(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Ce fel de arcă este țara noastră?

Posted by Arca lui Goe pe aprilie 13, 2020

Ce fel de arca este tara noastra? – articol preluat de pe:

Arca lui Moise

Pe 16 martie 2020 la Aeroportul Otopeni s-a prezentat un cetățean care tocmai se dăduse jos din cursa Madrid – București și care a informat autoritățile că el are coronavirus. A prezentat și un certificat în acest sens, deși semnele de boală erau evidente. Opinia publică din România l-a înjurat, l-a făcut în toate felurile, iar un antrenor român al unei echipe de fotbal din Turcia a declarat la televizor că el l-ar fi călcat în picioare. În avionul de Madrid mai călătoriseră, într-adevăr, peste 60 de cetățeni, care acum riscau să fie și ei bolnavi de COVID-19, din cauza… iresponsabilului emigrant repatriat. Cei mai atenți la detalii și-au pus totuși întrebarea – de ce a mai declarat că e bolnav, după ce reușise să ajungă în țară? De ce nu s-a dus acasă, la ai lui, cum au făcut sute de mii de români repatriați în ultima lună? Un singur lucru s-a comunicat – că deși fusese confirmat cu coronavirus, românul nu fusese internat într-un spital spaniol. La data respectivă Spania avea deja peste 10 mii de cazuri și aproape 500 de morți. Intrase adică în ceea ce autoritățile noastre au numit Scenariul IV, cel în care doar cazurile grave sunt tratate. La noi, primul deces avea să fie raportat abia o săptămână mai târziu, pe 22 martie. Atunci aveam doar vreo sută de cazuri, fiecare pacient era tratat cu atenție și de către media și de către autorități. Și cu ciorbă. Dar și cu atenție. Medicală.

Nu știu ce s-a întâmplat cu românul întors pe 16 martie din Spania, sper să fie bine și sănătos. Mi-a fost clar din prima că omul a recurs la un gest iresponsabil și condamnabil (i s-a întocmit și dosar penal) din cauza spaimei de moarte. Încă o dată, nu spun că gestul său este scuzabil în vreun fel. Dar explicabil este. În Spania nu îl băga nimeni în seamă, nu era un asimptomatic (în comunicatul oficial se spune că avea simptome evidente de boală, probabil avea febră și tușea), așa că omul și-a dat seama că va muri. A căutat o scăpare și, probabil pentru prima dată în viața lui, un român a considerat că ACASĂ înseamnă supraviețuirea.

Reacția opiniei publice din România a fost însă crâncenă. Și n-a fost doar la adresa acelui român din Spania. Sute de mii de români luaseră deja cu asalt granițele țării, fiecare considerând brusc că vor să fie ACASĂ. În ciuda recomandărilor autorităților, în ciuda stării de urgență și a impunerii carantinei, pandemia a produs un fenomen incredibil, greu de imaginat până acum – întoarcerea masivă a românilor în țară.
Sigur, nu s-au întors cei deja stabiliți în occident (câteva milioane) s-au întors cei pe care statistica îi denumește migrație temporară, oameni plecați la munci agricole, în construcții, în menaj și asistență socială (ceea ce italienii numesc badante, persoane care au grijă de bătrâni în special). Sunt oameni puțin calificați, dar sunt muncitori și, cel mai important, încă sunt legați de România prin familia, pe care o și întrețin în multe cazuri, și la care s-au grăbit să se întoarcă, să se refugieze din calea unui soi de sfârșit al lumii.
Cum am reacțonat noi, cei rămași aici? Păi mai întâi cu tot felul de bancuri despre întoarcerea lotului național de alba-neagra, apoi prin mediatizarea excesivă a cazului Țăndărei (după un soi de protest al romilor de la Filiași, mai puțin mediatizat), apoi prin tot felul de glume rasiste în care am extrapolat nepermis anatema de infracționalitate de la probabil câteva sute de cazuri de infractori (întorși și aceia desigur) la câteva mii de români muncitori, poate amărâți, dar muncitori, a căror spaimă de moarte era fie luată la mișto, fie condamnată pur și simplu cu dispreț.

De la cazul românului aterizat de la Madrid a trecut o lună.
Iar acum au apărut două mii de români înghesuiți pe aeroportul din Cluj, hotărâți să plece în Germania “la sparanghel”. Dă-i cu amenzi, comentarii, interpretări… Observați, sparanghel! Nu ceva important, de bază, e sparanghel, un soi de trufă-răsfăț pentru bogații occidentului… Sparanghel-disprețuitor, da! La fel de disprețuitor cum, în urmă cu 20 de ani, au plecat la căpșuni în Spania. Nu roșii, nu cartofi, nimic de bază nici atunci, doar căpșuni!

De ce sunt priviți acești români cu superioritate aristocratică de către opinia publică din România? De ce sunt luați la mișto, priviți cu condescendență, în cel mai bun caz, după ce, acum o lună, au fost primiți cu o lipsă completă de empatie, dacă nu chiar cu ostilitate? Răspunsul scurt, este pentru că suntem proști. Răspunsul lung – pentru că suntem atât de proști, încât putem repeta fără să respirăm aceleași greșeli, la intervale regulate de timp, fără să înțelegem nimic din dramele pe care le trăim grație propriei noastre stupidități. Pur și simplu societatea noastră nu are memorie!

La finalul anilor 90, atunci când s-a deschis Drumul Căpșunilor spre Spania, șomajul urcase spre 15% în România. Mulți oficiali din vremea respectivă au considerat că emigrația e un fenomen pozitiv, pentru că mai reducea din presiunea socială cauzată atunci de prăbușirea fostelor fabrici comuniste. În realitate, un șomaj mare îți arată o dorință mare de muncă, iar acum, după 20 de ani în care țara a pierdut milioane de români cu chef de muncă, noi tot n-am înțeles cât rău ne facem singuri tratându-i cu superioritate sau ostilitate pe cei 500 de mii, poate un milion de români, la care mai putem spera să se întoarcă.

Câți s-au îmbarcat de la Cluj sau de la Iași pentru Germania? Două mii? Cinci mii? Dar încă sunt sute de mii în țară, aici, ACASĂ, în sate mai ales, într-o perioadă în care activitatea agricolă ar trebui să fie în vârf, munca la câmp nu s-a interzis, iar cererea de alimente este în creștere, din cauza restricțiilor transfrontaliere. Hai să ținem de ei! Nu e târziu! Sunt practic toate condițiile îndeplinite pentru ca ei, ai noștri, să rămână, să-și găsească de lucru pe lângă casă, iar nu să-și înfrunte spaima de moarte pentru a lua din nou drumul Occidentului. Eliminarea (temporară sau permanentă) a tuturor impozitelor pe munca agricolă poate fi o soluție, facilități fiscale pentru organizarea logistică a aprovizionării pe lanț scurt, alta, chiar și centrele de colectare a legumelor de care vorbește Băsescu poate fi o soluție în lipsă de altceva. Am scris în trecut numeroase articole în care vorbeam de necesitatea unei perioade-tampon în care statul tebuie să stimuleze sectoarele integratoare de muncă slab calificată (agricultură, asistență socială, construcții, chiar turism), pentru a activa o forță de muncă latentă, aflată aici, pentru a opri emigrarea tinerilor. Acum această forță de muncă de aici, de ACASĂ, s-a dublat probabil. Hai să ne mișcăm!

Când am auzit de cazul românului venit din Spania de frica morții, mi-a trecut prin minte o replică din piesa Arca lui Noe, a lui Lucian Blaga. Am găsit această variantă adaptată pentru tv pe youtube, în care personajul biblic e un țăran care dă faliment construind o corabie al cărui sens nu-l înțelegea nimeni. Arca este și distrusă, în final, de… opinia publică, era să zic. E distrusă de societate, da. Oricum, Noe se salvează în familie, în fața potopului de râsete al concetățenilor săi el proclamând “casa îmi e arcă, iar arca îmi e casă”. Am văzut piesa acum foarte, foarte mult timp (nici nu mai știu când) iar eu îmi aminteam replica de final ceva de genul… „Casa mea, Arca mea!” La momentul în care pandemia izbucnise violent în țările din vest, România era un fel de arcă pentru cei plecați. De aceea au venit ACASĂ. Oare nu suntem acum, fiecare dintre noi, izolați pe arca lui, în casa lui? Cum va arăta lumea după acest potop, depinde mult de fiecare dintre noi. Va fi un nou început? Nu știu. Probabil. Vom putea să dăm un alt curs acestei țări? Dacă vom repeta greșelile trecutului, sigur nu! Hai să facem altfel, de data asta!”

 

36 răspunsuri sa “Ce fel de arcă este țara noastră?”

  1. Apreciază

  2. Apreciază

  3. Apreciază

  4. Iosif said

    Felicitari, d-le capitan (ministru) de (b)Arca lui Ego(e) !

    Apreciază

    • Felicitari ??! Un pic mai devreme „Joyeuses Fêtes” si „Joyeux Anniversaire”, acuma „Felicitari”… Am impresia c-ati luat-o cu parznicul cam devreme. O fi vodka de post dar totusi nu exagerati. Mai bine veniti cu niste AAAE-uri sobre, usoare, dietetice, dar sa fie bio si fara E-uri…

      Sesizez o urma de pizma, in glasul d-voastra. E crestineste? Saptamana asta? Mai stati si d-voastra un bob zabava, si de saptamana viitoare puteti râvni sa avansati in schema pe (b)Arca lui Ego(e), ca capitan de mascote sau chiar prim-ministru. Va pun pile la Mam’Mare (ca ea e tartor la serviciu Personal).

      P.S. Vezi c-a venit si doamna Nostrastella. Du-te si tu si zi-i sarumana, ca nu stii cand ai nevoie de-o vorba buna in aceste circum-stantze complicate.

      Apreciază

  5. Nu mai fă d’astea; am tras o spaimăăăă…
    Că’n miintea mea, nu se pupa nica cu nica. Da’ bine că m’am prins.

    ….
    Alegaţia filozofică(?) de mai sus … Bleah. Pur politică Nimic mai mult.
    Şi nu-mi place moise.

    nici Ăla nici ăsta 😆

    Apreciază

    • Eh, cu acest debut nostrastellian pe Arca lui Goe, s-o mai imblanzi si fiara fioroasa supranumita Iosif, imaginandu-si ca i-a venit perechea si nu s-o mai irosi in zadar, in pustiu, in van si-n desert, prin calå, sperand (nalucindu-i-se) sa-si fi gasit rostul, sensul, scopul, menirea, si mai ales finalitatea si fidelitatea. Merci mult.

      P.S. Vai, nu-ti place nici Moise, nici Guran?!!! Am eu vaga impresie ca-ti place mai mult Eliade si budismul. In fine, politica-ca-politica, important este ca pana la urma Romania aduce pe pandemie si potop a arca, si pe tema asta se poate filozofa frumos, si pe fata si pe dos, in prozute scurte si ultra-scurte, dar numai de la distanta medie (social distance). Apropo, tu ai arca? Nu mi-as mira sa ai arc, ca amazoana. In fine, vacanta bun venit si bun ramas.

      Apreciază

      • Mda.
        Sarcasmul din debutul reply-ului, mi-a provocat oareşce arsuri la lingurică, ce să zic. A mă împerechea (în săptămâna mare, ha!) cu făfăluga greblea e visul vieţii mele, indeed. Aici ai nimerit’o. Altminteri -legat tot de subiectul făfălugă- nu pot să nu laud prinosul libertăţii neîngrădite, oferit pro bono p’această arcă, distinsului berbant. Chapeau. Că n’aşa, n-am vrea vr’un nou Breivik prea curând.

        Mai laud, de mi’e permis, şi răbdarea cu care îi răspunzi; de fiecare dată. Iar faptul că nu’nţeleg de ce, mă face (uneori) să mă întreb -iertare: cine naiba’i nebunu’ în toată povestea… voastră. (:lol: nu-mi place să rămân datoare)
        Să trecem peste asta. Şi peste aia cu Eliade şi budismul.
        Îmi pare că te-alinţi. S’o lăsăm aşa dară.

        … mă’ntrebi de’oi avea cumva arcă?
        De parcă ar fi cine ştie ce treabă! ca să citez din parcimoniosul Ţiriac. Mă faci să şi râd, d-le. Era cân’va o scofală, cred. Oarecum. Azi…mai bine să nu, decât să da. La fel şi cu face_buce’ul (şi chiar face!) lu’ peşte prăjit.
        So. Arcă am. Face buce, ba.

        Dar despre a mea arcă, alt’dată.
        Mai adaug că după Marea Schismă d’acu ceva ani, aşa ”cum se întîmplă cu orișicine a cutezat să tulbure pe contemporani cu visurile și cu scrisul lui” (GalaGalaction), am pus ţoale de privately owned pe Arcă, ş’am andocat hăt, de partea cealaltă a Lunii. La umbră. Şi cum din când în când îmi permit a’mi comanda un Uber Galactic… mai ajung şi pe alte ărci. Bine, acolo unde iese fum şi miroase a barbecue şi s’aud ritmuri bolunde de dopuri de şampanie scumpă.

        Uneori mai iau şi ţeapă (c’aşa’i în tenis):
        fumul pute a creier ars iar ritmurile s’au transformat în pârţuri egocentriste.
        C’aşa’i în viaţă.
        Hai că plec.
        M-aşteaptă şoferul.
        Sau pilotul.. ce naiba o fi.
        Vacanţă şi bun rămas şi ţie.

        PS. la tine miroase bine de tot. iar şampania… Ţuţ, ce mai!

        Apreciază

        • cå la noi pe (b)(z)(h)arca asa este, liberate neingradita la toti, la toate si fiecaruia. La fel si de raspuns si de raspundere, universal valabile, cå noi, de, ca gazde ospitaliere, hoteliere si rabdatoare, suntem (vorba lui Gigi) amfitrioni peste tot pe unde mergem, si pe (b)(z)(h)arca inca si mai dihai, fiind prin urmare, musai, dupa cum ne si cere misia in fisa postului, oleaca mai nebuni, mai prosti si mai nåtângi decat orice zgomot care persista si insista sa fie (acolo) inter-locutor. Incolo nu. Sau da, dar cat de cat mai subtil, inivizibil la prima vedere. Oameni suntem, vorba ceea. Nu esti prima de se mirå. Si probabil nici ultima. Numai sa nu ramai asa: mirå caci e multe emirate.

          Inteleg(em) retinerea de a scoate de sub oboroc misterul co-locatiei naufragiului de pe Ararat-ul arcei tale. Deh, carantina. Astept cu nerabdare momentul in care vei ajunge singura la convingerea ca dl.Goe stie sa pastreze un secret, un regret, un magnet, si vei avea destula incredere sa divulgi secretul arcei tale de proptocol privat. Si noi suntem adeptul neconditionat al dreptului la anonimat virtual in HUVACA (daca stii ce-i aceea HUVACA) cat cuprinde. Pana atunci iti urez periplu(ri) pline de satisfactii, calatorului sezandu-i bine cu drumul. Imi place ca ai o minte care (te) calatoreste. Si, da, mai poftiti pe la noi cand oti avea pofta (adica tu si compania nostrastelliana)…

          P.S. şampanie… Da, da mai sunt cateva lazi prin diverse cotloane prin cala, de felurite calitati, inclusiv Zarea, avem si rachiu, romuri, mastica, gin, tescovina, cognac-uri (Hennessy, Courvoisier, Milcov, albanez… si nu numai!!! ), Tequila Sunrise, cinzano extra dry si cate si mai cate. E pe undeva chiar si o sticla de absint (gasitorului recompense). Te avertizez insa ca pe multe sticle etichetele au fost lipite aiurea, caci lipitorii-degustatori au facut exces de zel si au dat zor sa termine treaba in timp record. Daca vrei sa bei, gusta mai inatai. Daca nu-ti place aftertaste-ul, nu bea, da-i soferului.

          Apreciază

  6. Stely said

    La intrebarea „Ce fel de arcă este țara noastră?” as raspunde ca este o arca in deriva , gata sa se scufunde. Insa , n-ar fi totul pierdut daca am avea la carma ei un Noe vizionar si priceput ,cred ar reusi s-o puna pe val , chiar acum cand s-au suspendat restrictiile bugetare impuse de UE .

    Mai clar iata aici ce spune „mosul ” aici : 🙂

    Traian Băsescu :

    Repornirea economiei! Acum!!!!!

    O repornim o repornim, dar marea problemă este cine cumpără.
    Vrea cineva să cumpere superbul nou model Ford produse la Craiova ? Nu știm.
    Vrea cineva să cumpere acum autoturisme Dacia? Nu știm.
    Vrea cineva să cumpere pompele de extracție țiței produse de americanii de la Lafkin la Ploiești ? Nu știm, mai ales că prețul țițeiului a fost pur și simplu prăbușit de acest virus perfid.

    Dar ce Dumnezeu știm noi acum când s-au suspendat pentru câteva luni toate restricțiile bugetare impuse de Pactul de Stabilitate și Creștere?
    Ce știm noi acum cînd putem împrumuta oricât numai să repornim activitatea economică?

    Uite ce cred eu că ar trebui făcut pentru relansarea economiei, fără să am grija celor de la Ford, Dacia sau Lafkin care au un management suficient de profesionist pentru a reporni singure atunci când vor putea să vândă :

    Aș relansa economia prin finanțarea unor proiecte de dezvoltare.
    Dacă în 2010 UE ar fi ridicat măcar și temporar restricțiile de deficit bugetar, limitele gradului de îndatorare și ar fi dat statelor dreptul de a da garanții de stat fără limite un astfel de program aș fi lansat în câteva săptămâni:
    1.Aș împrumuta 8 miliarde Euro de la BEI și aș relansa proiectul autostrăzii Transilvania. De ce acest proiect ?
    pentru că am proiecte de execuție pe tronsoane de la Brașov până la Borș.
    pentru că sunt viaducte, poduri și tronsoane de autostradă începute și abandonate și care se degradează în lipsa finalizării.
    Licitație? Exclus! Atunci când a fost lansat proiectul, Ministerul Transportului a avut evaluarea prețului pe kilometru calculat de comisia ministerului. Aș actualiza prețul cu inflația, aș adăuga un profit de 10 la sută și aș atribui lucrarea prin negociere directă pe tronsoane numai constructorilor români. Pentru că până la la criză de dragul atribuirii lucrărilor numai firmelor străine distrugând constructorii români, din împrumut aș plăti datoriile statului față de constructori.
    În costul lucrării aș introduce un cost mediu al forței de muncă de 1500 Euro net pe salariat în construcții.
    Aș garanta credite pentru capital de lucru necesar reluării activității IMM-urilor care fac producție de componente necesare contractorilor principali.
    Este singura soluție ca românii care au revenit în țară și au lucrat ca și constructori să rămână în țară.

    2.Aș împrumuta 3 miliarde de Euro de pe piața internațională și aș încredința TRANSGAZ sarcina de a extinde rețeaua de distribuție gaze naturale pentru populație antrenând forță de muncă și comenzi pentru industrie.

    3.Aș împrumuta 10 miliarde de Euro într-un credit sindicalizat BEI/RERD/BM pe care i-aș pune la dispoziția ANIF pentru decolmatarea canalelor de irigații repararea sistemelor de pompare, achiziția de sisteme fixe și mobile de irigații și aș furniza gratuit apă timp de trei ani în zonele afectate de secetă.

    4.Aș împrumuta 4 miliarde de Euro și aș construi 8 – 10 centre de colectare legume, fructe și zarzavaturi pe care le-aș construi în marile bazine legumicole și producătoare de fructe. Cu siguranță aceasta este formula ca și producția românească de legume, fructe și zarzavaturi să ajungă în marile lanțuri de vânzare. Niciodată Hipermarketurile nu vor achiziționa produse de pe marginea drumului.

    Lansarea unui program de asemenea dimensiuni va antrena masiv forță de muncă în mod direct dar și un enorm număr de IMM-uri , firme de transport industrial, companii de transport persoane, firme de catering, capacități de cazare de una două stele/margarete.

    Toate aceste IMM-uri și intreprinderi familiale vor trebui să aibe acces la credite garantate de stat sau credite cu dobândă subvenționată. Nu în ultimul rând, din cele 3,1 miliarde Euro parte din bani vor fi utilizați pentru spitale, plată șomaj tehnic și finanțare IMM-uri.

    Dar nu este suficient. Trebuie să existe bani lichizi pe piață și aici sunt câteva lucruri care trebuiesc făcute și anume:
    1.Banca Național trebuie să asigure lichidități aproape nelimitate pe piață prin:
    a.Reducerea provizioanelor băncilor comerciale;
    b.Prin ce a făcut BCE în timpul lui Draghi și continuă acum Lagard, sau dacă pare mai nobil urmând exemplul Rezervei Federale. Știu că nu place NOBILILOR de la BNR, dar va trebui făcut. Și guvernul și firmele și de ce nu și populația vor avea nevoie să împrumute bani mulți.

    2.Guvernul va fi principalul flămând de pe piață. Va trebui să înceapă prin a împrumuta bani în primul rând de la populație. Vor trebui făcute emisiuni mari eventual cu titluri nenominale și cu drept de achiziție nelimitat. Până la urmă, moral sau imoral și banii de la saltea sunt bineveniți în timp de criză.
    Ce zici Ludovice? Să știi că eu idei mai am. Dar tu…poți?

    P.S . Cred insa ca nu se va gasi omul providential care sa fie gata de o asa asa „constructie” mareata. Adica, cei care sunt desemnati, actualii carmaci ( Orban si Iohannis) nu sunt in stare. Macar de ar avea mintea cea de pe urma sa urmareasca punct cu punct ce propune Train Basescu mai sus .

    Apreciază

    • RALG said

      „un Noe vizionar” !!! – Ce frumos! N-ar fi mai bine un Fat Frumos calare pe un cal nazdravan? Dar ar fi si suficient? Si tara?

      P.S. Parca imi pare rau ca Viorel Padina, Dorin Tudoran si altii s-au pensionat din blogosfera… taman in aceste momente inaltatoare pe care le traverseza tzarisoara noastra, abia iesita din… din…

      8 + 3 +10 + 4 = 25 miliarde. Doar atata? Tii, ce putin…

      Apreciază

      • Stely said

        Cum necum este musai sa existe viziune si curaj privind „repornirea economiei „. Daca nu acum cand ? Din ce se observa, guvernul si presedintele sunt inca angrenati numai in masuri de combatere a gripei pandemice .Nu exista la ora actuala nici o idee de plan care sa dea speranta de inceperea lucrului, macar afara (la soare) in agricultura , constructii etc. Nu zice nimeni sa faca imprumuturi uriase , dar daca tot s-a ivit aceasta sansa de a face imprumuturi pentru proiecte incepute si neterminate, din lipsa de bani , de ce se condesc? Ei fac imprumuturi doar pentru pensii , salarii si somaj ? Normal ar fi ca guvernul Orban si presedintele Iohannis sa faca ce au facut guvernul Boc si Traian Basescu in perioada crizei economico -financiare din 2008. Atunci a fost nevoie de mult curaj , viziune riscand electoral, de altfel. Acum , insa , lumea s-a mai desteptat si ar intelege ca banii trebuie investiti in proiecte de lunga durata. Pensiile speciale abrogate , salariile bugetarilor si pensiile de rand sa fie inghetate, nu micsorate. Asta ar trebui sa se faca in primul rand, guvernul Orban cu sprijinul lui Klaus Iohannis.

        P.S. Pai cam ce ar trebui sa spuna si sa faca in blogosfera, Viorel Padina si Dorin Tudoran, in aceste” momente inaltatoare” ? Va este dor de ei ? Nu va ajunge harjoana cu Iosif ? 😉
        Nu stiu ce sa cred , pare ca d-lui (Iosi 999 unA)este hotarat sa mearga inainte, sa nu cedeze asa cum intr-un sfarsit au cedat rand pe rand cmm, marginalia, bunica , andy etc… Se tine tare si parca de la o vreme abordeaza teme multiple (multidisciplinare) … 🙂

        Apreciază

        • RALG said

          (a) Cred ca repornirea economiei ar trebui s-o faca oamenii, nu partidul, politicienii, tepadusii, lozincarii…
          (b) Uneori mi-e dor de umorul involuntar al conului Dorin si al Abålarului coråbian.
          (c) Iosif se transforma.

          Apreciază

          • Stely said

            a) Pai cum sa reporneasca oamenii economia daca s-a prelungit starea de urgenta ?

            https://www.presidency.ro/ro/media/decret-semnat-de-presedintele-romaniei-domnul-klaus-iohannis-privind-prelungirea-starii-de-urgenta-pe-teritoriul-romaniei

            Vrem nu vrem politicienii (parlamentul)vor trebui sa-si dea acordul pentru prelungirea starii de urgenta , dar pentru altceva nu exista nici o discutie referitoare la ce ar trebui sa faca oamenii sanatosi ca sa reporneasca singuri economia .

            Singura voce care se pronunta scurt si la obiect este tot Traian Basescu : 🙂

            Domnule Preşedinte, este urgent!
            Câteva lucruri care trebuie scrise în Decretul de extindere a Stării de Urgență.
            1.Anularea nerespectării dreptului la viață intimă, familială și privată;
            2.Extinderea timpului de circulație pentru pensionari la 3 ore;
            3.Creșterea masivă a numărului de teste pentru a se evita ca oamenii infectați să moară în casele lor fără asistență medical. Ce fac Vela, Arafat si Despescu prin limitarea numărului de teste este crimă împotriva românilor.
            4.Carantină severă pentru că proporția populației afectate este mult mai mare decât cea oficial măsurată prin prea puține teste.
            5.Accelerarea contractării de împrumuturi pentru relansarea șantierelor de contrucții pe Autostrada Transilvania, pentru punerea în funcțiune și extinderea sistemului de irigații.
            6.Asigurarea de echipamente de protecție individuală și reluarea producției industriale în zone unde nu sunt focare de infecție.
            7.Ridicarea oricărei restricţii pentru actvitatea pe şantierele de construcţii, cu luarea măsurilor de protecţie sanitară pentru muncitori.
            Fără aceste măsuri, menținerea Stării de Urgență necesară în acest moment din punct de vedere sanitar va impinge România într-o situație de criză economică profundă.

            Apreciază

          • Stely said

            Apropo, decat Dorin Tudoran sau AVP , mai bine „nostrastella”. Imi place stilul ei . Imi aduce aminte de o prietena de pe „face buce” , „vacuta ecologica „, ce s-a dovedit a fi un el . De fapt cand se alinta isi spunea Boul Apis. 🙂

            Apreciază

          • RALG said

            Nu ma aventurez sa fac pronosticuri in legatura cu puricii pe care i-ar putea face d-na Nostrastella pe Arca lui Goe, intrucat nu i-am prins inca schepsisul. Stilul d-ei este intr-adevar spectaculos si… înselator (ceea ce denota un personaj cu caracter si persona-litate), dar intuitia ne sugereaza o anumita fragilitate, o timiditate si o gingasie excesiva a personajului, o oarecare vulnerabilitate. Nu cred ca tine la tavaleala. 🙂 Noua ne place de d-ei dar ne place si de Meryl Streep, cu care insa nu avem nicio compatibilitate si nicio afinitate afectiva. Cel putin pana la proba contrara. 😉 Om vedea cum sta treaba cu Meryl Streep atunci cand om ajunge pe la LA, prin zona folclorica a Hollywood-ului, in vreun film nedocumentar de fictiune si reactiune, in regia si scenariul lui Sergiu Nicolaescu si/sau Basarab Nicolescu.

            Apreciază

      • RALG said

        Iv cel Naiv versus Iv cel Parsiv:

        Apreciază

        • Stely said

          Aoleu , tipul a luat-o razna !!

          Dar mai bine sa revenim la Iv-ul nostru de aici :
          Iv cel naiv
          A venit vremea să vedem pandemia, s-o privim în ochi, nu-i așa?

          ***

          Pandemia

          Dacă pandemia ar fi o persoană
          mi-e clar că n-ar fi vreo cucoană.
          Ați observat această eleganță cu care
          dărâmă oamenii zdraveni de pe picioare?
          Cum îi extrage ea discret, făr-un cuvânt
          și-i pune la păstrare în pământ.
          Cât noi visăm la vreun tur pe bicicletă
          ea, pac! a mai băgat un orășel întreg în izoletă.
          Offf! Întotdeauna pare trează
          și vai, cat de rapid se deplasează
          chiar, cum o alerga în rochia ei lungă?
          Cum poate oare să ajungă
          din Wuhan în Țăndărei și-n San Diego
          până să termin de făcut o căsuță din lego?
          Hei, stranie doamnă, îmbrăcată în negru
          cu suflet de om de zăpadă și aer funebru,
          te-ai întrebat de ce stăm cu toții în casă?
          Pentru că nimeni nu vrea să te vadă. Ești hidoasă.

          Apreciază

        • RALG said

          Nu, nu, n-a luat-o razna, asa e el: Lorin Furtuna, pur-si-simplu, fabulous. Când mă uit la Lorin ezotericu, îmi dau seama ce bagatelă minoră avem noi aici pe Arcă în persoana personajului sf. Iosif Blajinul, un surogat ordinar, o miniatură, un rateu. Uneori mă gândesc cu o oarecare obidă la faptul că n-avem si noi un ezoteric din ăsta de anvergura lui Furtună, dar imi trece repede, amintindu-mi de laitmotivul simfoniei ratarii care guverneaza din fundal naufragiul Arcei lui Goe intr-o lume lipstă de Apocalipse adevarate. Asta ne si trebuie de fapt ca mascote: rebuturi, rateuri, mucava, muhaiele, fantoșe. Din acest punct de vedere dl.Greblea, misticoidul cu înlocuitori, este perfect, pur si simplu perfect. Personajul potrivit in piesa potrivită, în teatrul miscator al absolutului fix, pe Arca lui Goe. Dorinta sa nețărmurită de a se lua in seamă si de a fi băgat în seamă, cu orice pret, de a fi lasat sa zburde, sa se manifeste ca comic, il face asa de vivant si de nostim. A uitat si de AAAE-uri si de sfintenii si de tot, a dat-o pe clipuri cu gagici si cu desene animate. Orice numai sa nu fie lasat pe-afara. Ca d-lui îi este frică singur in Univers, fiind nevricos. Am avut noi si alte mascote de soi, dar parcă totusi asa de moțat ca domnul IG-narul n-am mai avut. Vorba ceea, nimeni nu te ia de soț dacă n-ai macar un moț. O mai tachinăm noi cu d-na Nostrella, asa in glumă, dar ceva ne spune ca de fapt dl.IG (mascotă pe Arca lui Goe la vreme de pseudo-potop), isi va gasi adevarata pereche in cală, in persoana personajului CMM-si-alti-cativa, mai ales ca d-lui aduce foarte bine din fata si la profil cu neuitatul Radu Humor (de pioasa amintire), care si d-lui s-a concubinat armonic, la vremea sa, cu celebra noastră CeMeMiță. Pentru cineva ca sf.Iosif care jongleaza metafizic cu atemporalitatea, intalnirea din cală cu d-na Carmen este, a fost si va fi, floare la ureche. La singura ureche.

          Apreciază

        • RALG said

          Astept cu nerabdare poemul lui Iv cel Naiv depre cum va imparti Militia prescura si lumina de Paste. Naiv cum se afla poate vine cu propunerea ca sfintele Pasti sa fie download-ate de pe website-ul patriarhiei si printate 3D la domiciliul enoriasului, iar lumina sa fie transmisa de la Catedrala Neamului cu fascicule laser (directate la un pret modic) catre lumanarile cu fosfor plasate de care drept-credinciosi pe pervazele ferestrelor dinspre rasarit.

          Apreciază

          • Stely said

            Ha, uite ca a venit poemul taman la ţanc ! Intr-un fel ati anticipat ca lumina de Paste si prescura vor ajunge la drept credinciosi ,dar nu prin fascicule de laser de la cineva anume, ci direct de la Dumnezeu .💖

            Ivcelnaiv
            Azi la 20:14 ·

            ***
            Credința

            Economia e atinsă profund, se spune
            micile afaceri mor pe capete
            cele mari se restructurează
            până și
            distribuitorii de dumnezeu pe pământ
            și-au închis birourile
            poate e timpul să ne luăm
            credința direct de la sursă .

            Lumina in suflet si sarbatori fericite va doresc ! 😇

            Apreciază

          • RALG said

            Poate e timpul să ne luăm credința direct de la sursă. De fapt mereu a fost, Si mereu am apelat la intermediari. La furnizorii de iluzii. (…) Ramane de vazut ce facem cu traditiile. Cu obiceiurile. In genere cu repetabilul. Cu irepetabilul nu-i o problema… Nicio problema. Cred.

            Apreciază

  7. Iosif said

    Eu as consulta-O pe Miorita sau pe tanti Mita ! 🙂
    Pe-un picior de plai,
    Pe-o gură de rai,
    Iată vin în cale,
    Se cobor la vale,
    Trei turme de miei,
    Cu trei ciobănei.
    Unu-i moldovan,
    Unu-i ungurean
    Şi unu-i vrâncean.
    Iar cel ungurean
    Şi cu ce-l vrâncean,
    Mări, se vorbiră,
    Ei se sfătuiră
    Pe l-apus de soare
    Ca să mi-l omoare
    Pe cel moldovan,
    Că-i mai ortoman
    Ş-are oi mai multe,
    Mândre şi cornute,
    Şi cai învăţaţi,
    Şi câni mai bărbaţi,
    Dar cea mioriţă,
    Cu lână plăviţă,
    De trei zile-ncoace
    Gura nu-i mai tace,
    Iarba nu-i mai place.
    – Mioriţă laie,
    Laie bucălaie,
    De trei zile-ncoace
    Gura nu-ţi mai tace!
    Ori iarba nu-ţi place,
    Ori eşti bolnăvioară,
    Drăguţă mioară?
    – Drăguţule bace,
    Dă-ţi oile-ncoace,
    La negru zăvoi,
    Că-i iarbă de noi
    Şi umbră de voi.
    Stăpâne, stăpâne,
    Îţi cheamă ş-un câine,
    Cel mai bărbătesc
    Şi cel mai frăţesc,
    Că l-apus de soare
    Vreau să mi te-omoare
    Baciul ungurean
    Şi cu cel vrâncean!
    – Oiţă bârsană,
    De eşti năzdrăvană,
    şi de-a fi să mor
    în câmp de mohor,
    Să spui lui vrâncean
    Şi lui ungurean
    Ca să mă îngroape
    Aice, pe-aproape,
    În strunga de oi,
    Să fiu tot cu voi;
    În dosul stânii
    Să-mi aud cânii.
    Aste să le spui,
    Iar la cap să-mi pui
    Fluieraş de fag,
    Mult zice cu drag;
    Fluieraş de os,
    Mult zice duios;
    Fluieraş de soc,
    Mult zice cu foc!
    Vântul, când a bate,
    Prin ele-a răzbate
    Ş-oile s-or strânge,
    Pe mine m-or plânge
    Cu lacrimi de sânge!
    Iar tu de omor
    Să nu le spui lor.
    Să le spui curat
    Că m-am însurat
    Cu-o mândră crăiasă,
    A lumii mireasă;
    Că la nunta mea
    A căzut o stea;
    Soarele şi luna
    Mi-au ţinut cununa.
    Brazi şi paltinaşi
    I-am avut nuntaşi,
    Preoţi, munţii mari,
    Paseri, lăutari,
    Păserele mii,
    Şi stele făclii!
    Iar dacă-i zări,
    Dacă-i întâlni
    Măicuţă bătrână,
    Cu brâul de lână,
    Din ochi lăcrimând,
    Pe câmpi alergând,
    Pe toţi întrebând
    Şi la toţi zicând:
    „Cine-a cunoscut,
    Cine mi-a văzut
    Mândru ciobănel,
    Tras printr-un inel?
    Feţişoara lui,
    Spuma laptelui;
    Musteţioara lui,
    Spicul grâului;
    Perişorul lui,
    Peana corbului;
    Ochişorii lui,
    Mura câmpului?”
    Tu, mioara mea,
    Să te-nduri de ea
    Şi-i spune curat
    Că m-am însurat
    Cu-o fată de crai,
    Pe-o gură de rai.
    Iar la cea măicuţă
    Să nu spui, drăguţă,
    Că la nunta mea
    A căzut o stea,
    C-am avut nuntaşi
    Brazi şi paltinaşi,
    Preoţi, munţii mari,
    Paseri, lăutari,
    Păserele mii,
    Şi stele făclii!

    Apreciază

    • RALG said

      Daca nu postati si balada mesterului manole, n-aveti ambitie. In franceza. Sau Toma Alimos. Ori si mai bine ati compune d-voastra o balada originala: Balada ductilului Iosif, de Ion Creanga. Ca ce va mai place sa umbalti creanga cu sorcova! Si v-ati cam stricat. Nu mai sunteti Iosif-ul ala de alta data. Sau, vorba portughezului: „Où sont les Josephs d’antan?”

      Apreciază

      • Iosif said

        Cred ca dupa coViD 20, ma las la Vatra Dorne’it sau la Moise ‘ï cu doua punctesi ac cent pe i, si am sa ma reprofilez în domeniul cresterii si îngrijirii mioritelor carpatine, abandonându-le pe cele alpine.

        Apreciază

        • Iosif said

          am sa-mi aDuc cu mine si un câine, ciobanesc alsacian !

          Apreciază

          • RALG said

            Normal, ca prin preajma o sa se afle baciul vrâncean si cel ungurean. In plus, Venea omoara pe Siret, dupa cum a descoperit si Mihail din clanul Sadoveanu (omul cu Baltagul), adica ca in nostra patrie multe silvae sunt. O aduceti si pe Fefeleaga?

            Apreciază

        • RALG said

          Ce fel de oiţe? Oiţele Domnului, sau oiţe ovine sadea? Indiferent cum faceti, tot bine e. Aaaa, din cate stim noi alsacianului nu-i zice ciobanesc, ci viceversa, mioriticul e ciobanesc, germanul e ciobanesc, iar lupul e alsacian. Ma rog, caine sa fie. O sa faceti si branza? Brânzå buna? De burduf?

          Apreciază

          • Iosif said

            Asta cu brânza ati nimerit O, caLa zarurile 666, în calatoria orbanului spre Brailla, deoarece în gimnaziu fiind, (în vacantele de vara un mic eGoe strungar la oi) la sedintele cu parintii, diriginta îi spunea mamei întotdeauna, ca EU sunt brânza buna în burduf de… ciobanesc, însa nespecificînd rasa.

            Apreciază

        • RALG said

          @Iosif – D-le Greblea sunteti mic copil. Iata dovada adevarata, absoluta si atemporal-eliberatoare:

          Apreciază

  8. RALG said

    Apreciază

  9. O lume minunata…

    Apreciază

  10. Stely said

    Ivcelnaiv

    ***
    WW3
    Pune-ți pe tine
    armura prin care nu trece panica,
    înarmează-te cu știri reale și optimism,
    păstrează-ți dușmanii la o suliță distanță
    iar prietenii și mai departe,
    fii gata să pleci în recunoaștere
    o dată pe săptămână, până la piață,
    trimite, când poți, o scrisoare electronică
    alor tăi, să știe că ești, să știi că sunt,
    apoi, curaj!
    Aruncă-te în tranșeele canapelei
    deschide netflixul și luptă
    cu inamicul ăsta invizibil
    numit plictiseală.

    Apreciază

    • RALG said

      Sper ca la un moment dat dl. Ivcel Naiv sa revina la tematica sa obisnuita (dragostea) si sa depaseasca fixatia pentru corona vi. Vad ca insista lumea pe ideea de plictiseală. Poate unii chiar s-or plictisi (noi unul nici vorba de vreo plictiseală), dar cred ca multi mimeaza plictiseala asa din snobbism, ca sa se sub-inteleaga ce activitati complexe, exotice, rafinate si ce anturaje sofisticate aveau ei inainte de pandemie. Celor care chiar s-or plictisi (comparativ cu mai inainte vreme), ar trebui sa li se aminteasca cu delicatete ca plictiseala nu-i nici pe departe cel mai rau lucru care ti se poate intampla. Ipohondria, stenahoria si fandacsia, de ex., sunt mult mai rele. Fereasca Dumnezeu.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
<span>%d</span> blogeri au apreciat: