Cuvântul Dumnezeu

Câte bordee, atâtea obicee. Astăzi în bordeiul sau din Vatican, Papa de la Roma celebrează învierea lui Isus Christos, și, împreună cu el o mare de creștini serbează Învierea întru slava lui Dumnezeu. Alții celebrează aceeași înviere, a aceluiași Isus Christos, întru slava aceluiași Dumnezeu, altădată. Nu azi. Să fie oare aceeași înviere? Același Isus? Același Dumnezeu? Dacă da, atunci ceva e greșit cu oamenii. Iara dacă nu… Cel mai probabil că fiecare om are învierea si înălțarea sa, Isusul său si, mai ales, fiecare om are Dumnezeul său pe care tot încearcă să-l imună tuturor celorlalți. Dumnezeu este un cuvânt. Ceea ce desigur nimeni n-ar putea nega. Dumnezeu este un cuvânt cu o infinitate de înțelesuri. Fiecare om care utilizează cuvântul Dumnezeu (cu vorba sau cu gândul) îi acordă propriile sale înțelesuri…  în mintea fiecăruia, cuvântul Dumnezeu are multe înțelesuri, duium, sensuri, rosturi, semnificații, în care omul poate rămâne pe veci nedumerit, rătăcit,  pierdut. Acuma însă, întrucât omul e doar un om, cel mai adesea lucrurile care par a fi, în limitata sa minte, înțelesuri, duium, sensuri, rosturi, semnificații sunt de fapt cvasi-înțelesuri, pseudo-rosturi, semi-semnificații și mai ales non-sensuri, iar uneori nici atât, doar cuvântul gol și fără noimă, un zgomot, nimic. Omul se mulțumește cu puțin. Daca are cuvântul nu-i mai trebuie și sensul. Un cuvânt care-si ajunge sie însuși, un chip cioplit, salvându-l pe om de la complexitatea infinită a lumii (lui Dumnezeu)… Credeți în Dumnezeu și credeți în mine, a zis Isus, oferind oamenilor abstractul și concretul, spiritul și materia, cuvântul și sensul. Omenirea nu este nimic altceva decât o colecție de povești fascinante create, asimilate și perpetuate de către om.  Fără ele omenirea nu ar exista. Fără ele omenirea ar fi o turmă de furnici, un roi de vaci, o haită de fluturi, un mușuroi de oi, o colonie de hiene. Nimic altceva. Suntem ce suntem, nu prin inteligentă, tehnologie,  bunătate ori altceva de acest gen, ci exclusiv prin abilitatea de a visa, de a face incursiuni în imaginar și de a-i smulge acestuia povești (in)credibile pe care le vindem cu succes unii altora, fascinante și nenumărate povesti, din care fiecare și le alege pe cele în care sa CREADĂ cu toata ființa sa sau mai puțin, cât de cât. Credința mișcă lumea și o menține. Suntem singurele ființe de pe planetă care avem idee despre neant, abis, nimicnicie, zeroitate și infinitate, și singurele care reușim sa ne opunem acestora cu povesti. Poveștile noastre care țin neantul departe, sub control. Și dintre toate poveștile, povestea lui Isus Christos este poate cea mai frumoasă, cea mai captivantă, cea mai cea, poveste poveștilor scrisă în cartea cărților. Poate doar povestea tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte, să fie mai frumoasă și mai captivantă. Ei bine, faptul că sărbătoarea Învierii Domnului este celebrată de către creștini la date diferite este o palmă nemiloasă dată poveștii și povestitorului.      

contra-punct.