(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 26 martie 2021

Ritualul primăverii

Posted by Arca lui Goe pe martie 26, 2021

Cred că înainte de a continua marșul triumfal al furnicilor pe planeta sperlingilor, (încă) un mic intermezzo de primăvară ar putea fi benefic pentru a mai atenua un pic asperitățile rămase în aer, la finalul bătăliilor crâncene duse în subsolul planetei  (care, per se, a fost cred destul de pașnică, în primul ei episod, suspansul fiind salvat de spiritul de anticipare al unora dintre actorii-observatori, care au ținut să ilustreze în avans anumite aspecte ale problemei limitelor artificiale ale libertății de exprimare). Mă întreb dacă ar merge, în acest sens, să-ți povestesc o mică și nevinovată întâmplare căreia i-am fost martor, ieri spre amurg. Poate că da, poate că nu, dar întrucât momentan nu am la îndemână nimic altceva mai potrivit ca interludiu, o să te rog să mă însoțești în mica mea plimbare, la drum de seară, pe o stradă, aproape pustie. Mergeam în pas vioi pe trotuar, având drept în față un soare blajin ce-și arunca pieziș peste asfalt, lumina diafană a apusului iminent 😊. Am văzut de departe două siluete, aflate de o parte și de alta a străzii, fiecare pe trotuarul său, stând față în față și făcând niște gesturi pe care la început nu le-am înțeles. În timp ce mă apropiam, mijindu-mi ochii în contra soarelui, am băgat de seama că cei doi se chinuiau să întindă o coardă de la unul la altul peste stradă. Când unuia îi scăpa din mână, celălalt îi azvârlea înapoi capătul coardei, iar apoi, când se apropia câte o mașină, se opinteau să întindă coarda, încercând parcă să blocheze drumul. Când am ajuns destul de aproape am băgat de seama că era un simplu număr de pantomimă, și că cei doi puștani, neavând de fapt nicio coardă, încercau doar să-i păcălească pe șoferi cu gesturile lor, și chiar reușeau aș zice, întrucât majoritatea mașinilor încetineau, iar unele chiar frânau destul de brusc. Mă pregăteam să le zic vreo două, din postura mea de cetățean responsabil (și vigilent), pornit pe fapte bune în favoarea cetății, mai ales că cei doi adolescenți, deși remarcaseră că mă apropii, nu păreau să se simtă incomodați de prezenta mea, râzând și chicotind cu poftă în timp ce-și continuau prestația. Când aproape că ajunsesem la fața locului și mă pregăteam să le spun că-și cam depășesc limitele libertății de exprimare, am băgat de seamă că mai exista un martor, și anume o foarte tânără duduie, blondă și copilăroasă, care privea printre gene, chicotind și ea la fiecare dintre reușitele protagoniștilor, care se pare că voiau musai s-o impresioneze pe tânăra domniță. Am realizat dintr-odată că asistam la un ritual al primăverii, pe care chiar n-ar fi avut niciun rost să-l perturb cu prostii civice. Mai ales că și fețele nedumerite ale șoferiilor care încetineau, încercând să înțeleagă ce se întâmplă, chiar făceau toți banii. Si asta e tot. Merge?   

Posted in Arcaluigoeologie | 53 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: