8 Martie (adaugare)
Posted by Arca lui Goe pe martie 12, 2021
De 8 Martie cavalerul Gabriel Liiceanu a sarit in apararea Anei Blandiana.
„Scandalagiul, vedeta, mitocanul, poftangiul, un claun isteric locuit de patima căpătuielii”, scrie filosoful Gabriel Liceanu pe platforma Contributors.ro, într-un text-replică la atacul lui Mircea Dinescu la adresa poetei Ana Blandiana. Ana Blandiana, acuzaţii grave la adresa lui Mircea Dinescu. „Judecând după nivelul nostru de civilizaţie la capătul celor treizeci de ani istorici de „tranziţie” pe care i-am împlinit, înclin să cred că cel mai mare pedagog valah al României a fost un poet care în tinereţe scria versuri involte. Când spun „pedagog valah”, am în minte un ins care, în ultimele decenii, a marcat populaţia românească din Câmpia Dunării (ceea ce ardelenii numesc generic „Sudul”) printr-un model de comportament iradiant, caracterizat prin cultivarea vulgarităţii, a ţopeniei obraznice şi infatuate, a cabotinismului lucrativ, a închinării vieţii profitului făcut cu preţul unei neruşinări fără margini. Faptul că un asemenea individ a aspirat la rangul de „simbol al revoluţiei” dă măsura felului în care ceea ce a început în iarna lui ʼ89 ca act de demnitate şi sacrificiu a sfârşit, prin contribuţia lui, ca prostituare a istoriei. Rar îţi e dat să vezi categoriile vieţii mai crunt caricaturizate de un singur ins, rar se întâmplă ca „jumătatea funestă” a lumii să scape mai voioasă de sub control. Puţini oameni, în deceniile din urmă, au debilitat atât de mult, prin isprăvile lor, fiinţa morală a românilor, sădind în ei credinţa că sunt condamnaţi să trăiască într-un univers pocit şi populat cu oameni scălâmbi. În preajma lui ʼ90, poetul intră în rolul de disident oficial, dar tot ce face (şi mai ales cum…” continuarea aici: https://adevarul.ro/entertainment/celebritati/gabriel-liiceanu-atac-dur-adresa-mircea-dinescu-scandalagiul-vedeta-mitocanul-poftangiul-claun-isteric-1_604b39155163ec4271d0d61d/index.html
Si doua recomandari complementare (ingrediente in aceeasi reteta):
Homo Deus – YUVAL NOAH HARARI | Nervi de Sezon (wordpress.com)
A aparut si replica „pastramagiului”:
„Cum am decis eu să-mi deschid un barber shop Numai dracul şi-ar fi închipuit prin anii ’90, când în România Mare eram acuzat că împreună cu Andrei Pleşu am ciordit la revoluţie sculele de bărbierit şi capacele de aur ale closetelor lui Nea Nicu din Primăverii, că Gabriel Liiceanu nutrindu-se pe ascuns din hoitul lui Vadim, va regurgita la bătrâneţe perlele urît mirositoare pe care sconcsul peremist le cultiva în colonia de scoici din haznaua partidului. Adevărat îi că domnul Liiceanu nu are talentul grobianisim al Tribunului, fiind mai degrabă un conţopist al abjecţiei, un filosof cu mînecuţe de contabil care-şi scoate creionul de după ureche spre a face, meticulos, inventarul obiceiurilor bicisnice şi al deşertăciunilor cu care m-a pedepsit Dumnezeu. O singură dată în viaţă l-am făcut pe Gabriel Liiceanu să plîngă şi văd că nu m-a iertat nici pînă în ziua de astăzi pentru acel afront. În 18 martie 1989, la o zi după ce interviul meu din Libération fusese citit la Europa Liberă, pe holul întunecat al Casei Scriitorilor, am dat nas în nas cu umbra filosofului care, tumefiat şi cu figura uşor răvăşită, mi-a şoptit la ureche: „Dragul meu, aseară am ascultat vorbele tale cutremurătoare şi am plîns în hohote. Suntem nişte laşi, suntem nişte laşi…”, după care, năluca suferindă s-a topit ca fumul, ca să o reîntîlnesc după un an, purtînd cu dezinvoltură în cîrcă, Editura Partidului Comunist. În Cartea albă a Securităţii există înregistrarea unei gărgăriţe plantate în casa socrilor mei, ce redă scena în care subsemnatul încerca să adune sub un text vitriolant semnăturile cîtorva scriitori de seamă. Vorbeam acolo despre dictatura cuplului prezidenţial, despre dărîmarea satelor, despre cenzură, despre foamea şi frigul din România. Împreună cu Andrei Pleşu eram gata să plasăm bomba… ” Continuarea AICI: Replica lui Dinescu la atacul lui Liiceanu: O singură dată în viaţă l-am făcut să plîngă şi văd că nu m-a iertat nici pînă în ziua de astăzi pentru acel afront | adevarul.ro
Prin bunavinta unui coleg de blogosfera, cunoscut publicului ca Neamtu Tiganu, am avut bucuria si surpriza sa aflam de reactia d-lui Dorin Tudoran – fost poet si dizident roman, la galceava Liiceanu-Dinescu-Blandiana, pe care, cu o vinovata placere, o redam mai la vale:
Kilometrul Zero
Timp de zece ani, motto-ul pe care l-am folosit pentru blogul Certocrația a fost: “În România se întâmplă mereu lucruri foarte interesante, pentru că nu se întâmplă niciodată ce trebuie.“ Unele întâmplări polemice, sângeros-interesante, ale zile îmi dau dreptate.
Se lipesc – cu talent după puteri – etichete. Se spun vorbe de toate felurile. Se înoată în mări de cuvinte spumoase, dar nu se spune nimic despre kilometrul zero. În cazul zilei, iată-l:
“Sosise la Bucureşti, pentru mai puţin de 24 de ore, ministrul de externe francez Roland Dumas şi prima întâlnire programată a fost cu câţiva opozanţi cunoscuţi ai vechiului regim. Au fost invitaţi Doina Cornea, Mircea Dinescu, Ion Caramitru şi eu.” (Ana Blandiana, Soră lume, Editura Humanitas, 2020)
Doar doi dintre invitați erau “opozanți cunoscuți ai vechiului regim”. Și Ana Blandiana nu era unul dintre ei. Scriitoare remarcabilă, Ana Blandiana a devenit opozantă a vechiului regim abia după ce acesta se prăbușise.
Contribuția postcomunistă a poetei întru neuitarea victimelor comunismului și a rezistenței – Muzeul de la Sighet, administrat de Fundația Academia Civică și altele – este demnă de tot respectul și nu are nevoie de a fi echivalată fraudulos cu opoziția față de vechiul regim.
Cine a făcut-o “cunoscută” pe “opozanta” Ana Blandiana, după căderea vechiului regim?
Noile regimuri ale mistificărilor naționale cu extinderi internaționale. Numai că în cartea publicată la Humanitas, Ana Blandiana face un pas periculos alăturându-se mistificatorilor: își atribuie de una singură o ipostază pe care nu a cunoscut-o – cunoscută opozantă a vechiului regim.
Rezistența prin cultură a mai fost cum a mai fost – pentru mulți, rezistență numai prin cultură – dar rezistența prin motanul Arpagic a devenit în postcomunism de un eroism ridicol-epopeic. Despre celelalte câteva poezii, cu adevărat remarcabile, care au stârnit o temporară încruntare a fostului regim la adresa Anei Blandiana, se pare că poeta a vorbit cândva cu sinceritate.
Înțeleg că într-un episod din Dreptul la adevăr, ciclu realizat de TVR, Ana Blandiana mărturisea că poeziile respective apăruseră dintr-o întâmplare și nu din cine știe ce dorință de protest sau conspirație anticeaușistă. De altfel, supărarea oficială a trecut repede și s-a încheiat cu un masiv volum al poetei publicat în colecția Biblioteca pentru toți.
Deși nu a găsit puterea să devină opozantă a vechiului regim, Ana Blandiana a fost un om demn de respect în acea perioadă. Poeta și-ar fi făcut un mare bine dacă în anii postcomunismului ar fi refuzat public merite ce i s-au atribuit fără motiv. Și pentru asta nu ar fi avut nevoie de puterea pe care nu a găsit-o spre a fi opozantă a vechiului regim.
Într-o expoziție organizată la Cotroceni în 2019 – Rezistenții. Amintire și recunoștință – despre Ana Blandiana se puteau citi lucruri cutremurătoare, dar care nu s-au întâmplat niciodată: “Ana Blandiana decidea să protesteze public față de nerespectarea drepturilor omului de către regimul comunist.”/…/ “Ana Blandiana a continuat să dea interviuri unor publicații străine și postului de radio Europa liberă unde a vorbit despre situația extrem de grea din România.” Aiuritor.
În 2018, Ana Blandiana era invitata Târgului de Carte de la Bogotá, Columbia. O prezentare a poetei vorbea despre Ana Blandiana ca despre un Havel al României. La un festival de literatură desfășurat la Copenhaga se vorbea despre Simbolul disidenței în România – Ana Blandiana. În Spania, mistificării Blandiana – un Havel al României i se adăuga încă una: Blandiana – o Ana Ahmatova a României. Ș.a.m.d.
Un caz asemănător este cel al redutabilei prozatoare Gabriela Adameșteanu. În aprilie 2013, André Clavel semnează în L’Express un portret al autoarei intitulat, márquezian, L’Amour au temps de la Securitate. Din recomandarea revistei aflată deasupra textului lui Clavel, cititorul află că prozatoarea a fost “portdrapelul disidenței românești”!?!
Disidență, opoziție și rezistență au devenit cuvinte-umbrelă atât de încăpătoare, încât sub protecția lor își găsesc loc și asemenea mistificări.
Când excelenta editoare Georgeta Dimisianu era dată afară de poliția de partid de la Editura Cartea Românească pentru felul în care apăra cărțile ”cu probleme” și pentru legăturile pe față cu oameni intrați în opoziție/disidență, printr-o surprinzătoare, pentru mine, solidaritate câțiva potențiali înlocuitori au evitat să accepte postul rămas liber prin înlăturarea Georgetei Dimisianu, unul sau doi dintre ei nevând în acel moment un loc de muncă.
Cea care a acceptat cu entuziasm postul, deși avea unul echivalent la o altă editură, a fost ”portdrapelul disidenței românești”. Nicio mirare, căci ”portdrapelul” refuza să semneze până și unele din cele mai plăpânde scrisori de nemulțumire/protest semnate de alți scriitori.
Până când nu vom avea tăria să ne întoarcem la kilometrul zero, efectul tuturor dezbaterilor sau polemicilor va fi, în cel mai bun caz, zero. În cazul de față, kilometrul zero trebuie căutat pornind de la niște întrebări.
Cine a băgat sub nasul lui Roland Dumas o listă de patru invitați dintre care doar doi erau ”cunoscuți opozanți ai vechiului regim”, în vreme ce ceilalți doi erau o poetă remarcabilă și un actor minunat? Cine continuă să intoxice mijloacele de informare în masă – străine și autohtone – cu mistificări de proporții?
Resetarea kilometrului zero, dacă mai e cumva posibilă, este un efort care ar trebui inițiat tocmai de beneficiarii și beneficiarele unor mitologii frauduloase. Altfel, vom continua să citim, din când în când, pamflete – unele excepționale, altele foarte bune, cele mai multe între mediocre și slăbuțe. Toate inutile după zece minute de la citirea lor. Războaie de futilitate publică.
=-=-=-=-
O-ho-ho…
Nu-se-poate !!! Incredibil. Conul Dorin a fost atras afara din vizuina si facut sa iasa din adormire, din hibernare, din ce Dumnezeu o fi facand d-lui pe-acasa dupa retragerea ne-aureliana din blogosfera d’antan. S-au rostit cuvinte magice, galceava Ana-Mircea-Gabriel a functionat ca un des/cântec fermecat de inviat morti. Si iata, s-a produs invierea d-lui Tudoran. E lucru mare. Partea cea mai nostima este ca, tocmai despre aceasta unica intamplare, singura care a fost in stare sa-i invie glanda scriboreica, pofta de scris si de polemica fostului ultim mare certocrat, d-lui zice ca-i futila. Aiurea. Chiar si numai pentru acest efect colateral al activarii conului Dorin si tot merita sa consideram disputa casnica din menage-ul-a-trois Liiceanu-Blandiana-Dinescu un eveniment monden de anvergura. E posibil ca, odata initiat procesul de chibitare, sa asistam la o explozie de luari de pozitie si sa ne trezim ca vor reactiona (printre alti) si ceilalti pe care i-am ami amintit pe aici, Plesu Andrei Gabriel, Popescu Tudor Cristian, Antonesei Liviu, Abalaru Viorel, si altii asemenea sau alminterea… Sa curga sange retoric… sa sara musatrul, sa moara pandemia (de necaz).
Inca un reper bibliografic de referinta AICI Dinu Adam: Gîlceava înțeleptului cu meandrele concretului | @ntonesei’s blog (wordpress.com)
(b)Arca lui goE 
Stely said
E adevarat ca articolul „cavalerului „aparator al Anei Blandiana este extrem de dur , dar si cele care au fost premergatoare atacului. In primul rand relatarea d-nei Ana Blandiana, referitoare la un raspuns stupefiant al lui Mircea Dinescu ,despre cine sunt tinerii care au murit la Intercontinental , intrebare pusa de ministrul francez de externe, venit in vizita la Bucuresti, in primele zile ale revolutiei.
Relatarea este tulburatoare si cum era de asteptat a avut un efect destul de neplacut asupra „mosierului ” Dinescu si, drept urmare ,l-a determinat pe ghiolban s-o atace intr-un pamflet, poate si mai dur , pe Ana Blandiana.
Ca sa n-o mai lungesc nu pot sa spun decat ca toti cei trei protagonisti care s-au atacat intre ei au iesit din batalie cam ciufuliti . Ana Blandiana , care pentru indrazneala de a rascoli trecutul revolutionar (jenant) al „dizidentului ” Mircea Dinescu , a fost facuta praf de acelasi Dinescu pentru trecutul d-neaei dinaintea revolutiei , iar la randul sau d-l Liiceanu pare a fi pe cale sa primeasca replica la fel de dura, in primul rand de la cititorii ziarului Adevarul , apoi va urma ,desigur ,cel al „poftangiului” Dinescu .
Am citit si cateva comentarii din subsolul articolului din Adevarul, dar si ceva mai multe de la cel de pe Contributors, al d-lui Liiceanu. Ma mira marea diferenta dintre comentatorii de la Adevarul si cei de pe Contributors. Cei din Adevarul inclina sa-i dezaprobe in mod egal pe amandoi , iar cei de pe Contributors numai pe Dinescu. Eu insa le dau dreptate celor de pe Contributors , in frunte cu autorul articolului . Ma bucur ca Ana Blandiana a fost aparata cu atata darzenie de d-l Liiceanu. 🙂
Concluzia este una : nu putem sa ne laudam ca in Romania au existat dizidenti anticomunisti veritabili, de talia lui Vaclav Havel, de ex. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
RALG said
Toate ca toate, dar vindecarea subita a amneziei de care a suferit d-na Blandiana timp de peste 30 de ani este una dintre minunile zilelor noastre. Mai ales ca a avut darul sa-i sporeasca d-lui Liiceanu acuitatea vizuala si expresivitatea asa incat, dintr-o data, sf. Gabriel a inceput sa vada si sa descrie ce vede, ceea ce timp de 30 de ani n-a vazut si n-a comentat. A fost nevoie sa dea Ana startul la minuni si apoi s-au declansat si celelalte. Acum or sa se tina lant, minune dupa minune. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
RALG said
„Concluzia este una : nu putem sa ne laudam ca in Romania au existat dizidenti anticomunisti veritabili, de talia lui Vaclav Havel, de ex” ??? (a) Nu reusesc sa ma dumiresc caror premise i-ar putea fi aceasta concluzia? (b) Unica concluzie? Cred ca exagerati un pic ca, in realitate, pot exista mai multe concluzii (macar doua)… ca sa avem libertatea alegerii, mai ales ca (c), aceasta mi se pare si un pic cam falsa pentru ca, in realitate, „putem sa ne laudam ca in Romania au existat dizidenti anticomunisti veritabili, de talia lui Vaclav Havel, de ex.„. Adesea chiar o si facem. Macar pentru o vreme, inanity de a ne dezice de dizidenii nostri anticomunisti veritabili, de talia lui Vaclav Havel. 🙂 Ce nu? De laudat putem sa ne laudam, slava Domnului. Macar atata lucru. 🙂
ApreciazăApreciază
Stely said
a) Asa zisa concluzie a mea, cam fortata e adevarat, are ca punct de plecare exact galceava aceasta care a scos la iveala cine au fost de fapt cei doi poeti (scriitori) care dupa revolutie capatasera o aura de luptatori pentru libertate , drepturile omului , disidenti curajosi gata sa infrunte dictatorul . Faptul ca au fost scosi in fata, dupa revolutie, s-a datorat (zic eu) actiunilor lor din ultima perioada , dupa ce cazusera regimurile comuniste si inlocuite pasnic in Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, plus demolarea zidului Berlinului . Se intamplasera toate acestea si era inevitabil sa se intample si la noi. Asa au prins curaj si au devenit mai vizibili si datorita regimului care in disperare de cauza i-au izolat (arestat) la domicilu, facandu-se cunoscute de posturile de Radio Europa Libera , Vocea Americii si Deutsches Welle, apoi prin vocile lor directe.
Asadar , in momentul in care citeam mi-a venit in gand aceasta idee , ca daca am fi avut un dizident de talia lui Vaclav Havel nu se ajungea aici , ca dupa 30 ani sa-si scoata ochii unii la altii pentru ce au/n-au facut pe vremea lui Ceausescu.
Faptul ca Mircea Dinescu a avut munitie destula sa-i zdruncine Anei Blandiana aura de disidenta ,plecand tocmai de la „Motanul Arpagic ” considerat atunci un atac la Ceausescu prin parodierea lui, este un exemplu:
Iata ce zice :
„Mult prea simpaticul fiu al cepei, Motanul Arpagic, a fost retras din librării la ordinul unor dobitoci vigilenți care n-au înțeles că acel basm în versuri era singura operă omagială scrisă cu talent și cu o duioasă ironie la adresa celui mai iubit fiul al poporului. Atunci a gustat Ana Blandiana din dulceața interzicerii, care, vorba aia, a continuat să i se întîmple ca la păsări „de vreo două ori pe an”.
Dar de fapt iata ce spune si dumneaei despre Motanul Arpagic ,si nu numai (se va vedea in paragraful urmator):
„Interdicţia era pentru o poezie pentru copii şi care făcuse să se schimbe numele lui Ceauşescu în Arpagic, numele motanului în care îl parodiam pe Arpagic. Nu consideraţi că
am făcut un act de curaj, cel mult se poate considera că am făcut un act de iresponsabilitate. Această poveste cu Arpagic este importantă nu pentru că am scris eu o poezie în care făceam băşcălie de Ceauşescu, ci pentru că reacţia publică a fost uluitoare. Cartea a dispărut din librării în câteva ore. ”
Aici , depre cum a izbucnit revolutia la Timisoara , cine/ce a declansat-o :
„A apărut de curând o carte a unui istoric din Timişoara, Miodrag Milin, care strânge mărturii a celor care au fost în stradă. Mulţi sunt scriitori. Senzaţia este înspăimântătoare pentru că totul s-a petrecut fără niciun lider, fără niciun plan. În ziua de 16 în care s-a strigat pentru prima oară „Jos Ceauşescu”, a strigat un poet. În Piaţa Maria, unde locuia pastorul Tokes, era un mare nod de tramvaie, de autobuze, un muncitor a avut ideea să tragă cu o frânghie antenele tramvaiului care era pe şine. În felul asta, tramvaiul a rămas blocat şi toate tramvaiele care au venit n-au mai putut înainta şi toată lumea a coborât din ele. Ăsta a fost începutul revoluţiei. S-a creat o mulţime prin acest gest şi în cadrul acestei mulţimi care era acolo, se ştia că Tokes era în casă şi a ieşit la un moment dat rugându-i să se împrăştie. Această mulţime creştea cu cât tramvaiele veneau, la un moment dat s-a auzit o voce care a strigat „Jos Ceauşescu”. Daniel Vighi povesteşte că lui i-a venit ideea să începea să cânte „Desteaspta-te române”, dar n-au ştiut decât primele versuri”, a mai povestit Ana Blandiana.”
Ei bine , pentru mine chiar daca Ana Blandiana a mai scris si cate o poeziara despre partid si conducatori iubiti (Lenin si Dej) este important ceea ce a facut dupa revolutie . Capatase o aura de disidenta , poate pentru putine fapte , dar dupa revolutie si-a consolidat-o prin actiuni civice specifice unui intelectual. Macar ca nu a procedat ca „poftangiul” de Mircea Dinescu, sa-si foloseaca numele si renumele in scop mercantil, sa se imbogateasca cu orice pret. L-am scarbit fara nici o remuscare, asa cum l-am scarbit si pe Paunescu.
Va intrebati de ce a tacut Ana Blandiana pana acum. Pentru ca a scris o carte si nu putea sa treaca peste episodul acela cu ambasadorul. Si, de asemenea, se poate ca si dumneaei a fost scarbita de ceea ce a devenit intre timp Mircea Dinescu.
P.S. In ce-l priveste pe domnul Liiceanu , ce i-a venit sa sara in ajutorul Anei Blandiana , cred ca s-a folosit de episodul din cartea „Sora lume”( tiparita la editura Humanitas) sa-l aseze pe Dinescu in locul unde se potriveste . A, cred ca nu a avut in plan, dar banuiesc ca reactia publicului care acaparat de scandalul prezent ,va fi la fel de uluitoare cum a fost la aparitia Motanului Arpagic, adica si cartea „Sora lume ” sa disparea din librarii. 🙂
PPS. Am scris cam mult, dar ma gandit ca poate in felul acesta doamna Fotesinteza va avea prilejul sa afle cate ceva despre cei in cauza si , de ce nu, sa incerce sa afle si mai multe.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dl.Goe said
Cred ca problema dizidentei si dizidentilor anti-comunisti din Romania si-a pierdut (…) orice relevanta, printre altele, dar nu numai, pentru ca intre timp a aparut in Romania alta generatie de oameni, un pic mai actuala si mai relevanta, prin simpla inmelcuire cu prezentul. Ne place, nu ne place, acum, dupa 30 si ceva de ani, prea putin mai conteaza, in ecuatia unor dispute, ce-a facut sau ce-a zi X-ulescu pe vremea comunismului (vreme despre care cei relevanti ai zilei nu stiu, iar cei irelevanti, aflati aproape de expirare, nu mai stiu, confundand-si amintirile fluide cu istoria, precum altii pe vremuri ratia de zahar cu libertatea…). A folosi in disputele dintre insii zilei (mai tineri sau mai batrani), chestii scoase din context zise sau facute intr-o alta viata, intr-o alta era, atunci cand nu este pur si simplu o abjectie, este un moft. In plus, chiar si asa, altminteri, ca ne place, ca nu ne place, acestia au fost dizidentii si nu altii. Atat cat au fost, cat s-a putut… Dinescu mai mult, Liiceanu mai putin, Blandiana mai deloc…
Nu vad logica in alaturarea;
„Va intrebati de ce a tacut Ana Blandiana pana acum. Pentru ca a scris o carte si nu putea sa treaca peste episodul acela cu ambasadorul.” ???
Ce vreti s aspuneti? Ca Blandiana a fost ocupata in ultimii 30 de ani cu scrierea cartii? Ori ca s-a chinuit din rasputeri timp de 30 de ani sa treaca peste „episodul acela cu ambasadorul” si ne reusind a renuntat? Nu stiu ce si cum isi mai aminteste Blandiana de vreo fraza rostita acum 30 de ani si/sau de semnificatiile intentionate sau nu, in contextul de atunci, dar faptul ca vine acum si o spune e mai mult decat o mizerie, e o complicitate si un auto-denunt. Asta daca ar fi sa fie altceva decat reclama gratis pe care o face la pachet cu cartea pe care vrea sa o vanda intr-un numar cat mai mare de exemplare. La fel de exagerat mi se pare si saltul lui Liiceanu din papuci la gâtul Dinescului. Serios acuma? Multe dintre tiradele incluse in pamflet (cu staif post-intelectual, verva si talent, jos bereta) sunt in fond benigne si de natura evidentei. Altele sunt exageratiuni sau prostii pur si simplu (precum chestia cu faptul ca Dinescu venea cu taraful dupa el, asa si?). Ideea ca „Si, de asemenea, se poate ca si dumneaei (n.b. Blandiana) a fost scarbita de ceea ce a devenit intre timp Mircea Dinescu mi se pare in sine foarte vesela. Poate imi scapa mie ceva dar nu ineleg ce anume e scarbos in ceea ce e Mircea Dinescu azi, judecat in contextul si dupa normele zilei, fara contorsionate dari peste cap si intoarceri elucbrante in contexte trecute? Discursul d-lui Liiceanu este „frumos”, bine articulat, scris cu talent, dar re-citit la rece se poate vadi a fi destul de inconsistent. Mi-e teama ca si-o va lua in freza de la papugiu, cat o fi el de filozof si de director de editura. Stai sa vedem si pamfletul lui Mircea. Mare pacat ca Andrei n-o sa se bage in aceasta harjoana. Nu cred ca va sufla vreo vorba, dar bine ar fi sa ma insel. D-lui are multe in comun si cu Gabriel dar si cu Mircea, la stil si la faptura (desi n-ai zice)…
P.S. Nu-i purtati de grija d-nei Fotosinteza. Are si clorofila si aminoacizi in cantitati potrivite pentru a se recupera fara ajutor dupa episodul amneziei care a facut-o sa nu (mai) stie cine-i ce, cum si de ce.
P.P.S. Multumesc pentru munca de arheologie, pentru cea de redactare a raportului, ca si pentru bunavointa si curajul de a le posta pe Arca lui Goe, in atentia minunatului public.
ApreciazăApreciază
RALG said
@Stely – Am impresia ca va inspirati pledoariile din modelul comisarului sovietic. E pamflet sau vorbiti serios? Si in materie de dizidenta si in materie de talent literar, distanta dintre Mircea Dinescu si Ana Blandiana ramane enorma, ca de la cer la pamant. O avea el Dinescu hibele lui de fabricatie, dar sa nu ne imbatam cu apa rece… incercand o inversiune de proportii si in transfer de autoritate prin transfuzie.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Oare domnul Plesu o „îndråzni” sa-si faca publice opiniile vizavi de aceasta gâlceavå? Dar „domnul” CTP? Niky Manolescu? Antonesei? Padina? Neamtu Tiganu? Cineva?
ApreciazăApreciază
RALG said
„Ana Blandiana , care pentru indrazneala de a rascoli trecutul revolutionar (jenant) al „dizidentului ” Mircea Dinescu” – Asta imi scapase. E monumentala! Fabuloasa chiar. Ana Blandiana si-a amintit una din rostirile teribiliste al ticnitului Mircea Dinescu, si a reusit astfel sa rascoleasca trecutul revolutionar (jenant ???!!!!) al „dizidentului ” in ghilimele. Frate, dar pe ce lume traim?
ApreciazăApreciază
fotosinteză12 said
Dacă nu era 8 martie, domnul cavaler nu sărea în ajutorul doamnei?🤔
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Probabil ca ar fi sarit oricum. Atat in apararea doamnei cat mai ales in atacul domnului. Nu putea rata un asemenea prilej dupa atata amar de asteptare. Faptul ca s-a intamplat de 8 Martie då asa… o aura mai speciala luptei cavalerului cu mitocanul, cu pastramagiul…cu…
D-voastra cu cine tineti?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
fotosinteză12 said
Eu țin cu mine. Poeziile dnei Blandiana le iubesc f mult. Cel puțin pe cele pe care le-am citit. In rest ca om nu o știu . De dl Liiceanu am tot auzit dar în afară de nume nu știu mai nimic. Iar de stimatul atacat nu am auzit.
Textul, golit de emoțiile cu semnifație are ceva poetic academic. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Si eu tot cu d-voastra tin. Imi place la nebunie felul in care va cultivati pseudo-ignoranta (si nonsalanta cu care o etalati). Sa stiti ca despre Mircea Dinescu se spune c-ar fi fiind (si d-lui) un mare poet. Contemporan cu Ana. Lugojana. 🙂 Liiceanu, nu. Nu e poet. E filozof si pamfletar. Foarte tare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Mie dintre poete, cel mai mult imi place de Viorica Porumbacu! 🏖️
ApreciazăApreciază
Bulgaru said
Maria Banuș ce are?! Si e Veronica, nu Viorica. Eu citesc si recitesc (numai in pauza de masa) A. Toma. E mai tare decît Eminescu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Din motive independente de voința mea, mesajul d-lui Bulgaru a stat lunga vreme in așteptare. Probabil pentru că a fost primul mesaj postat sub acest pseudonim literar a ajuns automat in zona de moderare, unde nu prea mă uit pentru că, în general (si mai ales în particular), nu moderez pe nimeni (ne fiind treaba mea sa fac ce-a neglijat să facă Dumnezeu). Imi pare sincer rău că s-a întâmplat așa, cu atât mai mult cu cât mesajul său în proza scurta nu-i gol de conținut (ca ale altora, nu dăm nume, se cam știu „ei” 🙂 ). Probabil că, simțindu-se blocat la mantinelă, dl. Bulgaru a plecat în zarea largă rămânându-ne de ne-găsit. Prinde Bulgarul scoate-i ochii.
Mda, greu cu poeții si poetesele prolet-cultiști… Într-adevăr Porumbacu e Veronica, iar Viorica e Dăncilă. Scuze pentru confuzie (politica cu poezia, po acuma, tot pe-acolo). Si da, Maria Banuș n-are nimic. Ce să aibă? Normal că A. Toma e mai Tare decât Eminescu, după cum si Eminescu e mai Eminent decât Mihai Beniuc. Dar de Dan Deșliu ce aveți de zis? Dan Dadu de-a dura doua doage duduind demențial.
ApreciazăApreciază
fotosinteză12 said
https://fotosintezainalb.com/2021/02/27/401/
Dintre toate poitele, cel mai mult îmi place de mine. Ce să fac? Mă iubesc. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Poate fi de bine, intrucat, in acest gen de dragoste, sansele de a fi inselata sunt mici, dar si de se va intampla dramele vor fi mari. 🙂
Misto poezia. E de d-voastra?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
fotosinteză12 said
Am avut o perioadă scurtă în care poeziile au curs de la sine. Cumva nu mă identific ca autor și nici nu pot spune că sunt de mine. Eu doar le-am scris.😏
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Sunt sincer impresionat, fara urma de malitiozitate. Ne fiind daruit cu harul poeziei, am o mare admiratie si un respect pe masura, pentru cei care reusesc sa fie in acest fel mesageii zeilor. Daca sunt pus sa aleg intre poeti si filozofi, de exemplu, voi fi intotdeauna de partea poetilor. Sper ca si alta data, daca veti mai simti vreo compatibilitate intre contextul de pe Arca lui Goe si vreo creatie de din perioada d-voastra poetica, nu veti ezita sa ne propuneti complicitatea cu respectiva potriveala, etaland la tzanc poema. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
neamtu tiganu said
Pamintu-le…
ApreciazăApreciază
fotosinteză12 said
Este greșit? Amu nu mai pot să repar că așa este tipărită cărticica.
ApreciazăApreciază
neamtu tiganu said
Vintu-le, vint nebun, stai si asculta ce-ti spun!
ApreciazăApreciază
fotosinteză12 said
Vîntul tace, se oprește.
Doina cerului’i șoptește…
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Si doua recomandari complementare (ingrediente in aceeasi reteta):
Limitele Exprimarii Pe Internet Si Despre Etica Social Media cu Cristina Voinea | Nervi de Sezon (wordpress.com)
Homo Deus – YUVAL NOAH HARARI | Nervi de Sezon (wordpress.com)
ApreciazăApreciază
Adriana said
Eu o consider doar o strategie de marketing, rămâne de văzut dacă va fi un succes, această tehnică de vânzare poate transforma cartea într-un bestseller sau poate fi un eșec și în acest caz cartea amintirilor, din 19Toamnă, va rămâne pur și simplu pe stoc, se va deteriora în timp, Doamna Ana Cosânzeana nu își va mai primi drepturile de autor iar acționarii Humanitas SA vor primi ceva mai puține dividende. Este nevoie totuși de ceva mai multă mediatizare și aici chiar apreciez ca ați postat pe Arca articolul, fiind extrem de interesant, cu toate că subiectul momentul este cu totul altul, acum Duduia Laurette și Omul de afaceri M.T. se vrea a fi un cap dintr-un afiș nițel șifonat iar interesul este focu-sat doar pe acest kitsch. Nu cred totuși că cu această postare ați bătut șaua să priceapă iapa că debitul verbal al scriitorilor întrece torentul volburos al cascadei Niagara fiind parte din libertatea liberă de exprimare fără a fi cenzurat sau oprit în vreun mod. Niha! Niha! „Soră lume”Niha!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dl.Goe said
Intrucat, desi nu imposibil, este putin probail sa fi gresit timpul (prezentul, nu?), pot presupune ca trebuie sa fi gresit spatiul, aflandu-ma asadar intr-un cu totul si cu totul alt loc, sau poate in alt film, intrucat habar nu am nici de Duduia Laurette și Omul de afaceri M.T. si nici de felul in care sunt ei indreptiti sa tina capul de afis. Ati reusit sa ma faceti curios. V-as ramane (cel putin) recunoscator daca ati incerca sa ma puneti un pic la curent cu situatiunea. Presupun ca nu sunt singurul nedumerit, din aceasta zona alunecata nepermis de departe de mondenitatile care conteaza.
ApreciazăApreciază
RALG said
Iată și părere lui Toader Paleologu, de pe Facebook.
“Pamfletul vitriolant al lui Gabriel Liiceanu la adresa lui Mircea Dinescu reprezintă o veste cît se poate de îmbucurătoare: la aproape 80 de ani, directorul editurii Humanitas nu a pierdut nimic din spiritul său combativ. Cînd e rost de scandal, hop și el.
De altminteri, imprecațiile sale împotriva lui Dinescu exprimă o veche antipatie. Am regăsit chiar unele cuvinte pe care le folosise încă din toamna anului 1988, după ce Securitatea dejucase proiectul unui protest al intelectualilor. Vinovat era „golanul” de Dinescu, care ne trage după el într-o nebunie. Pînă la urmă, Dinescu a fost curajos de unul singur și s-au solidarizat cu el cei care au crezut de cuviință. A fost curajos și pentru cei care tremurau de frică epilogînd heideggerian despre ființa întru moarte.
În privința episodului care a generat polemica dintre Ana Blandiana și Mircea Dinescu mi se pare cît se poate de limpede că acea comparație dintre UTC și Hitlerjugend era o glumă care nu viza în nici un fel diminuarea eroismului de care dăduseră dovadă tinerii în decembrie 1989. Poate că era mai bine dacă Mircea Dinescu spunea scurt: „Sărumîna, nășică, nu te-ai prins, hai să-ți explic gluma.”
Dar ce ne-am face fără scandalurile dintre intelectuali? La noi orice fleac are intensitatea Afacerii Dreyfus. Și cred că e bine să-i respectăm pe fiecare dintre protagoniștii acestor comicării pentru indeniabilele merite proprii.”
ApreciazăApreciază
Stely said
Nu pun in discutie modul cum a perceput Toader Paleolgu, asa zisul scandal dintre Gabriel Liiceanu si Mircea Dinescu . Se vede din introducere ca, fara doar si poate, se situeaza de partea lui Mircea Dinescu.
Insa, ceea e mi se pare ridicola este incercarea d-lui de a bagateliza tocmai cauza ce a generat „pamfletul vitriolant” al domnului Liiceanu. Adica ce spune aici :
„În privința episodului care a generat polemica dintre Ana Blandiana și Mircea Dinescu mi se pare cît se poate de limpede că acea comparație dintre UTC și Hitlerjugend era o glumă care nu viza în nici un fel diminuarea eroismului de care dăduseră dovadă tinerii în decembrie 1989.”
Cum adica , trecuse putin timp de la revolutie , vizita ministrului de externe reprezenta un moment de solidaritate, intrebarea lui fiind una serioasa , iar tu, Mircea Dinescu, te pui pe glumite cu ministrul pe seama tinerilor morti ?
De fapt el nici macar nu a incercat sa nege ce i-ar fi raspuns ministrului , ci da vina pe o interpretare „anopoda” a Anei Blandiana , iata :
„Interpretînd anapoda o comparație a subsemnatului între hitlerjugendii, care și-au adorat cu fanatism Conducătorul, și decrețeii care, dimpotrivă, s-au revoltat contra celui ce i-a obligat să se nască, strigînd „Jos Ceaușescu!” înainte de a fi împușcați, Ana Blandiana ticluiește imaginea monstrului invidios pe gloria postumă a acelor copii, care i-ar face dincolo de mormînt o concurență neloială.”
Ori el vrand sa-si apere imaginea sifonata o ataca mizerabil aducand in discutie trecutul incepand cu perioada de adolescenta , apoi al tatalui dumneaei mort,precum si unele defecte fizice .
Singura „vina” a dumneaei a fost aceea ca a relatat cu exactitate episodul cu ministrul de externe francez, episod care daca ar fi fost relatat la momentul acela ar fi iesit un intreg scandal. Eu cred mai degraba ca T.Paleologu ,la fel ca Mircea Dinescu , nu a citit nici macar fragmentul din cartea „Sora lume” darami-te cartea.
Consider, inca odata, ca Mircea Dinescu si-a meritat papara. Iar cei care incearca sa-l scoata pe din rahat, acceptandu-i grobianismele, gresesc profund . Iata aici, pentru cine nu l-a citit , fragmentul cu pricina :
https://www.cotidianul.ro/ana-blandiana-face-acuzatii-extrem-de-dure-la-adresa-lui-mircea-dinescu/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stely said
Daca il avem pe Toader Paleologu de ce sa nu-l avem si pe MIhail Neamtu :
Vorbeste frumos (fara patima ) despre fiecare „combatant”. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
RALG said
Ati banuit vreo clipa ca dupa ce-l veti fi adus in atentie pe… Mihai Neantu o sa-l atrageti inevitabil in scena si pe Mihail Neamtu Tziganu? Sau mai bine zis, ati sperat vreo clipa ca in spatiul comentariilor de pe acest topic va incapea un singur Mihai Neamtu?
ApreciazăApreciază
Stely said
Nu, nu m-am gandit nici o clipa . Mi-e total indiferent cand apare si cand dispare. Or fi, nu zic nu dintre vizitatorii Arcei care ii apreciaza comentariile (indifirent ce-ar scrie ) pe care, banuiesc , i le considera amuzante, dar este dreptul dumnealor. De exemplu , daca v-as intreba pe ce criteriu mi-ati apreciat video-clipul de mai sus , mi-ati spune ?
P.S. Ma amuza , faptul ca am pus un comentariu ( o precizare )la video-clipul cu Mihail Neamtu , la care mi-a raspuns cu scuzele de rigoare si o scurta explicatie . I-am apreciat raspunsul , ba am primit si eu cateva aprecieri , destule la ora aceea ,iar acum nu mai e. 🙂 Ce ziceti , sa -i atrag atentia , aratandu-i obrazul sau sa-l las in plata Domnului?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
nu va cred cand spuneti ca neamtu tiganu va e indiferent. mi-a placut c-ati adus si opinia lui Mihail Neamtu in discutie (fiind un gest semnificativ in context) (asta una la mana) si mi-a placut chiar si felul (neasteptat de temperat) in care Mihai Neamtu a trecut in revista faptele si pozitia sa. Mesajele d-lui Neamtu Tiganu contin sau denota lucruri de apreciat, aprecierea referindu-se preponderet la ansamblul mesaj-context si mai putin la personajul care le posteaza.
si una si alta.
ApreciazăApreciază
RALG said
@Stely – cred ca o aparare ca cea pe care incercati sa o faceti Anei Blandiana i-ar adice mari prejudicii daca ar aparea in public. Noroc ca suntem aici, doar noi intre noi (ano-nimenii). Doamna Ana, balnda, blajina, feminina, mereu ocrotita, a vrut sa-si promoveze cartea asezonand-o cu picanterii pe alese. Fiind o persoana finuta si inspirata, l-a ales pe Dinescu drept pretext si instument de promovare. Haide sa fim un pic seriosi si sa nu mai vindem castraveti gradinarilor, apmplificand apoteotic semnificatiile unei fraze rostite de catre sturlubaticul Mircea Dinescu, de parca in fraza aceea ar sta secretul, explicatia si valoarea lucrurilor comise de Mircea Dinescu in 30 de ani de dinainte de revolutie si in cei 30 de dupa. E o anectota din tagma tagurilor #metoo pe care Doamna Blandia a aruncat-o smchereste in balta, ambalata in serafica ei inerpretare mult post factum. Acuma ca se gasesc foarte multi ca d-voastra care chiar sa ia in serios tampenioara asta si sa accepte proportiile propuse, este parte din scenariul comercial. care trebuie sa starneasca valva necesara promovarii cartii. Altul mai eficient decat Mircea Dinescu, Ana Blandiana nu putea gasi.
„Ori el vrand sa-si apere imaginea sifonata o ataca mizerabil aducand ” ?!!!! 🙂 🙂 🙂 Imaginea sifonata? O ataca mizerabil? Da-i cateaua. Ati vorbit exact ca un comisar al poporului…
Eu cred ca pana la urma de rezultatele campaniei publicitare mai mult va profita tot Mircea Dinescu si mai putin Ana Blandian si editorul ei. Ma rog un ce profit va avea si d-ei, pentru ca uite asa d-na Stely va cumpara o carte. De la Humanitas. Sunt absolut sigur ca va fi o lectura agreabila, in care va veti regasi adesea, pe meridianele calatoriei contemporanei d-voastra. Sper sa gasiti prilejul de a aduce pe arca lucrurile interesante sau emotionante pe care le veti alege din experienta lecturii volumului. Serios.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
A aparut si replica „pastramagiului”:
„Cum am decis eu să-mi deschid un barber shop Numai dracul şi-ar fi închipuit prin anii ’90, când în România Mare eram acuzat că împreună cu Andrei Pleşu am ciordit la revoluţie sculele de bărbierit şi capacele de aur ale closetelor lui Nea Nicu din Primăverii, că Gabriel Liiceanu nutrindu-se pe ascuns din hoitul lui Vadim, va regurgita la bătrâneţe perlele urît mirositoare pe care sconcsul peremist le cultiva în colonia de scoici din haznaua partidului. Adevărat îi că domnul Liiceanu nu are talentul grobianisim al Tribunului, fiind mai degrabă un conţopist al abjecţiei, un filosof cu mînecuţe de contabil care-şi scoate creionul de după ureche spre a face, meticulos, inventarul obiceiurilor bicisnice şi al deşertăciunilor cu care m-a pedepsit Dumnezeu. O singură dată în viaţă l-am făcut pe Gabriel Liiceanu să plîngă şi văd că nu m-a iertat nici pînă în ziua de astăzi pentru acel afront. În 18 martie 1989, la o zi după ce interviul meu din Libération fusese citit la Europa Liberă, pe holul întunecat al Casei Scriitorilor, am dat nas în nas cu umbra filosofului care, tumefiat şi cu figura uşor răvăşită, mi-a şoptit la ureche: „Dragul meu, aseară am ascultat vorbele tale cutremurătoare şi am plîns în hohote. Suntem nişte laşi, suntem nişte laşi…”, după care, năluca suferindă s-a topit ca fumul, ca să o reîntîlnesc după un an, purtînd cu dezinvoltură în cîrcă, Editura Partidului Comunist. În Cartea albă a Securităţii există înregistrarea unei gărgăriţe plantate în casa socrilor mei, ce redă scena în care subsemnatul încerca să adune sub un text vitriolant semnăturile cîtorva scriitori de seamă. Vorbeam acolo despre dictatura cuplului prezidenţial, despre dărîmarea satelor, despre cenzură, despre foamea şi frigul din România. Împreună cu Andrei Pleşu eram gata să plasăm bomba… ” Continuarea AICI: Replica lui Dinescu la atacul lui Liiceanu: O singură dată în viaţă l-am făcut să plîngă şi văd că nu m-a iertat nici pînă în ziua de astăzi pentru acel afront | adevarul.ro
ApreciazăApreciază
Stely said
Mda, nu i se poate imputa nimic. A raspuns cum stia el mai bine . Un pamflet spumos, menit sa-l ridiculizeze la maxim pe impricinat. Numai ca bate apa ‘n piua pe evenimente vechi, unele povestite chiar de domnulG. Liiceanu insusi . Povestea cu sticlele de vin chiar d-lui a spus-o dar cine a citit printre randuri si-a dat seama ca a avut un iz de umor sec. Pai, daca ar fi fost adevarat, ca si-ar fi folosit colegii drept cobai, credeti ca s-ar fi dat in vileag ? Oricine si-ar fi dat seama ca o asemenea marturisire l-ar fi pus intr-o lumina proasta , ba chiar penala. Dar de ,spusa acum de M.Dinescu, pentru cine il are in gat pe G.Liiceanu , este cât se poate de credibila .
Am citit si cateva comentarii. Toader Paleologu , de data aceasta a nimerit-o sesizand autoironia maestrului, dar a dat din nou cu bata’n balta, spund ca D-l Liiceanu imbatraneste urat:
Theodor Paleologu
Povestea de la final cu vinul de la Măgureanu este foarte savuroasă și ne arată că uneori domnul Liiceanu poate fi autoironic, uman și chiar simpatic. Nu știu cît de des i se mai întîmplă în ultima vreme. Impresia mea este că îmbătrînește urît.
P.S.Cum o fi , sa ai in jur de 50 de ani sa spui despre cineva care are 80 de ani, doar pe baza unui pamflet” vitriolant”, perceput de unii a fi excelent ,din toate pdvd, ca imbatraneste urat? Pai cum se vede ? Mie mi se pare ca cel care este pe cale sa imbatraneasca urat este tocmai d-l Paleologu. De fapt a primit cateva palmute de la cativa comentatori.
P.S. Am vizionat video-clipul de mai sus , cu discutia dintre d-l Liiceanu si d-na Ana Blandiana pe seama cartii „Sora lume”. Mi-a placut foarte mult , voi cumpara cartea . Interesante pasajale despre globalizare , corectitudinea politica, libertate (le ce ne foloseste ?) . Sunt teme de actualitate , vazute prin prisma trecutului din comunism .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Sunt in graba, sunt in urma cu comentariile, dar promit sa recuperez… Deocamdata ce pot sa spun este ca am fost profund impresionat de cat de prost vorbeste Ana Blandiana limba romana. Nu reusesc sa inteleg de unde provine accentul acela si greutatea in exprimare.
ApreciazăApreciază
RALG said
Aici aveti dreptate. Pamfletul lui Dinescu putea fi mai tare si mai spumos. Parca nici d-lui nu-i mai e la indemana verva de altădată. Deh, ale batranetii valuri.
ApreciazăApreciază
neamtu tiganu said
Sa incepem cu inceputul.. este unanim recunoscuta ideea ca, vezi Doamne, tinerii/copiii sunt curati, nevinovati, neinteresati, idealisti, generosi etc. O imensa gafa. Tinerii/copiii sunt egoisti, se gindesc doar la ei, vezi Greta careia i-am distrus copilaria, cel mai mare mobing se intimpla intre copii, copiii sunt cruzi pur si simplu. Si cei mai multi idioti.
In acest context poanta lui Dinescu a fost geniala, cu Hilterjugend, ca nu a fost priceputa de gospodina Ana are mere nu suprinde. Ca Ana are mere s-a trezit dupa 30 de ani e clar, in urma cu multi ani Ana nu avea mere, dar avea nuri, acum nu mai are nici mere, nici nuri si vrea si ea sa se dea fata mare. Poezia ei poate fi tesuta pe servete intinse in bucatarie.
Ca Liicheanu se da si el in stamba nu e de mirare, se pare ca si-a propus sa nu piarda nici o ocazie de a fi penibil. De fapt toata viata a fost penibil si las. Face parte din boala care ne macina pe noi batrinii, ramolisment.
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost…
PS Prietena noastra Stely si-a dat din nou in vileag imensitatea timpeniei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
RALG said
@Neamtu Tiganu – Nu stiu daca purtati sau nu tichie de margaritar si/sau daca noaptea dormiti cu scufie sau… cu capul gol, dar remarc la d-voastra intentia unui blazon Alexandrin in incercarea de a fi un anti – Ammonius Saccas, in sensul ca dusmana va este mincuna dar si mai dusmana d-na Stely (si cu voia d-voastra, primul pe lista Liiceanu)… Prin urmare comentariul d-omniei d-voastra este din tagma celor inexorabile. Odata ce d-na Stely s-a pronuntat a fi de partea filozofului (in dauna poetului) era practic imposibil sa sa nu apara acest comentariu al dvoastra. Nu stiu cat de tare este d-na Stely in contra lui Dinescu, nici cat de tare este de paretea lui Liiceanu, si cata simpatie/antipatie are pentru unul si altul, stiind ca de fapt d-na Stely este (trup si suflet) de partea Anei cu care se identifica, fiind practic de partea sa insesi. Si trebuie sa recunoastem ca exista fabuloase similitudini tipologice intre d-nele Coman/Rusan si Ionescu. D-na Stely nu putea fi decat de partea ei însăși, asa dupa cum d-voastra nu puteati fi decat de partea d-voastra înșivă, adica in contra d-nei Stely.
ApreciazăApreciază
neamtu tiganu said
Daca reduci comentariul meu complex si inteligent la Stely, careia i-am tras doar o ciupitura in trecere, nu ai priceput nimic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
RALG said
Cu siguranta ca nu am inteles nimic (cel putin in contextul logic al premiselor si concluziilor propuse)… 🙂
ApreciazăApreciază
neamtu tiganu said
Dorin Tudoran – Kilometrul zero
Kilometrul Zero
Timp de zece ani, motto-ul pe care l-am folosit pentru blogul Certocrația a fost: “În România se întâmplă mereu lucruri foarte interesante, pentru că nu se întâmplă niciodată ce trebuie.“ Unele întâmplări polemice, sângeros-interesante, ale zile îmi dau dreptate.
Se lipesc – cu talent după puteri – etichete. Se spun vorbe de toate felurile. Se înoată în mări de cuvinte spumoase, dar nu se spune nimic despre kilometrul zero. În cazul zilei, iată-l:
“Sosise la Bucureşti, pentru mai puţin de 24 de ore, ministrul de externe francez Roland Dumas şi prima întâlnire programată a fost cu câţiva opozanţi cunoscuţi ai vechiului regim. Au fost invitaţi Doina Cornea, Mircea Dinescu, Ion Caramitru şi eu.” (Ana Blandiana, Soră lume, Editura Humanitas, 2020)
Doar doi dintre invitați erau “opozanți cunoscuți ai vechiului regim”. Și Ana Blandiana nu era unul dintre ei. Scriitoare remarcabilă, Ana Blandiana a devenit opozantă a vechiului regim abia după ce acesta se prăbușise.
Contribuția postcomunistă a poetei întru neuitarea victimelor comunismului și a rezistenței – Muzeul de la Sighet, administrat de Fundația Academia Civică și altele – este demnă de tot respectul și nu are nevoie de a fi echivalată fraudulos cu opoziția față de vechiul regim.
Cine a făcut-o “cunoscută” pe “opozanta” Ana Blandiana, după căderea vechiului regim?
Noile regimuri ale mistificărilor naționale cu extinderi internaționale. Numai că în cartea publicată la Humanitas, Ana Blandiana face un pas periculos alăturându-se mistificatorilor: își atribuie de una singură o ipostază pe care nu a cunoscut-o – cunoscută opozantă a vechiului regim.
Rezistența prin cultură a mai fost cum a mai fost – pentru mulți, rezistență numai prin cultură – dar rezistența prin motanul Arpagic a devenit în postcomunism de un eroism ridicol-epopeic. Despre celelalte câteva poezii, cu adevărat remarcabile, care au stârnit o temporară încruntare a fostului regim la adresa Anei Blandiana, se pare că poeta a vorbit cândva cu sinceritate.
Înțeleg că într-un episod din Dreptul la adevăr, ciclu realizat de TVR, Ana Blandiana mărturisea că poeziile respective apăruseră dintr-o întâmplare și nu din cine știe ce dorință de protest sau conspirație anticeaușistă. De altfel, supărarea oficială a trecut repede și s-a încheiat cu un masiv volum al poetei publicat în colecția Biblioteca pentru toți.
Deși nu a găsit puterea să devină opozantă a vechiului regim, Ana Blandiana a fost un om demn de respect în acea perioadă. Poeta și-ar fi făcut un mare bine dacă în anii postcomunismului ar fi refuzat public merite ce i s-au atribuit fără motiv. Și pentru asta nu ar fi avut nevoie de puterea pe care nu a găsit-o spre a fi opozantă a vechiului regim.
Într-o expoziție organizată la Cotroceni în 2019 – Rezistenții. Amintire și recunoștință – despre Ana Blandiana se puteau citi lucruri cutremurătoare, dar care nu s-au întâmplat niciodată: “Ana Blandiana decidea să protesteze public față de nerespectarea drepturilor omului de către regimul comunist.”/…/ “Ana Blandiana a continuat să dea interviuri unor publicații străine și postului de radio Europa liberă unde a vorbit despre situația extrem de grea din România.” Aiuritor.
În 2018, Ana Blandiana era invitata Târgului de Carte de la Bogotá, Columbia. O prezentare a poetei vorbea despre Ana Blandiana ca despre un Havel al României. La un festival de literatură desfășurat la Copenhaga se vorbea despre Simbolul disidenței în România – Ana Blandiana. În Spania, mistificării Blandiana – un Havel al României i se adăuga încă una: Blandiana – o Ana Ahmatova a României. Ș.a.m.d.
Un caz asemănător este cel al redutabilei prozatoare Gabriela Adameșteanu. În aprilie 2013, André Clavel semnează în L’Express un portret al autoarei intitulat, márquezian, L’Amour au temps de la Securitate. Din recomandarea revistei aflată deasupra textului lui Clavel, cititorul află că prozatoarea a fost “portdrapelul disidenței românești”!?!
Disidență, opoziție și rezistență au devenit cuvinte-umbrelă atât de încăpătoare, încât sub protecția lor își găsesc loc și asemenea mistificări.
Când excelenta editoare Georgeta Dimisianu era dată afară de poliția de partid de la Editura Cartea Românească pentru felul în care apăra cărțile ”cu probleme” și pentru legăturile pe față cu oameni intrați în opoziție/disidență, printr-o surprinzătoare, pentru mine, solidaritate câțiva potențiali înlocuitori au evitat să accepte postul rămas liber prin înlăturarea Georgetei Dimisianu, unul sau doi dintre ei nevând în acel moment un loc de muncă.
Cea care a acceptat cu entuziasm postul, deși avea unul echivalent la o altă editură, a fost ”portdrapelul disidenței românești”. Nicio mirare, căci ”portdrapelul” refuza să semneze până și unele din cele mai plăpânde scrisori de nemulțumire/protest semnate de alți scriitori.
Până când nu vom avea tăria să ne întoarcem la kilometrul zero, efectul tuturor dezbaterilor sau polemicilor va fi, în cel mai bun caz, zero. În cazul de față, kilometrul zero trebuie căutat pornind de la niște întrebări.
Cine a băgat sub nasul lui Roland Dumas o listă de patru invitați dintre care doar doi erau ”cunoscuți opozanți ai vechiului regim”, în vreme ce ceilalți doi erau o poetă remarcabilă și un actor minunat? Cine continuă să intoxice mijloacele de informare în masă – străine și autohtone – cu mistificări de proporții?
Resetarea kilometrului zero, dacă mai e cumva posibilă, este un efort care ar trebui inițiat tocmai de beneficiarii și beneficiarele unor mitologii frauduloase. Altfel, vom continua să citim, din când în când, pamflete – unele excepționale, altele foarte bune, cele mai multe între mediocre și slăbuțe. Toate inutile după zece minute de la citirea lor. Războaie de futilitate publică.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
RALG said
O-ho-ho…
Nu-se-poate !!! Incredibil. Conul Dorin a fost atras afara din vizuina si facut sa iasa din adormire, din hibernare, din ce Dumnezeu o fi facand d-lui pe-acasa dupa retragerea ne-aureliana din blogosfera d’antan. S-au rostit cuvinte magice, galceava Ana-Mircea-Gabriel a functionat ca un des/cântec fermecat de inviat morti. Si iata, s-a produs invierea d-lui Tudoran. E lucru mare. Partea cea mai nostima este ca, tocmai despre aceasta unica intamplare, singura care a fost in stare sa-i invie glanda scriboreica, pofta de scris si de polemica fostului ultim mare certoctar, d-lui zice ca-i futila. Aiurea. Chiar si numai pentru acest efect colateral al activarii conului Dorin si tot merita sa consideram disputa casnica din menage-ul-a-trois Liiceanu-Blandiana-Dinescu un eveniment monden de anvergura. E posibil ca odata initiat procesul de chibitare sa asistam la o explozie de luari de pozitie si sa ne trezim ca vor reactiona (printre alti) si ceilalti pe care i-am ami amintit pe aici, Plesu Andrei Gabriel, Popescu Tudor Cristian, Antonesei Liviu, Abalaru Viorel, si altii asemenea sau alminterea… Sa curga sange retoric… sa sara musatrul, sa moara pandemia (de necaz).
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Stie cineva de unde are Ana Blandiana accentul acela teribil cu care vorbeste in limba romana? Am imresia ca o imita pe Herta Müller.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
In atemtia d-nei Stely – Un articol destul de echilibrat despre con-citadinul d-voastra pe care-l detestati cam pe nedrept (Slobozia libera, Europa slobodå):
Mircea Dinescu, „boem şi calculat”, și mult mai mult.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Cateva comentarii interesante se gasesc si sub acest articol Un pamflet sofistic. S-ar fi gasit mai multe daca moderatorul contributorilor n-ar fi fost nevricos.
ApreciazăApreciază
Radu Humor said
Dr. Geert Vanden Bossche, virusolog și expert în vaccinuri, fost angajat al GAVI (inițiativa globală privind vaccinarea) și al Fundației Bill & Melinda Gates, trage un semnal de alarmă împotriva injectării heirupiste a populației cu vaccinuri Covid neviabile, care nu vor duce pe termen lung decât la înmulțirea mutațiilor virusului. Vaccinarea în masă va genera variante de virus extrem de contagioase, afirmă specialistul. Tulpinele care apar peste noapte par să-l confirme, zilnic.
Dr. Geert Vanden Bossche spune că prin vaccinarea tuturor cu un vaccin care nu împiedică transmiterea virusului, distrugem sistemul imunitar al oamenilor și pregătim scena pentru un dezastru global al sănătății omenirii, după cum transmite și Children’s Health Defence, care publică și un interviu de 40 de minute cu specialistul în virusologie. De asemenea, cunoscutul doctor Vernon Coleman, afirmă într-o filmare către lume pe care o prezentăm mai jos că „vaccinurile sunt arme de distrugere în masă” și oferă și explicația sa științifică.
Într-o Scrisoare Deschisă către lume (PDF AICI) – și în special către OMS – reputatul virusolog, pe care îl puteți găsi la http://www.geertvandenbossche.org, afirmă:
„În atenția tuturor autorităților, oamenilor de știință și a experților din lume, precum și a tuturor celor pe care îi privește subiectul – întreaga populație:
Sunt orice, dar nu un antivaccinist. Ca om de știință, nu recurg de obicei la nicio platformă de acest fel pentru a lua o poziție pe teme legate de vaccinuri. Ca virolog dedicat și expert în vaccinuri, fac o excepție atunci când autoritățile sanitare permit ca vaccinurile să fie administrate în moduri ce pun în pericol sănătatea publică; cu siguranță, atunci când sunt ignorate dovezile științifice. Situația actuală – extrem de critică – mă forțează să răspândesc acest mesaj de urgență. Întrucât gradul fără precedent de intervenție umană în pandemia de coronavirus riscă să provoace o catastrofă globală fără egal, acest mesaj nu poate fi suficient de tare și puternic pe cât ar fi nevoie.
ADVERTISEMENT
După cum am mai spus, nu sunt împotriva vaccinării. Dimpotrivă, vă pot asigura că fiecare dintre vaccinurile existente au fost create, dezvoltate și fabricate de oameni de știință foarte inteligenți și competenți. Totuși, acest tip de vaccinuri profilactice este total inadecvat, și chiar foarte periculos, când este folosit în campanii de vaccinare în masă în timpul unei pandemii virale. Specialiștii în vaccinuri, oamenii de știință și clinicienii sunt orbiți de efectele pozitive pe termen scurt ale vaccinurilor Covid la pacienții individuali, dar nu pare să le pese de consecințele dezastruoase asupra sănătății globale. Dacă nimeni nu mă contrazice cu argumente științifice, este greu de înțeles cum intervențiile actuale ale omului pot preveni ca circulația diferitelor variante de virus să se transforme într-un monstru sălbatic.
Lucrând contra cronometru, încerc să-mi finalizez manuscrisul științific, publicarea căruia va fi, din păcate, probabil prea târzie, dată fiind amenințarea din ce în ce mai mare a variantelor virusului care se răspândesc rapid și sunt foarte contagioase. De aceea am decis să postez deja pe LinkedIn un rezumat al descoperirilor mele, precum și discursul meu de la Summitul pe tema vaccinurilor ce a avut loc recent în Ohio. Lunea trecută, le-am trimis organizațiilor internaționale, inclusiv OMS, analiza mea privind actuala pandemie, bazată pe teorii științifice în biologia imunitară a Covid-19. Ținând cont de gradul de urgență, i-am sfătuit să ia în considerare îngrijorările mele și să inițieze o dezbatere pe tema consecințelor negative ale continuării ocolirii de către virus a reacției imunitare.
Deși nu este timp de pierdut, nu am primit niciun răspuns până acum. Experții și politicienii tac, în timp ce sunt, totodată, nerăbdători să vorbească despre diminuarea regulilor de prevenire a infecției și despre „libertatea de primăvară”.
Declarațiile mele se bazează exclusiv pe știință. Vor fi contrazise exclusiv de știință. Deși, de obicei, cu greu poate cineva să facă afirmații științifice incorecte fără să fie criticat de colegii de breaslă, se pare că elita oamenilor de știință, care îi consiliază acum pe liderii globali, preferă să tacă. Au fost aduse suficiente dovezi științifice. Din păcate, rămân neatinse de cei care au puterea de a acționa.
Cât de mult poate fi ignorată o problemă, când în prezent există argumente solide că omenirea este amenințată de ocolirea de către virus a reacției imunitare? Cu greu putem afirma că nu am știut – sau că nu am fost avertizați.
În această scrisoare agonizantă, îmi pun în joc toată reputația și credibilitatea mea. Aștept de la voi, paznicii omenirii, să procedați cel puțin la fel.
Este de maximă urgență. Inițiați dezbaterea. Cu orice preț, schimbați cursul evenimentelor”, a îndemnat Dr. Geert Vanden Bossche pe site-ul său și într-o adresare către OMS prin YouTube.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Radu ce e mai baiatule cu tampenia asta? Iar ai frustrari acasa cu con/soarta stapana si-ti versi nervii pe cine apuci? Imunologule tu ai remarcat care e tema topicului curent?
Radu sa stii ca ma dezamagesti teribil cu ingusimea mintii tale (care s-a ascutit ca lupta de clasa), si mai ales cu lipsa crasa de imaginatie si varietate. Ti-a casunat pe subiectul asta cu pandemia si neglijezi totalmente toate celelalte teme ale teoriei conspiratiei. Haide mai, stiu ca poti. Prietenii tai la fel.
ApreciazăApreciază
neamtu tiganu said
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Foarte interesant – din mai multe puncte de vedere – caci vorba ‘ceea (a recuperatorului din Filantropica) viata e complicata si are multe aspecte. Va multumesc pentru amabilitatea de a face cunoscut articolul si pe Arca lui Goe. 🙂
ApreciazăApreciază
neamtu tiganu said
https://bariweiss.substack.com/p/there-is-no-such-thing-as-white-math?fbclid=IwAR093Hek2_1dPzpZBR-Lx6zEnQf8hEvXhilS8709qqo0Pe6tLe50Ccql3G8
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Interesant, revoltator, comic… Materialul ar merita tradus in limba romana dar din pacate traducatoarea noastra (pe Arca lui Goe) este ocupata pentru urmatorul sfert de veac cu o alta tradcere din limba engleza, si cu multe alte traduceri din amor. Il rugam pe prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe sa se descurce cum o putea si sa buchiseasca articolul propus mai sus, direct in limba lui Shakespeare… Cum a reusit dl. Neamtu Tiganu, suntem siguri ca si el/ea va reusi. Poate mai vorbim despre aceasta aberatie ce sta sa se pravale peste planeta. De parca asta ne mai lipsea. Wenn du verstehst was ich meine / yadi tumhen maaloom hai ki mera kya matalab hai.
ApreciazăApreciază
Stely said
Un fel de traducere :
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Da, da… la cam asa ceva s-a ajuns. Nu doar pentru ca unii (…) se straduiesc cu zel si abnegatie sa impuna aberatia ci si (mai ales) pentru ca se gasesc o multime de altii, mediocritati cu luciu (si/sau nulitati sadea) sa accepte avantajele (materiale sau „spirituale”) nemeritate de care pot profita in urma acestor acestei politici. Cam cum a procedat Ana Blandiana acceptand postura de dizident al regimului comunist. Foaie verde fagadau o sa fie si mai bine. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
D-na Stely – Sper sa nu va supere/ingrijoreze/sperie (prea tarea sau pentru prea multa vreme) faptul ca va sicanez in problema cu Ana Lugojana. Stiti si d-voastra ca cine se iubeste, se tachineaza… 🙂
ApreciazăApreciază
Stely said
„Cam cum a procedat Ana Blandiana acceptand postura de dizident al regimului comunist.”
😕🙃😯😉
… sau „unde dai si unde crapa”. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Pai nu? Pai da… Pare departe… dar in realitatea destul de aproape… Mai aproape decat am fi dispusi sa acceptam. Sunt destui membri ai unor minoritati care in baza fundamentului de la temelia faptului ca membri minoritatii (sau majoritatii) din care fac parte au fost candva discriminati (din cauza apartenentei la grup), este normal ca acum unii membri (si anume chiar ei) sa fie un pic favorizati. Pe ici pe colea si anume prin puntele esentiale, mai pe fata sau mai la plesneala, unii dintre ei fiind conditionati (reflex, pavlovian) sa creada ca nimic nu e mai firesc si li se cuvine. Iar aici intervine asemanarea cu idea (tacita) a Anei Blandiana cum ca i s-ar cuveni sa fie comparata cu Havel, si i s-ar cuveni, pentru ca ea a fost mereu fata buna si de comitet, placuta, civilizata, cu bunsimt… care n-a suparat si n-a criticat pe nimeni, fiind toleranta cu toti, inclusiv cu dizidentii adevarati, pe care nu i-a incurcat si deranjat cu nimic… Sau nu? 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Ati reusit sa cumparati cartea?
ApreciazăApreciază
Stely said
„…i s-ar cuveni sa fie comparata cu Havel, si i s-ar cuveni, pentru ca ea a fost mereu fata buna si de comitet, placuta, civilizata, cu bunsimt… care n-a suparat si n-a criticat pe nimeni, fiind toleranta cu toti, inclusiv cu dizidentii adevarati, pe care nu i-a incurcat si deranjat cu nimic… Sau nu? 🙂”
NU s-a pus si nici acum nu se pune problema asa , mai ales in contextul celor doua pamflete si nici in paragraful cu pricina din cartea „Sora lume.” Si Nu, nu am cumparat cartea.
P.S.Bag de seama ca” v-ati dat” cu Liviu Aionesei, Dorin Tudoran , neamtu tiganu , barbati numai unul su unul. Nu mai zic de Mircea Dinescu. 😬
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Stely said
„Scrisoarea a III-a, către Șahinșahul de la Cotroceni (fragmente)
Domnule Klaus Iohannis,
Obiceiul strămoșilor iohannieni de a da afară micii negustori și târgoveții valahi din cetatea Sibiului înainte de apusul soarelui, să le fie sașilor somnul lin și porțile zăvorâte, văd că l-ați extins în această iarnă dând afară românii din piețele românești chiar în timpul zilei.
Nu e de mirare că un lucru nevolnic atât de bine făcut i-a entuziasmat și pe semi-ungurul Ludovic Orban și pe arabul fugit de acasă Raed Arafat ca să nu-l mai pun la socoteală pe tătarul Nelu răspunzător cu număratul morților la ora micului dejun.
Pe cât sunt de fericit că prin venele copiilor mei curge și puțin sânge înmiresmat de stepele cazace și de pusta maghiară, care le-au mlădiat frumusețea și caracterul, pe atât sunt de trist că alergia mea la naționalismul grobian și scârbavnic nu mă scutește de pedeapsa de a-mi aminti că sunt român când văd disprețul neamțului pentru țăranul valah care nu mai are loc în propria-i țară.
Oi fi dumneata mândru de sparangheliada pe care ai lansat-o nu de mult, îngenunchind o parte a poporului român în țărâna germană, dar tare mi-e că, dacă o să te mai joci în continuare de-a Șahinșahul cu tarabagiii amărâți din bazarele românești, or să iasă mulahii ortodocși din adormire cu rogojinele aprinse-n cap să-ți cânte prohodul de Crăciun sub ferestrele Palatului.”
Pai da , un dizident pur singe , un adevarat Havel, nu ca Ana Bladiana …
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
„M-am dat”? 🙂 Interpretarea va apartine integral. Nu prea cred sa ma fi grabit vreodata sa sustin un punct de vedere (sau sa evit sa-l sustin) doar de dragul de a fi asociat cu anumite persoane sau din teama de a nu fi cumva asociat cu anumite alte persoane (ceea ce altora li se tot intampla, si nu de ieri de alaltaieri, nu dam nume 🙂 ) Dar, daca ziceti d-voastra… atunci asa trebuie sa fie. Faptul c-ati tinut sa folositi cuvantul „barbati”, in lista atributelor care ar defini caracteristicile odiosului grup, nu spune nimic altceva decat despre motivele care v-au facut pe d-voastra sa o adoptati, ca favorita, in aceasta fistichie disputa, pe Ana Blandiana (asa dupa cum alta data ati ales-o pe Elena Udrea)… Ma judecati cu masura d-voastra. Ideea c-ati fi fiind calificata sa apreciati barbatia si onorabilitatea celor pe care i-ati insirat (cam de-a valma) este destul de nostima, chiar draguta. Parerea mea este ca sub aspect valoric intelectual si social, al anvergurii si notorietatii publice, si chiar al nivelului onestitatii, Liviu Aionesei, Dorin Tudoran, Mircea Dinescu, Gabriel Liiceanu si Ana Blandiana sunt destul de apropiati, in cam aceeasi clasa. Diferentele mari dintre ei apar in ceea ce priveste valoarea artistica. Probabil ca introducerea lui Neamtu Tiganu intr-o companie atat de selecta (facuta cu scopul expres de a-i degrada pe ceilalti, prin asociere, – urat din partea d-voastra), are doar darul de a-l bucura si onora pe amicul Mihai Calomfirescu, ajutand publicul (si pe d-voastra inseva) sa inteleaga ca de fapt (in forul d-voastra interior) il apreciati si pretuiti pe d-lui la cote foarte inalte.
P.S.Bag de seama ca” v-ati dat” cu Ana Blandiana, o femeie numai una si una. Nu mai zic de Gabriel Liiceanu. 😬
Nici eu n-am cumparat cartea. Astept s-o cumparati d-voastra si sa-mi spuneti daca e buna. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Stely – Nu prididesc sa ma tin cu comentariile dupa d-voastra. Propuneti diversiuni cu viteza greu de contracarat. Episodul pe care-l redati (si pentru care Dinescu ar avea intr-adevar, alaturi de mici motive de mandrie umoristoco-literara, si motive de rusine pentu partea care nu-i face cinste in pamfletul cu pricina, nu insist ca-i off topic) nu are nicio legatura cu vreo dizidenta (prezenta sau trecuta), nu altereaza in niciun fel meritele lui Dinescu ca dizident in perioada comunista si nici nu i le spreste pe ale Anei Blandiana. Tot incercati argumentari adacadabrante prin care s-ar putea justifica (post factum) gestul cel putin dubios al Anei Blandiana de a acredita tardiv (si ce tardiv!) acuzatii si interpretari fanteziste la adresa lui Dinescu, care acuzati ar trebui sa aiba darul re-evaluarii aceestuia, ca poet si ca dizident. Las’ ca meritia. Ce el nu s-a legat de altii? ‘Ce d-na Stely cu naduf. Haideti doamna, nu va mai consumati in van energia.. Ca poet, ca dizident si personaj istoric Mircea Dinescu o surclaseaza cu mult pe Ana Blandiana, iar „niste rautati si mici scandaluri” ori noduri in papura pe care i le cauta inimicii, () nu pot schimba realitatea.
ApreciazăApreciază
Stely said
🤣
ApreciazăApreciat de 1 persoană
neamtu tiganu said
Ana Blandiana a mai scris si:
„Partidului
Candoarea mi-a-nflorit în ochi definitiv
Cu-ntâiul plâns în curtea școlii sub castani
Când clasa mea primea cravata roșie festiv,
Și sufeream respinsă grav de colectiv
Că nu-mplinism încă nouă ani.
Candoarea mi-a crescut de-atuncea dureros,
Cu brațul ridicat deaspupra frunții mult,
Simbolizând că viața-mi fi-va socotită mai prejos
Decât tulburătorul luptelor tumult,
Că niciodată n-am să mă separ orgolios
De imnul colectiv și luminos.
Candoarea scrijelată de mâna ta lucid
În ochii mei, dramatic deschiși spre mâna ta,
Oricâte mâluri s-ar sedimenta,
Nu-mi vor putea-o șterge. Candoarea ca un rid
Va măsura maturitatea mea, Partid.”
«Patrie, Partid, Popor», Culegere de Literatură Patriotica pentru Clasele V – VIII, Reprodusă în Almanahul «Luceafărul», 1983
Odă
Slavă neamului acesta
Vremurilor noastre slavă!
Slavă erei ce se naşte
Duşmănită şi grozavă;
Slavă robului de veacuri
Care n-o să fie rob;
Slavă ţării ce înalţă
O şesime de pe glob;
Slavă!
Slavă fericirii
Vremii viitoare slavă;
Slavă lumii ce se naşte
În aceasta oră gravă;
Slavă anului acesta
Ce-a ucis în colb milenii;
Şi de flăcări, ca drapelul,
Slavă veşnica lui Lenin!
în Almanahul «Luceafărul», 1983 ( in 83 nimeni nu te obliga sa scrii asta)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Ana Blandiana a scris si poezii bune, singurele care conteaza (care ar trebui sa conteze) in opera. Tot asa dupa cum anumite gesturi de conformism si linguseala formala la adresa partidului n-ar trebui sa conteze decisiv (sau deloc) daca respectivul ins isi va fi probat apoi curajul in gesturi de fronda, de dizidenta si/sau revolta. Problema este ca, desi n-ar fi deloc greu sa gasim niste poezii bune ale Anei Blandiana (pe care sa le contra-punem odioaselor exemple pe care le-ati asus aici) , ceva mai greu ar fi sa gasim gesturile acelea care sa spele rusinea linguselii si gudurarrii pe langa regimul de trista amintire.
ApreciazăApreciază
neamtu tiganu said
Pe vremuri eram din cind in cind invitat sa vorbesc la congrese. La inceput exista un moderator care te prezinta, pe baza unui mic CV pe care-l dai inainte. Unu m-a laudat sa plinga mama si m-a numit dr. ing. Cind am ajuns pe scena i-am multumit pt vorbele frumoase si mai ales pt titlul oferit, de doctor. Pe atunci era scandal cu niste politicieni cu doctorat plagiat. Am continuat asigurind asistenta ca prezentarea care va urma este absolut originala, fara nici un copy and paste.
La sfirsit, dupa aplauzele fuminante, moderatorul mi-a multumit si a mentionat ca nivelul prezentarii depaseste chiar nivelul unui doctor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Doamnelor si domnilor, cred ca avem o premiera absoluta pe Arca lui Goe,o minune ce mai incoace si-n colo. Asistam dragi prieteni la o intamplare rara, unicat pana acum: dl. Neantu Tiganu a acordat (pentru prima oara) un like unui comentariu postat pe Arca lui Goe (care nu-i aprtine lui insusi) !!!! – Daca vom veni cu precizarea ca este vorba despre un comentariu al d-nei Stely, cred ca sunt in asentimentul d-voastra al tuturor, (dargi vizitatori muti) sa declaram acest eveniment un miracol. Miracolul de joi, 18 Marte, pe Arca lui Goe.
ApreciazăApreciază
neamtu tiganu said
Timpeniile pot fi amuzante…
ApreciazăApreciază