(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Cuvântul Gödel

Posted by Arca lui Goe pe aprilie 9, 2021

In nostris linguis multe verba sunt.

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Și pământul era ne tocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta plutind pe deasupra apelor. Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” și a fost lumină. Și a văzut Dumnezeu că lumina este bună, și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Și tot așa a făcut Dumnezeu „cerul și pământul și toată oștirea Lui”. Prin cuvânt. La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Ni se dă de înțeles primordialitatea cuvântului, și cum altminteri să ni se dea de înțeles acest înțeles, altfel decât (tot) prin cuvânt. Cum altfel? N-are cum. Cuvântul a fost la început, și prin urmare va și la sfârșit, vădindu-se așadar primordial și final, alfa și omega. Și de-ai vrea să susții altceva, tot cu cuvinte ai putea încerca, împotmolindu-te în încercarea de a le trăda în favoarea mai știu eu ce ti-ar putea trece prin minte, deși n-ar prea avea ce, întrucât și gândurile tot din cuvinte sunt făcute). Câtă vreme cunoașterea și comunicarea sunt făcute din cuvinte și din nimic altceva, nu avem cum scapă din acest cerc vicios, din care nici măcar bunul Dumnezeu n-a putut scăpa, trebuind să fie el însuși cuvântul și nimic altceva, și prin cuvânt să facă altele, una alta, la nimereală, cum i-or fi venit la gură (văzând și făcând) evaluându-le apoi, pentru a le păstra pe cele pe care le-a văzut a fi fiind bune (lumina, de exemplu), și distrugându-le (spontan) pe cele constatate a fi fiind rele (sau nu suficient de bune), trecându-le practic sub tăcere (motiv pentru care nici nu sunt pomenite în compunere, ne (mai) existând cuvinte potrivite pentru ele, ne ființele). Desigur că exprimarea în cuvinte este inconsistentă și denotă non-sens (dacă stai să te gândești, stai?), dicționarele fiind o întreprindere în van, care se învârte în cerc, încercând sa explice cuvintele prin cuvinte, și tot așa la nesfârșit, mizându-se pe răbdarea, pe prostia, pe toleranța și pe orbirea noastră, a celor săraci cu duhul. Niciun sistem nu se poate explica și nici conține pe sine însuși, absolutul însuși rămânând contradictoriu și inconsistent. Nu exista nicio mulțime concreta (colecție de elemente) care sa conțină toate mulțimile (toate colecțiile), dar totuși există o clasă abstractă a tuturor mulțimilor (derivate din această, prin instanțiere)

Gândirea nu se poate gândi pe sine fiindcă deja gânditul este livrat permanent conștientului, simplul spectator auto erijat în producător ex nihilo. Logica materialista impune aceasta concluzie fatalistă, deși se speculează pe seama salturilor cuantice„.

Prin urmare, lasciate ogni speranza, voi ch’entrate, în infernul cuvintelor. Veți merge mult dar nu veți ajunge nicăieri. Singura speranță ar fi să nu aveți nicio speranță în a ajunge undeva, prin cuvinte, aceasta fiind probabil singura cale de a transforma infernul în paradis, prin nepăsare și acceptare.

Presupunând că am de-a face, preponderent cu entități care, pe lângă arcă stând demult gustară jocul (les jeux sont faits, rien ne va plus), cred că putem ieși din aceasta dilemă, depășind cu ingenuă inconștientă momentul și blocajul fatalității de a nu putea ajunge nicăieri prin cuvinte și totodată de a nu avea nimic altceva la dispoziție, ca vehicul, decât cuvintele, pentru a continua deci joaca cu cuvinte, în interiorul lumii cuvintelor în care suntem (vai) captivi fără scăpare (dar, vom muri și vom fi liberi), pentru a intra (cu grație) în alte dileme care să ne facă s-o uitam pe aceasta. Cine vrea dileme? Avem dileme. Gratis. Bun. Cum procedam?

La început a fost cuvântul. Fie. Ce cuvânt? Cuvântul „cuvânt”? Cuvântul „început”? Cuvântul „DumnezEu”? Cuvântul „Ou”? Cuvântul „Nimic”? Care să fi fost primul cuvânt? Grifon, gozef, gödel… în fine, am mai avut dilema asta despre cine a fost mai întâi, oul sau găina, omul sau cuvântul… așa că „eU” cred că ar fi bine să lăsăm afacerea cu steagurile (curat s-o lăsăm coane Fănică) și să încercăm să gândim un pic out of the box. Oare pe lumea asta avem numai cuvintele? Numai infern, impur, incomplet, inconsistent…? N-ar trebui să existe și altceva (un paradis acolo, ceva pur, perfect, consistent, pe care să poată conta bampirul (omul) ca pe el însuși)? Ba da! Ba da! Când am intrat pe poarta cunoașterii (a binelui și a răului), în prima zi de școală, am găsit pe bancă, alături de o garoafă, două cărți. Două, nu una. Abecedarul și Aritmetica. Alături de frumusețe (unică), știința împărțită în doua: cuvintele și NUMERELE. Iată sfânta treime. Iată promisiunea paradisului și a perfecțiunii. Rigoarea, precizia, exactitatea, consistența, perfecțiunea, într-un cuvânt (ah), matematica, cea folosita de însuși Dumnezeu în facerea lumii (apud Dirac, un drac de fizician genial). Chiar și zarurile pe care le aruncă sau nu le aruncă Dumnezeu, sunt tot matematică (geometrie pură și aritmetică divină), teoria numerelor. Alea iacta est. Vivat academia! Vivant professores! Vita nostra brevis est. Gaudeamus igitur. Juvenes dum sumus. Matematica, iată o invenție genială a omului. Nu, o invenție a lui Dumnezeu. O descoperire genială a omului. Salvarea lui de la incertitudine, neant, abis, necunoaștere, mărginire, poarta către infinit, către divin. Matricea lui Dumnezeu în facerea lumii și (prin urmare) cheia cunoașterii acestei lumi. Oricât de infinit si necuprinzător ar fi universul, matematica ne garantează că nici cunoașterea umana nu are limite, și că utilizând matematica, oriunde om fi ajungând, acela nu este capătul și că oricând putem merge mai departe, mereu mai departe:

Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haina roasă-n coate,
Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate
Si de frig la piept si-ncheie tremurând halatul vechi,
Își înfunda gâtu-n guler și bumbacul în urechi;
Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic,
Universul fără margini e în degetul lui mic,
Căci sub frunte-i viitorul și trecutul se încheagă,
Noapte-adânc-a veciniciei el în șiruri o dezleagă;
Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr
Așa sprijină el lumea și vecia într-un număr.  
   

Aceasta-i matematica! O cheie. O cheie a Omului către infinit. Nu? Omul și materia sa, Omul și spiritul său. Plus matematica. Deosebită de toate celelalte. Regina. Spiritul omului „materializat”, în artă, știință, filozofie și religie, este încununat de matematică. Matematica este artă, poezie, știință, filozofie și religie, toate la un loc și încă ceva pe deasupra. Trupul și emblema perfecțiunii, în mâna omului, în mintea omului, în slujba omului. Ne-am scos. Ne-am luminat. Suntem, noi Omul, un neam luminat și puternic și mândru. Dar ce naiba înseamnă „gödel”? Acest cuvânt. Sună bizar. Sună rău. Ca o cobe, ca o con-damnare. Ca un „god” dar mai mic, schimonosit, iar când ceva nu sună bine, nu-i a bună, nu-i a bună, pentru că sonoritățile (cuvintelor) nu sunt niciodată întâmplătoare. La început toate cuvintele au fost interjecții. Ananghie nu poate însemna ceva de bine (de la Gogol citire), iar „gödel” prea aduce a „jigodie” ca să fie providențial. Se pare ca ne-am născut fără noroc, noi specia, niște pârliți, fără șanse în viață, o spiță în care dl. Gödel nu este decât mesagerul zeilor (sau al dracilor), anti-îngerul Gabriel, care ne aduce sentința și vestea con-damnării prin ale sale „Incompleteness theorems”, două teoreme mortale, într-una și aceeași a dracului fatalitate:

  1. Niciun sistem axiomatic consistent (precum aritmetica, teoria numerelor, și matematica în general) nu este complet. Adică întotdeauna va exista un enunț (si pe cale de consecință o infinitate de astfel de enunțuri) care va fi adevărat dar nu va putea fi demonstrat (pe baza setului de axiome, indiferent cum ar fi construit acel set de axiome). Un (posibil) exemplu al unui astfel de enunț ar fi acela că „Orice număr întreg par mai mare decât 3 poate fi scris ca sumă de două numere prime” – o conjectură cu un conținut elementar de simplu, nedemonstrată (matematica umană este nepregătită pentru demonstrarea acestui enunț banal, total neputincioasă), si care enunț nu numai ca este posibil sa nu poată fi demonstrat vreodată, dar nici măcar să-i demonstram imposibilitatea nu ne va fi la îndemână).    
     
  2. Consistența unui set de axiome pe care se bazează o teorie (un sistem, precum teoria numerelor, aritmetica și matematica în general) nu poate fi demonstrată în cadrul teoriei/sistemului respectiv. Nu putem demonstra ultimativ ca sistemele matematice pe care le construim sunt consistente, dar știm ca oricum ar fi, sunt incomplete.

Si? Ce-i cu asta?, vor zice cu neîncredere scepticii sau cu speranță sărăcii cu duhul. Cu ce ne atinge asta pe noi? Care-i drama? Tragedia cea mare este demitizarea infailibilității matematicii ca instrument al cunoașterii unui univers infinit. Cunoașterea accesabilă omului nu este nelimitată. Iar limitarea nu ține doar de limitele inteligenței umane (care, de bine de rău, ar putea fi extinsă cu ajutorul inteligentei artificiale), ci este limita matematicii ca instrument de modelare si cunoaștere. Teoremele d-lui Gödel sugerează că la un moment dat, previzibil si inevitabil, complexitatea matematicii va ajunge la o limita finită, finală, peste care aparatul respectiv nu se va mai putea dezvolta si extinde, oprindu-se si odată cu el si cunoașterea si cognoscibilitatea pe care o intermediază. Unii se vor bucura in fața acestei perspective, găsind în asta dovada incontestabilă a existentei lui Dumnezeu. Alții se vor îngrozi mirosind aici absenta lui Dumnezeu sau a accesibilității acestuia, ori chiar existenta malefică a unui zeu rău si dușmănos.  

P.S. Kurt Friedrich Gödel a fost un om de toata isprava, chinuit mai toată viața lui de demonii teoremelor sale, obsedat de ideea că va fi otrăvit, până într-atât încât la un moment dat a refuzat cu stoicism să mai înghită ceva, murind, în cele din urmă, de foame. Oare se poate considera că s-a sinucis? Unde o fi acum? In rai sau în iad? Tu prea-cinstite cititor, citit si unic al Arcei lui Goe, ce crezi? Dar dumnealor cum or considera?

107 răspunsuri sa “Cuvântul Gödel”

  1. Chiar dacă nu am înțeles niciodată matematica, recunosc cumva din interior, cu gelozie, frumusețea ei. Acum, la a treia tinerețe. La școală îmi era groază de ea. Mai ales geometria.
    Și totuși, la un eveniment casnic recent de măturare prin casă mintea a făcut o ” călătorie” către un punct auriu. Apoi s-a stins ( mintea) ca un computer vechi sau un televizor. Când s-a reaprins, știam că știu tot( cine știam ?) dar nu mai știam ce știu. Mintea a recunoscut punctul ca fiind Dumnezeu. Și s-a relaxat. Își găsise insfarsit creatorul. Orice căutare devenise inutilă.

    Apreciat de 1 persoană

    • Uneori si gasirile sunt inutile (nu numai căutarile)… Dar, pana la urma, totul trebuie sa fie o problema de atitudine. Nu?

      Si da, matematica (asa imperfacta si incompleta cu se afla), este o lume fabuloasa… (de care eu unul am fost mereu indragostit, parandu-mi-se a fi mult peste arta, stiinta, filozofie si religie)… Unii spun ca exista trei universuri pararlele, lumea materiala, lumea spirituala si lumea matematicii… Presupun ca ceva adevar se afla in aceasta inter-pretare. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. Apreciat de 1 persoană

  3. … si atunci diavolul a zis: Introduceti litere in matematica…

    Apreciază

  4. Un articol la înălțimea cuvântului zidit pe Arca lui Goe!
    Chapeau maestre.

    Ești bun rău!

    (când mi’oi reveni din…plăceri, oi mai zice. acum tac)

    LINIȘTE!

    Apreciază

    • Incerc din rasputeri sa nu scriu pentru public (si nici impotriva acestuia), dar de, uneori nu reusesc decat sa ma sabotez (mai mult sau mai putin subtil), deh, scarbosul factor uman, vorba marelui filozof Jean-Paul Sartre Belmondo.

      P.S. Sincer sa fiu, actualul topic, mi se pare unul dintre cele mai slabe si mai improvizate texte propuse pe Arca. Mi-a fost degraba sa-l scriu ca sa scap de el si l-am incropit cam pe genunghi. Ma bucur ca nu te-a deranjat asta in drumul catre ideea pe care am vrut s-o repet spre invatare, in special a mea de catre mine, ceilalti (infernul) constituindu-se in „daune colaterale”.

      Apreciază

      • Hey,
        pare că te alinți.

        Sau dacă nu-și tu ai dreptatew, atunci de vină suntem decât noi (cei de acum, proaspăt îmbarcați, și doar mediocri ?). Cei care- nici nu știu de ce?- mai îndrăznim a comenta? Și nu mă refer absolut deloc la wanker’șii cu umori dar cu ‘humor’-ul lipsă. Fuck all! Nu-mi plac oamenii predictibili, gălăgioși.

        Că, mno:

        Zgomotul, e gândul nefiltrat al unui OM.
        Iar fără un filtru, un OM(același?), este doar un haos ambulant PUNCT

        Și până la urmă-vorba lui șekșpir, contează urechea care ascultă, nu gura care spune.
        ……..

        (so, nu trimite acest articol spre trash-ul cu superfluități 😆 )

        Apreciază

        • Problema, dragă Nostrastella, ar fi (este?) că (cel putin) în cazul unora dintre „vorbitori” (dacă nu cumva al mai multora, sau, Doamne fereste, al tuturora), prin aplicarea oricarui filtru (logic, estetic, consistent si minimal) s-ar ajunge pur si simplu la anularea si neantizarea personajului, prin reducerea sa la tacere (desfiintare). In acord cu logica pe care o sugerezi aluziv si abuziv, ar deveni evidentă congruenta organică dintre OM-ul din po-veste si HAOS-ul ambulant (superba extensie). Singura consolare care imi vine in minte, in sprijinul efortului meu in contra ispitei de a-ti repudia formal „mesajul” (ca fiind in contradictie cu filozofia si standardele normate pe Arca lui Goe), este adusă de faptul că ne aflam la doar cateva zile distantă de o aniversare, ziua de nastere a lui Sir Charles Spencer… nascut in Aprilie de in ziua mortii mântuitorului (resurected after three days), si mort intre timp (culmea ironiei), in ziua de nastere a mantuitorului, pe 25 Decembrie… Excelenta sa, sir Charles, fiind dovada vie ca personajele mute isi pot avea rostul, farmecul si faima lor. Complementar acestui artificiu si-n acord cu normele promovarii deplinei libertati de exprimare pe Arca lui Goe, vom proceda la pastrarea comentariului tau la buna vedere, fara nicio filtrare. 🙂 Mizând desigur si pe finetea auzului urechilor si urechiuselor care (ne) ascultă. 🙂

          Apreciază

          • Adriana said

            Bagaboanda mută adică fără zgomot de fond în ce categorie se încadrează, oare? O fi OM-ul din po-veste sau HAOS-ul ambulant?

            Apreciază

          • @Adriana – Impresia mea este ca personajul pe care-l aduceti la inaintare (cam hodoronc-tronc) are un cap mic in care i se lăfăie mintea. Loc berechet pentru (doar) cateva marote, pe care le tot recicleaza. Presupun ca nu intelegeti niciodata mai nimic, dar va place sa potriviti ceea ce cititi cu vreuna dintre marote, procurandu-va astfel senzatia reconfortatnta ca ati fi fiind on topic, si deci indreptatita sa deschideti gura, să vă etalati prezenta, importanta si dragalasenia. Remarcandu-vă reculul si abtinerea de la a comenta (pana acum) pe acest topic, incepusem sa ma tem ca poate am interpretat usor excesiv frivolitatea personajului. Vă multumesc pentru că mi-ati risipit această teamă inutilă. Cred intr-adevar ca iubitul Iosif poate fi mândru nevoie mare de prestatia d-voastră notabilă…de reprezentare a domniei sale in (apoca)lipsă. Dacă tăceati… silentioasă rămâneati…

            Apreciază

          • Adriana said

            Mă bucur că un Go-el este la asentimentul lui Gödel și în baza logicii afirmă că Dumnezeu există. Nu putem purta un dialog privind modelul matematic că din păcate Go-el nu prea le are cu socotelile, el învârtește doar cuvintele și sucește mințile.

            Apreciază

          • Ptiu drace, iar s-a facut scurt-circut de la atingere…. Dacă tăceam, filozof rămâneam. Didina e minată, tunată si cu ochii exclusiv dupa socoteli. Model matematic, nu alta.

            P.S. Asa a zis Gödel? Că în baza logicii Dumnezeu există? Tiii, auzi ce i-a dat prin cap.

            Apreciază

          • Adriana said

            Godel s-a folosit de logica modala si intr-un final a demonstrat ca Dumnezeu exista in mod necesar.

            Apreciat de 1 persoană

          • @Adriana – Sunt siderat de interesul pe care-l aratati logicii modale si demonstratiilor care probeaza existenta lui Dumnezeu pe cale logica. Cine si-ar fi imaginat pana azi c-ati putea avea (si) asemenea preocupari? Totusi sa stiti ca nimeni n-a demonstrat in vreun fel, si cu atat mai putin pe cale rationala, logica, matematica sau stiintifica, existenta sau inexistenta lui Dumnezeu. Nu numai ca acest lucru nu este posibil (din cauza transcendentei), dar nu este nici necesar. Dumnezeu este accesibil exclusiv prin Credinta, nu prin stiinta. Cine are nevoie de astfel de demonstratii este in primul rand prost, iar in al doilea rand, strain de (ideea de) Dumnezeu. Am remarcat unele personaje prezente prin zona care se califica cu brio la amandoua sectiunile. Stiinta este limitata. Credinta este nelimitata. Cum ar fi de exemplu credinta d-voastra ca v-ati gasit rostul pe Arca lui Goe.

            Stiinta (impreuna cu instrumentele adiacente, logica si matematica) ofera exclusiv o cunoastere aproximativa si temporara. Orice teorie este „valabila” intr-un context si pe termen limitat, urmand sa se dovedeasca in cele din urma inexacta, incompleta, falsa, gresita, si sa fie inlocuita, mai devreme sau mai tarziu, de o alta teorie mai cuprinzatoare, dar la fel de relativa. Ce fel de Dumnezeu ar avea nevoie sa i se demonstreze astfel existenta sau inexistenta? Oricum daca auziti de vreo teorie logica sau stiintifica ce afirma c-ar fi demonstrat existenta sau inexistenta lui Dumnezeu, puteti fi sigura ca este gresita. De altminteri stiinta nu se ocupa cu asa ceva. Deasemenea ar trebui sa fiti constienta ca logica modala nu are nimic de face cu moda, cu modelismul, si cu preocuparile d-voastra obisnuite. Ceea ce desigur nu inseamna ca n-ati fi indreptatita sa va dati cu parerea, sa epatati, sau sa smulgeti aprecieri de la martorii incercarilor d-voastra. Duminica seara. Potentialul nu va lipseste. 🙂

            Apreciat de 1 persoană

        • RALG said

          @Nostrastella – In afara de faptul ca te-ai luat de iubitii ei Iosif si Sperling, ai mai suparat-o cumva si cu altceva pe d-na Adriana (dama de pică)? Că nu prea reusesc să înteleg ce tot are cu tine. In tot cazul v-as ruga să nu dați la oglinzi, că sunt venetiene. Si sunt luate cu chirie! 🙂

          Apreciază

          • Adriana said

            RALG, sunteți purtător de cuvânt sau transmițător de mesaj? Aveți cumva ofuri sau doar griji. Vă doare la bască de grija altuia sau vă băgați doar în seamă. Sunteți un personaj sau o holograma cu R.A.L.G. Cine sunteți în fapt???

            Apreciază

          • RALG said

            @Adriana – Ce treaba ai tu urâto să spui cine sunt? Sunt alegător.

            Redactia, Arca lui Goe.

            Apreciază

          • Adriana said

            Ce treabă ai tu cu bagaboanda, năsosule?

            Apreciază

          • Am impresia ca te deranjeaza concurenta neloiala in obtinerea titlului de cea mai mare bagaboanda, la care te crezi unica indreptatita, ca fiindca oferi totul cu reducere de pret (pana la 80%)… Ar trebui sa te multumesti sa ti le ia cineva gratis. Mofturile. Parerea mea ar fi sa insisti pe varianta Radu Humor, caci Iosif si Sperling nu prea mai par interesati de oferta.

            Apreciază

          • Adriana said

            Eu nu am concurenta sunt monopol-istica, unica si invincibila.

            Apreciază

          • Pratic sunteti in afara de concurs. Mereu pe dinafara. 🙂

            Apreciază

          • Cu cine?
            Cu… AstaZevzeca?!

            😆 😆 😆

            Apreciat de 1 persoană

          • E mai tare asta:

            apropo de voluptatea vorbirii

            Apreciat de 1 persoană

          • Apreciază

          • recunosc, e mult mai tare. n’o știam. pare primconsilierul lui Trahanache, din scrisoarea cea pierdută. bun de tot. însă, cum mama lu’ astazevzeca e mai mereu cu burtocu’ la gură.. vivat națiunea română-cea care votează la greu, ce să să?!

            Anyway, că nu d’astea mă sperie pe mine. Fuck, mă sperie? nuuuu! Nicidecum Fac parte din farmecul și parfumul vieții… divinei comedii. Că(ci) nu mă prea interesează nici numărul lor, nici cantitatea de serotonină secretată de/pe persoană/personaj întru obținerea orgasmului intelectual în neuronul lor. Pace lor. ĂștiaZevzecii, ne’or înstrupța viața și pe viitor, vrem nu vrem. Cred. Să fie primiți, zic.

            Ceea ce mă îngrijorează, apăi sunt ceilalți, cei situați de cealaltă parte a baricadei..din punctul lor de vedere. Că taman ce mi-am adus aminte de cartea pomenită de neamțu, ori țiganu? 😆 nici nu mai știu care-sigur unul din ei: <b.M-am hotărât să devin prost. Ei bine -legat de asta și de cele de mai sus, fără doar și poate, Martin Page, ne spune că ideea romanului i-a cășunat citind Ecleziastul. Ha

            ”…cel ce își înmulțește știința ÎȘI SPOREȘTE suferința!” scrie pe undeva in ecleziast.

            (btw. și mie, cel mai mult mi-a plăcut partea cu Ecleziastul;la prima citire)

            ”Cu alte cuvinte, cu cât studiezi mai mult, cu atât devii mai inteligent, și deci mai nefericit.”
            spune Page. Hm


            so
            ăștia(nezevzeci) cu patalama de intelectual.. îmi dau tot mai des frisoane.
            nu toți, normal. parte din ei. și’ntreb:

            pot fi ei vectori de poziție, rază vectoare, întru altceva decât domeniul lor?
            sau, zgomotoși din fire-”filtrați” în gândire ori nu- sunt parte a haosului ambulant, și’atât!

            Hm.

            Apreciat de 2 persoane

          • RALG said

            Mai concis spus, cu cât știi mai mult, cu atât știi mai puțin. Important in arta de a fi (eventual om) constă in a știi să te descurci cu cât știi si să nu te lași copleșit de povara a ceea ce știi ca nu știi.

            Cele mai la indemna exemple de varianta câștigătoare, in context, ar putea fi cred, tripleta exemplarelor de succes Iosif & Adriana & Sperling, acest mic banc de pești, pe care chiar n-are ce sa-i copleșească. Priviți de la distanta potrivită, fiecare din ei, dar si împreună (când se adună), oferă o foarte reconfortantă priveliște.

            Apreciat de 1 persoană

          • Așa este: cu cât știi mai mult, hăul între ceea ce știi și ceea ce începi a înțelege că nu știi, se face tot mai mare. Deșertăciune, ar spune ecleziaștii. Și nu-i așa? Altmintei, Îl putem oare aștepta la nesfîrșit pe Godot?! Azi, 2021? Ha. Hm

            Mișto baletul ecumenic de’nceput. Plus că ”in nostris linguis multe verba sunt” pare mai mult decât traductibil. Dar… Totuși. Chiar ș’așa, marea întrebare tot rămâne: cine o fi fost mai întâi, Omul sau cuvântul?! Ei bine, io am teoria mea. Am ezitat etalarea ei din cauze mai mult decât evidente. Nu c-aș avea vreo teamă cu Dânsul. Suntem împăcați de multă vreme unul cu Altul. Însă chiar n-aș vrea a supăra vreun țârcovnic aflat dintr-o oareșce eroare (:lol:) p’acilea. Se mai întâmplă (@cotlin, sper că nu fac vr’o furăciune din -decât- mica ta.. proprietate intelectuală? gizăs!!!asta ca paranteză). So. ce-am vrut carevasăzică? A. Pe scurt:

            OMUL! OMUL! OMUL!!!

            N-a avut vreo treabă gizăs cu noi. Pen’că eram deja acolo.
            Nu vreau s’o lălăi pt că suntem în sfintele sărbători. Om mai vorbi după.
            Dar, rămâne cum zic:

            Omul a fost alfa.
            Cine va fi omega… rămâne să aflăm.

            ….
            uite, un exercițiu- de dragul cuvântului:

            ce ”zgomot” ar face fraza ta de’nceput,
            dacă acolo unde ai scris cu literele iadului ”cuvântul”,
            ai fi dăltuit sacru… OMUL!

            ”La început era Omul și Omul era la Dumnezeu și Dumnezeu era OMUL… bla bla”


            Unde am fi fost azi?
            Mi’e teamă să (te) întreb.

            Dumnezeirea- fuckingtoasele ei de viață- e în fiecare dintre noi.
            Simplu. De ce ne place să complicăm totul.. nu înțeleg?

            …….

            Apreciat de 1 persoană

          • aduci un pic cu Iona din poveste… ăla inghitit de multe balene concentrice…

            Parca n-as face din Om Dumnezeu… Imi place mai mult Orca… Că si altii asa ca noi, tot cam fara treaba, incercau sa afle pe cale logica ce este omul… Omul e un animal biped fără păr, a zis unul. Altul a pârlit un pui de gaină si a zis Ecce homo (sau cam asa ceva)…

            Unde am fi fost azi? Stiu eu, stiu eu. Am fi fost in rai si ne-am fi plictisit de moarte, Bine, nu toti. Unii ar fi reusit sa-si construiasca loco (din plictiseala) un infern personal, de exemplu incerand sa rezolve proble de matematica imposibile, ceea ce in mod categoric i-ar fi scos din plictiseala (dar) si din nirvana, in timp ce altii mai intelepti s-ar fi dizolvat in infinit, in stingerea eternă disparand fără urmă…

            Mi-ar placea sa stiu unde crezi tu c-ar fi fost omul daca ar fi foste eminamente cu-minte, sau unde ti-ai dori tu sa fi fost fiind. Am impresia ca ai impresia c-ai fi stiind ce-ti doresti… Vino si-ti vom arata ca nu este asa. Daca de exemplu ar veni pestisorul de aur si ti-ar spune ca poate indeplini o dorinta, una singura, unui singur om din Univers, oricare ar fi find aceea dorinta, absolut oricare, si ca tu (si numai tu) esti cel ales sa-ti exprimi liber acea dorinta pe care el, pestisorul de aur ti-o va indepli pe loc, crezi ca ai sti ce sa-i ceri? Ce i-ai cere? Dar gandindu-te la semeni ce crezi ca ar cere ei, unul, altul? Ce-ar cere Iosif? Ce-ar cere nenea Plesu? Sau Adriana? Dar dl.Goe? Dar bunica ta? Sau asa in general cetateanul statitistic? Care ar fi dorinta cu cele mai multe sanse de a fi formulata de un om oarecare, intr-un moment oarecare al vietii lui? Are cineva curajul sa accepte aceasta ludica provocare si sa ofere unul sau mai multe raspunuri?

            Apreciază

          • AdAmA4 said

            Intelepciune si întelegere AAAE …!

            Apreciază

          • @iosif – pestisorul indeplineste o singura dorintia. Una. Nu doua. Nu trei. Cui cere mai mult nu-i indeplineste nimic.

            Apreciază

          • Adriana said

            Să zbor împreună cu Stella Nostra cu parapanta peste bArca si Go-el să ne facă cu mâna. As fi putut sa îl aleg pe Go-el în parapanta dar el e fricos și se poate scapa pe el. Asa ca mai bine cu Nostra, ea e întruchiparea curajului și vijeliei. Scuze, a vitejiei.

            Apreciază

          • @adriana – frumoasa dorință. Parașuta își dorește să se dea cu parapanta. 😎

            Apreciază

          • Adriana said

            Normal. De ce credeți că am ales bagaboanda în detrimentul marțafoiului? Doar pe post de parașută. Doar cu ea mă simt 100% în siguranță.

            Apreciază

          • RALG said

            @Ah, am impresia stimată doamnă ca de fapt v-ați dori sa fiți peștișor si sa îndepliniți cu forța dorințele unora si altora… prin intermediari, daca altfel nu se poate. Tristă ipostază. Mi s-a părut mie c-ați avea solzi pe limbă (limba română), dar acum vad ca aveți si pe creierutz.

            P.S. Adriana am avut mai multi troli pe Arca lui Goe. Sunteți de departe cea mai penibila dintre toate creaturile care au cedat pana acum acestei ispite. Faptul ca tot încerci sa-i atragi in combinație ba pe iosif, ba pe Stely, ba pe Nostrastella, ba pe Radu Humor, ba pe Neamtu Tiganu, desi niciunul nu te bagă in seamă, iți sporește penibilitatea (de parca ar mai fi nevoie) dar mai ales iți vădește frica teribilă de a-ti asuma individual intențiile cu care te dai in bărci pe Arca cam fără rușine, încercând sa te ascunzi după unul si altul… Te chinui in zadar, stimată doamnă… sa-ti ascunzi goliciunea după alții pe care încerci in van sa-i iei de paravan. Ce ti-oi închipui d-voastră ca faci pe aci mă tanti? Haide Adriana, fii bărbată… Esti oricum 100% în siguranță. Mai penibilă de atâta nu ai cum sa devii de-acasă.

            Apreciază

          • AdAmA4 said

            În cazul acesta, pastrati-va pestisorul aur viu, (999)Noi unA asteptam „chitul” !

            Apreciază

          • RALG said

            @Iosif – Pai asteptati-va chitul in alta parte… Ca parca va retraseserati in plina glorie. Vă tot cautati pretexte de a vă intoarce să vă dati in petic cu vesnicele clisee. Că dacă nu aici, atunci unde? Inercati la blogul modistei, ca uite ati cam neglijat-o lasand-o singura si neconsolata, de-a ajuns saraca sa se mute aici, si nici d-ei nu-i musai sa fie pasagera. Capra si guvid avem deja in cala. Ca si ea ca si d-voastra, tot asa, in asteptarea lui Godot. Nu-i frumos c-ati lasat-o in seama lui Sprling Merlucius ca si el a lasat-o in seama d-voastra, si uite asa lasandu-va unul pe altul, i-a ramas blogul fara vizitatori pe care s-a gasit sa si-i caute pea aici.

            Apreciază

          • Adriana said

            Păzea a apărut RALG. Tare drag, îmi sunteți. Distinsul personaj frapant, într-o limba extraterestră, cu un limbaj ipotetic leagă și dezleagă ițele, El știe tot. Dintr-o patimă a răutății, a ajuns să nu mă mai agreeze. Vai, vai, vai ce face invidia din personaj. Il metamorfozează din fluture în molie. Dacă aș fi eu peștișorul i-aș îndeplinii toate dorințele firești, nefirești, ascunse și neascunse.

            Apreciază

          • AdAmA4 said

            (999)Noi unA, când vrem sa fluieram, fluieram, unde dorim si când putem, fara sa tinem cont de parerile parerologilor, paleontologilor, fosilelor, moastelor, mumiilor anonime hraparete din w(c)p-ul vax albina !

            Apreciază

          • AdAmA4 said

            Aleph…Hop !

            Apreciază

          • RALG said

            Hai ca s-au reunit si se incurajeaza unul pe altul. Doua fluierice intr-un singur zgomot, atrase magnetic pe Arca lui Goe, precum fluturele pe lampă. Reziduurile libertaii de exprimare, totusi bune ca fertilizant (gunoi de grajd), sol si sub-sol bemol. Doua personaje totalmente sterile la minte, care ilustreaza deplinatatea libertatii de exprimare prin clămpănire. Sunt neverosimili, dar totusi există. Există! Există bine-merci. Si fiind, contribuie mai mult decat si-ar imagina la bucuria de a fi, asa in general.

            Apreciază

          • Adriana said

            Si eu cand vreau sa fluier, fluier iar cand vreau sa suflu-n trompeta suflu si cand vreau sa fac bau-bau fac wow-wow!!! Nu ma intereseaza parerea molustelor, pinguinilor, vax albinelor si bondarilor

            Apreciază

          • RALG said

            @Iosif & Adriana – La voi fluieratul este maximul libertății de exprimare pe care vi-l îngăduiții, tot ceea ce puteți face este zgomotul. Este in firea lucrurilor sa nu va pase de părerile altora. Cum ar putea? Ați găsit un spațiu in care nu exista îngrădiri si va manifestați si voi bucuria de a fi, in limitele ființei din dotare, șuierând, imaginându-vă cu speranță ca faceți haos, dezastru, pagube, per-turbații, închipuindu-vă că astfel ați pedepsi pe cei care îndrăznesc sa nu va ia in serios anvergura de ființe cuvântătoare, reușind astfel o jalnica si comica prestație. Tțțț, voi ați vrut sa fiți buni, drăguți, altruiști, comunicativi, sa va „aduceți aportul”, să faceți binele si frumosul, si nenorociții v-au tratat nedrept, refuzându-vă oferta. Ei lasă că le arătați voi lor. Cumva tot o sa va etalați importanta, valoarea… daca nu ca parteneri atunci ca adversari… Comedie in toata regula. Sa (ne) radem cu iosif si paparuda. Nu-s greu de stârnit. Sa vad de ce sunteți in stare mascotelor.

            Apreciază

          • AdAmA4 said

            (999)Noi unA, ne-am râs ca la gura Humorului …gratuit.

            Apreciază

          • Vai de mine. D-le Iosif ați râs… gratis? adică degeaba? Ma bucur sa aflu c-ați reușit sa va inventați un motiv serios… de râs, Mi-ar fi părut rău să va știu crispat… Un prost vesel e mai bun decât unul mâhnit. 🙂 Mulțumesc pentru confirmare. Sunteți categoric „omul” gesturilor gratuite (si al clișeelor reșapate).

            Apreciază

          • He hee, Iona. Mda
            Ce poveste. Și cum știi tu scăpa porumbelu’ din.. cală!
            Iar dacă m-ai trimis la Sorescu, pare c’ai uitat c-am fost copil de trupă de teatru. De fapt trupe, c’au fost ceva ani. Până pe la liceu, așa..

            Și nu, nu vreau OMUL eminamente dăștept. De unde ai înțeles asta? că doar e loc pt toată lumea sub soarele ăsta? Sub alt soare… apăi finita la comedia; ne’om explica cu asta altdată. Ș’apoi, ce să vezi? nici buzduganul cu trei peceți nu’mi stă agățat pe cuierul de la intrare, și nici excaliburul nu mă jenează la cingătoare. Cât despre hammer-ul lui Thor… am făcut comandă pe Amazon. Mai aștept. So. Cu ce naiba să scutur praful de pe porțile dogmelor. La urma urmei nici nu mă prea interesează. Pace lor.

            Cât despre peștișorul de aur… aici nu m-ai nimerit.
            Am fost de 2 ori la pescuit și nu mi’a plăcut. Așa că… a mă afla vreodată într’o asemenea situațiune, e curată utopie. Dor dacă n’o veni călare pe calul lui Harap Alb. 😆 cine știe.
            Însă întrebarea rămâne. Iar cu ludicul nu prea se pupă. E mult prea prea…
            Și ca să nu zici că mă eschivez, hai să mă risc.

            Sunt atât de apropae de Nirvana că nu mai vreau nimic.
            Și știi ce teamă am? Că nu știu dacă am plătit destul ca să merit toate astea.
            Ori dacă mai am de plătit. Dar decât să n-ai deloc… mai bine să fii dator. Nu faceți ca mine.

            Cum tot am pomenit de Sorescu, o parodie dragă mie:

            Boul şi viţelul

            Auzind că fiul are-un post de vază
            (A ajuns ispravnic pe-o păşune mare)
            Tatăl-bou îşi puse coada pe spinare
            Şi, pe-aci ţi-e drumul! A plecat să-l vază (…)

            L-a văzut din zare şi-a fugit spre el:
            – Fătul meu… O, doamne! Scumpul meu viţel!…
            Dar când vru să-l pupe (lacrimi avea-n gene),
            Scumpul fiu îi zise: – Lasă! Fără scene!

            – Stai să te văd bine…
            – Vrei să stau tablou?
            Tii! Te-ai făcut mare…
            – Da. Sunt şi eu bou.

            – Bou! Ce bine-mi pare! Verste patruzeci
            Să te văd bătut-am…
            – Bine. Şi când pleci?
            – Satu-ntreg, mătuşa, unchiul cel bătrân,
            Toţi te felicită…
            – Ştiu eu: toţi vor fân.
            – Văd că ai de toate: ce de clăi…
            – Optzeci!
            – …paie… Unde-i ieslea?
            – Când ziceai că pleci?
            – Oi pleca eu, însă-s obosit…
            – Ştii, tată:
            Du-te acum acasă, vino altădată:
            N-ai nimerit bine… vezi, am multă treabă…
            – Şi să vin la anul?!
            – Ce atâta grabă?

            Auzind aceasta, cu mâhnire mare,
            Tatăl-bou îşi puse coada pe spinare,
            A oftat o dată, sufletul să-i iasă,
            Şi călcând ca-n străchini s-a întors acasă.

            – Ce-ţi făcea viţelul? l-a-ntrebat Brăzdar,
            S-a făcut bou mare?
            – S-a făcut… măgar.

            …..
            Are și Conu Iancu una, da’ alui Sorescu îmi pare mai bună.
            Chestiune de gusturi, cred. 😆

            Apreciat de 1 persoană

          • Si eu care credeam ca asta cu Boul şi viţelul e de Emil Gârleanu 😦

            In fine, daravela cu pestisorul calare pe un cal alb e complicata rau de tot. iar varianta de a-i cere fix nimic (asigurandu-te sa nu-ti dea absolut nimic ci sa te lase sa te bucuri indeterminat de ceea ce ai deja) poate fi una dintre cele mai tari dorinte cu putinta de exprimat… mai ales ca pestisorul poate fi perfid, parsiv, pervers. Iti poate da pe o parte si-ti poate lua pe alta… In aceeasi timp.

            Apreciază

          • Păi de ce?!

            De ce’ți pare daravela un fel de SF?
            Tocma că d’aci vine șpilu.. schepsis-ul, whatever.
            Mă explicitizez mai încolo de nu uit. Am și io vreo vârstă 😆

            Ab initio, dară.
            Sigur ai dreptate. Și mărturisesc că sunt mai mult decât invidioasă. Je m’en fiche-ismul cu care ne trimiți pe noi, cititorii tăi, în articolele sau comentariile tale la studiu… brrr, îmi place de mor. Ecce homo! îmi vine să zic de fiecare dată. Nu în sens peiorativ, Gizăs. So. De acord cu tine, doar studiul, cunoașterea, ne poate face mai buni și Lumea asta mai.. locuibilă. Asta e Calea, indeed. Dar… o fi de-ajuns?
            …….
            Doar experiențele proprii, pot duce la desăvârșirea ta. Zic.

            (no time. vb pe seară. alt’dată 😆

            Apreciat de 1 persoană

          • I’m back.

            I lost perspective but I’m back on track with the Lord.
            Să-mi continui dară aserțiunea (mea!) ludică.

            Vezi, poate unii ar crede că L-aș renega cumva pe D-zeu. Nicidecum.
            Doar că… Tu zici că parcă n-ai prea face din OM Dumnezeu. Eu zic:
            -Whay not?!

            Că-n ultimii 2000 de ani(de-atâtea ori) (doar!) OMUL ne-a arătat și demonstrat că poate fi, fir-ar să fie! cel puțin… un mic D-zeu. De cealaltă parte, Gizăs și exegeții dogmelor Sale, au cam rămas datori. Penurie de minuni decât Cerești… fir-ar să fie, again. Bine c-avem (totuși :lol:) moaște destule. Zic. Pupiciiiiiii! So. No problem. În Lumea asta.. intrinsecul-OMUL/Godel- și extrinsecul(Gizăs/Godot) pare că și-au găsit locul perfec. RAIUL PE PĂMÂNT. Plictisitor, zici? Chiar nu te contrazic; începe să fie.
            ..
            Că cam mulți făr de vreo treabă, încercăm a afla pe cale logică ce este omul? Ha!
            Îmi par mai mulți cei aflați în treabă. Treaba lui GIZĂS!</b. Hm hm hm

            De asta spun că Gizăs n-a avut nevoie de OM; el era acolo.
            Taman invers stă chestiunea mai degrabă 😆

            VA URMA

            Apreciat de 1 persoană

          • @Nostrastella – Comentariul tau merita un pic de atentie si o replica ceva mai elaborata (sper sa-mi vina inspiratia la tanc cu un ragaz potrivit pentru asa ceva). Deocamdata as zice ca ai o parere asemanatoare cu a acestui domn:

            Apreciat de 1 persoană

          • Dumnezeu, OMUL, CUVÂNTUL… ce magnifică coexistență!
            Obligatorie. Sau nu? Habar n-am. Deși pare chintesența ”trebilor”. Hm

            Din nica a făcut Gizăs Lumea, cică.
            Și’n doar câteva zile. Șase. Bravos Șefu, ce să să!
            (coincidență doar cu.. six-ul lu’ Gödel?hm, nu pare)

            Ziua întâia
            La început a facut Dumnezeu cerul și pământul. Și tare era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor. Și a zis Dumnezeu: „Sa fie lumina!”. Șiiiii…bla bla bla Și a văzut Dumnezeu că e bună lumina…bla bla (Fac. 1, 1-5).

            Ziua a doua
            Și a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie prin mijlocul apelor și să se despartă ape de ape!” Și a fost așa. Bla bla… Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Și a vazut Dumnezeu că este bine. (Fac. 1, 6-8).

            Ziua a treia
            Și a zis Dumnezeu: „Să se adune apele cele de sub cer la un loc și să se arate uscatul!” bla bla Și a vazut Dumnezeu că este bine! Apoi a zis Dumnezeu: „Să dea pământul din sine verdeață: iarba, cu sămânța într-însa, bla bla… și a fost așa.
            …Și a vazut Dumnezeu că este bine. (Fac. 1, 9-13).

            Ziua a patra
            Și a zis Dumnezeu: „Să fie luminatori pe tăria cerului… și a fost așa..
            A făcut Mnezo cei doi luminatori mari: luminatorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei și luminatorul cel mic pentru cârmuirea noptii. Și stelele. blabla și a vazut Dumnezeu că este bine. (Fac. 1, 14-19).

            Ziua a cincea
            Și apoi a zis Gizăs: „Să mișune apele de vietăți, ființe cu viața în ele si vrăbii(sic!) să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Și chiar așa a fost. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape și toate ființele vii care mișună în ape, unde ele se prășesc după felul lor..blabla și a văzut Dumnezeu că este bine … (Fac. 1, 20-23).

            Ziua a șasea
            Apoi, să vezi pocinog. Din plictiseală… de oboseală? Nu-mi bat capul.
            Ș-a zis: „Să scoată pământul ființe vii, dupa felul lor: animale, bla și animalele domestice bla. Și a văzut Dumnezeu că este bine . bla bla bla Și (după un căscat de vrun ceas, și extrem de plictisit-dar exact în aceeași milisecundă cu marele BingBang) a privit spre Jos ș-azis:

            -Iote’i bă și păștia. Cam seamănă cu Mine. Să’i las, să nu? SĂ FIE, așa… să ne râdem de’a Împreună! Și a privit Dumnezeu toate căte facuse, și fuck! erau bune foarte.
            (Fac. 1, 24-31 +adnotările nedemonstrabile ale lu’ Nostra)

            ………..
            VA URMA

            Ps. Am ceva vreme decând nu mai urmăresc antenele lu’ dom profesor. da’ OMUL chiar a fost bun rău. mulțumesc

            Apreciază

          • … ș’a venit și ziua a 7
            hodină să fie. fu și chiar este.
            ……….

            Ș’apoi, fiin’că nu prea vru să fie cu toți oții ăștia (de-a venitără la putere pe degeaba), dihotomia își făcu loc prin crăcănatul Cerurilor urlând c’o limbă de născare nemaiauzită:

            -Va să fiu CUVÂNTUL, în pana mea!!!
            Și chiar fu! Și a vazut Dumnezeu că este bine…

            Acuma, mno, io nu prea știu ora, ori ziua exactă când s-or fi întâmplat toate și cele ce urmează. Da cu siguranță trebuie să fi fost după 6PM și cumva la/în timpul cinei (pt unii cina=taină, cred 😆 ). Și nici nu știu ce’o fi putut declanșa crăcănatul ăla, astfel încât dihotomia să-și faccă decât mendrele. Să fi fost atunci și când/pentru că fraierul-OMUL cum ar veni, și’o fi dat pt prima oară cu pietroiu peste degetul de la mână sau de la picior, au să fi fost când tuta- Oama! și’a luat primul pumn, picior în gură, cu rapiditatea cu care FedExul ‘ți-ajunge azi în buza ușii? Ori poate atunci când codobatura de fi-su, păcălind ca un gigolo first class orătăniile, plus parte a celor zootehnice din arealul grotei, fu prins în flagrant? hm

            -Metoo strigă rața
            -Metoo zice și găina
            -Metoo… și oaia, altminteri născută proastă.
            -Metoo, zice șoptit și aproape spășită vaca, îngenunchind a rușine.
            (că cică nici n’a prea simțit nica.)

            -Metoo..
            -Metoo…
            -Metoo….
            … sau poate când Omul s-a trezit în așternuturile tomnatice cu fiica cea dintâi ori poate cu-a doua. A treia? Toateeee? Naiba știe. Cea/toate(?) care urmărind în extaz transhumața păduchelui rozaliu, de la ‘oaie spre ‘ulă a cuprins’o hotărât și numaidecât întreg pe ”dânsa”… Și chițăind toate’și feciorelnic a rugă… Metoo, metooo, metooooo ? hm Ori poate atunci când Oama, trezită udă sub vreun bou, sau în calea vreunei pule de cal, icnea deja așteptatul evrika d’apoi? Ori poate c’atunci șiii… când Oama, Omul cu fiii și fiicele lor au ”făcut’o” de-a’mpreună prima dată și prima dată și mai și, șiii… și mai latăăăă!
            Poate…
            Sau..
            Ori…
            ……….

            Dumnezeu n’are trebuință de om întru înălțarea LUI!
            Omul are trebuință de Dumnezeu spre… decăderea sa!

            (părerea mea) Va urma(?)

            Apreciat de 1 persoană

          • @Nostrastella – N-am înțeles aproape nimic dar sună teribil (când îți cășună dumitale), aproape apocaliptic sau (in tot cazul) apoteotic. Vorbești abitir pe drumul de la interjecție la sens, părând a fi, ca cuvântătoare, scoborâtoare direct din turnul Babel, unde-ai slujit ca preoteasă stagiară, voluntară. Interesant cum se învârtejesc, în cicloanele spuselor tale, sexul și dumnezeu, ca și când ar fi (si de ce n-ar fi?) de-o făptură și de-o seamă. Aștept cu nerăbdare să văd spre ce zare s-o-închega epopeea lui Ghilgameș în varianta nostrastelliana. Până atunci ți-aș rămâne îndatorat dacă ai fi atât de bună să spui în clar spre decăderea cui, în formula „…spre… decăderea sa!„… A Omului sau a Dumnezeului? Că chiar nu se înțelege, și e important pe firul narativ pe care-l rostogolești cu mult tumult pe cale, pe-un picior de jad și-o gura de iad.

            Parcă Potopul trebuia să fie de Apă, nu de rocă subțire lichefiată (lavă, nu love, nu magmă)… Ca așa e Nostrrastella noastră, feroce (adică făcută din fer și roce, diamantină). Să fie țărână, să fie apă, să fie lumină, să fie viată (și fu, ce-lula noastră, care celulă vie, vie, dar fără nici-o treabă cu sexul și sexapilul), și abia târziu, în post modernitate s-a zis, să fie sex (ca să nu se mai plictisească ce-lula), dar nu se știe cine a zis (șarpele? ei, as ce ești co-pilă), și nici cine a constatat ca sexul e bun și l-a despărțit de dragoste, și l-a dat omului sa-l stăpânească în vecii vecilor împreuna cu animalele și cu plantele, fiecare după specia lui, și să nu mai fie gratis și să trudească fiecare din greu pentru el, pentru a-si câștiga existenta, mereu și mereu pierdută. Ăla eu, ăla eu, ăla #metoo… What are you doing for living Nostrastella? Plăcerea-i întotdeauna a clipei, existenta mereu a viitorului, abia venită, clipa-i și plecată… Dumnezeii mami ei de im-permanența (născuta la oraș, dar con-ce-pută la țară)… că vorba aia, panta rhei, ce puii mei.

            Apreciat de 1 persoană

          • Pentru cei care vor fi vizionat video-clipul ne-înțelegându-i apropoul as preciza ca tine loc de o întrebare cu specific ontologic despre anumite primordialități. Ghici care-i întrebarea?

            Apreciat de 1 persoană

          • AdAmA4 said

            (999)Noi unA stim cu certitudine, ca si stellele stralucitoare,vor cadea din cer în mare, vor muri de suparare, în adâncul cel mai mare…posibil groapa marianelor ? 🙂 😀 )))

            „În zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei,
            stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.
            Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.”

            Apreciază

          • @Iosif – ești așa de patetic și de scabros cu speranțele tale jalnice, cu milogeala ta scheunată, cu balele care-ți curg din gura ce-ți lasă apă de poftă pentru orice semn de apocalipsă. Singura ta șansă de salvare ca ins, care ți-a mai rămas, și tu știi asta, ar fi sfârșitul lumii, venit prematur, în pripă, în semnele rele pe care le vezi peste tot, si dacă nu le vezi, le inventezi, că din asta trăiești, din prevestiri de căcat, un clovn tragic care se visează pedepsitor, care aspira sa fie the Jocker:

            Ei bine mai Iosif Greblea, speranțele tale mizerabile (de rebut al speciei) cu stele ce cad, sunt simple si stupide fantezii de om prost si stricat, si tu știi bine asta, e si motivul pentru care insiști prostește sa te iei in seama, închipuindu-ți ca perseverenta în a mânca rahat te va face martir, si că într-un final, da, da, tot se va dovedi cât de drept si luminat ai fost, ca vorba aia, până la urmă tot va fi sfârșitul lumi, si Greblea va putea sa zică: Eu v-am spus, n-ați vrut să mă credeți. Acum in iad cu voi, mișeilor care nu mi-ați dat ce mi se cuvine, mie, mie, mie…

            Iosif, ești un clovn tragic, dar, oricât te-ai screme, n-o sa fii niciodată, The Jocker. Si știi de ce? Pentru ca ești făcut din labă. De-aia.

            Apreciază

          • (stricto sensu:
            decăderea sa se referă la Om.
            decăderea Sa… s-ar fi referit la El!

            Iar că tu n’ai înțeles mai nica, pot înțelege. Nu înțeleg de ce nu-mi pasă că tu ori alt careceva colocatar al ărcii… nu -ori, n-ar putea înțelege. Nu-i temă de casă cuvintele mele. Nu se cere nicio rezolvare; prin urmare, cu atât mai puțin… înțelegere. Apocaliptic? Păi atunci acum am mai vorbi vorbe? Apoteotic fi’va de nu deja este. 😆 What I’m doing for a living? Ha. Sună ca aia de mai demult: ”ce’ai făcut în ultimii cinci ani”. Acum, sau în general? 😆 )

            Apreciază

          • @Nostrastella – Am înțeles: tu scrii pentru Iosif si pentru posteritate… Nu-i musai să te mai înțeleagă si altcineva. Adriana cred că deja se simte exclusă ca un terț… ne… la locul lui, dar… să știi că intuiția mea îmi spune că cel mai tare suferă d-na Stely, din cauza ermetismului tău deșănțat. Plus că ai tendința câteodată să interpretezi prea direct ceea ce zic eu invers. Cat privește întrebarea despre ce-ai făcut în ultimii cinci ani, fii pe pace. Este retorică. Știu cu ce te ocupi existential. Că doar n-ai emigrat în Japonia ca gheișă! 🙂

            P.S. Merci pentru lămurire. Asa da, mai vii de-acasă ! 🙂 Dar cred că-l subestimezi rău de tot pe om cu concluzia aia fatalistă. Iarăși fii pe pace. Se descurca el si singur. La o adică il ajuta si femeia. 🙂 Nu fii si tu așa de habotnică! 🙂

            P.P.S. Si dacă tot te frământă întrebările retorice, ai ghicit cumva care era întrebarea sugerată de videoclipul propus?

            Apreciază

          • hey, pare că’ți pui cenușă’n cap, și zău că nu te prinde. De ce să crezi că ceea ce scrii tu aș înțelege pe dos? Mai ales în ceea ce mă privește. Și chiar dacă. Eu nu m-am supărat. Sper că nici tu.

            Gheișă? aș vrea eu! Am o Working Visa p’un an. Voluntariat/educație. fifty fifty.
            Nu știu căt o să stau. Nu știu când, și de m’oi întoarce.

            Doar gizăs știe 😆

            Nu n-am urmărit.. Încă.

            Apreciat de 1 persoană

          • AdAmA4 said

            La vie bat le cinéma, notre cher …@e”Goe”…

            Apreciază

          • @Nostrastella – Cenuse-n cap? He-he… Gri-zonare artificială… se cheamă. Si nici de supărat nu poate fi vreo taină că nu-i deloc locul pentru asa ceva, poate cel mult de-un pamplezir, de-o glumă… in acord cu partitura… momentală a clipei de referintă. Baftă la voluntariat si succes la educatie… Când te-oi inoarce vei fi o alta, cu patină niponă. Deocamdată, eu unul cel putin, nu sesizez la tine niciun semn de contaminare prin atingere cu felul de a fi al urmasilor samurailor. Nicio umbră de ciresi înfloriti, nicio urma de festival, nicio nuanta de Sakura in păr în pogorârea ta pe arca lui Goe. De la Ubu Rex citire, Polonia este peste tot si mai ales lucul in care te afli. Ai vazut/citit cumva Ubu Roi?

            Apreciază

          • Back. Mda..

            CUVâNTUL
            Cuvântul meu a mușcat prea peiorativ cumva?
            Ori poate mă mănâncă în undeva prea piperat de retrogazi…
            Hm. O să încerc să-ndrept asta de-o fi să fie. De nu, nu. Că habotnicia nu mă definește recunosc, dar nici nu încerc a-L îndepărta pe D-zeu de pe tronul Său cum pare c-ar fi’n intenția mea. Deloc. Acolo să rămână, n-veci pururea Amin! Mă simt mai bine și în siguranță cu El acolo. Perorația mea nu se vrea scoborâtă din Tablele lui Moise. Nicidecum. E doar o introspecțiune și trebuie luată ca atare. Dăăăă…
            …..
            -E bun CUVÂNTUL, întreabă un edenian?
            -E buuun! s-aude’n Cerurile toate răspunsul.
            -E rău CUVÂNTUL, întreabă un împielițat?
            -E rău, e rău! huooo… se screme și pământul!
            Și a văzut Dumnezeu că este bine … erau bune foarte. Toate. Și așa au rămas.

            În loc de epilog, sau de ce nu? în lipsa lui (că n’așa? sfârșitul nu’i aici- prietenii mei gurmanzi de adevăr, știu de ce!) rămâne cum am stabilit:
            Gizăs n-are cum, ori de ce, a fi CUVÂNTUL! Nu-i treaba Lui!
            Gödel și ceilalți ca el, pot fi CUVÂNTUL? Pot. E treaba lor.
            Dl Goe poate fi CUVÂNTUL? Păi chiar este.
            Eu ori tu, am putea fi? Fuck! De ce naiba nu?!
            Ș’atunci și pe cale de consecință suntem cu toții niște mici ‘mnezei?
            Dumnezeule mare! Ce simplu pare.

            So.
            Pe Godot o să-L așteptăm încă vreo 2000 de ani și tot așa
            Știința? restanțieră și ea! Nu credd că-n următorii 50, o sută de ani vom mai avea parte de ceva remarcabil. Poate doar știința spațială ne-o mai face să ridicăm ochii spre cer. 😆
            ..
            Dumnezeu n’are trebuință de om întru înălțarea LUI!
            Omul are trebuință de Dumnezeu spre… decăderea sa!

            Anyway, parafrazând un meme celebru (că tot sântem în plin scandal cu superliga celor mari) ”lăsați-ne să ne pregătim de șampionsligg”… zic și io (profetic?) decât

            Lăsați-ne să-l mai așteptăm pe Godot!
            ……….

            (vidoooul lui Buuren nu m-a pălit cu vreo întrebare; poate n-am avut eu starea necesară sau poate și pt că nu mi-au rămas prea multe de întrebat 😆 . daaaar, și dincolo de panta rheiul din titlul piesei, pot să-ți spun meme-ul cu care am rămas după vizionare : carpe diem, nimic nu se pierde, totul se transformă! (asta ultima, parcă era din chimie, nu?).. Ubu Roi? văzut, citit. și ca să citez din clasici în viață: altă întrebare 😆 )

            (despre sex și Gizăs în aceeași ecuație a primordialității, alt’dată)

            Apreciat de 1 persoană

          • Cuvantul este cum suna. Sau mai putin. Ce m-ar interesa pe mine de la tine Nostrastella este daca Universul e bun sau nu. Si de ce. In rest, parole, parole, parole…Sau daca nu zi-mi macar ce-ai avea impotriva Superligii… 🙂

            Apreciază

          • ”Universul e bun sau nu”

            1. apăi cu asta chiar m-ai omorât; dilemă curată nu glumă!

            altă întrebare! 😆

            2. de ce crezi c-aș fi împotrivă. și eu iubesc:

            despre asta-i vorba.
            iar cei ce sar acum de cur în sus întregesc magna cum laude topicul ORIGINILE PERVERSITĂȚII!

            Apreciat de 1 persoană

          • Că Dl.Goe este un personaj… apăi chiar este!
            Că Goe este azi (dintotdeauna, altminteri) update-ul personificat al unor Ionești, Gheorghe/George-ești ori și câți mitici(sic!) fără număr or mai fi, să fie primit… no comment, se știe.
            În spatele tuturor însă… rămâne doar omul și cuvântul lui.

            La mulțți ani Dl Goe.
            Să ne trăiești etern!

            (nu doar cu numele 😆 )
            (ori renumele)

            Apreciat de 1 persoană

          • Merci Nostrastella, mi-a plăcut. Așijderea și tie ca ești damă buna. 🙂

            Apreciază

        • Stely said

          Mie imi place asta , fiindca tot veni vorba de interogari si pestisori :

          Dacă nu cer prea mult – Marin Sorescu

          – Ce-ai lua cu tine,
          Dacă s-ar pune problema
          Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
          Ca să ţii nişte cursuri?
          – O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
          Dacă nu-ţi cer prea mult.
          – Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
          Te-ar ţine de vorbă,
          Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
          Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
          – Te implor, taie-mi cartea,
          O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
          O sticlă de vin şi-o femeie.
          Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
          – Ceri prea mult.
          Ce-ai dori să iei cu tine,
          Dacă s-ar pune problema
          Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
          Ca să ţii nişte cursuri?
          – O sticlă de vin şi-o femeie,
          Dacă nu cer prea mult.
          – Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,
          E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
          – Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
          Mai bine tăiaţi-mi vinul,
          Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
          Inspirându-mă din ochii iubitei.
          Tăcere, minute lungi,
          Poate chiar veşnicii,
          Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
          – Ce-ai dori să iei cu tine,
          Dacă s-ar pune problema
          Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
          Ca să ţii nişte cursuri?
          – O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
          – Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
          – Atunci taie-mi mai bine cursurile,
          Taie-mi iadul şi raiul,
          Ori totul, ori nimic.
          Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
          Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
          Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
          Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
          Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
          Cum să suport eu drumul şi diferenţele
          De temperatură, luminozitate şi presiune
          Dintre rai şi iad,
          Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?

          Marin Sorescu

          Apreciat de 1 persoană

          • @Stely – Aveti urzit in minte vreun plan pentru cazul in care pestisorul de aur s-ar oferi sa va indeplineasca o dorrinta, una singura, oricare ar fi fiind aceea?

            Cum vi s-ar par acestea (de ex):

            1. Abilitatea de a-ti indeplini spontan orice dorinta (Ar echivala asta cu a fi fiind Dumnezeu El Insusi in Persoana?)
            2. Sa dispara deoadata totul asa incat sa nu mai existe niciodata nimic
            3. Un orgasm perpetuu
            4. Nimic.
            5. Orice ar vrea pestisorul sa va ofere
            6. Raiul.
            7. Iertarea.

            Apreciază

          • Stely said

            Am urzit cum sa nu ,ca doar cine nu si-ar dori ca visul lui sa devina realitate ? Daca mi-as dori un ceva anume, ce nu se intrevede a se infaptui prin propriile vointe si dorinte ,si l-as obtine (eu) in numele lor de la pestisor ar fi …🧒 Vedeti, eu am luat totul in serios.
            Insa am sa iau totul in joaca si voi raspunde punctual :
            1. Ar fi cel mai grozav. Cu o singura dorinta (abilitate) as putea sa mi le indeplinesc pe toate. Dar parca n-as vrea sa fiu Dumnezeu in Persoana . Ar fi o mare responsabilitate pentru mine.
            2.Nu, nu si nu … imi place lumea asta asa cum e.
            3. Ce sa fac cu atat de mult ? E mai bine sa-l am din cand in cand , plus de asta mi-l poti procura si singura.😛
            4. Mda , „nimic” ar insemna sa am ce am acum, si deci ce sa mai vreau ? Ar fi o chestie de lacomie sa cer mai mai mult.
            5. Nu stiu ce sa zic , pestisorul ar putea sa aiba alte preferinte si cine stie cu ce m-as putea trezi … 😲
            6. Pai eu cred ca voi fi acolo, cand va fi sa vie timpul. Daca nu eu atunci cine ? Sper sa va gasesc acolo si pe dvs. V-as recunoaste , negresit.🤩
            7.Iertarea, s-o ofer altora care au gresit fata de mine, sau sa cer iertare cuiva fata de care am gresit? Ah, chiar daca n- as vrea sa iert pe cineva o fac (fara sa vreau)intrucat uit „necazul ” prea usor. Recunosc insa ca persista si imi vine in minte cand nici nu gandesc. Si nu-mi place. 😦 Iar daca ar fi sa cer iertare cuiva, fata de care am gresit cu o fapta care l-a prejudiciat si l-a afectat profund, o cer daca este cazul. Har Domnului ca nu s-a intamplat pana acum, in nici un fel . Iertarile pentru lucruri marunte nu se pun. Ele vin si fara sa fie rostite. Se ajusteaza din mers.

            Apreciază

          • RALG said

            Hm! Ati urzit planul dar il tineti secret din supersititie (pentru ca dorintele divulgate cu voce tare nu se implinesc)… si asteptati pestisorul la cotitura… Ce sa zic? Bafta!

            Comentarea pe puncte (a sugestiilor propuse) facuta in stilul d-voastra specific (atat de agreat de Adriana si Neamtu Tiganu), or avea sicul lor (nu zic nu) dar in afara de a acorda o traducere din limbajul „goe” in limbajul; „stely”, nu mi se pare c-ati incercat vreo adaugare de continut. Nici macar n-ati mentionat care vi s-a parurut a fi cea mai potrivita sau care l-ar putea pune pe pestisor in vreo dificultate.

            Mi-a placut optimismul d-voastra in legatura cu calificarea penru un loc eligibil in rai. Este posibil ca accesul acolo sa se faca (cu voia lui Dumnezeu) in mod democratic si anume admiterea sa se faca pe baza votului individual, in sensul ca in cazul fiecarui candidat sa se solicite votul fiecaruia dintre cei care l-au cunoscut sau au auzit de persoana in cauza. Bunaoara in cazul d-voastra printre multi altii ar vota Radu Humor, AVP, CMM, Adriana, Neamtu Tiganu, sotul d-voastra, vecinii, poate chiar si conu Dorin, si cine mai stie cine. Cel mai probabil pentru admitere in rai va fi nevoie nu de o majoritate simpla ci de unanimitate. Daca inteleg eu bine dl.Goe ar putea conta pe votul d-voastra (desi… dupa cum bine spuneti poate ca ar fi o prea mare responsabilitate pentru d-voastra). Nu stiu pe ce va bazati in legatura cu faptul ca m-ati recunoaste. Data trecuta cand ne-am vazut nu m-ati recunoscut, asa ca de ce m-ati recunoaste data viitoare? Poate ca nici n-o sa port bereta. 🙂

            P.S. Asa dupa cum ar fi trebuit sa ma astept, anumite genuri de persoane vor prefera intotdeauna varianta unui extaz multiplu in locul unuia perpepetuu…

            Ca fapt divers as adauga ca la punctul doi s-ar ajunge inevitabil prin punctul 1. Cineva care ar solicita pestisorului sa-i satisfaca dorinta mentionata la punctul unu ar ajunge inevitabil la auto-satisfacerea dorintei de la punctul doi. Desi am motive sa cred ca nu va place (in totalitate) lumea asta asa cum e, ci dimpotriva, pot accepta ca la o adica at declara sus si tare ca ba da va place. De unde știți ca nu v-ar plăcea si in varianta propusa la punctul 2? In tot cazul este sigur ca nu v-ar displăcea.

            Apreciază

          • Stely said

            La comentariul acesta va pot raspunde doar sa va povestesc ce am visat deunazi :
            Se facea ca ma aflam intr-o sala de conferinte , in preajma mea erau niste persoane necunoscute, cu preponderenta barbati . In fata se afla o tabla imensa acoperita in totalitate cu niste texte (trei). Ei bine ,la o citire aproape fotografica, am realizat ca primul text era scris in genul teoremelor poetice , gandindu-ma imediat la autorul acestora ,constatand in acelasi timp ca au fost scrise in noaptea aceea , ba ma intrebam mirata cum de a putut sa le scrie intr-un timp atat scurt. Am retinut ca primul text, desi semana cu teoremele poetice era de fapt un poem frumos si consistent care mi-a lasat o senzatie placuta. Al doilea text era o interpretare stiintifica a poemului , iar al treilea o rezolvare in practica a chestiunilor stiintifice. Nu ma intrebati ce am retinut din fiecare text in parte, ca nu stiu ,asta intrucat m-am trezit( brusc ) uimita de o imagine holografica (luminata) ce se afla in mijlocul tablei peste toate cele trei texte. Imaginea era a domnului Basarab Nicolescu. Nu stiu cum sa interpretez visul acesta. Banuiesc doar ca ar putea lucra la ceva de anvergura stiind ca pentru aceasta are in dotare toate abilitatile necesare pentru a reusi. As vrea sa-i transmit pe aceasta cale ca, vazand imaginea luminoasa de pe tabla si stiind faptul ca visele mele sunt premonitorii , va izbandi. ☘😇

            Apreciat de 1 persoană

          • Interesat vis. Lasa loc de interpretari multiple… 🙂

            Apreciază

          • Ati putea cumva sa visati din vreme cine va castiga la Roland Garros anul acesta? La baieti ma intereseaza (ca la fete se stie 🙂 ). Ca vad ca in turneele de pregatire la ruleta de la Monte-Carlo, Nole si Rafa au luat-o in freza… 😦

            Apreciază

          • Stely said

            Da, nu este exclus sa visez… frumos. 🙂 Presimt insa ca tot Nole va fi acela. Am vazut meciurile . Nu-mi dau seama ce s-o fi intamplat cu cei doi lideri , primii clasati si favoriti. Nole l-a batut pe Sinner la un scor lejer, iar Nadal l-a facut praf pe Dimitrov. Este posibil , spun comentatorii de tenis , ca lipsa meciurilor jucate anul acesta si-a spus cuvantul.Plus accidentarea lui Nole. Pana la Roland Garros mai sunt peste 40 de zile, dar pana atunci avem Madridul care va stabili si cursul viselor mele. Sa fie cu noroc , deci…
            P.S. Si la fete cine credeti ca va fi castigatoarea ? Nu stiu ce sa zic de Simona, dar daca lipseste de la Stuttgart, asa cum se aude , n-o vad bine… Va pati ca Nole. 😦

            Apreciază

  5. Radu Humor said

    Se vede din ce în ce mai clar că în locul războaielor sunt preferate pandemiile, cu același rezultat final malthusian : reducerea populației globale care se face cu niște cheltuieli care ar putea eradica toate relele de pe Pământ, inclusiv foametea ! Dacă va fi lăsată postarea sper ca mulți să se lămurească înspre ce ne îndreptăm, mai bine zis ne îndreaptă niște minți diabolice , care au și mijloacele materiale, dar și cele fals spirituale pentru a-și duce la îndeplinire planurile clocite cu sute de ani în urmă :

    https://saccsiv.wordpress.com/2021/04/06/cand-cei-vaccinati-vor-descoperi-ca-i-teapa/

    Apreciază

    • @Radu Humor, slava cerului ca printre muritori se afla si oameni intelepti, ca d-voastra, bine informati si bine intentionati, care stiu ce si cum, cine si de ce se intampla cu natia, cu omenirea si asa, in general, cu lumea intreaga. Bravos maestre, multumiri si recunostinta pentru bunavointa si marinimia de a ne vizita (cred ca e si vina dl-lui Neamtu Tiganu cumva, ca exista ca pretext) si de a incerca sa lamuriti, sa luminati si sa aduceti pe calea cea buna niste misei, ori prosti, ori corupti, care stau ca nesimtitii pe Arca lui Goe, consimtind complice la planurile sartanice clocite cu sute de ani în urmă. Mai fecior, dar poate ca esti doar idiot. Si inca ceva, jegurile alea de site-uri de pe care te informezi tu si care milteaza pentru revolutie, liberate si dreptate, practica cenzura, totalitarismul, minciuna si manipularea, ne acceptand libertatea de exprimare, de opinie… Iar tu chiar esti idiot daca crezi sincer ca in textele pe care le vanturi ar exista informatie, dovezi, argumente (spre binele tau eu tot mai sper ca esti doar viclean). E plina lumea de zgomote. Dar ma rog, drumul catre rai e pavat cu rele intentii (sau cam asa ceva). 🙂

      Apreciază

  6. neamtultiganu said

    Incepe sa semene cu Planeta ou

    Apreciat de 1 persoană

    • O fi si nostalgia (d-voastra) de vina. 🙂 Oricum merci pentru tragerea de mânecå.

      Apreciază

      • Adriana said

        La-nceput a fost doar oul!
        A fost oul și cuvântul
        După care Doamne, Doamne
        A creat omul, a creat și vântul
        Acum, în zilele noastre
        După multe încercări
        S-au găsit câteva mostre
        Din embrionii, cu urmări
        S-a umplut Planeta, Doamne
        Cu hibrizi și multe poame
        Unii-n dans de sarabandă
        Valsează cu-o bagaboandă
        Visând a fi cel mai cel
        Precum Go-el la Gödel
        Precum capra la căprar
        Si oaia la miorar
        In final după potop
        Pe o plută fără dop
        Au rămas sărmani doar doi
        Libelula călare pe marțafoi

        Poem scris de un artist al poporului

        Apreciat de 1 persoană

  7. Apreciat de 1 persoană

  8. Radu Humor said

    https://www.libertatea.ro/stiri/unde-se-duc-oamenii-cand-se-duc-ce-ne-ramane-dupa-un-mare-om-de-cultura-disparut-la-52-de-ani-3496152

    Apreciază

    • @Radu Humor – Am impresia ca ti-a ramas pornit generatorul de link-uri aleatorii, configurat cu criterii de căutare in afara ariei tale de interes, altminteri nu vad ce treaba ai avea tu cu Alex. Leo Șerban, cu amintirea acestuia sau cu comemorarea disparitiei sale. Gura Humorului ramane cum am stabilit, hâdă si fără haz. Iti recomand să te muti la Huși. Huși paseri fără minte…

      Apreciază

      • Adriana said

        Cu el ce mai aveți? Lasă omu să posteze ce vrea. Mie mi se par interesante linkurile și din actualitatea de zi cu zi.

        Apreciază

        • @Adriana – Sunteti vrabie? Nu vedeti ca-l las sa posteze ce vrea? Va dau voie sa-i luati interesantele link-uri si sa le repostati la d-voastra, in blogul ecumenic cu imprimeuri florale pentru tinute de Paste. Poate fi un bun inlocuitor in absenta lui Iosif si Sperling, care vad ca va cam evita in ultima vreme. Am impresia ca sunteti in scadere de popupularitate. Mare minune ar fi sa accepte Radu Humor propunerea discreta de concubinaj cu care-l curtati pe interesantele link-uri latine.

          Apreciază

          • Adriana said

            Pe el de ce il trimiteti la Husi? E dragut, ce-i drept, doar el si cu mine posteaza comentarii erudite.

            Apreciază

          • Huși este o interjectie cu care se alungă păsările… Sunt insa convins ca d-lui Radu Humor i-ar placea sa faca o vizita la Huși, pentru ca este orasul natal al lui Corneliu Zelea Codreanu. Predilectia d-voastra pentru insi din aceasta categorie (sunteti deja la a treia abatere), este un pic… ingrijoratoare (!)

            Si, da intr-adevar, aveti, ca comentatoare, un profil, o anvergura si o eruditie foarte asemanatoare cu ale d-lui Radu Humor. Ati putea fi cu usurinta confundati unul cu altul. Sa fie intr-un ceas bun.

            Apreciază

          • „E dragut, ce-i drept, doar el si cu mine posteaza comentarii erudite.” Super…

            Ati fi putut sa ziceti: „E dragut, ce-i drept, doar el si cu mine este erudit”?

            Oricat ati incerca sa evitati (combinatia), „el si cu mine”, formeaza un grup echivalent cu „noi”. Adica cu „voi”. Na, ca m-am incurcat. Si prin urmare ar fi fost mai nimerit sa ziceti „E dragut, ce-i drept, doar el si cu mine suntem erudite.” Că cam sunteti. Că ca fiinte, vreau sa zic.

            Apreciază

  9. RALG said

    Problema duhului din lampă, a peștișorului de aur sau chiar a Demiurgului care îndeplinesc o dorință, este o problema foarte grea, poate imposibilă, dar care sub aspectul ludic al tainei virtuale ar merita să primească un număr oarecare de răspunsuri de luat in calcul… si-n critica pseudo-rațiunii pure. Din păcate in afara de cucul iosif si pupăza adriana, nimeni nu si-a asumat riscul de a oferi măcar in glumă sau in joacă un răspuns delicatei provocări. Probabil ca nimeni n-are chef sa fie pus in aceeași oala cu cele doua personaje… ornitologice din tagma vrăbiilor vopsite. Totuși d-lor nu sunt singurii care s-au crezut îndreptățiți sa ceară, imaginându-si c-ar si știind ce. Iată un altul:

    – „De greul negrei vecinicii,
    Părinte, mă dezleagă
    Si lăudat pe veci să fii
    Pe-a lumii scară-ntreagă !!!!!!!!!

    O, cere-mi, Doamne, orice preț,
    Dar da-mi o alta soarte,
    Căci tu izvor ești de vieți
    Si dătător de moarte;

    Reia-mi al nemuririi nimb
    Si focul din privire,
    Si pentru toate da-mi in schimb
    O oră de iubire…

    Din chaos, Doamne,-am apărut
    Si m-as întoarce-n chaos…
    Si din repaos m-am născut.
    Mi-e sete de repaos.”

    O fi aceasta o cerere valida?

    Apreciază

    • RALG said

      Sau asta?

      „Ca sa pot muri linistit… Pe mine, mie, redă-mă!”

      La urma urmei, chiar daca nu există o perfectă dorintă unică de cerut unei instante atotputernice si (oricat de) binevoitoare, care sa nu se dovedeasca a fi fiind zadarnică, totusi in gama celor imperfecte, trebuie să fie măcar una care să se califice ca fiind cea mai bună cu putintă (relativ la toate celelalte)…

      Apreciat de 1 persoană

    • Adriana said

      Îmi place poezia lui Eminescu dar totuși a lui Moa este mai autentică
      Visând a fi cel mai cel
      Precum Go-el la Gödel
      Precum capra la căprar
      Si oaia la miorar
      In final după potop
      Pe o plută fără dop
      Au rămas sărmani doar doi
      Libelula călare pe marțafoi

      Apreciază

    • RALG said

      Adriana, am impresia ca sunteți într-o-o stare de surescitare periculoasa. Probabil ca nu luciditatea este cea care va ajuta sa faceți numărătoarea personajelor prezente pe arca, neluând la socoteală nimicurile gălăgioase… pe lista personajelor prezente. Insistenta cu care va exhibați dorințele dizgrațioase si ciuda vulpii care n-a ajuns la struguri denota libidosenie. Si dezinhibiție. Dezinhibiția d-voastră este meritul nostru, dar libidosenia o aveți de-acasă. Va imaginați ca sunteți prima catastrofă a speciei care si-a dorit eșuarea ambarcațiunii? Ei as madam, d-voastră să fiți sănătoasă. Esti teribilă cand iți cășună d-tale, dar din păcate pentru matale, mă tanti, am mai întâlnit, am mai văzut, am mai avut, inclusiv de-a face, cu ploieștence din astea care se chinuie cu sentimentul interior al ratării din amor. Esti turbată si vrei sa torni rivolutie? Scena iți aparține madam. Dă-te in stambă cat poftești, Sper să nu ti se taie maioneza prea din pripă.

      Apreciază

  10. A-o-leu! Am impresia c-am zburătăcit cam tare cucul-iosif si pupăza-adriana, de-or sa se duca la culcare cu găinile. Sau cu vrăbiile lasand de izbeliste zarva cu care se ocupau. Ar fi pacat.

    Apreciază

    • Stely said

      Ma amuza scremelile poetice ale Adrianei, dar in acelasi timp ma infurie la culme modul cum s-a dedat la comentarii desantate pe un topic de o asemenea anvergura (importanta) S-ar fi cuvenit ca discutiile sa aiba o anume sobrietate si un nivel de eruditie deosebit in asa fel incat sa onoreze „Cuvântul Gödel „- modul cum a fost ilustrat (descris) in topic, dar mai ales numele si renumele lui Kurt Gödel . Mi-au placut discutiile dintre Arca lui Goe si Nostrastella . As fi vrut sa se continuie in acelasi mod, dar interventiile Adrianei au stricat totul. Banuiesc ca asta a vrut . Ma bucur macar ca topicul „Basarab” a fost scutit de asemenea prostiuari de cuvinte , ca a ramas curat. N-am vrut sa intervin in discutii nici inainte de intrarea in scena a Adrianei , intrucat simteam ca nu este locul meu, dar nici dupa, intrucat as fi fost de prisos . Vin insa acum la spartul targului , intrucat n-am putut sa tac . 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • Nu cred ca ar trebui sa fim asa de meteo-sensibili la precipitatiile gen adriana. Intotdeauna s-au gasit si mereu se vor gasi indivizi cu intentii duboase predispusi la manifestari cautat perturbatoare, dar, dupa parerea mea, abilitatile lor de a interfera in discutii sunt foarte limitate. Pot produce tone de aluviuni si zgomote goale de continut, dar totusi nu mi se pare ca asta sa fie intr-adevar un impediment in initierea si mentinerea altor fire de discutii, si nici nu vad cum ar putea afecta sobrietatea altora. Avem cred o oarecare experienta si imunitate la zgomote in universul virtual, care ne permit sa ne manifsetam (daca vrem), fara a fi perturbati prea tare de flasnete, oricat de abundente si de agresie ar fi. Pot fi ignorate cu usurinta ori pot fi stimulate sa-si dea in petec (fiecare in funtie de dispozitie si predispozitie), dar nu vad cum ar putea sa fie scalambaielile desucheate prestate de catre tanti Aglaia o pata pe obrazul lui Kurt Gödel, sau o piedica in cale oricarui comentator de a se exprima daca simte nevoia. Fiecare pasare pe limba ei piere. Si fiecare pasare pe limba ei tace. (sic)… Fiecare fir de discutie are sicul si sobrietatea lui, independente de ale altor fire. Observatorii care au de observat vor putea distinge fara probleme ce e de distins.

        Apreciază

        • Intuiesc ca in momentul cand ati scris ati stat drept, ati fost imbracat in frac cu papion si cu palarie, un outfit elegant pentru o ocazie speciala fiindca prea in serios a fost comentul. Am inteles dragutilor ca nu va prea puteti desfasura de mine. Sunt io nodul din pix. Nu puteti scrie ca nu va vine. Pe semne ca va perturbez inspiratia. Io is vina. Bun, va las o perioada, sa vad cum veti muri de plictiseala. Sper ca am reusit un zambet sa va aduc pe chip. Asta a fost intentia mea si scopul comentariilor. Ma scuz daca am deranjat, nu a fost cu rautate. Imi e draga Nostra si am profitat de ea la maxim. Recunosc cu nu pot mai mult.Imi voi deschide cu banii din reclame primul magazin online si implica o munca mult peste celelalte. Asa ca in perioada urmatoare ma voi focusa lucrand doar la magazin si la reclame .Cele bune, va doresc tuturor! Multa sanatate! Sarbatori fericite!

          Apreciază

          • RALG said

            @Adriana – Bine ca nu ne-ai spus si adresa la care te retragi in sihastrie spre meditatie si re-capitulare. Ma bucur ca te-ai decis sa profiti de un moment pasager de luciditate si, ascultand in graba de glasul ratiunii, ai decis sa faci inteleptul gest de a lua o pauza in a te zbengui si a-ti da in petec ca un retardo oarecare. Nu cred ca era nevoie sa pui si un nume de familie pe caricatura cu care ai defilat pana acum, dar ma rog, alegerea iti apartine. Du-te linistita. Desi-ti vom simti teribil lipsa si-ti vom duce dorul (unde om mai gasi noi asa mini-mascota cuprinsa de mania grandorii?), nu vom avea prea mult timp sa ne plictisim. Ne-ai incurcat foarte tare la scris, dar deh, bine ca ne-ai iertat si am scapat, Intentia ta si scopul comentariilor tale au fost depasite cu brio, nu doar zambet ai adus ci hohote de ras, mirare, mila, dar si alte sentimente de-a dreptul inefabile. Sper sa-ti priasaca pauza si sa te revad candva refacuta, cu imbunatatiri intr-o noua versiune viitoare. Si daca da si daca nu, iti urez toate cele bune, alaturi de cei dragi si potriviti cu firea, caracterul, alura, personalitatea, educatia, cultura si intentiile tale de personaj in cautarea importantei de sine.

            Apreciază

        • Adriana said

          Eu nu am putut posta comentariul fara sa imi completez datele ( numele, emailul, site-ul ). Nu mi sa parut normal ca hodoronc tronc sa solicitati aceste date mai ales ca nu aveti un GDPR implementat pe blog dar cum totul este anapoda in lumea asta eu nu pot decat sa trec cu vederea. Oricum nu am nimic de ascuns asa ca nu-i bai, dar pentru bloggeri noi poate fi un impediment asa ca eu personal nu va recomand sa alegeti postarea unui comentariu de conditionarea scrierilor datelor personale. Daca nu doriti comentarii pe blog foarte usor nu permiteti iar daca blogul este pentru prieteni, il treceti la privat. Este simplu si fair play pentru orice cititor indiferent de nivel. O fi toata lumea proasta dar parca nu trebuie jignita si ingradita in acest fel. Cele bune!

          Apreciază

          • Trei broaste testoase s-au hotarat sa mearga la izvorul minunilor si sa bea impreuna apa de acolo. Drumul insa era foarte lung asa ca broastele si-au jurat sa ramana mereu impreuna, ca sa nu se piarda una de alta si sa nu bea apa din izvor decat toate trei in acelasi timp.. Si-au luat fiecare cănuta si au pornit-o la drum. După 100 de ani de mers au ajuns in fine la izvorul minunilor si tare s-au mai bucurat. Dar, cand sa bea, ce sa vezi? Broscuta testoasa Leopoldina isi uitase cănuta acasa. Ce sa faca? Ce sa facă. Doar se jurasera sa nu bea decat toate trei impreuna, in acelasi timp. Broscuta cea mai batrana, Otilia a zis: „Uite cum facem. Tu Leopoldino te duci inapoi acasa si-ti ei canuta, iar noi te asteptam aici pana vii si, pe urma, asa cum am promis, o sa bem câteșitrele apa de izvor”. „Bine” a zis Leopoldina, „dar sa nu beti fara mine ca ma supar”. „Nu, nu bem fara tine. Du-te linistita”. Si Leopoldina a plecat inapoi acasa, iar Otilia si Ingrid au ramas incremenite asteptand. Si uite asa a mai trecut 100 de ani. „Eeee” a zis Leopoldina, „acuma surioara noastra a ajuns acasa si-si ia canuta”. „Mda…” a oftat si Ingrid. Si uite asa s-au mai scurs inca 99 de ani, iar Ingrid zice: „Auzi soro, mie mi-e o sete de nu mai pot. Hai sa bem si noi cate o gura mica de apa, ca n-o fi foc, si dupa aceea, la anul, bem si cu Leopoldina”. „Bine” a zis Otilia dar nu-i spunem nimic”. Au scos canutele si cand se pregateau sa si le umple, de dupa o stanca a aparut Leopoldina care le zice cu naduf: „Ei, daca e pe asa nici nu mai plec acasa dupa canuta”.

            Cam asa si broscuta Adriana, nici nu mai deschide magazinul online cu banii din reclame. Satea pe aci, pitulata. Iar asta nu-i nici singura si nici cea mai grava minciuna pe care o indruga asa ca sa-si etaleze firea.

            @Adriana – Stimata doamna, vad ca reusiti sa postati bine merci, comentarii, desi suntetti ocupata pana peste cap cu magazinul online. Ba inca sa le semnati simplu „Adriana”. Cum ati facut? Vad ca va place sa debitati verzi si uscate, cautandu-va (prin agatare), fel de fel de pretexte de a va mai pierde timpul pe arca lui Goe. V-a solicitat Arca lui Goe datele personale???? Sunteti dusa cu sorcova. Mai intai ca WordPress nu-mi ofera posibilitati tehnice pentru asa ceva. WordPress (nu bloggerii), controleaza profilul comentatorilor si verifica consistenta dintre numele ales de comentatori, adresa lor de email, si adresa de site pe care le ofeara, asigurandu-se ca un comentator nou sa nu incerce sa refoloseasca (din greseala sau intentionat) un nume deja folosit (asociat cu o adresa de e-mail). D-voastra v-ati creat profiluri multiple in care se pare ca ati ajuns sa incurcati, folosind numele ales intr-unul si e-mailul sau siteul din altul, ceea ce WordPress (nu Arca lui Goe), nu agreaza. Vad ca puteti posati bine merci utlizand profilul „Adriana”. E posibil sa fiti victima unei confuzii datorata ptrecipitarii cu care ati tinut mortis sa ne livrati mesajul de adio, dar am vaga impresie, ca ati folosit inadins profilul cu numele complet (rajala fie laudata) din cauza aceluiasi exhibitionism care va bantuie. Auzi taina, Arca i-a cerut datele, si ea sarmana ce alta putea sa faca decat sa le ofere? Cum sa refuze, ca de… ea n-are nimic de ascuns. Serios? Sper sa nu va apucati sa posati cine stie ce gen de selfie-uri, ca sa aratati ca nu aveti nimic de ascuns, si pe urma sa spuneti ca v-a fortat Arca. Poate ca nu n-oti avea nimic (inclusiv de) ascuns, dar cu siguranta ca ati avea pe cineva de pitulat: pe Adriana Rajala. Iar aceasta este o simpla opinie si nimic altceva. Sunt indreptatit sa am opinii exact asa ca d-voastra. Imi pare sincer rau ca ati ajuns sa va incadrati singura la categoria „lume proasta”, si ca va simtiti „jignita” (ofesata, vexata, neinteleasa, nedreptatita)… Sunt optiunile d-voastra personale. In rest minciuni, aberatii, stupizenii. Arca lui Goe nu solicita datele nimanui, nu solicita comentariile nimanui, nu ingradeste comentariile nimanui. Cred prin urmare ca senzatia de ingradire pe care o aveti vi se datoreaza integral, si ca cel mai potrivit ar fi ca fiecare sa-si gestioneze personal lupta cu limitele si sa nu incerce sa dea vina pe altii, ori sa se astepte sa-i rezolve altii aceste probleme. Daca va simtiti ingradita undeva, ati avea posibilitatea fie sa luptati cu propriile limitari fie sa optati liber in a va cauta chemarea in alte locuri care sa vi se potriveasca mai bine (cu personajul care sunteti, fara ajustari) si care ofera o libertate mai compatibila cu fiinta d-voastra (la vrabii si/sau la lilieci sau si mai bine la magazinul on line, unde se poate impleti armonios utilul cu placutul)… Nu vad de ce ati insista sa stati pe aici doar pentru a va scalambai, a debita minciuni, pentru a va plange, si pentu a incerca sa limitati libertatea de exprimare a altora care ar dori sa va comenteze comentariile. Aici comenteaza de obicei doar cei care accepta ca si ceilalti au aceeasi libertate ca si ei. Altii nu. Dar asta nu pentru ca le-ar interzice dl.Goe ci exclusiv pentru ca asa aleg ei, sa nu-si permita libertatea (gen, amicul Sperling). Arca lui Goe este un spatiu public deschis publicului. nu e (doar) pentru prieteni, nu e interzis nimanui (nici prietenilor dusmanosi)… Sugestia cu transformarea in club privat este deplasata. Inteleg ca ati vrea sa abandonati arca dar nu puteti si ati dori sa rezolve altcineva aceasta problema, interzicandu-va accesul in club. Tttt…

            Apreciază

          • Cultul (im)personalitatii la dl.Goe.

            Apreciază

  11. Radu Humor said

    Boala băncii nebune
    MARȚI, 13 APRILIE 2021 3 COMENTARII

    România a împrumutat săptămîna trecută 3,5 miliarde de euro de pe ceea ce Guvernul numește „piețele externe“. Aceste piețe puteau să fie și interne, fiindcă ele reprezintă, de fapt, băncile-mamă ale băncilor austriece, franceze și italiene de la București. Numai că pe piețele externe dobînda e mai mare. Băncile-fiică din centrul Capitalei au refuzat acum o lună să împrumute Guvernul, ca să-l împingă să ia bani mai scump de la rudele lor mai bătrîne și mai grase, domiciliate afară. Să ținem minte numele acestor bănci: Unicredit, Société Générale (BRD) și, desigur, Raiffeisen.

    Guvernul Cîțu a luat banii la cea mai mare dobîndă din UE: 2,65% în medie, dublu față de Polonia și Cehia, de cinci ori mai scump decît Croația, de șaptesprezece ori mai scump ca Bulgaria. Guvernele Italiei, Franței și Austriei se împrumută la dobînzi apropiate de zero (Franța și Austria chiar la dobînzi negative), iar băncile private italiene, franceze și austriece obțin dobînzi de zero virgulă zero și ceva, deci de zece pînă la o sută de ori mai mici decît dobînda pe care o încasează de la statul român.

    Din diferența asta se construiesc într-o parte profituri, catedrale și autostrăzi, iar în cealaltă parte subdezvoltare și noi poveri în spinarea populației.

    Să observăm că această formulă de împrumut cu dobîndă sinucigașă de pe piețele externe a devenit un mod de operare. Acum exact un an, Cîțu, care pe atunci nu era prim-ministru, ci doar ministru de Finanțe, împrumuta 3,3 miliarde cu o dobîndă de 3,5%, de 19 ori mai scump ca Bulgaria și de 70 de ori mai scump ca Austria. Într-un an și patru luni, de cînd România se scufundă în datorii scumpe, au fost împrumutați peste 23 de miliarde de euro.

    Carevasăzică ce face Raiffeisen, pe care guvernarea PNL-USR-PLUS o scutește prin Parlament de plata unor zeci de milioane de euro, călcînd în picioare o sentință definitivă a Înaltei Curți? Refuză să împrumute statul român pe motiv că dobînda e prea mică (deși e cea mai mare din UE), dar își scoate la înaintare mama din Viena ca să ofere bani cu dobînzi record.

    Nu e de uitat aici sprijinul BNR. Băncile străine de la București beneficiază de protecția băncii noastre centrale, care n-a redus un an întreg dobînda de referință (în timp ce toate celelalte bănci centrale din UE au făcut-o; a redus-o și BNR, dar tîrziu și puțin) și a permis sistemului bancar intern să ducă o politică de creditare cu dobînzi paralizante (de departe cele mai mari din UE) către firme și cetățeni.

    Trebuie, așadar, observată atent această furie a împrumutului extern masiv, acest delir al creditelor cu dobînzi batjocoritoare, făcute pe nepusă masă, fără consultare, fără limită și fără consecințe.

    Cînd România a cumpărat, în 2018, cu banii jos, acele rachete care încă n-au sosit toate, a fost un vot în Parlament. Erau 4 miliarde de dolari, deci tot cam 3,5 miliarde de euro, cît ar fi acum. Acum de ce n-a fost întrebat nimeni? Sau acum un an, cînd au fost 3,3 miliarde, de ce n-a fost convocat Parlamentul?

    De ce băiatul ăla necunoscut, Nazare, care a apărut la Finanțe așa cum apare mirarea pe chipul unui nebun, a luat 3,5 miliarde de la Paris, Viena, Roma, Zürich și New York fără să-l întrebe nimeni nimic? De ce Cîțu recidivează cu aceste împrumuturi pantagruelice fără să-i ceară nimeni socoteală cu adevărat, de ce acționează ca un făptuitor în serie, revenind la locul crimei și îngropînd noi și noi miliarde, fără să i se clintească un fir de păr din cele trei care i-au mai rămas pe cap?

    Întrebarea care se pune este: dobînzile astea magnifice, din care se pot clădi viitorul unui partid întreg, ba chiar al unei coaliții care nu poate suferi corupții, sînt date doar de rating-ul de țară? Sînt aici amestecate doar agențiile de rating sau avem de-a face cu un joc simulat făcut de fostul agresor al leului și de băncile străine?

    Să ne amintim că la preluarea guvernării, în noiembrie 2019, Vasile Cîțu a împrumutat bani cu două mîini la dobînzi duble față de acum, fără ca necesitatea să fie clară. Ba, pe deasupra, mai făcea și scheme de valutist la televizor, anunțînd ce sumă și în ce monedă se va împrumuta Ministerul de Finanțe a doua zi. Cîțu, băiatul căzut la examene mai des ca moțiunile PSD în Parlament, care a vrut să recupereze atacînd moneda națională în 2008, jonglează de mai bine de un an cu miliarde de euro, în combinație cu băncile-mamă și cu fiicele lor din România, spre beneficiul corporatist și în paguba cetățeanului plătitor de taxe și dobînzi.

    E greu, cunoscînd firea lacomă a politicii, să excluzi avantajele bănești direcționate, dar și dacă le excluzi tot rămîn mari avantaje politice. Corporațiile, mai ales băncile, dictează guvernelor așa cum bețivii se răstesc la chelner. Cîțu le dă bani, adică ia împrumuturi grase, iar ele îi oferă – lui și regimului Iohannis – susținere europeană prin comisari și ambasade. Așa cum alții au făcut altădată trocul cu resurse, cu privatizări, cu contracte de infrastructură, ăștia de acum îl pot face cu dobînzi.

    Fapta are multe încadrări penale, de la cumpărare de influență prin datoria externă la subminarea economiei naționale și vînzarea unor secrete de stat. Să nu fi existat acel slogan liniștitor, „Fără penali în funcții publice“, chiar te-ai fi gîndit că alde Cîțu dau tunurile vieții lor. Dar avem sloganul, așa că putem sta liniștiți.

    Mai ales că avem și proverbul „Spune-mi cum te împrumuți ca să-ți spun cum trăiești!“.

    Apreciază

    • RALG said

      Radu Humor – Ai schimbat profilul? De la pandemie si ALS la finante. Maine-poimaine te bagi la guvernare. Dar ce-ai inteles tu din articolul asta de te-a bucurat asa de tare mâhnindu-te apoi in asa hal de a trebuit sa-l cari cu cârca pe Arca (ca boul), de parca nu puteai pune doar link-ul? Asa e ca n-ai inteles nimic? Dar ti-a placut cum suna ca då in ciocoi. Mai bine veneai si tu ca cavalerul si-i ziceai o vorba buna Adrianei (care te-a apreciat cu voce tare, zicand pe deasupra ca esti exact la fel de erudit ca si d-ei, ca cand ati fi rude, cum ar veni, ca chiar semanati). Puteai sa-i fi zis si d-voastra un sarumâna, si s-o implori un pic sa nu plece si sa te lase singur si neabetat pe acei.

      Apreciază

  12. Am vazut prin ziare (nu mai stiu pe unde) o stire in forma de balada, despre o intamplare petrecuta pe Arges in jos, unde baciul cel vrancean, cu cel ungurean si cel englezean erau contopiti intr-un singur baci, pe care l-a oprit potera pentru exces de viteza. Omul (eroul) le-a aratat poterasilor un permis de conducere britanic obtinut prin duplicare dintr-un permis de conducere maghiar, obtinut dupa un permis de conducere mioritic romanaesc… falsificat… Codru-i frate cu romanul care s-a nascut poet.

    Intre timp am mai obtinut off line (de la cineva) o varianta de dorinta de cerut pestisorului: subscriptie gratis (abonament) pe termen nelimitat la toate canalele de youtube, la toate jocurile (on line sau nu), la toate cluburile din lume, la toate saile de teatu, cinema, spectacole, in cladiri sau in aer liber, turnee sportive, si in fine, toate chestiile de genul asta…

    Apreciază

  13. Dealungul timpului am citit adeseori citate sau geneza așa cum apare ea în biblie. La un moment dat chiar credeam că pot să mi dau cu părerea și că aș fi înțeles ceva.
    Aveți dvs o părere sau o stière ce ne-o puteți împărtăși? Undeva în geneză apare și chestia aia ciudată că dumnezeu creează una alta și abia după ce era cerul și pământul gata făcute, Domnul face luminatorii: adică soarele și luna. Aveți o idee?🙂

    Apreciază

    • @Fotosinteza – Pe blogul lui Adrian Nastase, activa cândva demult (foarte demult), un comentator cvasi-anonim, care-si semna comentariile Harabula. Era un tip foarte deștept, cu p gândire riguroasa si ascuțită, etalând expresivitate, concizie, umor si erudiție, ieșite din comun. Adesea matura pe jos cu Adrian Nastase, int-o maniera foarte eleganta. Printre alte preocupări ale sale despre care-si permitea sa vorbească era interesul special pe care-l avea pentru studiul si înțelegerea scrierilor biblice. Căuta sensuri, simboluri si înțelesuri, din ce in ce mai in adânc, citind si recitind biblia in romana dar si in mai multe versiuni in ebraica, pomenind câteodată despre anumite înțelesuri către care convergeau anumite detalii caroara le gasea rosturi greu accesibile cititorilor obișnuiți. Cred ca dl Harabula ar fi fost personajul potrivit căruia sa-i adresați o astfel de cerere. Dl.Goe nu cred ca v-ar putea spune pe aceasta tema ceva ce nu știți deja, ceea ce nu înseamnă ca n-o sa stau vreodată cu d-voastră la vreo șuetă despre geneza in varianta biblica, mai ales ca aceasta nu-i mult deosebita de varianta științifică: Parca-l vad pe astronomul cu al negurii repaos, / Cum usor, ca din cutie, scoate lumile din chaos / Si cum neagra vecinicie ne-o întinde si ne-nvata / Ca epocile se-nsira ca margelele pe ata. / Atunci lumea-n capatâna se-nvârtea ca o morisca / De simțeam, ca Galilei, ca comedia se mișcă. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    • Pagina lui Harabula

      Apreciat de 1 persoană

      • Frumos om, Dumnezeu să-l bucure și odihnească, cum îi zicerea. Mie însă foarte mult mi-a plăcut introducerea dlui Goe. Am lăicuit cu tot dragul. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        • Multumesc. Sunteti exagerat de ingaduitoare. Din pacate ce am reusit sa salvez pe arca lui Goe din textele propuse de catre cvasi-anonimul botosanean Harabula reprezinta doar o picatura, un esantion ales de intamplare, multe altele cu adevarat remarcabile gasindu-se poate la fara locului pe blogul fostului politician Adrian Nastase.

          Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: