subiectzelul „liternautica-care-cenzureaza”, totusi disproportia de anvergura este colosala. Nu cred sa existe vreo sansa cat de mica, nici macar infinitezimala, ca alde Cornel Balan & Co sa vada vreo umbra de legatura intre povestea lui Vasile Adam-Escu (este intr-un fel primul om din lume, cel putin primul care a razbatut din neant) si scremerea dizgratioasa a unor amarati de a-si camunfla si cosmetiza ceea ce nu-s in stare sa-si asume: sub-mediocritatea.

  10. Stely said

    Aici un text binevenit si destul de bine alcatuit . Ma gandesc la mesajul pe care a dorit sa-l transmita .

    http://liternautica.com/isteria-corona-in-italia-o-tara-in-carantina-nedelcu/#comment-12364

    Ma amuza insa comentariul de aici :

    Cornel BalanCornel Balan
    25/02/2020 la 6:24
    Interesant, cu toate ca am vorbit cu frate-meu azi si unele chestii le stiam de la el (e in Brescia). Dar nu stiam detaliul istoric cu ungătorii 🙂
    Mie mi-a placut stirea pe TV5 ca francezii au incercat sa gaseasca “cazul 0”.. adica ala care a adus virusul in Franta. Au indentificat cazul 1.. un francez care l-a pasat la sotia gravida iar ea mai departe prin spitale/clinici. El s-a intilnit la o cafea cu un chinez de la o fabrica auto si au fost convinsi ca ala era cazul 0. Numai ca omul a iesit negativ, deci nu era el. In continuare nu se stie cine e cazul zero. Identificarea cazului zero il poate stigmatiza pe acel om care la urma urmei nu are nici o vina ca a introdus virusul intr-o tara. Si mai interesanta e identificarea cazului zero in China. Se zice ca ar fi un batrin de vreo 80 de ani care locuieste linga piata de animale, evenimentul s-a produs in jur de 1 Dec. Dar nu e confirmat. Genetica e cica asa de avanasata incit pot spune cu certitudine daca o persoana e sau nu e cazul zero. Doar ca trebuie gasit, lucru deloc usor.
    Era si un articol pe bbc.com despre asta dar nu l gasesc acum.”

    P.S. Daca as fi putut sa comentez i-as fi spus ca indentificarea „cazului 0” nu are drept scop „stigmatizarea” acelui pacient, ci de a gasi sursa initiala a focarului :unde a fost , ce a mancat , pe ce a pus mana etc. In momentul gasirii, aceasta se izoleaza , se dezinfecteaza locul , se purcede chiar la inlaturarea prin ardere a tot ce se afla in acela loc, pentru oprirea raspandirea bolii . Pacientul nu va fi stigmatizat, ba dimpotriva va fi spitalazat si tratat cu toata grija pentru sanatatea lui si a celor din jur.Poate chiar va fi felicitat daca prin modul cum si-a amintit de ziua fatidica a putut sa contribuie la raspandirea epidemiei ,sau iata ca, deja se vorbeste de pandemie.

    • Stely said

      „Poate chiar va fi felicitat daca prin modul cum si-a amintit de ziua fatidica a putut sa contribuie la raspandirea epidemiei ,sau iata ca, deja se vorbeste de pandemie.”

      Ma simt obligata sa corectez in fraza de mai sus o eroare de exprimare . Mai corect trebuie sa fie astfel :

      Poate chiar va fi felicitat ca prin modul cum si-a amintit de ziua fatidica (n.b. imbolnavirea de gripa ucigasa ) a putut sa contribuie NU la raspundirea epidemiei ci la stoparea ei.😌

    • RALG said

      Da, evolutia situatiei legata de epidemia provocata de coronavirus pare capabila sa produca efecte uriase, totalmente imredictibile pana ieri, in cele mai neasteptate zone si aspecte ale functionarii complexului planetar numit omenire, umanitate, etc. Apa la moara pentru multi muritori de foame: antropologi, sociologi, scriitori, eseisti, artisti, cineasti, ziaristi, savanti, medici, si (vai) politicieni si chiar politie, armata, servicii secrete plus organizatii masonice, complotisti, iluminati, iluminatzi, guru si guri. Plus omul de rand (daca s-or mai gasi asemenea exemplare oe mapamond, caci cine (p.c.) sa mai fie de rand? Suntem cu toti exceptionali)… Acestea fiind pre-zise, nu ne-ar strica sa mai stam si pe-acasa. Trai neneaca pe banii babachii. Plus descantecul de deochi: „Mai virus prea virulent, omul e mai rezistent, caci poseda o constiinta si in tzeasta multa stiinta.. Traiasca si infloreasca virusul care baga planeta in somaj tehnic dar o scoate categoric din plictiseala… E mai bine decat un meteorit urias, nu?

      P.S. Recomandam prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe sa-si faca iarna car si vara sanie si mai ales sa-si faca provizii alimentare pentru o carantina in toata regula, care dureaza, ca si pe vremea strabunicului nostru Noe, tot atat: 40 de zile in cap. Plus noptile… de dragoste pentru cine nu are febra, nu tuseste si are imunitate si partener/partenera la dispozitie, cu care sa-si alunge amocul, singuratatea, angoasele, anxietatea, teama, plictisul (in-existential)… in jurul unei conserve de fasole, legumita cu atentie. Noi avem in cala Arcei lui Goe destule provizii pentru toate animalele pasagere pe durata acestui mini-potop planetar.

      • Au inceput sa apar victimele colaterale ale pandemiei cu Corona Virus:

        Vânzările de bere Corona, afectate de coronavirus: cel mai accentuat declin din ultimul deceniu

        si Apropo de CORONA. De curand, s-a constatat stiintific ca berea contine hormoni feminini. Demonstratia cercetatorilor care au lucrat la acest proiect a constat in consumare de bere si in observarea efectelor:
        1. Am inceput sa ne ingrasam vizibil;
        2. Vorbeam prea mult fara sa spunem nimic;
        3. Am intampinat dificultati in a conduce corect;
        4. Ne era imposibil sa efectuam chiar cel mai simplu rationament;
        5. Refuzam cu incapatanare sa recunoastem ca nu avem dreptate, chiar daca era evident;
        6. Ca sa fie complet, mergeam la toaleta la fiecare 5 minute, si, in plus, impreuna!

        P.S. Acesta este un banc si speram sa fie considerat ca atare.

        • Neamtu tiganu said

          Am auzit jde bancuri cu virusu. Multe au fost preparate in pripa si nu ating nivelul unui banc bun.
          Dar nu conteaza, important e ca lumea vrea sa faca haz de necaz.
          In ceea ce ma priveste, chiar daca sunt un caz depresiv, virusul m-a prins la schi, unde se petrece de parca ar fi ultima zi.
          Pt mine chiar s-ar putea sa fie ultima zi…. de schi, am schiat mizerabil, renumitele mele picioare sunt doar niste spagheti ardente…
          Corona ma ingrijoreaza doar intr-o privinta, se pare ca ne va condamna pt o perioada sa ne izolam, sa fim singuri….

          • izo-singuratatea te poate lovi din senin, oricum, oricand, oriunde… Nu sta ea la mâna unui coronavirus. Carantinele insa iti dau prilejul sa o constati si sa te gandesti la ea… Am impresia ca doar mintea noastra singura poate decide cat de izo-singuri suntem sau nu suntem in fiecare moment. Presupun ca daca ati fi tanar si ati fi fortat sa stati in carantina cu Brigite Bardot tanara (numai si numai cu ea) n-ati avea timp si dispozitie sa va realizati adanca izo-singuratate in care oricum va veti fi afland. Nu? 🙂

            Singuratatea este absoluta. Nesinguratatea este relativa. Iar iubirea este un lucru foarte mare. Semnat, Ghita Popandau. 🙂

  11. Neamtu tiganu said

    Balada coronavirusului

    Prea onorate doamne!
    Când ţin acest discurs,
    Dac-aţi vedea că intră în sală-aici un urs,
    N-aţi năvăli afară prin uşi şi prin ferestre
    Utilizând cu toţii resursele pedestre?
    De ce? Fiindcă-i mare şi foarte fioros…
    Coronovirusul însă e mai primejdios!
    Dar fi’ndcă nu se vede şi fi’ndcă e prea mic,
    Nu sperie pe nimeni…
    Să judecăm un pic.
    De-ar fi cât Himalaia ori numai cât aluna,
    Când ştii că te omoară, mic-mare nu-i totuna?
    Să-mi spuneţi dumneavostră: ce importanţă are
    Când un tâlhar te-mpuşcă, dacă e mic sau mare?
    O fi el mic, virusul… da-i rău! Pe lângă el,
    O biată matahală de urs e ca un miel.
    Câţi oameni mor, de pildă, în fiecare ţară
    Mâncaţi de urşi? Trei-patru…
    Pe când această fiară,
    Acest vrăjmaş de moarte al genului uman
    Atacă şi distruge pe fiecare an
    Nu zece, nu o sută… ci mii şi mii de vieţi,
    Ci zeci de mii şi sute de mii de tinereţi ”
    Că judecându-l după isprăvile lui crunte
    Şi după lăcomie, apare cât un munte!
    Un monstru, un balaur încolăcit în spaţiu
    Ce-nghite fără milă, înghite cu nesaţiu
    Şi tot nu-i mai ajunge, tot nu mai e sătul…

    Cu voia dumneavoastră, l-am insultat destul.
    Ar fi acum momentul să-l punem sub o lupă
    Să ştim: ce formă are şi cu ce se ocupă?
    După savanţi şi medici ca doctorul Argon,
    Virusul se prezintă sub formă de baston…
    Dar bolnavii, săraicii, spun doctorului Ciucă,
    Că lor li se prezintă sub formă de măciucă!
    Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de vârcolac
    Nici cât un ou de muscă, nici cât un vârf de ac, —
    Ceva aşa, cilindric… Regret că nu găsesc
    O cretă şi-o tabelă ca să vi-l zugrăvesc. —
    S-a zis că face parte din regnul vegetal,
    Dar eu nu cred… fiindcă nu-mi pare natural
    Să fie din aceeaşi familie cu floarea,
    Să fie văr cu macul şi rudă cu cicoarea,
    Cu gingaşa mimoză, cu palidul narcis…
    Ar însemna că-şi face familia de râs!
    Nu, nu prea are alură de plantă — dimpotrivă:
    Aţi întâlnit vreodată o plantă agresivă?
    Văzut-aţi dumneavoastră o floare sau un pom
    Să sară din grădină şi să se dea la om?
    Ori aţi putea concepe vreun fel de ciupercuţă
    Ce stă să se răpeadă, când nimeni n-o asmuţă?…
    Dar, în sfârşit, s-admitem că scârba asta mică
    Ar moşteni-n caracter ceva de la urzică, —
    Nu prea importă regnul din care face parte
    Cât mai cu seamă felul cum ştie să se poarte.
    Distruge-n organisme ţesuturile vii;
    Se instalează în trupuri firave de copii;
    Îl poartă-n nas şi-n gură aproape-orice persoană.
    Dar el preferă pieptul de fată diafană
    (Deşi nu-i prea rezistă nici cei mai mari atleţi).
    Şi — curios! — el are de mult pentru poeţi
    Un fel de slăbiciune… s-ar zice că anume
    Îi place să distrugă ce-i mai de preţ pe lume!…
    De obicei, trăieşte la umbră. Scos la soare,
    Devine melancolic şi, câteodată, moare.
    Dar nu întotdeauna. Uscat ca o mumie,
    Ades, de supărare, el cade-n letargie,
    Devine colb, se-nalţă pe-un strat de aer moale,
    Pluteşte-n atmosferă… şi dând mereu târcoale
    În jurul nostru, iarăşi găseşte un cotlon
    Şi căpătând viaţă — devine iar baston!
    Savanţi-l studiază făcând din el culturi, —
    Un fel de gelatină… un soi de răcituri
    Pe care stau microbii ca-n sânul lui Avram
    Şi se-nmulţesc acolo în voia lor…
    Uitam!
    El dragoste nu face. Cu omul în contrast,
    Coronovirusul este surprinzător de cast.
    Dar cum se înmulţeşte atunci? Prin ce minune?
    — Prin sciziparitate sau prin diviziune:
    Se rupe-ntâi în două… apoi se face-n patru…
    Şi-n nouă luni e-n stare să-ţi umple acest teatru
    Cu fii, nepoţi, nepoate, şi socri mari, şi fraţi,
    Şi veri, şi verişoare, şi cuscri, şi cumnaţi,
    Că nici un fel de babă (de-a lor) n-ar fi în stare
    Să-ţi spună a cui este şi câte neamuri are!
    Prea onorate doamne!
    Doar câteva cuvinte,
    Şi-am isprăvit… (v-asigur că nu mi-am pus în minte
    Să vă servesc coronovirusul o noapte-ntreagă).
    Cum toată lumea ştie, microbul se propagă
    Prin aer, prin contactul cu un bolnav în casă,
    Prin lapte şi prin carne de vacă ofticoasă, —
    Dar mai ales sărutul, când cade pe-un teren
    Prielnic, răspândeşte agentul patogen.
    Deci n-ar fi rău, fiindcă prudenţa e de aur,
    Să vă feriţi din calea acestui mic balaur
    Şi orice om cuminte să cugete mai des
    Că n-are nici o grabă şi nici un interes
    Să moară de prostie…
    Că poate să-şi aleagă o altă maladie
    Sau poate să-şi dea singur în cap c-o cărămidă,
    În caz când existenţa îi pare insipidă;
    Dar dacă-i place viaţa şi soarele, atunci
    E bine să respecte aceste vechi porunci,
    Pe care medicina de-un veac i le prescrie
    Şi dumenalui se face mereu că nu le ştie:
    Să nu stai toată ziua vârât cu nasu-n scripte,
    Iar laptele şi carnea — să fie bine fripte.
    În orice alimente şi-n orice băutură
    Să puneţi acid fenic — nu mult: o picătură…
    Şi cel puţin o dată la două săptămâni
    Tot omul să se spele pe faţă şi pe mâini…
    La poştă sau la gară (şi-n orice loc murdar)
    E obligat tot omul să scuipe-n buzunar,
    Că pe podea nu-i voie decât în caz de boală…
    Iar când te duci la teatru sau intri în vreo şcoală
    Şi aerul de-acolo îţi pare echivoc,
    E mai recomandabil să nu respiri de loc…
    Acei ce au bronşită sau tuse măgărească,
    De semenii lor teferi grozav să se ferească!
    Să nu-şi mai piardă noaptea cu lucruri nepermise,
    Să ţină toată iarna ferestrele deschise
    Iar vara să se ducă la aer, la Sinaia,
    Să steie-nchişi în casă, c-afară-i udă ploaia…
    Pe lângă asta-i bine, când suferi de-anemie,
    Cu propria ta viaţă să faci economie.
    De nu vrei ca la urmă să te trezeşti mofluz,
    Evită surmenajul şi orice fel de-abuz,
    Răreşte-o cu tutunul, mai lasă băutura!…
    Iar dacă, din păcate, vrei să-ţi apropii gura
    De epiderma unei persoane din elită, —
    Oricât ar fi persoana accea de grăbită,
    La locul ce urmează să fie sărutat
    Să dai întâi c-o cârpă muiată-n sublimat.
    Ori, ca să fiţi mai siguri de viaţă, eu vă zic:
    Nu sărutaţi nici mână, nici gură, nici nimic

    Culeasa din internez

    • RALG said

      impresionanta balada mai ales prin amploare… cata rabdare sa aiba cineva sa construiasca un preambul cat un munte pentru a introduce un enunt de doua randuri plasat in final… trebuie sa fie un soi anume de persoana autorul anonima al acestei balade folclorice…

      virusul scoate baladistul din om.

  12. Stely said

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: