(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Ce (să) (ne) (mai) (pre)facem (?)

Posted by Arca lui Goe pe octombrie 26, 2020

Open topic


Photo by Jarod Lovekamp on Pexels.com

Articol aflat in faza de concepere si redactare… dupa o idee originala in curs de re-nastere. Pentru moment pro-pun un motto: „Va spun: „Nimeni nu este original.” – si v-o spun desi stiu ca sunt lipsit de originalitate in aceasta privinta„.

P.S. Orice idee, sugestie sau contributie originala oferita in vederea crearii de continut in acest open topic va fi realmente apreciata, intr-o maniera eventual originala. A se revedea Căutarea tonului – Nichita Stănescu.

Update (ti-mid)… Trece zi dupa zi si nimic. A trecut luna si articolul råmâne in faza de concepere si redactare… dupa o idee originala in curs de re-nastere. Probabil ca (dupa atat timp) nimeni nu se mai asteapta la vreo continuare. Nici macar eu. Devine incet, incet, din ce in ce mai indoielnic c-ar fi fost preconizata efectiv vreo atare continuare a mirarii despre „Ce (să) (ne) (mai) (pre)facem (?)”. Poate ca de fapt asta e(ra) tot, un prilej de a comenta si de a face bascalie pe seama lipsei de originalitate a altora, care se mai si incapataneaza sa produca continut (pardon de cacofonie). Ceea ce , dupa cate se poate vedea in subsol, se si intampla cate un pic si din cand in cand. Totusi, din cate imi amintesc o idee de continut originara a existat din capul locului, doar ca nu reuseste deloc, deloc sa-si gaseasca contextul aici, acum… Ceea ce ma intriga si nedumereste este faptul ca exista un numar oarecare de vizitatori obscuri, muti, anonimi, invizibili, neidentificati si necunoscuti (materie intunecata) care vin aici zilnic, pårând a verifica ceva, nu se stie ce. Intamplarea ma pune pe ganduri si ma face sa ma intreb (retoric) daca ar trebui sa ma rusinez pentru ca-i pun pe drumuri degeaba. Daca or sa mai tot vina, probabil ca va trebui sa pun ceva pe masa, indiferent cat de lipsite de originalitate si unicitate ar vor fi fiind retetele culinare ale bucatelor oferite. Iar daca nu, nu. Sau da. La urma urmei poate fi ispititor sa stai de vorba cu mutii. Tineti aproape ca se filmeaza.

Alt update (vi-guros). Se pare ca asteptarea mi-a fost cumva ras-platitå. Am primit (in spam) un plic inchis , cu mentiunea, „Scrisoare deschisa pentru dl.Goe”. Am ars de nerabdare s-o citesc si am citit-o, fara sa ma dumiresc spontan si/sau deplin in legatura cu vreo originalitate sau unicitate a continutului livrat in proza si intitulal: „Calatorie initiatica. File de jurnal”. Dupa ce ma dumiresc oi incepe sa postez fragmente, spre atentia prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe. Deocamdata ex-trag la suprafata un fragment minuscul:

„In acea dimineata am intrat ca de obicei in baie si m-am uitat ritualic in oglinda. Nimic demn de semnalat. Eram tot eu. Eram eu. Imaginea nu era extrem de clara, presupun ca din cauza aburului e pe oglinda, dar totusi suficient incat sa ma pot recunoaste. Cat de cat. Totusi, in ciuda blazarii si lipsei mele de interes si curiozitate de care ma lasasem cuprins in ultima vreme, ca masura terapeutica, in acea dimineata, am simtit o mica emotie, o mica neliniste, si dorinta de a ma vedea un pic mai clar. Am sters aburul de pe oglinda, dar imaginea nu s-a limpezit. Mi-am mijit ochii. Tot nimic. Mi-am scos ochelarii din buzunarul pijamalei, mi i-am asezat pe nas si am privit in oglinda. Omul din fata mea facuse la fel. L-am privit mai cu atentie si brusc mi-am dat seama ca ma intrecusem cu gluma neglijand zi dupa zi sa-mi iau portia de elixir. Am intins reflex mana dupa sticla de elixir din dulapior, decis sa indur gustul amar al acestuia, si sa-mi iau portia pentru o saptamana intreaga, ba chiar ma decisesem spontan sa repet zilnic operatiunea, pentru o luna, doua, astfel incat sa reusesc sa ma restaurez cat mai curand, inainte de intalnirea cu colegii, pentru aniversarea unui numar de ani (parca zece?) de la terminarea liceului. Nu mica mi-a fost surpriza cand am constatat ca sticla de elixir era goala. Am inteles deodata de ce copiii-mi erau iarasi in scoala primara (fusesera la gimnaziu), si de ce nevasta-mea era iarasi adolescenta. Eh. Am sorbit cu nesat ultima picatura de elixir de pe fundul sticlei, dulce ca mierea, inviorandu-ma instantaneu, apoi m-am spalat pe dinti, planuind sa-mi sun spiterul si sa comand o sticla noua de elixir. Apoi ziua m-a absorbit. Spre seara…

82 răspunsuri sa “Ce (să) (ne) (mai) (pre)facem (?)”

  1. Stely said

    @RALG
    Am asteptat povestea in proza scurta cu emotiile trecute si aduse in actualitate dupa revederea filmului „Nemuritorii”. Marturisesc ca am inceput sa vad filmul dar neavand nici o emotie, m-am lasat pagubasa. Sonorul (mai ales) mi-a stricat orice dorinta sa-l vad pana la capat. Plus de asta am alergie la filmele romanesti din perioada comunista . Si nici acum, ce sa mai ma „pre-fac” ,nu ma prapadesc dupa filmele romanesti, desi pe Cinemagia vad ca sunt notate destul de bine . Habar nu am de ce…
    E adevarat ca sunt si eu in pana de inspiratie, ca de altfel toata lumea bloggeristica . Vad ca si doamna „adorebelecom” cam trage mâta de coada. Tooot astept sa vad ce-i cu „Ingerul negru.” Cine o fi , ca nu are nici un nume . Necuratul sau coronavirusul ?

    P.S. Nu m-a cucerit „Carbon modificat” si dupa ce am vazut vreo trei episoade l-am abandonat, Insa am vazut cateva seriale usurele dar atragatoare . Unul (o miniserie)despre o sahista geniala si frumoasa (Gambitul damei ) si inca unul de trei sezoane a 13 episoade – Jessica Jones. Acum sunt in cautare de alte seriale, dar cam la fel. E adevarat ca tematica filmelor este in conformitate cu strategia „corectitudinii politice” si nu- mi place ideea: femei de toate varstele , rasele mai dure decat barbatii in afaceri, in lupte grele, in sport, la sah, in cosmos pe navete spatiale etc…. Nu e film in care sa nu aiba ca personaje politisti/e de culoare , avocati. cosmonauti etc , si musai sa fie si cativa (cateva) homo .

    Apreciază

    • RALG said

      De aceia vin si va zic… acordati o sansa si acestor doua seriale: (a) Better call Saul si (b) Breaking Bad. In orice ordine (cronologica). Serios.

      P.S. Probabil ca p-roza lipsa la Nemuritorii se va regasi intr-un mod suptil pe acest Open Topic, de va fi sa vie si sa fie… Cat priveste filmele romanesti (pe alese, mai ales cele vechi sau foarte vechi) cred ca singura lor sansa este sa fie abordate in cheie nostalgica prin transport la localitate… Privite doar din prezent, fara niciun scurt-circuit inspre trecut nu au nicio sansa… (ceea ce este valabil si pentru cele starine… La urma urmei cine se mai poate extazia la Casablanca, sau la Pasarile lui Hitchcock, fara o acceptatå decadere catre timpul primei vizionari?

      P.P.S. D-na Adore mi-a spus (asta-vara) ca toamana se numara bobocii, si ca d-ei vara nu doarme (si nu scrie), ci se documenteaza in vederea confectionarii bobocilor… Se pare ca o sa cam intre cu ei direct in iarna mizerabila… tot in puf si fara pene… 🙂

      Unde gravitatia e mai mare timpul se scurge mai lent… sau invers… (n-ar fi si asata o tema de reconciliere precum cea ratatå cu cuantica)? Cam ar fi… Dar cine are mai timp de asa ceva, acuma de cand cu penuria asta de gravitatie… pe o asemenea imponderabilitate? Mai nimeni. Poate doar Sorin Cucerai… (sau proDoc).

      Apreciază

  2. Înțeleg că ce era de spus s-a spus deja. Învârtim mereu aceleași istorii, dar poate contează, măcar puțin, felul, maniera în care le învârtim. Cine vrea să fie original? Calea bătătorită e cea mai ușoară.

    Apreciază

    • De unde crezi că știu cine-i Heisenberg? Serialul (Breaking bad) m-a tinut cu sufletul la gură și cu ochii roșii până la ultimul episod. E un reproș pe care-l fac serialelor care „te prind”. Scad productivitatea muncii.

      Apreciază

    • RALG said

      Cred ca problema e mult mai adanca si mai complicata decat (a)pare… De vrut toti vrem sa fim originali, unici si autentici, dar in zadar (intrucat, vorba, ‘ceea, nimic nu-i nou sub soare, nici macar „manierele de invartire”, si nici dincolo de soare, si nici in soare nu-i altfel; nici macar soarele nu-i ceva nou… Cei mai norocosi dintre noi gasesc cate un colt de lume si cate un public adecvat in care nimeni nu stie inca (nici chiar noi insine) ca ceea ce spunem sau facem noi s-a mai spus, s-a mai facut, s-a rasuflat… Si daca reusim sa ramanem in acest soi de paradis destul de multa vreme (pana sa nu (par)vina vesti din lume, vesti de-mascatoare), atunci se poate spune c-am castigat partida. Cine nu, nu. Dar macar exista o sansa. Ce se fac insa cetatenii universali, care traiesc in infinit, si care astfel n-au sansa izolarii unui astfel de colt de rai, ei stiind bine ca indiferent ce-or spune si ce-or face, s-a mai spus, s-a mai facut, s-a mai vazut, s-a mai auzit? Ce? Ii paste (oare) iremediabil blazarea si greatza existentiala de tip sartrian? Sau tristetea lor le poate oferi (ca lui Nichita) sansa de a-i auzi pe nenascutii caini, pe nenascutii oameni cum ii latra. Pe raza municipiului Giurgiu. Sau in Dogville.

      Sper ca ai vazut sau vei vedea si Better call Saul. Nu?

      Apreciază

      • RALG said

        Greata – rezumat:”Scrisă sub forma unui jurnal întâmplător găsit de un editor, Greaţa ne relatează, în parte, perioada petrecută de Antoine Roquentin în imaginarul port francez Bouville, acolo unde, după o îndelungată călătorie în Indo-China acesta se retrage pentru a finaliza biografia unui anume Rollebon, politician din secolul al XVII-lea. Motivul pentru care Roquentin începe să scrie acest jurnal este pentru a înţelege mai bine starea de anxietate şi greaţă care-l acaparează uneori şi pentru a defini mai bine relaţia dintre el şi lucrurile din jurul său, lucruri care par a se fi schimbat imperceptibil de la un moment dat. De la sentimentul abia insinuat ce părea să fie la începutul romanului, greaţa devine tot mai puternică, întinzându-se şi cucerind totul în jurul său, inclusiv lucrurile în care obişnuia să găsească în trecut linişte ori plăcere. Nici amintirea fostei sale iubite nu-i dă pace, iar relaţiile sexuale pe care le întreţine cu o anume Françoise nu fac decât să-i sporească acest sentiment. Singura persoană care pare a-i fi cât de cât aproape este Autodidactul, un individ pe care Roquentin îl compătimeşte sincer pentru stupiditatea şi naivitatea sa, Autodidactul nefăcând nimic altceva decât a încerca, în tentativa sa de-a deveni, cândva, scriitor, toate cărţile – fără niciun fel de discriminare – din biblioteca oraşului. În ordine alfabetică. Înconjurat de-o lume tot mai alienată, încercând să găsească un sens în orice, chiar şi-ntr-o simplă piatră, Antoine Roquentin cade victimă propriilor sale gânduri, gânduri care-i prezintă o realitate modifică, strâmbă, o realitatea în care, oricât de mult ar încerca, nu se regăseşte.

        Impresii:
        Poate una dintre cele mai bune şi profunde cărţi care au fost scrise vreodată, Greaţa te izbeşte încă de la primele pagini prin negativismul său aparent şi prin spleenul faţă de tot şi toate. Greaţa lui Roquentin este una cât se poate de reală şi nu este neapărat rezultatul oamenilor sau a societăţii în mijlocul căreia trăieşte, este rezultatul existenţei însăşi.O existenţă sufocantă prin inutilitatea sa şi care , prin imensitatea sa, te striveşte şi văduveşte de sens. Întrebările pe care le ridică Sartre prin această carte sunt întrebări existenţiale pe care fiecare dintre noi ar trebui să şi le pună şi, în funcţie de capacitatea fiecăruia, să le găsească un răspuns. Însă Roquentin pare pierdut în această căutare, pentru el gândurile au o mai mare importanţă decât lumea, gândurile dându-i lumii un sens, răspuns la care pare a şi ajunge în final. Sentimentele sunt atât de intense şi atât de bine redate încât nu li te poţi opune, nu poţi scăpa de greaţa, de conştientizarea existenţei, ce încet, încet, îţi cuprinde membrele, îşi deformează gândurile, scena violului, scena imaginării acelui viol, fiind un exemplu în acest sens. Neapartenenţa, găsirea ori inventarea unui scop, privitul dincolo de obiecte, refuzul, anxietatea, povara, greaţa şi nu în ultimul rând speranţa, toate sunt redate în această carte, toate îţi găsesc o formă de exprimare. Sfârşitul, reprezentând în sine o formă de salvare, o formă de-a te salva prin ceilalţi, de-a exista prin ei, vine ca răspuns la toate neliniştile şi întrebările personajului principal, un răspuns deloc universal, ci profund subiectiv: noi suntem cei ce acordăm un sens, un scop, vieţii noastre, însă nu putem fi salvaţi din faţa neantului decât prin ceilalţi.

        O carte care, dacă sunteţi suficient de slabi, vă poate salva, iar dacă sunt suficient de puternici vă poate arunca într-o depresie de care să nu mai puteţi nicicând scăpa.”

        Apreciază

        • neamtu tiganu said

          nu stiu daca in epoca corona o asemenea literatura ar fi potrivita.,,, ca si asta conteaza, epoca. Pe vremea impuscatului se citeau mult carti de calatorie, pt ca nu puteam calatori, ca acum, deci poate astea ar fi cele mai potrivite, in jurul lumii in citeva saptamini, sau, vino mindro sa te iau in balon.

          Apreciază

          • RALG said

            asadar cårti de håulituri… gen hop-si-asa pe curu lelii – cantec ostasesc…

            Greata lui Sartre insa, desi monumentala, intr-adevar ca nu se preteaza prea usor in cam nicio epoca anume a vietii… fiind mai degraba o carte care merita sa fie citita postum. Sau (poate) la vreo epoca de euforie exgerata (de exemplu in luna de miere)… intrucat d-voastra nu traversati momentan niciuna dinte aceste ere, se pare ca veti rata cu gratie Greata… Dar, daca tineti mortis sa cititi Sartre (ceea ce noi unul va re-comandam cu caldura), cred ca n-ati gresi deloc daca ati citi o scurta piesa de teatru: Cu usile inchise. Aia in care ii scapa lui Sartre zicerea devenita proverb: Infernul sunt ceilalti. Piesa e scurta si usor de citit. Se incheie intr-o nota foarte asemanatoare cu cu cea in care se sfarseste romanul „Femeia Nisipurilor” de Kobo Abe… ambele situatii ilustrand artistic dependenta de infern a fiecaruia dintre cei care ajung sa fie contatminati de acest viciu. Daca n-ati citit sau vazut piesa „Cu usile inchise”, sunt sigur mie-n-suta ca o sa va placa. Despre lectura Femeii Nisipurilor (o nefasta) n-as garanta ca v-ar putea induce extazuri literare, intrucat (printre altele) e (prea) japoneza. Iar d-voastra prea german. M-ar mira sa va incumetati la o asemenea aventura. 🙂

            Cat priveste co-vidul cos-mic sa nu exageram cu intunecarea… In lucrarea de referinta a unui reputat terapeut prin umor (Cornel Udrea) numita „Obiceiuri de nunta la cangurii schiopi” exista un descantec de deochi in contra virusurilor: Mai virus prea virulent, omul e mai rezistent, caci poseda o constiinta si in tzeasta multa stiinta… Prin urmare daca nu „Femeia Nisipurilor” atunci macar despre Obiceiuri de nunta la cangurii schiopi va puteti face o idee aici. Mai ales ca, dupa parerea mea, Cornel Udrea cam aduce nitel la stil si pistil cu scriitorul Mihai Calomfirescu. Si nu, nu e ruda cu Elena…

            Apreciază

  3. Stely said

    Oglinda , oglinjoara , cine este cel mai destept si mai destept din tara :

    Dan Bitman care si-a exprimat revolta faţă de măsurile de restrictie cu privire la pandemia de gripa covid-19 , facandu-i prosti pe cei care sunt de acord cu ele, sau cel care ii rasunde cu dedicatia de aici ?
    Dan Teodorescu

    Eşti deştept şi ştii că nu-i nicio pandemie;
    Morții sunt făcuți din pix, la mişto, se ştie.
    Dar problema e că nu-s toți deştepți ca tine.
    Ţara e plină de proşti (foarte proşti) ca mine.
    De-asta te rugăm, în cor, să porți şi tu mască.
    Ce să-i faci, atâta poate mintea noastră flască.
    Dar dacă tot eşti deştept, hai, mă, fii şi bun!
    Mai ales că nu e mult până la Crăciun.
    Fă o faptă bună, pentru proşti, de sărbători:
    Poartă mască! Îți vom fi recunoscători.
    De vei fi privit, de un alt deştept, cu silă,
    Zi-i că te-a rugat un prost şi că ți-a fost milă.
    Nu-ncerca să ne explici, că e inutil;
    Suntem proşti; nu merge nici direct, nici subtil.
    Nu te mai certa cu noi, că te afectează.
    Pân’ la urmă, ştii cum e: cel deştept cedează.

    Dar acesta care nu l-a rabdat inima sa stea deoparte si sare in apararea primului ?

    „Mihai Mărgineanu sare în apărarea lui Dan Bittman, după ce cântăreţul şi-a exprimat revolta faţă de măsurile luate de autorităţi cu privire la pandemia de COVID-19. Mărgineanu spune despre solistul Holograf că este un om deştept, care a demonstrat tot ce avea de demonstrat şi-i numeşte „oi” şi „proşti” pe cei care l-au criticat pe artist pentru declaraţiile anti-mască.”

    https://universul.net/mihai-margineanu-ii-numeste-oi-si-prosti-pe-criticii-lui-dan-bittman-cand-un-om-ca-el-vorbeste-orice-destept-din-romania-ar-trebui-sa-asculte/?fbclid

    Apreciază

  4. Stely said

    Dar in disputa de aici , cine are dreptate ?

    Cel de aici care spune :
    „Pentru a prosti oamenii, șarlatanul Daniel n-are nevoie de matematică, nici de logică – o dă direct, ca o strigătură pentru vitele ce le păstorește: ascultați ce vă spun, fiindcă a interzis pelerinajul la moaștele Sf. Dimitrie în octombrie 1989, comunismul a căzut peste câteva luni. Post hoc, ergo propter hoc – după, deci, din cauza. Carevasăzică, așa o să pățească acum și guvernul la alegerile din decembrie. „Dumnezeu nu se lasă batjocorit!”, a mai cuvântat pescarul de oameni cu prostovolul.”
    Mai mult aici :

    https://republica.ro/satana-in-sutana

    Sau cel care ii de replica pe masura, ba si mai mult dupa parerea multora :

    „Credința în Adevăr (nearticulat), credința în Hristos mărturisit de Biserica vie, reală, neidealizată, dar nici strâmb imaginată de simplii gazetari eșuați în vedetism, această credință ne va dărui claritatea și frumusețea morală ce ne vor salva și ne vor înălța dincolo de “bâlciul deșertăciunilor” în care diavolul cu chip de om cumsecade, cap limpede, omniscient și neobosit justițiar ne invită permanent să trăim. Pe unii chiar cu un suspect și, desigur, vremelnic succes.”

    Aici intreaga ştire:

    Reacția purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, după criticile lui CTP la adresa BOR: “Să ne rugăm pentru acești jalnici campioni ai fentării adevărului”

    Apreciază

  5. Stely said

    Dar despre ce spune Papa Francisc , aici ?

    „Papa Francisc a catalogat pandemia de coronavirus drept ”o doamnă numită Covid care face mult rău”, punctând încă o dată că măsurile de precauție sunt obligatoriu de respectat pentru a nu permite virusului să se răspândescă. Nici Suveranul Pontif și nici consilierii săi n-au purtat însă maști la audiența care a avut loc la Vatican.”

    https://www.digi24.ro/stiri/externe/papa-francisc-a-numit-pandemia-de-coronavirus-o-doamna-care-face-rau-si-si-a-cerut-scuze-ca-nu-se-poate-apropia-de-public-1392200

    P.S. Tocmai ce am primit mesaj de Alerta (avertizare) prin telefon de atingerea a ratei de incidenta de 3,5/1000 de locuitori confirmati cu coronavirusul nou , intrand astfel in scenariul rosu . Pazea , vine vine … 😰
    Sunt totusi bucuroasa ca mi–am rezolvat cat de cat problema de sanatate.

    Apreciază

    • RALG said

      Cum adica „cat de cat”?

      Situatiile acestea exceptionale, fie ca se intind pe o durata mai mare de timp (precum pandemia), fie ca se produc la punct fix (precum decapitarea profesorului din Franta), au darul sa releve lucruri interesante si despre societate si despre indivizi si despre noi insine, sau sa confirme si consoloideze ceea ce stim stiam sau doar banuiam. Pentru Arca lui Goe, care este trup si suflet de partea libertatii de exprimare depline, transparenta spontana oferita de aceste situatii exceptionale, care prinde si societatea si indivizii cu fundul gol (si si cu capul gol) este un efect pozitiv, intrucat stimuleaza exprimarea libera si spontana, scapand momentan de presiunea auto-cenzurii si auto-controlului, prinse nitzel cu pantalonii in vine (sau cu poalele-n cap)… Dupa cum bine ati ilustrat si auto-ilustrat in exemplele oferite cu cunoscuta marinimie. Drept pentru care va multumim, urandu-va totodata insanatosire deplina si grabnica…

      Apreciază

      • Stely said

        „Cat de cat ” inseamna ca mai exista niste etape pana la finalizare . Am traiat cu impresia ca voi muri cu dantura intreaga si nevatamata , insa fara sa-mi dea de veste m-am trezit cu o gingivita care ,desi luata din pripa cu tratamente si interventii la stomatolog , nu s-a sinchisit sa dea niciun pas inapoi , ba si mai mult m-am trezit dintr-o data cu un abces periodontal de toata frumosetea . La ora actuala s-a rezolvat cu abcesul si cu gingivita , dar se va vedea dupa radiografie daca interventiile facute pana acum vor fi de ajuns. La suprafata se vede bine si frumos, dar din ce am inteles s-ar putea sa mai trebuiasca alte interventii pana la finalizare, adica sa mor totusi cu dantura intacta. 😁 Am pauza de o luna .

        Apreciază

        • RALG said

          Uneori „dentistii”, si mai ales ortho-„dentistii” exagereaza, nitel… ca sa faca si ei un ban cinstit…

          Apreciază

          • Stely said

            Asa este . Ai impresia ca nu se mai termina . Am intrebat de vreo doua ori „cat mai dureaza”. Mi-a raspuns ca putin , dar putinul acela mi s-a parut ca a durat extrem de mult . La sfarsit i-am spus doctoritei zicerea aceea a lui Albert Einstein ? precum ca „o ora petrecuta in compania unei fete dragute trece mult mai repede decat o ora petrecuta pe scaunul unui dentist.“ Ei bine , as fi putut sa inlocuiesc „ora petrecuta in compania unei fete „cu o ora petrecuta pe Arca lui Goe … 🙂
            Asta fiindca ati adus deunazi vorba despre o anume reconciliere . Mai bine spus, aici :”Unde gravitatia e mai mare timpul se scurge mai lent… sau invers… (n-ar fi si asta o tema de reconciliere precum cea ratatå cu cuantica)?

            Apropo despre „cea ratata”, mie mi s-a parut ca , dimpotriva . Oare as mai fi in stare sa particip asa cum am facut la tema respectiva ? Imi amintesc cat de frumos ati comentat despre timpul care nu exista si de ce simtim, totusi, ca imbatranim etc Am sa merg maine sa caut comentariul , poate pornim reconcilerea … 🙂

            P.S. Am inceput deja sezonul trei al serialului recomandat de dvs , ( Better call Saul ) Imi place foarte mult . Nici n-am simtit cand a trecut timpul…
            PPS. Cu privire la originalitate . Va mai amintiti de disputa petrecuta pe blogul lui AVP”despre „pictorul gunoier”? Ei bine , de catva timp (mie) imi staruie in minte , nu stiu de ce. 😔 Hopaa , a murit un drac : astazi (29 0ctombrie ) a fost ziu lui. Sa-i zic, deci , ca in vremurile” bune”, La multi ani.

            Apreciază

          • Da, ii urez si eu impreuna cu d-voastra, la multi ani cu sanatate, cu inspiratie si illuminare din belsug… Vad ca s-a tinut de planul planuit si a adaugat un „cant” „nou” cu planeta ou.

            Apreciază

          • Stely said

            M-am intors fix la locul( spatiu, timp , informatie ) unde stiam ca exista chestiunea despre timp si am adus comentariull promis. Iata-l :

            Dl.Goe sai
            aprilie 8, 2013 la 7:50 pm
            Faptul ca moartea nu exista (pe care l-am mai promovat pe Arca lui Goe) este, cred, doar o consecinta oarecare a faptului ca timpul nu exista. Timpul este literalmente o marime imaginara, totalmente inconsistenta, un defect de perceptie si interpretare a creierului uman.

            Stely said
            aprilie 8, 2013 la 9:17 pm
            Chestia ca timpul nu exista ,ca este „un defect de peceptie a creierului uman ” , nu pot s-o inteleg oricit as citi desre asta Cum se poate explica faptul ca trec anii ,imbatrinim , totul in jurul nostru este altfel decât cu un an in urma ? Cum sa fie numai o perceptie , când eu simt vizibil efectele trecerii timpului ?
            Daca timpul este imaginar inseamna ca si spatiul , caci nu pot exista unul fara altul . Nici noi si nici Universul !? Am inteles ca este un defect al creierului nostru .Asta din cauza ca nu putem sa vedem decât in trei dimensiuni (ele fiind mai multe , dar invizibile ). As vrea sa scapam de „defectul” asta , pentru ca imi este inca teama de moarte , chiar daca spun „stiintificii „ca ea nu exista. Pai ce, lor nu le este frica de moarte ? Eu cred ca vom sti numai cind vom ajunge pe lumea cealalta. 🙂

            Răspunde

            Dl.Goe said
            aprilie 8, 2013 la 9:57 pm
            Nu cred ca frica de moarte are vreo legatura cu moartea. Frica din noi isi gaseste cele mai felurite pretexte de a se manifesta asa ca nu avea cum sa rateze sa inscrie pe lista pretextelor consistente tocmai „iluzia” aceasta numita moarte. Tot ceea ce ne poate inspaimnta nu se poate intampla decat in viata. Nu in moarte. Murind nu ne-am putea trai moartea, suspendandu-ne trairile. Cred ca am fi cu totii castigati daca ne-am evalua spaimele incercand sa le intelegem adevarata natura. Moartea ca „entitate” gandiata, este o intamplare banala, lipsita de orice dramatism. Daca e sa se intaple ceva dramatic in vecinatatea mortii, tot in viata se intampala, in interiorul clipelor vietii, viata celui ce „moare”, vietile celor care-l asista… Moartea aduce foarte bine cu prabusirea intr-o gaura neagra, o cadere etena, cu viteza luminii, in care altii (observatorii) ne vad cazand, prabusindu-ne inghititi, in timp ce pentru noi, „timpul”, ingheata, incremeneste… traim vesnic in clipa aceea de asteptatre de dinainte de moarte. In acea clipa avem „timp” pentru toate, sa observam universul, si sa-i asteptam „oricat” pe ceilalti, pe observatorii care ne vad morind. Din perspectiva aceea, ei ceilalti, ne ajung din urma instantaneu, in „no time”. Dinspre noi, cei incremeniti in asteptare, „timpul” lor se scurge fulgerator.

            Da, totul este altfel decat in urma cu un an, dupa cum totul este altfel la Paris fata de Bucuresti. Faptul ca sesizam schimbarea nu inseamna ca timpul ar exista. Timpul este doar felul in care percepem, pe rand, diferitele fatete ale universului, o carja jalnica a mintii noastre, de animalute umile, felul in care ni se reda Universul intamplat deja. Timpul este felul in care distingem intre gradina asta pe care o vedem acuma si aceea pe care o avem (tot acum) in amintire, o alta gradina care continua sa existe imperturbabila „in acel timp al ei”. Timpul in sine nu exista, este doar masura relativa a schimbarilor pe care le sesizam observand universul. Iar schimbarea este efectul unei singure cauze: dilatarea spatiului. Timpul este modul prin care percepem faptul ca spatiul naste spatiu, dilatandu-se, ca fiecare unitate primara de spatiu, fiecare celula elementara de spatiu naste alte celule, intr-un ritm constant, care nu presupune timp. Iluzia timpului provine din aceea ca ca fiecare noua celula de spatiu naste celule, in paralel cu fratii ei, dand senzatia unei sporiri, in baza unei ratii geometrice. Tot ceea ce se intampla in univers este stric si nemijlocit legat de aceasta dilatare, inclusiv iluzia timpului si a sagetii acestuia in directia gradientului entropiei. Spatiul este singurul lucru care exista realmente. Materia este doar o imperfectiunea a spatiului, o abatere a acestuia de la netezime, iar timpul nu exista, nu are nicio sursa. Ceea ce sta sa ni se intample ni s-a intamplat deja. In sens conventional am si murit. Doar ca nu stim (inca) nimic despre asta. Nu inca. Spaima poate fi rezultatul acestei dezinformari. dar… cred ca pana la urma, lui „Memento mori” ii este oricand preferabil: „Obliviscaris ut vos mos mori” – un aforism oarecare de-al dl.Goe. 🙂

            Răspunde

            Stely said
            aprilie 8, 2013 la 10:25 pm
            Multumesc pentru raspuns . La cât de frumos , convingator , stiintific , filozofic , psihologic ,cuantic etc. ati scris , mai ca imi vine sa zic : „sa vine moartea caaaa .. .” .Ââââuuuu !! 🙂

            P.S. De fapt sunt mai multe dar m-am gandit ca ar trebui sa aiba oarece fluenta(coerenta) pentru o mai buna intelegere .
            Am perceput demersul meu ca pe o veritabila calatorie in trecut pentru a revedea locul unde am incercat „reconcilierea profanului” ce (vai) inca sunt cu fizica cuantica,
            De fiecare data cand ajung pe-acolo am sentimentul ca cele intalnite ( topicul in sine, mai ales) sunt , dupa modul cum au fost redate , un poem veritabil.
            Da, mi-am adus aminte fiindca ati adus discutia despre „Planeta Ou,”ca chiar ati promis o alta scriere despre ” planeta ou ” dar in viziunea d-lui Goe . Ei bine, eu cred ca v-ati tinut de promisiune.

            Apreciază

          • Interesanta discutie am avut acum sapte ani de vesnicie…despre timp si inexistenta acestuia. Dar iata ca timpul a trecut si Nimic nu s-a schimbat. Nimic oricum nu se schimba niciodata (ca fiindca e imuabil)… In mod evident pentru Nimic timpul nu exista. Pentru lumina iarasi timpul nu exista (t=0)… Pentru Totul timpul nu exista (t=infinit) si, pe cale de consecinta (!) nici pentru rest timpul nu exista… Cu sau fara voia si/sau/in/existenta lui Dumnezeu. In fine, sa traiasca sa mai dea…

            I-am scris amicului nostru un mesaj aniversar dar, dupa cum ii e felul, nu l-a ingaduit la lumina. Il redau aci, mai la vale…

            @AVP – La multi ani cu sananate, inspiratie si iluminare din belsug… cu prilejul aniversarii zilei tale de nastere si a zumzetului apodictic auto-oferit ca ofrandå si ca o frondå pe blogul tau de la Corabia. Cand (vreodata) o sa fi mai putin arestat de formå (sechestrat de-a dreptul in forma ca formå de auto-adulare literara) si mai dispus sa abordezi fondul (astazi, ca si ieri, un simplu pretext de a-ti etala forma „și-ntreaga-ti poesie emergentă din limba ce va rămâne, oricum, în Turnu Babel, pe vecie” (sanchi, nimic vesnic), poate ca s-or gasi iarasi prozatori de ocazie care sa saza la sezatoarea ta si sa se întreacå, în treacåt, in vorbe de duh despre nimicul care se discerne… in poezia ta de vorbe… Dar pentru asta ti-ar trebui, printre altele, si un curaj pe care nu-l ai… curajul simplitatii, curajul nestiintei, curajul de a nu-ti mai inchipui ca cenzurarea altor vorbitori iti poate da ceea ce nu ai. Absenta acestui curaj te lipseste de sansa aflarii a ceea ce ai de fapt, si de care vei fi pana la urma de/posedat prin nestiinta. Ai numai si numai ceea ce accepta ceilalti ca-i avea. Cititorii. Restul sunt inchipuiri. Noi unul credem ca in preocuparea ta pentru Nimic se gaseste Ceva. Pacat ca nu vom afla niciodata ce.

            Pana la episodul viitor (des-cântul de la majorat), iti urez inca o data la multi ani cu sanatate pe planeta de pamant cu ou si cu otzet.

            Apreciază

          • am si un al doilea mesaj retoric in asteptatre (spre in/validare) pe blogul de la Corabia, al colegul de virtualitate A-VePe (caci altminteri cum sa-i spun?)… Acesta:

            Arca lui Goe Says: Comentariul tău așteaptă moderare.
            31 octombrie 2020 la 6:16 PM

            Alelei mai Viorele, pe unde or hålådui adulatorii tai de alta data? Pe unde or umbla ei prin lume (fara sa-ti stie de nume) alde Adrian Merfu, C-M-Mecu, Stely, Golmund, Sorinii (Ilieșiu & Cucerai), Tismaneanu, Grebu si alti asijderea care se repezeau sa muste aerul, lundu-ti partea in luptele tale cu Chiriac, ma rog, cu Chiriac, cu dumnealui, cu toata lumea, inclusiv cu Secu si Statu (paralel), cu serviciile, cu fostii si cu viitorii (Niki Manolo y compris)??? Unde au disparut toti acestia mai Viorele mai? Ce le-ai facut (dragutzule) de i-ai indepartat? Ah, mon ceapist colectivist, i-ai cenzurat. Le-ai taiat mustiucul. Le-ai luat abuziv dreptul de a da din buze, si ei, cuminti n-au vrut sa-ti mai råspunzå. Iata ca ai in sfarsit (tot) ce ti-ai dorit: dreptate deplina si liniste desavarsita, inclusiv de ziua ta, celebrata in solitudine cu câte o omleta de pamant, si si aceea re-incalzita, la intuneric (intunericul umbrei soarelui clo-ci-toare)… Clocotitoare liniste, lugubru silentium.

            In rest ce mai faci, måi Viorele måi? Ce mai zici? Cum o mai duci cu sanatatea, cu familia, cu urbea, cu destinul? Ce se mai aude prin Corabia profunda? Tot mai tragi nadejde (ca spânul de barbå si mosul de babå) c-o sa iei premiul Nobel (sau cå macar o sa ti se cuvina de drept si refuze pe nedrept) pentru pace, fizica si literatura, pe aratura? Nimic? Nimic, nimic? Asa esti de re-dus la tacere, la biserica? Dupa cum bine zicea prietenul nostru comun (adica ordinar), dl. Neamtu Tiganu, destinul este soarta noastra, ceea ce este valabil si pentru povestea lui AVE-pe. Iar de dl.Abålaru nici nu mai vorbim, ca ne cenzureazå de nu ne vedem (in zona comentariilor publice), iar despartirea ne fiind aproape, de interogatoriu nici nu poate fi vorba (ce poftesti mai musiu se amânå, iarasi, sine die sau macar cat timp se umfla, universul de, care cica se dilata, cand cainii latra si ursul merge (dar pe mult pe loc)… Hai, ramai sanatos (sau macar asimptomatic) si sa auzim de bine. De tine, de mine si de toata lumea.

            P.S. Nu-ti mai spui cum ma cheama (nu trebuie), ce-ti pasa?, ma cunoaste conu Zaharia, de la Certocratia (retras si el in fildes si os)… Vorba e, eu admirator, cu cine compatimesc literatura de Dunare corabiana, admirabila, sublima am putea zice? Cu Agamitza Dandanache? Asa tradare? Fie, daca asa taci mneatale bibicule, care le stii pe toa(n)te. In fine, traisca-ti regimul curat constitutional si muzica. Tonul la cantec, cu stangul in toba, si cu dreptul in palnaeta ou. Uuuuu.

            Re-amintim si altora ca daca mai are cineva mesaje cenzurate (la Corabia sau aiurea), acestea pot fi salvate la vedere pe Arca lui Goe (Goeleta L’esperance), ce le va purta de-a pururi pana-n panzele albe. Cu „Toate panzele sus” dupa cum bine zice si prietenul nostru Dorin Tudoran, „romancierul” de odinioara ca hidalg alb pe blogul sau cerocrat de poet decadent, dizident si decrepit, actualmente inexistent. Vivat. Sau Radu. Humor. In fine, sper ca s-a inteles ideea. 🙂

            Apreciază

          • Stely said

            Marturisesc ca la prima citire ,cel de-al doilea comentariu nu mi-a picat prea bine, vazundu-mi numele printre „adulatorii” de odinoara ai lui AVP , alias Viorel Padina. Poate din cauza ca sintagma „adulatorii ” , resimtita ca o ironie usturatoare , mi-a displacut foarte mult. Insa , dupa ce am recitit textul m-am linistit . Asta intrucat m-am vazut in compania unor domni de valoare intelectuala mult mai mare decat mine . Daca si ei s-au pacalit cu „datul din buze ” ( ca niste fraieri , zic eu) fiind mai apoi banati (cenzurati) adica alungati , atunci sa ramana asa. Faptul ,insa ,ca ati tinut neaparat sa-i mai infigeti dupa atata timp cutitul in rana, m-a cam mirat si in acelasi timp m-a facut curioasa sa intru pe blogul lui pustiu (e adevarat) si mai apoi pe pagina de facebock, unde (surpriza) am putut sa intru fiind deblocata . Asa am putut sa citesc si cantul XVII al Planetei Ou , dar si comentariile , desigur ,la fel de sarace in continut . Si da, a tinut neaparat sa semnaleze aparitia d-lui Goe, iata :lipsa de feedback a publicului meu cititor (eu presupunând, în mod oarecum hazardat, c-aș avea pe-al nostrum nat un public dedicat, în afara lui @goe al lu mboe securistrigoe, trolu-mi irevocabil certificat, cct 🙁, care văd că tocmai a revenit la vechea-i gaură din gard, fiind oprit acolo de Akismet, cățelușa blogului meu, ce-l terorizează pe micul teleleu, chit că ea nu e, de regulă, un cățeluș rău…) nu mi se mai pare, zic, absența feedback-ului amic, atât de izibitoare, după constatarea înmărmuritoare că aproape nimeni dup-aci (cu excepția unui friend, care s-a exprimat de altfel telegrafic).

            P.S. Deasemenea ,cu ocazia aceasta am gasit o stire destul de interesanta, care sincer m-a bucurat . In sfarsit , lui Viorel Padina i s-a recunoscut statutul de scriitor, si nu numai . Vedeti aici de ce „nu numai „:

            Casa de Cultură a Municipiului Iaşi „Mihai Ursachi”
            Ieri la 10:57 ·

            Din cei 12 scriitori premiați în lunile Noiembrie 2019-Octombrie 2020 doar unul va fi ales Scriitorul Anului. Juriul celei de-a V-a ediții este format din: academicianul Nicolae Manolescu – Președinte, Daniel Cristea-Enache, Carmen Gabriela Gheorghișor, Ioan Holban, Mircea Mihăieș, Vasile Spiridon și Răzvan Voncu.

            Vă prezentăm Scriitorul Lunii Septembrie 2020: Viorel Padina, pentru reeditarea, la Editura Cartea Românească, a originalului volum de poezie Poemul de oțel, la aproape trei decenii de la prima ediție.

            Viorel Padina s-a născut – cu numele real Viorel Abălaru – la 29.10.1950 în Gura Padinii (Gura Padina, în „Charta Romaniei Meridionale”, de unde pseudonimul), județul Olt, într-o familie de vechi pescari de pe Balta Potelu. Liceul teoretic la Corabia (1969) și Facultatea de Drept la București (1979. De la absolvirea facultății și până la pensionare (2016) a fost consilier juridic la mai multe întreprinderi din orașul Corabia, unde locuiește astăzi.
            Între 1990-2002, publicistică în print, în special la revista „Calende”, o parte din aceasta adunată pe blogul „Publicistica de hârtie”, dar și în „Tableta din hyperspatz”, „Hiperspatz patrol” și „Viorel Padina”. A publicat mai multe cărți, printre care un volum de proze scurte („Puiu’ la cenaclu”), unul de fabule („Aesopus altfel spus”) și o traducere „pre limba lui Emin” a străvechei Shir Hashirim, opuri ce așteaptă să fie tipărite în lumea editorilor care vor binevoi s-o facă.

            Camelia Chesler
            Chiar dacă e un firicel de nisip, e dintr-un munte!
            Felicitări! Cred ca intr-o zi Universul, care nu iubește dezechilibrul, va restabili armonia.

            George Tudor
            De la Severin, la Corabia – lopatezi o tira si-ajungi.
            Imi placu asta, ” dintr-o familie de vechi pescari”. Păi, la Dunăre, toți îs din vechi pescari, care cu undiță care cu prostovolul…
            Bine că facusi pace cu academicianu’, vere! Da’ vazusi ce pace facu Dinescu cu Academia? Ajunse boier oltean, din cirnatar fierbinte.

            PPS . George Tudor acesta , nu cumva este scriitorul care posteaza cu nick-ul „Inima rea „?

            Apreciază

          • RALG said

            @Stely – Merci pentru efortul pseudo-bibliologic si cvasi-bibliografic pe care l-ati intreprins pe ruta Arca lui Goe – Corabia de pe Dunare – Pluta de pe Facebook si inapoi, dovedind inca o data deprinderi inegalabile de neobosit arhivar virtual. In mica auto-biografie a maestrului (compusa de d-lui insusi in persoana), care biografie are asa in general un haz aparte, formula „s-a născut – cu numele real Viorel Abălaru … într-o familie de vechi pescari de pe Balta Potelu”…este de-a dreptul monumentala… famile noua, pescari vechi. B-arca fiind a saracului care n-avea lotca lui… Ca cireasa pe tort ar fi de remarcat ca poetul lunii septembrie, nascut in octombrie (precum revolutia din octombrie celebrata in noiembrie)… este premiat (cu titlul de scriitorul lunii) pentru niste isparvi de acum trei decenii… si acelea in mare parte pre-scrise (ca orice infractiune expirata dupa o oarecare vreme)… nu pentru vreo fapta personala de-a „scriitorului” comisa in respectiva luna Septembrie, luna in care poetul n-a comis nimic literar, ca de altfel nici in lunile anterioare, insirate de-a lungul celor trei decenii scurse de la epoca de otel si pana in zilele noastre. Fiecare luna, o luna noua. Nicio luna plina. Any way, felicitari cordiale lui Viorel Abalaru scriitorul lunii, premiatul perimat, fost consilier juridic la mai multe întreprinderi din orașul Corabia, unde locuiește (si) astăzi. Imbucurător ca macar omul e bine mersi, reusind sa-si conserve cu sfintenie hazul, stilul si apucaturile… aratandu-se neschimbat. De-a dreptul incremenit a înmărmurire din cauza „enigmaticei” absente a feedback-ului cititorilor si exegetilor fata cu cantul poetului. Adica ca d-lui, in loc sa zica merci providentei, pentru absenta retoricelor suliti din fragilul trup amorf al cantului lunilor octombrie (dedicate cu atata marinimie de catre poet lui insusi, unicul), se apuca sa se mire de ce nu lauda nimeni „capodopera” si/sau „artistul”, de parca „capodopera” ar merita (vreo) atentie si/sau ca „artistul” n-ar merita sa fie ignorat. De caracter nici nu mai vorbesc. Mirarea aceasta a d-lui face toti banii comediei corabiene, facandu-l pe dansul si mai unic. Unic in sensul de singur, pe blogul de la Corabia… ca in rest e plina lumea de de-ai ca Viorel.

            Apreciază

          • Stely said

            Mă bucur încă, amical și profesional, că în urmă cu un an am convins Colegiul Director al Editurii Cartea Românească să reia publicarea cărții tale „Poemul de oțel”, așa cum mă bucur pentru faptul că după apariția primei ediții a „Istoriei critice a literaturii române”, vorbindu-i marelui critic de absența ta din monumentala ediție, mi-a cerut volumul tău de poezie pe care mi-l dădusei tu cu o dedicație mai mult decât flatantă. El credea atunci că această cărțulie era singura ta contribuție poeticească. I-am vorbit de blogul tău și de toată activitatea ta feisbucistă. S-a bucurat că ai continuat să scrii. Mi-a cerut de asemenea volumele de poezie ale unui alt absent important, poetul Miron Cordun,. Si tu și el ați apărut comentați în „Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc”, din 2014 și apoi în ediția definitivă a „Istoriei critice…”, din 2019

            Din ce am inteleg o mare parte din contributie a asa zisei impacari cu criticul Nicolae Manolescu si reeditarea Poemului de otel, o are acest vechi amic optzecist (Calin Vlasie) care a tinut neaparat sa faca anuntul pe pagina lui de pe facebook , exact de ziua lui.

            Ramane de vazut cat de multumit va fi AVP, stiindu-se faptul ca este greu de multumit si de impacat , crezand ca ceea ce i s-a oferit i se cuvine din plin si ca este prea putin din ceea ce merita. Vom trai si vom vedea in curand (6 noiembrie)reactia lui oficiala ,cand va avea loc , banuiesc, festivitatea acordarii titlului de „Scriitor al lunii septembrie ” si posibil cel de „Scriitor al anului 2020”. Asta numai daca va fi prezent la festivitate , deoarece se fereste ca de moarte sa iasa in public. Oricum , consider ca introducerea lui in „Istoria literaturii romane pe intelesul tuturor” si , daca va fi, in editia” Istoriei critice …” precum si celelalte evenimente sunt realizari destul de importante in viata lui de pana acum . De aici incolo am inteles ca are mari asteptari pentru publicarea pe hartie si a celorlalte scrieri. Dar m-as mira daca va fi curand.

            Apreciază

          • RALG said

            @Stely – Foarte frumoasa interventie ati avut, din cel putin cateva puncte de vedere, dar in special ca investitie emotionala. Incercarea d-voastra de a-l uni pe AVP poetul (cel de acum 35-45 de ani), cu AVP (autointitulatul) rege al hiperspatiului (cel din ultimii 30 de ani) intr-o singura si rotunda entitate este o imensa provocare… n-as intra in detalii. Faptul ca interventia d-voastra se regaseste nu pe Blogul de la Corabia ci, culmea, pe Arca lui Goe, denota o multime de semnificatii vizavi de personajul cu pricina. Pe o scara de la 1 la 10 cat de probabila vi s-ar putea parea aparitia unui comentariu al d-voastra, cu un mesaj precum cel de mai sus, pe blogul lui AVP? Aproape ca orice discutie despre AVP si ipostazele sale poetice, literare, virtuale, se goleste de sens din cauza defectului capital al omuletului lui Gopo, defect materializat, printre altele, in practicarea cenzurii si in ne recunoasterea dreptului la libera exprimare a nimanui altcuiva decat sine insusi.

            Care ar fi fiind celelalte scrieri in legatura cu care exista asteptari in privinta publicarii pe hartie? Exista?

            Apreciază

          • Stely said

            @RALG,
            Daca ziceti dvs ca „interventia” mea a fost frumoasa nu pot decat sa ma bucur, insa , numai daca o spuneti cu sinceritate si nu cu ironie fina. Spun ironie , intrucat ati introdus in context ideea de”investitie emotionala”. Va asigur ca singurele investiii au fost numai timpul si energia pe care le-am consumat pe pagina de facebook, a lui Viorel Padina, cu citirea celor cateva comentarii, precum si a acelui nou „cant” din asa zisul poem „planeta ou.” Cele mai multe emotii pe care le am in blogosfera sunt cele investite aici , pe Arca lui Goe . Sunt emotii (trairi) veritabile , din toata gama posibila (de la agonie la extaz , cum s-ar zice). 😊😂🤩😮😯😔😕😲☹😰😳😵 …

            Prin urmare, faptul ca am intervenit cu acele comentarii la adresa ” prietenului ” nostru comun , se datoreaza postarilor dvs refuzate de el , cel care si-a pastrat nealterat obiceiul de a va bana orice i- ati scrie pe blogul lui. Postarile acelea, in care dvs insusi ati investit emotii, spunand aceasta deoarece imboldul de a posta pe blogul de la Corabia ,dupa atata amar de vreme, a venit (zic eu) din dorinta de a-i transmite ceva . Sunt sigura ca chiar daca nu v-a publicat postarile , le-a citit cu atentie . Pot sa intuiesc si gama de emotii resimtite de el. Mie, insa ,in prima instanta, cand am citit comentariie dvs, mi-a fost mila de el, intrucat stiam ca oricat ar fi fost de orb , nu se poate sa nu vada ca cele scrise de dvs sunt cat se poate de corecte ( adevarate )dar ca unele dintre ele sunt dureroase si, din piatra sa fie, sa nu-l doara . 😦

            Abia dupa ce am citit a doua zi (pare -mi-se ) anuntul despre „scriitorul lunii septembrie ” apoi comentariul lui Calin Vlasie , m-am bucurat . De ce ? Nu ai cum sa nu te bucuri cand stii cat de mult si-a dorit in toti acesti ani , sa -i fie recunoscut plenar statutul de scriitor. Eu nu sunt ranchiunoasa, precum neamtu tiganu sa ma dezic de el cu vorbe de ocara si mistouri , desi candva i-am acordat atentie si chiar admiratie pentru dizidentul care a fost si pentru ceea ce scria /scris . Daca nu mi-a mai placut modul de a fi al lui (ca om , ca blogger, pe undeva si ca scriitor) am incercat sa-i spun cu sinceritate . Cand am vazut ca nu mi-a luat in seama parerile si ca , dimpotriva, ma huleste fara rusine , am plecat de pe „corabia”lui si dusa-am fost. Acum n-as putea sa mai scriu nici o vorbulita pe blogul lui. N-am putut sa-i scriu nici macar fellicitari sau „la multi ani de ziua lui. Si nu ca as avea vreun motiv anume , ci doar ca ar parea fals (formal ) orice as fi scris .

            Apreciază

          • RALG said

            O fi existat vreo mica doza de ironie dar in principal am vorbit „la propriu” mentionand frumusetea interventiei in contextul investitiei emotionale (emotii nu neaparat pentru ci despre AVP si , nu in lultimul rand despre Arca lui Goe si mai ales despre Stely in curgerea personajului printre corabii, arce, goelete, plute si alte ambarcatiuni virtuale)…

            Desigur ca si mie unul m-ar placea ca AVP sa capete cat mai multa popularitate, notorietate si atentie din partea unui public cat mai larg si mai divers… din cel putin cateva motive anume… pe care omit sa le mentionez explicit 🙂

            Apreciază

          • Stely said

            Aici o festivitate (cam anostă ) de unde se vede cum aproape toată lumea prezent s-a” pre-facut” :

            Apreciază

          • Ati vazut? Cine citeste Arca, ia aminte, ia notite, deduce sfaturi si le (si) pune in practica? Cine altcineva decat batrana CMM, trollul nostru de lux de odinioara. Beneficiari? Stimabilul AVP si blogul de la Corabia care s-a trezit din senin cu o urare aniversara (remarcata finutz, si clan-destin, de catre destin-atar) si si cu o foarte micuta (embrionar-rudimentara) tentativå de recenzie literara pe poem, ignorata discret (dar consistent) de catre maestru. Comentariul d-nei Mecu si raspunsul d-lui Padina, pe blogul de la Corabia, este un pas mic pentru om (uletz), dar un pas mare (asa in general), pentru HUVACA ideala. Cine stie. Poate ca va ger-mina discutia, spre o noua inforire de vorbe de duh, libere de constrangeri, moderari si sicane… sau nu. Dumnezeu cu (u)mila sa parere. Caci, si sper sa fiu in a-sentimentul d-lui Iosif cel Luminos, s(tå)pânul incontestabil a toate aspectele si dimensiunile perceptiei rational-sentimentale, si Dumnezeu are dreptul deplin la opinie, parere, exprimare… Cam cat fiecare din noi, plus cat noi toti la un loc, plus restul pana la in-finit. Zic. Si cu mine deodata sper sa zica cu totii. Zici?

            Apreciază

          • Stely said

            Iar aici „cuvântul” de pe facebook al premiantului lunii septembrie de unde se poate observa cat de multumit a fost, plus link-ul de la sfarsit de unde puteti vedea ( cine este interesat)momentul „0” ale inceputului „investitiilor emotionale” in cele doua ambarcatiuni virtuale , „blogul de la Corabia ” si Arca lui Goe, ale nik-ului Stely si, de ce nu , ale celor doi „in-amici „( AVP&Dl GOE) . 🙂

            „…festivitate în care am fost premiat și io pt luna septembrie din anno domini de pandemie, mai precis pentru o cărțulie ce-ar fi trebuit să fie premiată, fir-ar să fie, imediat după „Revoluție”, când a apărut în fine în lume de hârtie (dacă „Revoluția” n-ar fi făcut-o chiar cei ce-au blocat numita cărțulie încă de la prima-i „premiere” fistichie, din 1982, cum ar reveni să fie…oops), mi-am amintit c-un zâmbet cam mărunt, per total background, de un mai vechi topic din primul round al odyseeii mele hyperspatziale (vezi linkul de mai jos), ceea ce nu înseamnă – subliniez cu tărie, și foarte serios – că nu apreciez efortul generos al domniei sale, D-lui Nicolae Manolescu, de a-mi acorda și mie o oarece onoare – repet ca un escu – în Românica lu Pandemicescu, aista fiind din întâmplare chiar anul în care-am împlinit 70 de anișori pe neaoșele ponoare și-am enunțat, tot întâmplător, după cum își poate închipui orice great dottor din al cosmologilor & metafizicienilor chor, rolul copleșitor al black holelor în germinarea, creșterea, descreșterea și însâmburarea lumilor, inclusiv până-n cuibaru’ de la finalu’ finalurilor „Planetei-Ou”, alou, și deci nu doar pe un an literar întreg, ci de la Alfa la Omeg’, dreq (:idea:).
            Pe bune, dear rumânie, sănătate să fie – și fără pandemie, of course -, căci te pomenești că vom mai apuca și alt concurs:) (nota bene: și precizez că vbesc doar strict în ceea ce mă privește, căci doar nu credeți că mă refer la colegii care-au primit deja, până la etatea mea, toate premiile, decorațiile și indemnizațiile „care este”, și mai mult decât atât, firește).
            https://viorelpadina.wordpress.com/…/19/decorarea-lu-avp/

            P.S. Se afla acolo aproape toti „adulatorii” despre care facea referire dl Goe(RALG) in comentariul de mai sus , cenzurat de cerberul de la Corabia alias AVP (Abalaru Viorel Padina).

            Apreciază

          • RALG said

            @Stely – Multumesc pentru mesaje, intentii si continut. Senzatiile prilejuite de text, sunet si imagine au fost intr-adevar semnificative. Greu de descris in putine cuvinte, dar realmente semnificative. In mod cert festivitatea poate fi vazuta ca fiind anosta (cumva), in contextul pandemic acut dar si in cel cronic (exista o pandemie cronica in lumea scriitorilor si in genere a intelectualilor din Romania) dar, vorba poetului (Nae), viata este complicata si are multe aspecte. Exista in toata „tevatura” intrecerii o nota optimista si un farmec aparte (al incercarii), in aceasta a cincea editie a „concursului” Scriitorul Lunii / Scriitorul Anului, din Mioritzia, vizibile cu ochi potriviti. Mie unul (ca si d-voastra), mi-a placut si ideea si ambianta si personajele, invaluite in aura vetusta a senectutilor. Poate ca in anii urmatori evenimentul va lua amploarea cuvenita, isi va gasi sponzorii potriviti ceea ce va face spectacolul Oscarurilor scriitorimii romane inca si mai stralucitor, mai captivant, mai autentic, si mai emotionant… Poate imbogatit cu premieri mai numeroase pe genuri literare (poetul lunii, eseisul lunii, fabulistul lumii, romancierul lunii, dramaturgul lunii… )… Poate cu filme mai consistente despre viata si opera celor premiati… cine stie.

            Presupun ca link-ul pe care l-ati intentionan este acesta: Decorarea lu AVP, un instantaneu remarcabil, fabulos, de acum zece ani (trecuti de parca ar fi fost cateva zile)… care surprinde o ipostaza a lumii si a poetului Viorel inainte de a fi cazut deplin si definitiv in patima cenzurarii… Ar mai fi vreo doua-trei-patru lucruri de mentionat pe tema data, dar pe care sunt nevoit sa le aman pentru ca trebuie musai sa zbor undeva ca vantul si ca gandul, cu fizicul, nu (doar) cu gandul. Daca n-oi uita le reiau in urmatorul ragaz pe arca.

            Apreciază

          • RALG said

            mici adaugiri amagitor-preliminare:

            a) AVP nu este (n-are cum sa fie) in-amicul d-lui Goe. In nicio lume. In nicio dimensiune. D-lui e comersant, scriitor, poet, con-frate (con-fratele celor de la intrunirea de alaltaieri), e ce e si ce-a mai fost. In timp ce dl. Goe e cu totul si cu totul altceva: un håla, un vagabont, un amploaiat, un scirta scirta pe hirtie, un coate goale, un moftangiu, un papugiu, mate fripte, pungas, arhivar la o judecătorie de ocol, student în drept şi publicist… Prin urmare nu exista loc de confruntare si coparatie intre cei doi, nici macar in HUVACA. Noi unul nu avem niciun re-sentiment in contra d-lui, ci dimpotriva. desigur ca ne intristeaza inabilitatea sa (cronicizata iremediabil) de a fi liber si de a accepta libertatea altora (a fiecaruia si a tuturor), dar asta nu ni-l (poate) face inamic, dusman, oponent… nici macar viceversa… Suma sentimentelor noastre pentru dansul este pozitiva si-i purtam cel mult o nostalgica si placuta amintire, in mai toate ipostazele personajului sau, inclusiv ca persoana personala si ca cetatean corabian, fie el AVP, Viorel Padina, Abalaru… blogger, moderator, cenzor, sau altminteri. Serios…

            b) Sper ca din toate mesajele d-lui Goe, pe care le-a cenzurat abuziv si fara rost pe blogul de la Corabia, inclusiv sau mai ales din cele doua recente, refuzate in subsolul cantului de anul acesta, si cititite intotdeauna cu mare atentie, partial percepute mereu, sa inteleaga doar ce e pozitiv de inteles, sinceritatea urarilor de bine, precum si faptul ca-l consider ca intotdeauna o entitate demna de bagat in seama, indiferent cat de ingnifianta ar fi fiind (de dorit sa fie), anvergura (si/sau onorabilitatea) unei astfel de bagari in seama din partea unui personaj autointitulat dl. Goe.

            Apreciază

  6. Multa vreme (care a trecut, sau n-a trecut, sau s-a petrecut, au n-a petrecut?, nuuuu… conteaza(!?)) dl. Iosif Greblea (de Anjou) a dat târcoale Arcei lui Goe (cu dor s-o cucereasca). Vad ca a incetat sa mai dea (din el). Cred ca nu mai are târcoale. Si-a consumat toate târcoalele din dotare si acum e condamnat la stag-n-are. De loc, de timp si de mod. Stag–n-are in toata regula. De nici unele. Doar niste ramasite de AAAE-uri de alaltaieri (leftovers) si Remains of the day…

    Apreciază

  7. Apropos de remains of the (yester)day… dar si de ingrozitorul domn Greblea (mascota noastra de odinioara, second hand), am de facut o dedicatie si o urare de Halloween tuturor celor care (inca) ne (mai) bântuie (Nimeni? Wow, ingrozitor, scarry)

    P.S. Bomboanele, dulciurile si cookie-urile sunt, ca de obicei, cu auto-servire, pentru cei care stiu drumul prin calå. Celorlalti pofta-n cui s-o nimeri. Atentie la cap-cana de langa trapa de la intrare. Chepeng. Booo! :

    Apreciază

  8. neamtu tiganu said

    Aflu cu nespusa, adica nescrisa, bucurie, pe care o scriu acum, ca AVP a devenit scriitoru unei luni. Desigur septembrie nu e cine stie ce luna, are doar 30 de zile, dar orsicit e mai tare decit februarie. Poate ar fi bine sa se premieze scriitori in fiecare saptamina, nu numai luna, sau chiar pe zi, vorba aia „Unu pe zi”, si de ce nu „unu pe ora”.
    Ma bucur de asemenea ca si-a vazut visu cu ochii si si-a publicat Poiemu de otel carbon. Cred ca acum e plin de bani, precis a fost epuizat..
    P.S Eu am vindut 600 de bucati din cartea mea…

    Apreciază

    • RALG said

      Normal ar fi sa-i sugerati ca din primele incasari sa va returneze suta de marci pe care i-ati „imprumutat-o” la vremea debutului sau in lumea virtuala. Nu?

      Ideea cu „poemul” saptamanii s-a practicat intr-o vreme la Dilema Veche, fiind sustinuta de Alex. Leo Șerban. Am postat si eu acolo un poem cenzurat. Dar l-am repostat pe Arca lui Goe.

      Apreciază

      • neamtu tiganu said

        Nu stiu daca e chiar bine saptaminal, sa nu uitam ca mai exista si perioade de post, cu exceptia cind e dezlegare la peste. De fapt fiul unui pescar vechi ar trebui sa fie publicat in aceste zile de dezlegare la peste.

        Apreciază

        • RALG said

          Post peste pește poate paște peștera. Si pangolinul. Dezlegare la pangolin.

          Cum ar decurge oare o întlnire întamplatoare, fată -n fată, între Mihai si Viorel…??? Pe un peron vechi de gară … în asteptarea unui tren care întarzie… O gară , un bufet, o întalnire… 🙂

          Am fost (a)tentat să -i zic „bodegă” dar am vrut să evit o gagofonie: bodega gării, rămânând la varianta clasică (si totodata romantică): bufetul gării… Pârvule, mănâncă încet, să nu te îneci.

          Apreciază

  9. Stely said

    Asta , da, originalitate : 😱

    Te sperie, zau !! Apropo, oricat ar fi Biden de senil (cum zic unii) eu il prefer pe el decat pe alde „trampii” astia. Vad insa ca si lumea noastra politica s-a radicalizat : unii sunt trup si suflet cu Trump , altii cu Biden.

    P.S. In alta ordine de idei , „avem ” in familia fiicei (toti trei) confirmare de COVID -19. cu simptome : unele pe sfarsit , altele in derulare, deocamdata tinute sub control. Pacientul „0” fiind scolarul , venit cu el de la scoala si dat apoi celor doi parinti , unul dupa altul. 😦

    Apreciază

    • RALG said

      Super video clip, misto personajul. Cum e turcul si pistolul, dar totusi, dupa cate se pare, anul acesta Becali va pierde alegerile in America in favoarea lui Agamitza Dandanache. Bravos natiune, halal sa-ti fie.

      Apreciază

  10. David said

    Nu știu ce fumezi, dar îmi place! :))

    Apreciază

    • Interesanta si (sper) dezinteresata remarca. Daca-ti place, poti incerca si tu. E gratis. Nu conteaza ca nu stii ce e sau (macar) cum se numeste. Sa-i zicem (de ex.) arta de a fi… nitel peste ceea ce esti deja… Aerul libertatii gratuite, fara limite, fara sperante, fara asteptari, ci, pur si simplu. E posibil insa ca tu sa fi adulmecat cu totul si cu totul altceva in aromele Arcei lui Goe, alte esente, la fel de valide de altfel. Depinde si de pre-starea in care te aflai cand ai nimerit pe Arca, adica de ce si cat ai fumat tu pana acuma. Aici nimic… fara ceva-ul adus de spectator. Nimic de-i mai nimic si cate lumi se nasc. Nasti? Daca esti mamifer iti urez sa feti frumos. Daca esti pasare, zbor lin… Daca esti reptila te poftesc in hambar sa vizitezi colectia din cala si sa te auto-identifici ca soparla, sarpe, crocodil, broasca testoasa sau dinozar. Daca esti batracian, terestru sau amfibian: broasca, triton, salamandra, cegârlå, mormoloc sau tiriplic, fii atent la arsita (si la libelule). Arca se afla in desert, pe o duna de nisip… Pana acum niciun batracian n-a rezistat mai mult de o saptamana pe arca lui Goe. Serios. Daca esti peste sa-ti aduci acvariu de acasa. Daca vrei sa fii peste sa-ti aduci fetite. Daca esti nevertebrat, indiferent de increngatura, fa si tu ce face dl. Iosif Greblea: pluta. Daca esti celenterat vezi sa nu fi meduså. In fine, daca esti unicelular fa ce vrei, atentie la anticorpi. Daca esti planta sau ciuperca, nu vad ce-ai putea face pe Arca, in cala sau in imrejurimi. Poti lasa (de samântå), in ham-bar, cativa samburi, graunti, spori, tuberculi, låstari, sau macar niste frunze presate, inainte de a pleca inapoi si definitiv in lumea ta si a absolutului fix (de la radacina citire). Iar daca esti virus, pasol na turbinca vitma. Sper ca te-am lamurit. Reactia ta (sau absenta ei) ma va lamuri si pe mine. Si probabil si pe spectatorii mei nenumarati (ca n-am stat sa-i numar), dar numarabili in orice caz. Mai putni in cazurile zero si infinit. Cica doi politisti numarau o bilå si pentru ca s-au incurcat au luat-o de la inceput. Adica de la Big-Bang; stii tu alt inceput? Pai vezi…? Doriti cumva si o tzuica?

      Apreciază

    • RALG said

      Cine sunt eu? Important e sa fii. Nu cine. Eul ia multiple forme, numai Sinele e unul.” – dupa cum (cu fenomenal umor) spunea nemuritorul… Gambetta (?!)… in imrejurari ca acestea. Zicand. In tot cazul nu cred sa mai tie mult… gerul acesta. Gerunziul acesta.

      P.S. Am uitat sa mentionez cå, in cazul, putin probabil (realizabil in masura egala cu sansele depresurizarii avioanelor Tarom deasupra Atlanticului), cå veti dori sa faceti (iarasi) purici pe Arca lui Goe, unde imbarcarea se face perechi-perechi, va trebui sa va aduceti Goliat-ul de acasa, si sa nu va cautati vreunul prin cala sau pe punte, intrcat niciunul nu este compatibil nici la gene, nici la sprancene, cu ADN-ul d-voatra extra-ordinar de extra-terestru. Ma rog, cu exceptia cazului in care se ofera cineva (momental) pentru rolul cu pricina. Nu stiu daca v-am mai intrebat: Doriti cumva si o tzuica?

      Apreciază

  11. RALG said

    In ton cu declaratia de avere si a-vrere a Arcei lui Goe, se genereaza, vad, comentarii in subsolul acestui ciot de pseudo-topic despre facere si pre-facere, fara insa ca cineva sa vina realmente cu vreo idee, sugestie sau contributie originala oferita in vederea crearii de continut in acest open topic, ce ar fi sa fie realmente de apreciat, intr-o maniera eventual originala… Babel in lege. Deh, daca-i Arca, b-arca sa fie, ca daca b-arca nu era parca se-neca. Daca in „n” zile (si nopti) de acum incolo nu apare nicio propunere de la venetici, atunci o sa bag ceva de umplutura din portofoliul de rezerve, considerand ca acceptata magareatza cazuta (din senin) pe mine.

    Apreciază

  12. neamtultiganu said

    Iata un subiect.. https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=413107430082684&id=100041502907710

    Apreciază

    • Da, cred ca poate fi si acesta un mod de petrecere a timpului liber prin practicarea speculatiilor la bursa. Poate sa-ti ia toata ziua in fiecare zi… si sa-ti dea in schimb o frumoasa justificare existentiala: Speculez deci exist, impletind utilul cu placutul. E si mult mai practic decat sa joci table pe bani. Plus ca nu-ti trebuie nici partener pentru un marti si-o poarta-n casa. Doar ca trebuie sa ai un pic de capital si sa te si prinda pasiunea (morbul) pentru acest gen de jocuri de noroc. Ceea ce va si doeresc: mult noroc.

      Despre cazino ce parere aveti?

      Apreciază

      • neamtu tiganu said

        Noi spunem ca suntem investitori, nu speculanti.. si mai spunem, atunci cind cistigam, ca suntem inteligenti, atunci cind pierdem am avut ghinion.
        Kostolany spunea ca toata bursa consta in proportia intre idioti si actiuni, daca sunt mai multi idioti decit actiuni sau invers.
        Logica bursei e ca, f des, totul e ilogic.

        Apreciază

        • RALG said

          Delicii termino-logice… in (supra)universul banilor… Totii banii (din lume) sunt falsi, dar, in fine, asta nu conteaza, cata vreme majoritatea lumii are impresia ca-i avantajata de practicarea acestui joc in care ne prefacem ca banii n-ar fi falsi. Asa merge treaba… Ceea ce, trebuie sa recunoastem, este captivant si plin de feerii, mai ceva ca un joc pe calculator… Omul este, printre altele, singurul animal care „foloseste” bani. Existenta banilor nu inseamna boagatie, ci denota bogatie. Cat timp omenirea-si permite sa se joacea de-a banii inseamna ca, de bine de rau, o ducem bine. Cu resursele reale. Cand o s-o ducem ori catastrofal de rau, ori uluitor de bine cu acele resurse reale, banii o sa dispara, iar jocul de-a banii o sa rasufle dovedindu-se de-a dreptul stupid, cam ca jocul de Monopolis. Pana atunci insa, felicitari investitorilor (care se iau in serios), si bafta in particular domniei voastre in postura de cumulard, fiind d-voastra totodata si investitor (la bUrså) si vizitator (la bArcå)… Adicå cå o punte intre doua lumi. Speculant in ambele. 🙂

          Apreciază

  13. RALG said

    Aforismul zilei: La un moment dat mâncarea se va termina. Dar nu-i nimic, ne avem unul pe altul. 🙂

    Apreciază

  14. RALG said

    Zicala zilei. Zice Putin: In America au fost alegeri si nici dupa o saptamana nu se stie cine a castigat alegerile. Cand sunt alegeri in Rusia se stie cu o saptamana in avans.

    Apreciază

  15. Ce (să) (ne) (mai) (pre)facem (?) Iata ceva-ceva foarte-foarte on topic cu tema curenta Cristi da iarasi cu mucii-n fasole dovedindu-se din nou, daca mai era nevoie, vechi si amarnic la mânie, mai catolic decat Papa. Cred ca domnul inginer Popoescu il avea de cam multisor pe numitul Dinescu pe lista sa neagra, aceea cu personele cu care trebuia musai sa se rafuiasca retoric (acu inainte de a fi prea tarziu), si iata ca, disperat sa gaseasca pretextul necesar, s-a precipitat sa-l identifice in parodia recitata de catre dl. Dinescu (carciumar, sa traiti). ASTA de aici. Cam mult sange in balega d-lui Tudor (popescu), si cam multa corectitudine politica in exces in executia sa ridicola. Gestul lui Dinescu (destul de nostim si dragut) este unul minor, fara substanta, asa incat reactia exagerata a popescului chiar il plaseaza in alt film (comedia celor fara simtul umorului). Haide Cristi cool down. Pupati-va si impacati-va.

    P.S. Cica Popescu l-a sunat pe Plesu ca sa i se planga de Dinescu. Ca unui frate mai mare. Comedie mare. Dar misto. Cristi, Mircea si Andrei baga spaima-n… derbedei. (N-am gasit alta rima).

    Apreciază

  16. Stely said

    Dedicatie Arcei lui Goe cu ocazia lunii crizantemelor : 😊

    Apreciază

    • RALG said

      Merci. Va astept si cu branduse la primavara…

      Apreciază

      • Stely said

        Misto , cum nu se poate de on topic . Si da, abia astept sa vina primavara . 🐞 Mai intai sa vina Mos Craciun . 🎅 Pana atunci e musai sa treaca pandemia . 😷

        Apreciază

        • Stely said

          Doamne fereste de asa „distractie” :

          Să poți faci haz de necaz este considerată o calitate umană și nu un defect. Ai scăpat de necaz și gata, cea mai bună și sănătoasă abordare este să iei întâmplarea în tărbacă și să-ți râzi și de cele ce s-au întâmplat, dar și de reacțiile tale din perioada în care îți era greu, că uite s-a făcut să fie bine în cele din urmă.

          Doar că, în realitate, de cele mai multe ori nu-ți vine să o dai pe glumă. Prea ți-a trecut glonțul pe lângă ureche. Și când se întâmplă așa, când încă îți mai tremură sufletul și ți se strânge inima amintindu-ți prin ce-ai trecut, zâmbetul îți îngheață într-o grimasă: râzi, dar nu este râsul tău. Pentru că necazul a fost mare și nimic din cele întâmplate nu au fost o glumă.

          https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-24401362-cum-distrat-dupa-fost-infectat-covid.htm

          P.S. Articolul o fi n-o fi original, dar coronavirusul (covid-19) care a prilejuit scrierea lui ar castiga premiul cel mare pentru originalitate ,la cate simptome a dezvoltat si care mai de care mai ciudate . 😰

          Apreciază

          • RALG said

            Articolul propus se incadreaza destul de bine sub umbrela intrebarii „Ce (să) (ne) (mai) (pre)facem (?)”… In prvinta Covidului sa (mai) vedem. Cine stie.. Poate o lua vreun Oscar la anul, sau in cativa ani… Pentru vreun film, ca literatura in proze nu prea vad sa fie in stare sa produca, sau induca sau sa stimuleze. 🙂

            Apreciază

          • Radu Humor said

            https://www.activenews.ro/stiri/HOLD-UP-JAFUL-COVID-1984.-Documentarul-interzis-de-YouTube-despre-Marea-Resetare-Conspiratia-impotriva-omenirii.-VIDEO-163710

            Apreciază

          • Doamna Stely, v-au venit colindatorii. Primiti cu sorcova? Si atentie la marea resetare v-as ruga. Este o veste asa de poveste, buna si ca stire de lux, ca-i capabila sa-l scoata din adormire pana si pe dl. D’Artagnan (de la masonerie, loja mansardată de la Milcov). Cred. Si vorba ‘ceeea, apoi daca-i asa de ce nu se face soro mai degraba? Cred ca nu ne lasa reactiunea. Pai cum ar mai manca ei lefurile cu lingura? In fine, resetare primesc, dar să nu se schimbe nimica”…… Ori să nu se reseteze, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele… esențiale.

            Apreciază

          • Stely said

            Da, bietul de el!! A rabdat ce -a rabdat pana ce n-a mai putut . Cum adica, zice d-lui , sa fim atat de orbi sa nu vedem ca ne paste pericolul de „mare restare”? Totusi, faptul ca nu l-a rabdat inima si a postat link-ul cu pricina pe Arca lui Goe , ca sa ne faca un pustiu de bine , este cat se poate de laudabil. As vrea sa stiu, ar putea sa ne dea macar un mic sfat pentru cum sa ne protejam ? Cumva sa mergem maine la pelerinaj fara teama de infectare ? Sa lasam naiba masca si distantarea sociala, ca nu de aici vine primejdia ? Chiar nu stiu, zau, ce as putea sa fac ? 🙂 Stiu doar sa ma feresc de stiri false si alarmiste . Prin urmare, nu am avut curiozitatea sa citesc mai mult de trei randuri. Mai ales cand am citit al cui este site-ul si titlurile altor articole.

            P.S .Ma mir cum a omis articolul din „Stiri pe surse ” despre scandalul momentului si iesirea la rampa a Presedintelui Academiei Romane , Ion Aurel Pop .

            https://www.stiripesurse.ro/presedintele-academiei-intervine-in-scandalul-dintre-autoritati-si-credinciosi-unitatea-romanilor_1533227.html?fbclid=

            Apreciază

          • @Stely – Aveti si d-voastra grija cand iesiti din casa ca cica s-ar fi gasit un pui de hipopotam alb într-un heleșteu din Slobozia. Si nu avea nici masca.

            Apreciază

          • Stely said

            A, daa … o „stire” de toata frumusetea. Am zambit cand am citit ca taman in Slobozia intr-un helesteu s-a gasit un micut hipopotam . Mi-a placut ideea de a prinde in capcana spre amuzament cativa cititori dornici de stiri senzationale.

            Apreciază

          • RALG said

            „Mare pacat” ca meteoricul nostru coleg de odinioara, domnul Radu Humor, dupa ce-a ne-a livrat stirea bomba cu hipopotamul care va reseta planeta, s-a grabit sa-si urmeze traectoria cosmica spre periheliu, dispårând din aceasta zona a cosmosului, fara alte precizari. Mare pierdere. Tare mi-ar fi placut sa stiu opinia domniei sale despre cealalta stire bomba a zilei: Monolitul de la Petrodava, sursa pentru teorii conspirationiste: „De la Bill Gates vine. E antena regionala care va controla cipurile”. Si teama mi-e ca nici (macar) dl.Iosif Greblea (strasbourghezul) nu ne va delecta cu parerea sa AAAE-ista despre aceste doua enigme. Suntem damnati sa ramanem ratacitori in bezna locala, in absenta acestor doua lumini orbitoare. Motiv pentru care ma simt descurajat si pustiu. Ma mangaie gandul ca macar i-am avut candva ca comentatori pe Arca lui Goe, urmele trecerii lor pe aici conservandu-se perpetuu acum si-n veacul vecilor (Admin) in eternitatea WordPress. Dar si ei sunt salvati (nu-i asa?, de la pieire) ca orice fiinta care, odata imbarcata pe Arca, nu mai poate evada, asigurandu-si salvarea in raport cu vreun eventual viitor Potop. In fine, vivat de sf.Andrei, proteguitorul.

            Apreciază

  17. Stely said

    Ceea ce mă face sa trăiesc :
    ceea ce se află între imagini,
    între cuvinte, între rânduri.
    În vidul sentimentului , în vidul corpului
    se iveşte plenitudinea vieţii .

    Teoreme poetice -Basarab Nicolescu

    La Multi Ani, domnului Basarab Nicolescu : 19 noiembrie 1989 -ziua adevăratei naşteri si odată cu aceasta naşterea Teoremelor poetice , unice prin originalitaea lor. Ii doresc pe această cale multă sănătate, energie si inspiraţie creatoare , atât cât sa poata spune lumii aproape tot ce are de spus :

    Singurul regret că nu sunt nemuritor :
    nu pot spune tot ce am de spus.
    Suprem orgoliu :
    ca şi cand aş fi singurul de pe lumea aceasta,
    care să poată spune ce am eu de spus.

    Teoreme poetice-Basarab Nicolescu

    Apreciază

    • RALG said

      La multi ani poetului Basarab Nicolescu… si la cat mai multe spuneri in context teoremo-poetic. Si multumiri promotoarei sale de pe Arca lui Goe pentru aducerea aminte a omului si aniversarii. Tot azi este si ziua Barbatului, dar pe care nimeni n-o celebreaza, nu ca pe 8 Martie dar nici macar ca pe 1 Aprilie… 😦

      Apreciază

      • Stely said

        Pai da , saracii de ei … 🙂 Povestea zilei barbatilor (ca sa fiu on topic ) a fost o pre-facatura . Contextul in care s-a stabilit ziua femeii de 8 Martie a fost cu totul diferit fata de cel al stabilirii zilei barbatului. Ce discriminari au existat in 1999 in privinta lor ? Explicatia de aici mi se pare mai mult decat amuzanta :

        „Ziua Internațională a Bărbatului este marcata, în fiecare an, pe 19 noiembrie. Marcarea acestei zile are drept scop sprijinirea fiecărei persoane în parte, a familiilor, a comunităţilor religioase, a organizaţiilor guvernamentale sau non-guvernamentale pentru influenţarea pozitivă a vieţilor bărbaţilor şi băieţilor din societate, promovând necesitatea de a-i valoriza pe aceştia, sănătatea şi bunăstarea lor.”

        Dupa parerea mea le-as anula pe amandoua ca fiind caduce( inutile). Atat femeia cat si barbatul au la ora actuala toate drepturile (individuale ) posibile . Ce barbat are nevoie de „sprijinire rreligioasa ” ? Pai daca stau sa ma gandesc de „sprijinire religioasa” tot femeile au nevoie . Din ce stiu ele nu au voie sa intre in altarul bisericilor ortodoxe , in schimb barbatii da. Si cum se poate promova „necesitatatea de le valoriza sanatatea si bunastarea „?

        Doar asa , poate :🤣

        Apreciază

        • @Stely vai, vai, vai, ce mai miso-gina ati devenit…

          Apreciază

          • Stely said

            Poate nitel, nicidecum una de speriat. Dupa cum cred ca ati vazut am echilibrat balanta cu o dedicatie frumoasa si pacifista. 🙂 Nu v-a placut Patti Smith ? Dar faptul ca Djokovic este semifinailst la Turneul Campionilor va bucura ?

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            Nitel? Alint… la Niculitzel… Orice feminista este misogina cat cuprinde… Dar deh, in fine, sunt vremurile in care traim, in care contaminarea ideologica cu virusul (in)corectitudinii politice (data pe fata) face ravagii la partizani si partizane. Nici nu stii cum e mai bine sa zici: Ptiu drace, sau Doamne feri… Ce-i Patti Smith? E batista pe tzambal…? Premiu de consolare consonanta? Si cornul sunaaaaaa. Insa foarte putin.

            Djokovic? Mda. Un pic de soare, ce se prevede printre nori ca un vis de tinerete printre anii trecatori. Greu, greu… si si mai greu va fi cu Domincul austriac.

            Apreciază

  18. Stely said

    Mai bine sa promovam ceva frumos pentru barbatii si femeile din lumea larga :😍

    „Cause we believe tonight we’re lovers
    Cause we believe, in the night we trust
    Because the night belongs to lovers.”

    Apreciază

  19. RALG said

    Maradona a murit, dar Victor e bine merci. Se pare ca penuria de originalitate si de idei originale nu este limitata la puntea Arcei lui Goe, ci dimpotriva este una cat se poate de generala, manifestandu-se cand nu te astepti de la cine te astepti. Fostul mare premier roman Victor Ponta este acuzat de utilizatorii de Twitter ca si-a plagiat jumatate din mesajul de adio scris in memoria marelui fotbalist argentinian Maradona. Dar totusi in felul sau Victor-Victor-Victoras reuseste sa fie destul de original in felul in care-si manifesta lipsa de originalitate.

    Apreciază

    • Stely said

      Ah, mi-ati luat-o inainte, dar nu mi-am inchipuit sa fiti atat de original, folosind-ul in context pe „doctorul „Victor Ponta, ce in „originalitatea „lui nu s-a dezmintit ,trantind inca un plagiat de pomina.

      Eu fac insa ce fac de mult , promovez unicatele :

      Titlul mondial din 1986, cel mai înălțător moment al carierei. Sublim. Acolo, ridicând trofeul, simțeam că ating cerul. Toate visele mele se împlineau. În acele clipe, m-am gândit cât de fericiți sunt argentinienii. Am reușit împotriva tuturor. Aceea a fost o echipă persecutată. Echipa mea. A mea, în toate sensurile.

      Am făcut ce am putut și cred că nu a fost atât de rău pentru mine. Știu că nu pot schimba lumea, dar nu las pe nimeni să intre în lumea mea să o conducă, să mă controleze. Și nimeni nu mă va face să cred că greșelile pe care le-am făcut îmi vor schimba sentimentele. Sunt același, ca întotdeauna. Sunt eu, Maradona”, spunea sportivul în trecut.

      Dumnezeu sa-l aiba in paza !😪

      Apreciază

  20. RALG said

    Ponta nu e singur. E cu Popescu. Companie cåcålau. Dupa ce Victor (fostul mare prim ministru, de talie mica, gen Viorica-Vasilica-Dancila Plus) (care intre timp s-a manifestat declinându-si postura, arogandu-si-o in schimb pe cea de primare pe sectoare care semneaza ca popa), si-a etalat cu cvasi-originalitate lipsa de originalitate, cu prilejul trecerii in lumea celor drepti a fostului mare fotbalist Maradona, iata ca inca un pitiponc cumulard då vârtos si gratios cu mucii-n fasole, infiintandu-se (el marele Popescu alb), pe nepusa masa, la pomana de trei zile a nefiintei micutului Diego ca sa-i zica proaspatului defunct, de la obraz: Maradona – un geniu cu mingea. Atât.. Ma rog daca zicea numai atat, treaca mearga… Chiar ca ar fi fost original sa posteze Popescu doar acest titlui si atât. Dar nu. D-lui tine musai sa se dea in staba recunoscandu-se subtil pe sine in raposatul Diego (ca deh, de grandoman dl. Tudor e (si) grandoman) si sa profite de macabra ocazie pentru a-si face autocritica cu o duritate cam comica. Popoescu injurandu-se pe sine la parastasul lui Maradona. O chestie care ar putea trece drept originala. Nu? Ei as. Ti-ai gasit. Da’ de unde pana unde atata originalitate in ilustratrea zicale despre prostul care nu-i prost destul daca nu e si fudul.

    Partea proasta este ca tâmpitzelul åsta brusc båtrân (care se då de toate de-a valma filmolog, tenismenolog, ziaristolog, scriitoristolog si fotbalistolog) il face de rahat prin ricoseu si pe Johan Cruyff, ajuns in mintea cristinelului numai bun de folosit ca maciuca de batut mortii si de profanat morminte deschise. I-auzi ce zice dom Popescu a-toate-stiutorul, cica:

    Îi rog chiar și pe cei care încă de la titlu au început să înjure, „Uite că ăsta se ia și de Maradona mort!”, să încerce să citească ce scrie mai jos. „Cu o minge am adus fericire oamenilor”. Sunt cuvintele lui Maradona, rostite cu puțin înainte de a muri. Da, așa este. Diego Maradona i-a făcut nespus de fericiți pe cei care nu pot fi fericiți altfel. Și sunt cu milioanele.„. Cu o subtilitate iesita din comun, acest adolescent decrepit, bate-n microbisti, ca parte(-n parte) a celor saraci cu duhul. Adica geniul lui Maradona ar fi fost inutil pentru ca a adus o fericire subtire, daca nu chiar falsa, unor defavorizati stupizi si superficiali, incapabili de trairi mai inalte, eventual intelectuale. Dupa care acelasi dom Popescu se auto-include in categoria celora care li s-a adus fericire microbistica, dar de un altul, si anume de Johan Cruyff, prilej cu care olandezul devine, la moartea lui Maradona, cel mai mare fotbalist al lumii. Si uite asa reuseste popescu sa profaneze doi deoadata. De, ce sa faca si d-lui (mizerabilul) pe o pandemie ca aceasta?

    Apreciază

    • stely said

      Din ce spune in fraza de mai jos, CTP s-a descalificat ca jurnalist dar si ca om :

      „Dumnezeu să-l ierte și să-l iubească. Eu nu pot. ”

      Iar asta :”Fără îndoială, Diego Armando Maradona a fost un geniu cu mingea. Dar cred că mai trebuie adăugat un cuvânt: atât. ”

      Ce altceva ar mai fi trebuit adaugat ? Este de ajuns pentru ceea ce a facut Maradona cu mingea ca sa bucure (sa aduca fericirea ) milioanele de iubitori ai fotbalului.
      Este ca si cand ar spune de Einstein ca a fost un geniu al fizicii , dar ca ar mai fi trebuit adaugat un cuvant :atat

      P.S. Am avut si eu momente cand l-am judecat pe Adrian Paunescu doar pentru poeziile inchinate lui Ceausescu si mai apoi , dupa 1989 , ca politician. Acum imi dau seama (de fapt mai de mult timp ) ca am gresit .

      Apreciază

      • RALG said

        Errare humanum est, sed perseverare diabolicum.

        CTP îşi continuă tirada despre Maradona: „Vreţi să plâng un om care a murit eroic din pricina excesului dement de droguri?”.

        Acest CTP (ce se pe sine) este demn de toata mila… Incapacitatea sarmanului de a iesi din captivitatea drogului pe care si-l administreaza cu disperare il face sa fie de-a dreptul induiosator si caraghios, iar pledoaria sa ridicola in favoarea dreptului de a spune „adevarul” (care cacat de adevar monser?) il califica ca candidat la postura de loaza si surogat dambovitean de don Quijote. De ani si ani de zile acest laba trista in batista traieste din mila celor care-l scuipa si pe care el insusi ii implora sa-l scuipe oferindu-li-se se ca ofranda pe post de gica-contra. Nu pot sa cred ca insul este atat de idiot incat sa nu realizeze cat de fals a ajuns sa fie. Omul isi castiga atentia (de care este dependent ca de heroina) prin sfidare, teribilisme adolescentine, insolente si nesimtire, cica puse in slujba adevarului. CTP este ilustrarea magnisima a felui in care se poate imabatrani degeaba. Felul viclean in care se complace in acest compromis, exclusiv pentru a se mentine in atentia publicului, il impinge in categoria rebuturilor umane. In speta de fata este cat se poate de evident ca porcul minte, explicit si implicit. Nu i-a cerut nimeni sa-l planga pe Maradona pentru felul in care acesta a jucat fotbal. Cu atat mai putin pentru „excesul dement de droguri” la care ar fi apleat Maradona. Iar revolta sa editorialistica in contra celor care deplang moartea unui mare fotbalist, ca si cum acestia taman asta ar deplange (excesele persoanei Maradona Diego, iar nu splendoarea spectacolului oferit de aceste pe stadion) in afara de a fi totalmente inadecvata momentrului, este de-a dreptul stupida. Este ca si cum la inmormantarea mamei sale ar fi venit cineva sa-si clameze dreptul la libera exprimare si adevar si sa-i ceara sa n-o mai planga chiar asa de tare ca n-a fost nici cea mai frumoasa, nici cea mai desteapta ci cam mincinoasa si lenesa, iar cateodata betivana, curva si pacatoasa (cu vorba, cu fapta sau cu Gandul). Ei bine CTP stie foarte bine ca chiar asta face dar o face cu buna stiinta si lipsit de scrupule stiind ca este singurul fel in care mai poate atrage atentia publicului. Singura antentie pe care o mai poate avea, aceea a unui public ostil care-l injura pe trollul CTP. Formal toata lume-i multumita in aceasta combinatie cu aparenta de perpetuum mobile, in fapt un simplu motor finit cu combustie interna, care scoate gaze de esapament fara sa duca niciun vehicul nicaieri. Oare daca pe CTP il scarbeste in asa hal excesul dement de droguri de ce nu-si alege la intamplare unul dintre milioanele de indivizi care comit acest abuz? De ce il alege tocmai pe Diego Armando Maradona? De ce nene Cristinele?

        Apreciază

      • RALG said

        Si da, cred ca exista niste similitudini intre Maradona si Paunescu, si nu doar in felul in care sunt judecati (de unii si de altii) ci si intre personaje si in felul in care acestiea se manifestau pe stadioane si in viata. Cacarezele, precum CTP, care traiesc exclusiv din emotii negative, nu fac decat sa-i paraziteze pe cei care sunt in atentia publicului, profitand de faptul ca lumea e deja adunata la fata locului, incercand si ei sa fure un pic din atentia acestui public, cum altfel decat injurandu-le idolul, ca e Maradona, Djokovic, Paunescu… Dinescu, Tiriac, Tramp, vreo prea-sfintie, orice, nu conteaza, public numeros sa aiba, ca sa aiba si Cristinel ce sa fure si cui sa atraga atentia cand isi ridica poalele-n cap. CTP sufera de sintromul AVP. 🙂 Pana si pe Halep o apara (uneori cu argumente indoielnice) tocami pentru ca exista un public numeros in categoria contestatarilor (hater-ilor) acesteia, numai buni de a le castiga CTP atentia.

        Apreciază

  21. Radu Humor said

    Caută filmul „Maradona” al lui Emir Kusturitza, dar dacă nu-l găseşti vezu-l pe ăsta :
    https://www.activenews.ro/stiri/HOLD-UP-JAFUL-COVID-1984.-Documentarul-interzis-de-YouTube-despre-Marea-Resetare-Conspiratia-impotriva-omenirii.-VIDEO-163710

    Apreciază

    • Radu, Radu, Radu… ce mult m-ai lipsit Radu cu al tau Humor. Nici macar maretul Iosif n-a fost in stare sa-ti suplineasca absenta. Ma bucur ca existi si ca in momentele tale de extaz maximal (trebuie sa te fi tulburat colosal stirea despre Marea Resetare) tu tot la Arca lui Goe te-ai intors cu gandul si cu fapta. Presupun ca ti-ai amintit de noi nu doar pentru ca pe Arca se accepta mesaje interzise in alta parte ci asa dintr-un sentiment mult mai inalt si mult mai frumos. Si in rest ce mai faci? Cum o mai duci cu fericirea? Ce se mai aude pe la gura de rai a humorului? Pe unde-ti mai faci veacul de singuratate? Tot la Nastase? Tot la Nastase? Sau te-a absorbit Facebook-ul cu totul? Mai treci pe la crasma Stanii?

      P.S. Intrucat nu stiu daca te mai prind pe Arca inainte de un an, doi, trei, (ce sanse ar fi sa mai nimeresti intamplator pe aici in zborul tau de soim al patriei? niciuna), profit de ocazie sa-ti urez de pe acum la multi ani de ziua sfantului Andrei, de ziua nationala, de Mos Nicoloe, Craciun fericit, La multi ani de anul nou si de ziua ta precum si traditionalul Paste fericit alaturi de toti cei dragi. Saluta-l din partea mea (si) pe dl.Nimeni, umbrå veche.

      Apreciază

      • Radu Humor said

        Ai tot respectul meu pentru talentul şi îndârjirea cu care reuşeşti ca bArca să nu ia prea multă apă deşi văd că aţi rămas pe ea doar greii !
        Pe un anumit blog cineva îmi tot scoate vorbe că aş fi fost pe barcă, dar nu cred că e dl. Nimeni,
        P.S.
        Mulţumesc mult pentru urări şi fi sigur că o să ţi le înapoiez cu vârf şi îndesat , ca orice înapoiat… !
        Poate de aceea n-am cont de Facebook .

        Apreciază

        • RALG said

          Cineva (nu(-mi) spui cine) de pe un anumit blog, nu spui(-mi) care, îti tot scoate vorbe că ai fi fost pe barcă… adica ca esti stigmatizat pentru frecventarea unor locuri rau famate sau ce? Ma vorbesete de rau? Ma injura? Tu stii ca asta e cusurul meu, vreau numaidecat sa ma laude toata lumea. Si zici ca-mi e amic? Amic de-aproape? Miselul. Canalia. Trebuie sa mi-l spui numaidecat pentru ca altminteri iti trag palme ma intelegi? Tu stii ca asta e cusurul meu, ca sunt violent si n-am maniera… In fine. Ce-mi pasa? Mai la urma, nu cred ca m-a vorbit nimeni de rau pe fata… fireste ca n-ar fi intraznit: stie ce buni prieteni suntem. Hai ca stiu. Cred ca e vorba de blogul lui Cosman. Nu?

          Barca nu ia apa pentru ca e in lotca. Si pentru ca oricum e in desert. Ioc potop pe un ger ca acesta. 🙂

          Apreciază

  22. Radu Humor said

    Blogul e „Cotidianul” şi nu face nici un fel de comentarii la tine, ci doar aluzii că m-ar cunoaşte de pe aici. Eu zic că ai putea şi am putea fi mândri de asta …

    Apreciază

    • RALG said

      Aaaa, Cotidianul… Ar fi trebuit sa-mi inchipui ca e locul potrivit pentru un personaj precum Radu Humor. Normal ca sunt extrem de mandru pentru ca Radu Humor si un alt comentator anonim din subsolul cotidianului si-au intretaiat traiectoriile si pe Arca lui Goe. Am iata mari motive de mandrie. Recunostinta eterna.

      In fine, dar n-am inteles prea exact ce aveti in contra unei resetari planetare. Nu vi se pare ca ar cam fi cazul pentru asa ceva?

      Apreciază

  23. RALG said

    Radem, glumim, dar iata si o stire despre cum un meta-virus din China este pe cale sa cuprinda si Italia:

    Călătorii interzise în Italia pentru cei care nu se vaccinează anti-Covid.Toți italienii care se vor vaccina anti-Covid vor fi înregistrați și vor avea permise care ar putea fi necesare pentru călătorii atât în țară, cât și peste hotare. Cred ca toata povestea asta li se trage macaronarilor de la Marco Polo, si reprezinta reazbunarea chineza pentru furtul secretului viermilor de matase. Acum Marco Polo va ramane arestat la domiciliu si nu se va mai putea duce in China sa le fure secretele chinezilor. In China oricum, cetatenii care nu au scor bun la purtare au restrictii la circulatie (cu trenul, vaporul, avionul)… Asa ca acesti cetateni defecti nu vor mai putea defecta in strainatate, scretele chinezesti ramanand practic cantonate in cantoanele chinezesti. Acesta a si fost sensul profund al virusului covid (care, printre altele, se pare ca a eradicat gripa, raceala, guturaiul si toate celelalte viroze,, care au disparut ca prin farmec, acum-pentru-totdeauna, de pe fata pamantului).

    Apreciază

  24. „In acea dimineata am intrat ca de obicei in baie si m-am uitat ritualic in oglinda. Nimic demn de semnalat. Eram tot eu. Eram eu. Imaginea nu era extrem de clara, presupun ca din cauza aburului e pe oglinda, dar totusi suficient incat sa ma pot recunoaste. Cat de cat. Totusi, in ciuda blazarii si lipsei mele de interes si curiozitate de care ma lasasem cuprins in ultima vreme, ca masura terapeutica, in acea dimineata, am simtit o mica emotie, o mica neliniste, si dorinta de a ma vedea un pic mai clar. Am sters aburul de pe oglinda, dar imaginea nu s-a limpezit. Mi-am mijit ochii. Tot nimic. Mi-am scos ochelarii din buzunarul pijamalei, mi i-am asezat pe nas si am privit in oglinda. Omul din fata mea facuse la fel. L-am privit mai cu atentie si brusc mi-am dat seama ca ma intrecusem cu gluma neglijand zi dupa zi sa-mi iau portia de elixir. Am intins reflex mana dupa sticla de elixir din dulapior, decis sa indur gustul amar al acestuia, si sa-mi iau portia pentru o saptamana intreaga, ba chiar ma decisesem spontan sa repet zilnic operatiunea, pentru o luna, doua, astfel incat sa reusesc sa ma restaurez cat mai curand, inainte de intalnirea cu colegii, pentru aniversarea unui numar de ani (parca zece?) de la terminarea liceului. Nu mica mi-a fost surpriza cand am constatat ca sticla de elixir era goala. Am inteles brusc de ce copiii-mi erau iarasi in scoala primara (fusesera la gimnaziu), si de ce nevasta-mea era iarasi adolescenta. Eh. Am sorbit cu nesat ultima picatura de elixir de pe fundul sticlei, dulce ca mierea, inviorandu-ma instantaneu, apoi m-am spalat pe dinti, planuind sa-mi sun spiterul si sa comand o sticla noua de elixir. Apoi ziua m-a absorbit. Spre seara…”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
<span>%d</span> blogeri au apreciat: