(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 23 martie 2020

Să dea benga

Posted by Arca lui Goe pe martie 23, 2020

Pe Arca lui Goe s-au jucat multe piese de teatru, spectacole de operă si operetă (în general opere de trei parale oferite gratis la lume), s-au pus in scena (pe punte) spectacole de circ si de bâlci, comedii, dramolete (pentru fete), tragi-comedii (cu specific mioritic si universal), mă rog toată gama, inclusiv balade, ode, muzică si muzicuță, ce vrei si ce nu vrei, prostii, nimicuri, chestii, socoteli, șușoteli, toate numai bune pentru gura-cască, pentru lume, târgoveți, popor, observatori si/sau alți petrecători. Toate s-au jucat cu casa închisă, întrucât bilete n-am vândut, neavând cui, spectatori si martori fiind chiar actorii  (cabotini) fără simbrie, in frunte cu dl.Goe (al doilea), care au acceptat tacit să se spargă (mutual) în figuri, ludice, dar în serios, unul pe altul sau in combinări de n luate câte ţ. Fără preconcepții, fără cerere si ofertă, fără așteptări si fără speranțe, totul spontan si improvizat, succes garantat, gen ce-am avut si ce-am pierdut, caprele tot șapte sunt, azi aici, mâine-n Focșani, Pașcani, Tecuci si te culci. Important este ca noi, actorii-spectatori, aflați in căutarea si așteptătoarea unui autor (God-ot) si/sau a unui eveniment major (Potop, Apoca-lipsa, Judecata de (din)apoi, orice si-n zadar) ne-am simțit in medie bine spre excepțional, as zice, ceea ce este, nu-i așa?, esențialmente esențial. Ar fi de amintit, in aceasta introducere recapitulativă două lucruri semnificative.

(a)    Ceea ce au avut in comun absolut toate reprezentațiile de pe Arca a fost fondul sonor, ilustrația si tema muzicală, derulată in background (radiația cosmică de fond), repetată si reluată obsesiv până la uitare de sine si ne (mai) băgare de seama, in ciuda acordurilor sale ample, dar pe care, cu o oarecare atenție si concentrare, cunoscătorii binevoitori ar putea-o identifica relativ ușor: Simfonia Ratării (in sub-sol bemol si surdina) – autor anonim, colectiv si clandestin.  

(b)    O alta nota comuna a jongleriilor ludice pro-puse pe (b)Arca a fost încercarea de a nu cânta in cor si in strună, de a evita pe cat posibil temele propuse insistent, insolent, obsesiv si compulsiv, taman la (apro)pont si la țanc de către mass-media oficială pe post de marote, mascote si evenimentul zilei cu tâlc. Noi am încercat sa ne vedem de ale noastre (oile noastre, caprele, pisicile, fauna, zoologia) si sa lăsăm deoparte flora pe seama botaniștilor consacrați (duium), in punctele de inflexiune si maximă popularitate a unor subiecte luate in dezbaterea generală, a tuturor si pretutindeni, imediat si-n permanență.

Poate ca la prima vedere nu este sesizabilă relația de co-relație armonică între cele doua note comune ale petrecerilor organizate pe Arca lui Goe, dar, cei care au un oarecare spirit de orientare, de observație, precum si minime abilitați de analiză si sinteză vor putea remarca retroactiv si retrospectiv congruența (deonto)logica dintre (a) si (b). Ce? Nu e clar? Prin urmare, in acord cu filozofia a-b, normal ar fi sa nu consacram niciun „topic” postat pe Arca lui Goe, pandemiei cu Corona virus si crizei aferente, atâta vreme cat acest subiect este fierbinte (pe buzele si-n mințile tuturor), caci ar fi o risipa inutila de vorbe-n-vânt, care ar distorsiona păgubos armonia interioara a Simfoniei Ratării in versiunea ei originala (arcagoeologică), derulata-n fundal. O auzi? O simți? Tu, prea-cinstit cititor citit si prea-unic al Arcei lui Goe. Te cuprinde? Așadar normal ar fi sa introducem evenimentul global de sub emblema „pandemia cu corona virus”, in circuitul nimicului de pe Arca lui Goe, abia mai târziu, când acesta se va fi încheiat si va fi ieșit din atenția celorlalți vorbitori fără rost de pe planeta de pământ. Ceea ce, în principiu, vom si face. Totuși, păstrându-ne categoric in spiritul etalat in introducerea de mai sus, sărind peste cuprins, am dori sa propunem in încheiere, doua teme potențiale despre nimic, numai bune de montat in spectacole de trei parale oferite gratis la lume, pe Arca lui Goe:

(a)    Este de-a dreptul fabulos felul in care „pandemia” a devenit argumentul universal prin care fiecare pre-susținător al vreunei (oricărei) poziții, teorii, teze, concepții, pre-concepții, își găsește argumentul suprem prin care demonstrează fără tăgada tuturor si oricui ca a avut dreptate. Misticii, ecologiștii, globaliștii, anti-globaliștii, naționaliștii, conspiraționiștii, rusofili, rusofobii, occidentaliștii, anti-occidentaliștii, unioniștii-EU, anti-unioniști-EU, bigoții, ateii, toți deschid gura deodată într-un cor bizar si apoteotic si zic: „Vedeți măi c-am avut dreptate. Iată dovada.” Supra-producția de rahat ideologic a ajuns la cote inimaginabile înainte de corona-virus. Va fi distractiv sa dam cu exemple-n populație.  

(b)    Algoritmii de inteligentă artificiala ar putea găsi într-un interval de timp incredibil de scurt soluțiile optimale pentru (1) înțelegerea mecanismelor funcționarii virusului la nivel celular si a reacțiilor imunitare, (2) înțelegerea simptomatologiei, patologiei si evoluției bolii la nivelul indivizilor contaminați, (3) înțelegerea felului si a dinamicii transmiterii bolii in cadrul populațiilor, (4) înțelegerea impactului socio-economic si financiar si a măsurilor de minimizare a pagubelor de aceasta natura.  Din păcate soluțiile sunt așteptate exclusiv in mod tradițional de la „inteligenta naturala” a oamenilor: politici, de știința, de bine. De bine de rău o ducem bine.  Rezultatele vor veni lent si vor avea o calitate îndoielnică.  Onoare muncii, trăiască lupta pentru pace, corectitudinea politică si somnul rațiunii. Cu Dumnezeu înainte. Si ningă, zăpada ne-ngroape.

 

Exemple de atitudine pozitiva (asa da): Jurnal de corona IV, III

Posted in Arcaluigoeologie | 78 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: