De trecut…

De trecut numai de bine… urmează o petrecere… avem (si) niste lucruri de trecut în anul viitor, ca să n-o luăm de la zero. Trebuie să avem Mare Grijă cum separăm lucrurile din trecut pe care le avem de trecut în viitor, de cele pe care le avem de lăsat acolo, pe care să le petrecem (până la poartă) în trecut, (până) în memorie si (până) în uitare… Ocazie cu care va urez discernământ. Si… petrecere frumoasa desigur. Sfârsitul anului este perioadea cea mai potriviă în care (să) putem sesiza (cu amuzament) că unele lucruri vor rămâne neterminate, iar altele neîncepute. Să bem si să sărbatorim cu aceasta ocazie (pe chestia asta). Noroc! La multi ani! Cu sanatate, bucurie si prosperitate… Cu amintiri si planuri pe masură. Să ne vedem cu bine in 2021… Să continuăm să reîncepem si să redescoperim. Lumea si pe noi însine. La multi ani lume… Soro lume. Cu drag si dor al dumitale /Apolo-Dor (87574) X309{uRT82]/ZZ[000-AaA87/ si si al d-voastra, desigur! prea-cinstite cititor. 🙂 La multi ani!

si un exemplu de trecut la anul (si la multi ani):

„Arta e un fel de matematică – Dilema veche : O casă de licitații a scos la vînzare o pictură realizată nu de un artist, ci de un computer. Pictura înfățișează portretul unui bărbat îmbrăcat în costum negru. La prima vedere, ar putea să dateze din secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea. La o privire mai atentă putem constata că tușele „pictorului” sînt aproape invizibile, că trăsăturile personajului portretizat sînt neclare, că uneori conturul e nesigur, în fine, că suprafețe mari ale pînzei au rămas nepictate. În loc de semnătura unui artist, în colțul din dreapta jos apare un înscris care seamănă cu o formulă matematică: „min G max D Ex[log(D(x))]+Ez[log(1-D(G(z)))]“. Portretul lui Edmond de Belamy – acesta e titlul lucrării – este creația unui algoritm matematic. E o formulă inventată de un grup de artiști parizieni, Obvious, care și-a propus să democratizeze arta prin inteligența artificială.

Artiștii au încărcat în sistemul informatic 15.000 de portrete clasice. Pornind de la aceste imagini, algoritmul a generat automat Portretul lui Edmond de Belamy. Casa de licitații Christie’s din New York s-a așteptat să-l vîndă cu o sumă cuprinsă între 7000 și 10.000 de euro. Prețul final a întrecut cu mult așteptările: lucrarea a fost vîndută cu aproape 400.000 de euro.

Nu mai rămîne decît ca în această lume în care creația e de fapt rezultatul unui algoritm la licitații să se înscrie doar (ro)boți amatori de artă care să achiziționeze lucrările după formule matematice. Și care să plătească, evident, la prețuri aleatorii, eventual în monede fictive, existente doar în lumea virtuală.

Dacă așa arată piața contemporană de artă, sînt curios cum va arăta Luvrul viitorului.”