Vizitatorul

Desi acum poate parea prea putin verosimil (iar de acum incolo va fi din ce in ce mai putin verosimil), a existat pare-se, candva, un comentator, special, unic si irepetabil, care-si facuse obiceiul sa viziteze Arca lui Goe si sa o rabde, reconstruindu-i, cu „materialul clientului”, sensurile, intelesurile, vorba, dintr-o perspectiva intotdeauna consistenta si foarte originala, aparte, oferindu-se ca interlocutor, ca ofranda, ca partener (de suferinta), fara pretentii si fara asteptari. Un vizitator cat o arca intreaga si inca mai mult decat atat. A venit, a stat, s-a manifestat, o vreme, si a plecat fara nicun protocol, fara niciun tam-tam, ilustrand practic, firesc, natural, intr-o maniera simpla si admirabila, ideea libertatii virtuale depline, in acest spatiu al Arcei lui Goe (care altminteri s-a dovedit a fi fiind multora extrem de constrangator, in ciuda clamatelor  promovari ale deplinei libertati de expresie, impresie, opine, drept de replica…). Nu cred sa fi reusit nimeni altcineva sa fie (pe Arca lui Goe), mai liber decat a fost si a ramas INTJ, nici macar asa din cand in cand sau vreodata. Am stiut la vremea respectiva foarte putine despre concretul persoanei care genera personajul, omul (spre deosebire de marea majoritatea a celorlalti pe-trecatori pasageri pe punte) nepromovandu-se aproape deloc pe sine, fiind d-lui – domnul Goe (un veritabil domn Goe) cu cel mai mic Ego cu putinta. Egoul sau, de o cumintenie se de o educatie desavarsita, il asista tacut, retras, aproape inexistent, in felul in care isi guverna relatia cu Arca lui Goe, cu dl.Goe, si cu fiecare dintre ceilalti domni, doamne si domnisoare Goe aflati in petrecere pe punte, INTJ impunandu-si cu o neverosimila usurinta detasarea si nepasarea suverana fata cu alterarile egoice care se strecurau inevitabil in discutii, aduse (inadins sau din imprudenta) de catre ceilalti. Acum nu mai stim nimic nici despre concretul persoanei si nici despre abstractul si/sau de continuarea personajului INTJ. Existenta sa de odinoara pe Arca lui Goe pare un fapt din ce in ce mai putin verosimil, la fel precum multe din replicile sale propuse aevea in sectiunea comentariilor libere din Hyper-spatiul Universului Virtual Anonim Clandestin si Amator arondat Arcei lui Goe. Ideile teoretice referitoare la exprimarea virtuala in deplina libertate, alaturi de care compåtimim (împreuna, cu totii) pe Arca lui Goe au o relevantå mult diminuatå în absenta ilustrarilor practice oferite candva, simplu si natural de catre dl. INTJ. Nu este insa nici singurul si poate nici cel mai important motiv din cauza caruia ni-l amintim pe INTJ, si pentru care-i simtim lipsa. Ii transmitem virtual, indiferent unde s-ar afla, salutari cordiale impreuna cu ganduri si urari de bine. Vom reda in continuare, in ordine cronologica inversa, urmeale trecerii lui INTJ pe Arca lui Goe. Pentru inceput ultimele mesaje ale lui INTJ, postate la sfarsitul lui 2016 si inceputul lui 2017.

INTJ said

ianuarie 13, 2017 la 9:41 pm e
nu zic … doar ca citind „Este necesar să apăsăm trăgaciul sau o facem din dorinţa de a ne justifica existenţa?” mi-am amintit de Karellen („Childhood’s End'”, Arthur C. Clarke) care-l intreaba pe Milo: „Consciousness, Milo, is a community of minds. Each exists in the other’s thoughts. Rachel exists in your consciousness as if she had never left. You still love her, you still feel her, so what has changed?” iar continuand cu „Mai departe, apăsam pentru că este mai simplu şi mai la îndemână decât să explicăm, să ascultăm şi să conversăm?” mi-am amintit un dialog din acel film.

* * *

INTJ said

ianuarie 13, 2017 la 6:55 pm e

He Never Died (2015)

on topic: tinand cont ca avem doar o viata nu-i ironic cat de greu ne e s-o traim si pe asta?

* * *

INTJ said

decembrie 26, 2016 la 5:45 pm e

tinand cont ca acu’ trei zile s-a implinit o luna de cand am vazut certificatul de deces al sotiei, ieri a decedat altcineva din familie si maine ar fi fost ziua de nastere a mamei mele (care a murit acum cinci luni) … eu unul nu pot decat sa va urez tuturor (celor care mai arunca cate un ochi pe aici) multa sanatate si un an nou fericit.

* * *

INTJ said

noiembrie 10, 2016 la 8:34 pm e

@Dl.Goe – ce va face sa credeti ca nu vor mai fi „surprize” pana-n ianuarie? a fost cumva mama prostilor bolnava (aka temporar incapabila sa dea nastere pe banda rulanta) si eu (ca un alt prost ce sunt) n-am auzit? sau nu mai e valabil „the show must go on” (indiferent despre ce show am discuta)? oh well, e timpul sa ma intorc la ale mele: „viata (mai ales cea umana) e nepretuita … iar medicamentele/tratamentele o demonstreaza”.

* * *

INTJ said

noiembrie 22, 2016 la 1:10 am e

„Closing Time” … mda, acum, dupa „if we only live once, i wanna live with you„, altfel suna „if we only die once, i wanna die with you” …

* * *

INTJ said

noiembrie 22, 2016 la 12:59 am e

„Nu toţi suntem făcuţi să educăm naţiunea.” … adica eu sunt.
„Şi să avem mereu dreptate.” … adica eu am.
„Numai smintiţii au mereu dreptate.” … adica (din moment ce am mereu dreptate) sunt (si eu) smintit.

eu sunt prost care implicit nu educa natiunea si poate ca tocmai de aia as fi ales mai degraba formularea: „Nu toţi sunt făcuţi să educe naţiunea. Şi să aiba mereu dreptate. Numai smintiţii cred ca au mereu dreptate.” … iar mai departe as zice ca dl. Plesu, dupa ce-si da singur cu firma-n cap, bate doar in fanii infocati.

* * *

INTJ said

septembrie 13, 2016 la 2:16 pm e

cu (multi) ani in urma am ajuns la concluzia: people who love you think they have the right to do things to you. apoi m-am intrebat: do you love yourself?

* * *

INTJ said

septembrie 13, 2016 la 6:58 pm e

da, pe langa multe alte interpretari, (in contextul comment-ului meu) nu-i de ignorat nici interpretarea indemnului biblic … dar eu am comentat (stimulat de „Putem fi liberi şi alături de ceilalţi.„) zambind la gandul ca nici macar singuri nu stam prea bine cu libertatea, daramite atunci cand bagam si pe altii-n ecuatie.

„Once upon a time, I, Chuang Chou, dreamt I was a butterfly, fluttering hither and thither, to all intents and purposes a butterfly. I was conscious only of my happiness as a butterfly, unaware that I was Chou. Soon I awaked, and there I was, veritably myself again. Now I do not know whether I was then a man dreaming I was a butterfly, or whether I am now a butterfly, dreaming I am a man.” … pana aici ok. de restul („Between a man and a butterfly there is necessarily a distinction. The transition is called the transformation of material things.„), eu unul, nu mai sunt atat de sigur … si prin urmare e foarte probabil sa aveti mare dreptate cu enuntul din paranteza.

* * *

INTJ said

septembrie 13, 2016 la 6:18 pm e

„Ne suntem noua insine perfect indiferenti. D-voastra? … si eu.

* * *

INTJ said

septembrie 13, 2016 la 7:11 pm e

(in cazul in care n-aveti drepate cu paranteza,) mai degraba: ne-om fi intalnit pe (mai multe) poteci ale mintilor ratacitoare. 🙂

* * *

INTJ said

august 12, 2016 la 1:59 pm e

hmm … eu nu-s geniu da’ banuiesc ca e posibil (sau probabil?) ca Einstein sa fi avut si el ganduri de genul: I generally feel like an alien among my own species. Or in my own body. … iar daca da, ma intreb: oare unde s-a oprit (cu gandul)?

* * *

INTJ said

august 12, 2016 la 4:56 pm e

comentariul anterior e primul din ultimele nush-cate-luni. textul si comentariile link-ulului am presupus ca (macar) va vor amuza … din moment ce, conform specialistilor mentionati de dvs., exploratorul singuratic e foarte inteligent.

ref. la inteligenta si socializare, britanicii (se pare ca) au uitat un mic detaliu: orice teorie neconfirmata/nevalidata e doar un vis frumos … un fel de ego-trip cu valoare ce tinde spre zero (d.p.d.v. al ratiunii). asta ca sa nu mai zic ca au uitat si de „inteligenta emotionala” … chestia aia pe care cica o ai si daca esti prost de dai in gropi sau daca ai creierul spalat „mai alb decat alb” cu Dero localizat/modic.

„Correlation does not imply causation” … da’ se pare ca multi inca n-au auzit de asta.

(va urma? poate)

Primele comentarii ale lui INTJ pe Arca lui Goe dateaza din 2011 (pe cad arca avea doar un anisor vechime). Se intampla pe acest „topic”: Cât trăieşte un blog?

Un alt exemplu (poate bun de urmat) din colectia comentariilor lyu INTJ: AICI: @Dl.Goe – no problem: de mai multi ani incerc (la modul general) sa scap de nevoia de feedback-ul care mi-a fost inoculata. Nu pot spune ca am reusit sa scap 100% de ea … da’ vreo 90% tot am eliminat. asa ca, oricine poate (aka d.p.m.d.v. e liber) oricand sa ignore orice semn al existentei mele (iar in caz ca nu poate, imi spune si voi face eu tot ce-mi sta in putere intru rezolvarea existentei mele problematice) … deoarece, pe de alta parte, asta sporeste (tot d.p.m.d.v.) valoarea oricarei eventuale interactiuni. in alta ordine de idei: mi-a placut ca idee alegerea „Mistretul cu colti de argint” … desi, imo, in tolba mea doar sageti de pai exista (hm … poate c-ar trebui sa le umezesc, sa nu cumva sa ia foc, datorita frecarii cu aerul, in zbor spre tinta).