(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

1 Aprilie planetar

Posted by Arca lui Goe pe aprilie 1, 2020

De obicei 1 Aprile era sarbatorit cu un oarecare fast pe Arca lui Goe, intrucat era (este) ziua onomastica de nastere a d-lui Goe, totodata si aniversarea inaugurarii hanului unor amici, dar si asa in general, ca era 1 Aprilie. Asa de mare sarbatoare era, ca se serba toata luna, pana pe 31 Aprile, prima zi de 1 Aprilie, a doua zi de 1 Aprilie si tot asa. Cantec, joc si voie buna. Facem glume serioase nu gluma, care mai de care si oricui, dar mai ales prietenilor nostri dusmanosi si ei noua. Amintiri de neuitat. Se pare ca anul acesta am fost prinsi pe picior gresit, pentru ca, fara stirea noastra, serbarile de 1 Aprilie au fost decalate si au debutat mult mai devreme, in compensatie cu decalarea spre mai tarziu a jocurilor olimpice si a altor jocuri si slam-uri. Se pare ca intreaga planeta va petrece de 1 Aprile tot anul, o fiesta cum nu s-a vazut nici la Rio, si cum n-a vazut Parisul, asa incat a pomeni noi acum, in plina chermeza globala de deschiderea festiva a zilei pacalelior pe Arca lui Goe, ar parea cel mult o gluma proasta. Planeta lui Goe petrece deja, asa incat aproape toti mascaricii, clovnii, comediantii, umoristii, farsorii, glumetii, sunt deja angrenati pe cont propriu in activitati specifice altundeva, aiurea, in toata mass-media. Dati si d-voastra drumul la televizor. E cumva trist ca anul acesta 1 Aprilie ne-a luat pe nepregatite, gasindu-ne descoperiti (sub cerul liber), cu masa nepusa, si fata cu vizitatori care s-au spart deja de râs pe la alte petreceri, in asa hal incat, epuizandu-si re-sursele de râs, n-ar mai putea facuti nici macar sa zambeasca, fara un gadilat serios, ori cu un umor usor dumnezeiesc sau cu glume grele de anvergura cosmica (cica big-bang, ha-ha). Singura mica nadejde ne ramane de la drôle-troll-ul nostrum de serviciu auto-propus, despre care sperm ca va continua sa opereze, macar cu jumatate de norma si pe Arca, fara sa emita pretentii salariale exagerate. Pana atunci insa, ca sa nu ramana masa dezolant de goala, va propun ca aperitive, hrana rece, livrata noua la domiciliu, lasata pe chei. Ma duc sa o aduc pe punte, prin aburcare. Petrecerea continua. Se admit bautura adusa de acasa si delicatese traditionale de sezon (no Chinese food please).

1900

Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam’ mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București de 10 mai.

Puțin ne importă dacă aceste trei dame se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni în Capitală numai de hatârul fiului și nepoțelului lor. Destul că foarte de dimineață, dumnealor, frumos gătite, împreună cu tânărul Goe, așteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie să le ducă la București. Adevărul e că, dacă se hotărăște cineva să asiste la o sărbătoare națională așa de importantă, trebuie s-o ia de dimineața. Trenul în care se vor sui ajunge în Gara de Nord la opt fără zece a.m. D. Goe este foarte impacient și, cu un ton de comandă, zice încruntat:

– Mam’ mare! de ce nu mai vine?… Eu vreau să vie!

– Vine, vine acuma, puișorul mamii! răspunde cucoana.

Și sărută pe nepoțel; apoi îi potrivește pălăria.

Tânărul Goe poartă un frumos costum de marinar, pălărie de paie, cu inscripția pe pamblică: le Formidable, și sub pamblică biletul de călătorie înfipt de tanti Mița, că „așa țin bărbații biletul”.

– Vezi ce bine-i șade lui – zice mam’ mare – cu costumul de marinel?

– Mamițo, nu ți-am spus că nu se zice marinel?

– Da’ cum?

– Marinal…

– Ei! ziceți voi cum știți; eu zic cum am apucat. Așa se zicea pe vremea mea, când a ieșit întâi moda asta la copii – marinel.

– Vezi, că sunteți proaste amândouă? întrerupe tânărul Goe. Nu se zice nici marinal, nici marinel.

– Da’ cum, procopsitule? întreabă tanti Mița cu un zâmbet simpatic.

– Mariner…

– Apoi de! n-a învățat toata lumea carte ca d-ta! zice mam’ mare, și iar sărută pe nepoțel și iar îi potrivește pălăria de mariner.

Dar nu e vreme de discuții filologice: sosește trenul – și nu stă mult.

Trenul este plin… Dar cu multă bunăvoință din partea unor tineri politicoși, cari merg până la o stație apropiată, se fac locuri pentru dame. Trenul a plecat… Mam’ mare își face cruce, apoi aprinde o țigară… Goe nu vrea să intre în cupeu; vrea să șadă în coridorul vagonului cu bărbații.

– Nu!… nu e voie să scoți capul pe fereastră, mititelule! zice unul dintre tineri lui d-l Goe, și-l trage puțin înapoi.

– Ce treabă ai tu, urâtule? zice mititelul smucindu-se.

Și după ce se strâmbă la urâtul, se spânzură iar cu amândouă mânile de vergeaua de alamă și scoate iar capul. Dar n-apucă să răspunză ceva urâtul, și mititelul își retrage îngrozit capul gol înăuntru și-ncepe să zbiere.

– Mamițoo! mam’ maree! tantii!

– Ce e? Ce e? sar cocoanele.

– Să oprească! zbiară și mai tare Goe, bătând din picioare. Mi-a zburat pălăria! să opreascăăă!!!

Tot într-un timp, iacătă conductorul intră să vază cine s-a suit de la stația din urmă.

– Biletele, domnilor!

Cocoanele arată biletele dumnealor, explicând d-lui conductor de ce nu poate și Goe să facă același lucru: fiindcă biletul era în pamblica pălăriei, și, dacă a zburat pălăria, firește c-a zburat cu pamblică și cu bilet cu tot. Dar avea bilet…

– Parol! chiar eu l-am cumpărat! zice tanti Mița.

Conductorul însă nu înțelege, pretinde bilet; daca nu, la stația apropiată, trebuie să-l dea jos pe d-l Goe. Așa scrie regulamentul: daca un pasager n-are bilet și nu declară ca n-are bilet, i se ia o amendă de 7 lei și 50 de bani, și-l dă jos din tren la orice stație.

– Dar noi n-am declaratără? strigă mamița.

– Ce e vinovat băiatul, dacă i-a zburat pălăria? zice mam’ mare.

– De ce-a scos capul pe fereastră? eu i-am spus să nu scoată capul pe fereastră! zice cu pică urâtul.

– Nu-i treaba dumitale! ce te-amesteci d-ta? zice tanti Mița urâtului…

– Uite ce e, cucoană, zice conductorul, trebuie să plătiți un bilet…

– Să mai plătim? n-am plătitără o dată?

– Și pe d’asupra un leu și 25 de bani.

– Și pe d’asupra?…

– Vezi, daca nu te-astâmperi? zice mamița, și-l zguduie pe Goe de mână.

– Ce faci, soro? ești nebună? nu știi ce simțitor e? zice mam’ mare.

Și, apucându-l de mâna cealaltă, îl smucește de la mamița lui, tocmai când trenul, clănțănind din roate, trece la un macaz. Din smucitura lu’ mam’ mare într-un sens, combinată cu clătinătura vagonului în alt sens, rezultă că Goe își pierde un moment centrul de gravitate și se reazimă în nas de clanța ușii de la cupeu. Goe începe să urle… în sfârșit, n-au ce să facă. Trebuie să se hotărască a plăti biletul, pe care are să-l taie conductorul din carnetul lui. Păcat însă de pălărie!… Ce-o să facă d. Goe la București cu capul gol? și toate prăvăliile închise!… s-ar întreba oricine, care nu știe câtă grije are mam’ mare și câtă prevedere. Cum era să plece băiatul numai cu pălăria de paie? Daca se întâmplă să plouă, ori răcoare? Și mam’ mare scoate din săculețul ei un beret tot din uniforma canonierii le Formidable.

– Te mai doare nasul, puișorule? întreabă mam’ mare.

– Nu… răspunde Goe.

– Să moară mam’ mare?

– Să moară!

– Ad’, să-l pupe mam’ mare, că trece!

Și-l pupă în vârful nasului; apoi, așezându-i frumos beretul:

– Parcă-i șade mai bine cu beretul!… zice mam’ mare scuipându-l să nu-l deoache, apoi îl sărută dulce.

– Cu ce nu-i șade lui bine? adaogă tanti Mița, și-l scuipă și dumneaei și-l sărută.

– Lasă-l încolo! că prea e nu știu cum!… Auzi d-ta! pălărie nouă și biletul! zice mamița, prefăcându-se foarte supărată.

– Să fie el sănătos, să poarte mai bună! zice mam’ mare.

Dar mamița adaogă:

– Da’ pe mamițica n-o pupi?

– Pe tine nu vreau! zice Goe cu humor.

– Așa? zice mamița. Lasă!… și-și acopere ochii cu mâinile și se face că plânge.

– Las’ că știu eu că te prefaci! zice Goe.

– Ți-ai găsit pe cine să-nșeli! zice mam’ mare.

Mamița începe să râză; scoate din săculeț ceva și zice:

– Cine mă pupă… uite!… ciucalată!

Mamița pupă pe Goe, Goe pe mamița și, luând bucata de ciucalată, iese iar în coridor.

– Puișorule, nu mai scoate capul pe fereastră!… E lucru mare, cât e de deștept! zice mam’ mare.

– E ceva de speriat, parol! adaogă tanti Mița.

Pe când Goe își mănâncă afară ciucalata, cocoanele se dau în vorbă de una, de alta… Trenul aleargă acuma de spre Crivina către Periș.

– Ia mai vezi ce face băiatul afară, mamițo! zice mamița către mam’ mare.

Mam’ mare se ridică bătrânește și se duce în coridor:

– Goe! puișorule! Goe! Goe!

Goe nicăieri.

– Vai de mine! țipă cucoana! Nu-i băiatul! Unde e băiatul!… s-a prăpădit băiatul!

Și toate cucoanele sar…

– A căzut din tren băiatul! Țațo, mor!

Dar deodată, cu tot zgomotul trenului, se aud bubuituri în ușa compartimentului unde nu intră decât o persoană.

– Goe! maică! acolo ești?

– Da.

– Aide! zice mam’ mare, ieși odată! ne-ai speriat.

– Nu pot! zbiară Goe dinăuntru.

– De ce?… te doare la inimă?

– Nu! nu pot…

– E încuiat! zice mam’ mare, vrând să deschidă pe dinafară.

– Nu pot deschide! zbiară Goe desperat.

– Vai de mine! îi vine rău băiatului înăuntru!

În sfârșit, iacătă conductorul cu biletul: primește paralele și liberează pe captiv, pe care toate trei cocoanele îl sărută dulce, ca și cum l-ar revedea după o îndelungată absență. Și mam’ mare se hotărăște să stea în coridor, pe un geamantan străin, să păzească pe Goe, să nu se mai întâmple ceva puișorului. Puișorul vede o linie de metal în colțul coridorului, care are la capătul de sus o mașină cu mâner. Se suie-n picioare pe geamantan, pune mâna pe mânerul mașinii și începe să-l tragă.

– Șezi binișor, puișorule! să nu strici ceva! zice mam’ mare…

Trenul își urmează drumul de la Periș cătră Buftea cu mare viteză. Dar pe la mijlocul kilometrului 24, deodată s-aude un șuier, apoi semnalul de alarmă, trei fluiere scurte, și trenul se oprește pe loc, producând o zguduitură puternică.

–Ce e? ce e?… Toți pasagerii sar înspăimântați la ferestre, la uși, pe scări…

– Goe! puișorule! Goe! strigă tanti Mița și se repede afară din compartiment.

Goe este în coridor… De ce s-a oprit trenul?

Cineva, nu se știe din ce vagon, a tras semnalul de alarmă. Din ce vagon?… Asta e ușor de constatat; manivela semnalului nu se poate trage decât rupându-se ața înnodată și cu nodul plumbuit. Personalul trenului umblă forfota, examinând roatele tamponate cu toată presiunea, așa de tamponate că-i trebuie vreo zece minute mecanicului să-și încarce iar pompa de aer comprimat și să poată urni trenul din loc. În toată vremea asta, conductorii și șeful trenului aleargă din vagon în vagon și cercetează aparatele semnalelor de alarmă.

Cine poate ghici în ce vagon era ruptă ața plumbuită și răsturnată manivela? Ciudat! tocmai în vagonul de unde zburase mai adineauri pălăria marinerului! Cine? cine a tras manivela? Mam’ mare doarme în fundul cupeului cu puișorul în brațe. Nu se poate ști cine a tras manivela.

Trenul se pornește în sfârșit, și ajunge în București cu o întârziere de câteva minute. Toată lumea coboară. Mam’ mare așază frumușel beretul lui Goe, îl scuipă pe puișor să nu-l deoache, îl întreabă dacă-l mai doare nasul și-l sărută dulce.

Apoi cocoanele se suie cu puișorul în trăsură și pornesc în oraș:

– La bulivar, birjar! la bulivar!…

20 răspunsuri sa “1 Aprilie planetar”

  1. Stely said

    Am ras nimic de zis ,dar dupa ce am citit ce scrie in articolul acesta mi-a cam inghetat zambetul pe buze :

    corder.ro/covid-19-bomba-cu-ceas-din-tandarei/?fbclid=IwAR1cqpDxgQwwfyOGfjY6ahUiudi0si4XAxGA1Apaw4vmRtdHW0f_dcaj4gA

    Plus ca la frica de mai sus incepe sa se resimta si asta de aici :

    Frica
    Mai nemiloasă decât covid
    e groaza omului de vid.
    Nu există pandemie mai mare
    ca spaima omului de izolare.
    Virusul cu cea mai mare eficacitate
    e teama omului de singurătate.
    Nimic nu ucide cu mai mult zel
    decât frica omului de însuși el.

    Ivcel naiv

    Apreciază

  2. Stely said

    https://recorder.ro/covid-19-bomba-cu-ceas-din-tandarei/?fbclid=IwAR1cqpDxgQwwfyOGfjY6ahUiudi0si4XAxGA1Apaw4vmRtdHW0f_dcaj4gA

    Apreciază

  3. Când i-am zis maică-mii azi : “Nu ai voie să ieși afară!” mi-am simțit răzbunată toată Copilăria! 😂😂😂

    Dăncilă ar fi rezolvat rapid situația : închidea imediat granița României cu Italia. 😂😂😂

    Menajera mea lucrează de acasă…Mă sună și îmi spune ce să fac… 😂😂😂

    E a treia oară săptămâna asta când imi cumpăr băutură pt două săptămâni… 😂😂😂

    Pentru cei care doresc senzații tari, organizăm plimbări cu IZOLETA! 😂😂😂

    Vreau să-l găsesc pe ăla care de Revelion și-a pus dorința ca în 2020 să stea cât mai mult cu familia…😂😂😂

    Dacă trece acest virus o să facă românii niște grătare de o să zică ungurii că ne-am dat foc la țară.😂😂😂

    Câți oameni mai au voie în public?😂😂😂

    Hotărâre oficială: România luptă împotriva Coronavirusului până pe 22 august. Dacă nu învinge, pe 23 august întoarce armele și luptă alături de Coronavirus.😂😂😂

    A treia zi de carantină și deja am mâncat tot ce am cumpărat în ultimele două săptămâni.😂😂😂

    Când aud pe cineva că spune: “Totul va fi bine!” mi-o amintesc pe mama spunând: “Vino aici că nu-ți fac nimic!”😂😂😂

    Știe cineva mai exact cât trebuie păstrată această “distanțare socială?” Că nevastă-mea tot încearcă să intre în casă…😂😂😂

    Primul semn de coronavirus, care apare inainte de febră sau tuse, e că te mănâncă-n c.r să ieși afară din casă. 😂😂😂

    Primul deces din Rusia cauzat de coronavirus. Pacientul avea însă și alte afecțiuni: la autopsie i-ai găsit un glonț în ceafă! 😂😂😂

    Îmi amintesc ce frumos era la ora asta….Cum ne scuipam și ne înjuram în trafic. Ce vremuri…😇

    Toți ieșiți cu câinele. Eu am broască țestoasă. Am ieșit acum trei zile și încă coboâm scările.😂

    CUM CREZI CĂ SE TERMINĂ CARANTINA?
    A. Cu 10 kg în plus?
    B. Alcoolic/a
    C. Divorțat/a
    D. Toate răspunsurile sunt corecte. 😂😂😂

    Întrebare: Pe unde pot trece din Franța, Germania, Austria?
    Răspuns:
    Pe la Matei Balș 😂😂😂

    Când se va termina nebunia asta, vreau să rămân liniștit acasă, măcar câteva zile…😂😂😂

    Hagi ne sfătuiește: “Important nu e să stai în casă. Important e să nu ieși afară.” 😂😂😂

    A 12-a zi de izolare.
    Din jurnalul unui bărbat:
    “Eu și nevastă-mea am devenit așa buni prieteni 😊 că era cât pe ce să-i povestesc de amantă…” 😂😂😂

    Banc mișto pe fb:
    Ca să nu se supere poporul român, domnii Arafat, Iohanis, Orbán și Hellvig au cooptat în celula de criză un român.
    Îi spun Streinu’ 😂😂😂

    Apreciază

  4. RALG said

    Desi este un pic ocupata cu pandemia, planeta-si vede de ale sale si chiar are timp sa se tina de sotii si farse cu ocazia zilei de 1 Aprilie. Cu aceasta ocazie in Ecuador a dipsarut o cascada, iar „Bill Gates” a scris o scrisoare deschisa dupa dictare. Cireasa de pe tort a furnizat-o Mirel Putin care a livrat ajutoare umanitate si material medical surorii sale mai mare de de gina latina, America. Galant, Donald a platit transportul si consumatia. Oricum cea mai mare stire haioasa hoax falsa, difuzata de 1 Aprilie este aceea ca prin care se anunta ca de fapt epidemia de coronavirus a inceput in Italia anul trecut si ca aceasta ar fi ajuns in China adusa de Marco Polo. Asteptam cu mare interes zicerile lui Recep Tayyip Erdoğan (descoperitorul Americii) cu prilejul zilei de 1 Aprilie, ca ceva trebuie sa zica si d-lui daca n-o fi zis cumva deja.

    Apreciază

  5. Stely said

    @ RALG & Arca lui Goe ,
    1.Cumva l-ati scos la pensie pe Dl Goe ? Ma gandesc ca asa se explica postarea schitei Dl.Goe precum si a schimbarii avatarului. Pai daca da , mi se rupe sufletul de ciuda, dar mai ales imi va fi dor de el.

    2. Am gasit site-ul cu glumitele dragute dar mi-ati luat-o inainte si le-ati postat pe toate. O sa ma uit maine sa vad daca vor mai fi aparut altele. Da, am citit si stirile despre unii si altii dar bine ca mi-ati luat-o inainte, altfel eu nu as fi fost in stare sa le prezint cu umor „domngoesc” asa ca dvs si doar niste link-uri n-ar fi avut nici un pic de farmec.

    3. Eu nu ma simt in forma deloc. Simt ca incet incet ma cuprinde stenahoria. 😦
    Noapte buna ! Poate adorm repede si voi visa naiba ceva frumos , cum ar fi sa fiu undeva la soare , la mare…

    Apreciază

    • RALG said

      Apreciază

    • RALG said

      Apreciază

      • Stely said

        Multumesc . Mi-au fost de ajutor. 🙂

        Va ofer si eu la schimb ceva : :

        Este unul mai vechi dar asta este de azi . Din pacate nu este pe youtube.

        ***
        Declarații
        Mai ții minte ziua în care ți-am zis
        pentru a nu știu câta oară
        că te inimioară?
        Iar tu mi-ai răspuns
        c-un zâmbet îmbujorat
        și c-o figură fără de păcat?
        Apoi eu am întins
        brațele spre tine
        pentru că, ah! să te ating îmi vine.
        Tu mi-ai răspuns
        din drag de noi
        cu lacrimi șuvoi
        iar eu am vrut să spun
        că de dorul tău mor
        dar stai! încă nu s-a inventat
        un emoticon pentru dor.

        Iv cel Naiv

        Apreciază

        • RALG said

          Mi-sto… Mer-ci!

          P.S. Sper ca ati visat frumos, cel putin in acord cu asteptarile, astfel incat uitatå så fie iminenta stenahorie.

          Apreciază

          • Stely said

            Nu, n-am visat dar am dormit bine si este ceva , nu-i asa ? Si da, mi-am revenit , dar nu stiu pana cand . 😦

            P.S. M-am tot intrebat , cum oare isi petrece izolarea la domicilu Dl Goe? Chiar asa : Nu cumva faptul ca suntem la ora actuala, majoritatea dintre noi , izolati in casele noastre aproape ca ne petrecem o parte din timp impreuna ? Cu un pic de imaginatie am putea sti ce face fiecare la el in casa, nu-i asa ?

            De exemplu asa : 😦

            Apreciază

  6. Stely said

    Culeasa de pe faceboock :

    Constantin Ciuca
    21 martie la 08:45 ·

    FEMEILE NU SUNT EGALE CU BĂRBAȚII
    Eu am facut patru ani de liceu militar, și un an de armată la infanterie.
    Adică, unul peste altul, am petrecut cinci ani în bocanci grei cu blacheuri care scrâșneau peste pietre. Cinci ani încins la brâu într-o centură lată și groasă țintuită cu capse gălbui de alamă și strânsă peste trupul meu tânăr cu catarame de care îmi atârnau grele pe coapse, purtătoare de moarte, încărcătoarele cu muniție. În ele, cartușele se aliniau ca boabele pe un cocean de porumb, gata să intre pe țeavă și de acolo, mai departe în capul sau în inima cuiva, să îi împrăștie de-a pururi creierii prin pulbere.
    Am făcut marșuri lungi pe timp de zi și de noapte, am împușcat cerul negru cu trasoare galbene și roșii, am descărcat moarte din mitralierele transportoarelor blindate și am palmat țigări făcute poștă cu alți camarazi din pluton în timp ce, între două rafale, spuneam bancuri despre femei.
    Și toate astea, supraviețuind-le și depășindu-le, m-au facut să cred că sunt un bărbat curajos. Neînfricat. Gata să sar cu pieptul în fața oricărei amenințări și să mă iau la trântă cu orice Goliath. Cu orice dușman! Și asta mă făcea să mă simt bine, să fiu adică îndreptățit să mă bat cu pumnul în piept.
    Zilele astea m-am uitat pe internet și am văzut femei cu masca aceea pusă pe față.
    Prima dată am zâmbit.
    Unora le stătea bine, altora mai puțin bine. Zic, ia te uită ce mai modă și pe capul lor acum, in vreme de molimă! Și am dat să trec mai departe.
    Ceva m-a oprit însă.
    Știam că din poza aceea cu femeia care adormise epuizată cu capul pe tastatură și cu masca pe față într-un salon de spital trebuia să mai înțeleg și altceva. Și, dându-mi capul într-o parte și gândindu-mă un pic la femeile astea, dintr-o dată am înțeles..
    Pentru că dintr-o dată mi-am dat seama că femeile nu sunt deloc egale cu bărbații.
    Nu, nu. NICIDECUM!
    Am simțit, la propriu, cum un val de sânge mi-a zvâcnit în piept și am avut o revelație. O trăire adâncă. Am simțit, adică, acut că ființele acestea frumoase, delicate și de multe ori fragile, care știu să facă ciorbe acrișoare drese cu ou sau cu smântână, tocănițe cu usturoi care miros de la o poștă prin ferestrele deschise ale blocurilor și după care te lingi pe degete o săptămână, scumpele acestea care scot din cuptoarele aragazului tăvi din care aburesc plăcinți cu brânză sau cu mere, după care îți lasă gura apă, ființele acestea dulci care vorbesc mult dar care îți poartă în trupul lor firav extazul și geamătul tău de bărbat, nu sunt deloc egale cu bărbatul.
    Femeile acestea care, dimineața, își mai găsesc încă timp, picotind, să își picteaze ochii și buzele în oglinda din baie doar pentru a aduce in lume un pic de armonie și frumusețe în plus, care își lasă copiii dormind după ce le-au pregătit micul dejun și l-au lăsat pe masă pentru când se vor trezi iar ele vor fi deja departe, care își fac mai întâi lista cu cumpărăturile de la Carrefour și apoi își pun masca pe figură, se mai privesc o dată în oglindă și ies pe ușă, nu sunt deloc egale cu bărbații.
    Din simplul motiv că femeile acestea își pun masca pe fața și pleacă la RĂZBOI.
    Femeile acestea, care își desprind dimineața copiii și soții de la piept, îi pupă în grabă ca să nu cumva să întârzie în menirea lor, care își lasă în urmă căldura căminului și își pun masca pentru a pleca în spitale să aibă grijă de nenorocoșii pe care i-a atins molima, SUNT SOLDAȚII acestui timp.
    Femeile acestea sunt EROII acestei vremi!
    Ele, aceste asistente medicale cochete, aceste doctorițe tobă de carte cu șuvițele prinse in coc să nu le iasă de sub mască, aceste femei de serviciu care își petrec ziua cu mătura și cu mopul în mână lustruind linoleumurile, și infirmierele acestea care duc și aduc plosca celor neputincioși, toate cu masca pe figură, aflate chiar în bătaia gloanțelor, sunt EROINELE INCONTESTABILE ale vremilor ăstora.
    Acolo în spitale, unde le vâjâie pe la urechi virușii mai ceva decât gloanțele și mortierele pe un câmp de luptă, femeile acestea sunt, tăcute și blânde, conștiincioase și firești, delicate și încăpățânate, EROINELE acestor vremi.
    NU. FEMEILE NU SUNT EGALE CU BĂRBAȚII.
    Ce am tras eu cu pistoalele si cu mitralierele în vânt prin poligoane au fost doar jocuri de copil și exerciții de bărbație. Ritualuri de trecere. Nu a murit nimeni, nu a fost nimeni rănit, nu mi-am pus nicio singură clipă viața în pericol. Ce făceam noi ca bărbați acolo cu tancurile și cu transportoarele blindate, cu baionetele si cu costumele antichimice, erau doar jocuri de copii, ca să ne treacă timpul simulând. Bagatele. Gimnastică și atletism. Jocuri video în care aveai vieți infinite.
    Ce fac femeile acestea care stau acum, zi de zi, față în față cu moartea, apărate doar cu o pânză ieftină la gură este EROISM în forma lui pură! Simplitatea si firescul cu care ele se pun in fața morții zâmbind din ochi și oferindu-și ajutorul celor atinși sau celor care se sting, mă emoționează până la lacrimi. Într-un loc in care aerul din jurul lor conține mai mulți viruși care le pot omorî decât oxigen, ele rămân mame, iubite, asistente, medici, femei de serviciu, infirmiere, functionare și își văd de treabă cu o naturalețe a generozității care pe mine mă copleșește.
    FEMEILE NU SUNT EGALE CU BĂRBAȚII.
    Ele sunt un soi de alcătuiri omenești care au o simplitate a sacrificiului și o naturalețe a suferinței pe care nu o vei găsi niciodată la bărbati. Ele au un firesc al dăruirii care seamănă cu bunătatea lui Dumnezeu. Ele dau lumii din jurul lor frumusețe și ajutor. Sunt mereu preocupate să facă ceva. Sunt mereu îngrijorate că cineva ar putea să sufere sau că cuiva ar putea să îi lipsească ceva.
    Iar dacă sunt iubite și protejate, ele aduc pe lume și ne dau tuturor oameni noi, proaspăt veniți pe lume, băieți și fetițe, ca să nu ne împuținăm și să nu dispărem.
    Eu și bărbații ceilalți cu mitraliere în spinare, cu bocanci grei în picioare, plini de cartușe aducătoare de moarte, eram chiar niște caraghioși.
    Noi, printre o țigară și o alergare NE JUCAM DE-A MOARTEA. Femeile acestea care își văd de treabă doar cu o bucățică de pânză la gură, SE JOACU CU MOARTEA.
    PENTRU VIAȚA ALTORA!
    Dumnezeu să le aibă în pază și să le dea sănătate!
    Iar noi, prețuire și dragoste!

    P.S. Nu exagereaza nici un pic si este scrisa si frumos, nu-i asa ?
    Hmm ..si totusi, cum de i-o fi uitat pe biologi, chimisti, biochimisti , microbiologi care ” testeaza, testeaza testeaza ” pentru a depista prezenta „virusului ucigas” in probele biologice ale persoanelor purtatoare sau bolnave ?

    Apreciază

  7. Iosif said

    Apreciază

  8. Iosif said

    Apreciază

  9. Iosif said

    CO VID

    Apreciază

    • RALG said

      D-le IG-nar, vă comportaţi ca un virus, numai că… din covid-ul pe care l-ati luat ca model si caruia va inchinati cu speranta, ati luat doar vid-ul, nu coroana. Sunteti o capsula de proteine, goala, fara niciun continut, fara ADN. Va transmiteti de colo, colo, ca basina-n izmene (pardon de impresie) fara niciun alt (d)efect altul decat cel olfactiv, un iz, un damf, volatil, pe care-l impastie si risipeste cu vântul… Ci mai bine mergeti in parc, dupa melci, dupa ploaie… cu zefirul, cu primavara… si cine stie, poate va trece mahmureala, cu fluturi si cu albine. Bine? Hai, va rog io frumos, in pasi de dans, cu cantec inainte mars. Cu stangul in toba.

      Apreciază

      • Iosif said

        Ok, d-le RA(i)GNAR din vechiul balegar …cvasilegendar.

        Apreciază

        • RALG said

          Domnule, sunteti anost, plictisitor, agasant si fara rost. Vedeti-va domnule de treaba (daca aveti vreuna) si nu ma mai plictisiti cu tâmpeniile d-voastra. Iesiti pe balcon c-o cratita si c-o lingura si faceti zgomot acolo, daca n-aveti stare. Ce-i asa de greu de priceput? Va asigur ca este in primul rand spre binele d-voastra. À bon entendeur, salut.

          Apreciază

  10. Stie cineva sa-mi spuna cum se zice corect: Paflagonia sau Patagonia?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
<span>%d</span> blogeri au apreciat: