(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Singur fără mine

Posted by Arca lui Goe pe aprilie 24, 2021

Virusul Corona m-a obligat să stau mai mult cu mine. Mi s-a întâmplat foarte rar să fiu însoțit de mine. Chiar și atunci când eram singur nu eram cu mine. În tinerețe mă gândeam la multe lucruri, la gagici, la petreceri, fotbal, mai târziu, când eram singur mă gândeam la munca, la soluții, la problemele casei. Nu mai spun că eram relativ rar singur, foarte des eram cu familia, cu prieteni, colegi, cunoștințe. Acum distanțarea socială mă obligă să fiu singur. Și când spun singur, păi atunci e clar că sunt singur, singur. Problema e că nu mai am preocupările vechi, pensionar, fără mari probleme personale, fără mari planuri de viitor, ajung să fiu singur cu mine. Ajung chiar să stau de vorbă cu mine.

Trebuie din start să spun că mă găsesc extrem de plictisitor. De abia acum îmi dau seama. Trăiam cu iluzia că aș fi un personaj interesant, plin de umor, spumos, da de unde!? Sunt absolut plictisitor. De exemplu, de când stau de vorbă cu mine, nu am reușit niciodată să mă surprind prin vreo idee strălucita, printr-o vorbă de duh, să zic, ia uite domne ce haios e băiatul ăsta. De unde, numai platitudini, sofisme, toate gândurile care-mi trec prin cap sunt absolut previzibile.

Nici caracterul nu e prea caracter. Sunt chiar gelos și invidios, îmi căzuseră în mână niște poze și niște filmulețe din perioada în care nu eram împreuna cu mine. Tare mă oftică șmecherul. Nu pot să-l sufăr când îl văd că râde, chipurile glumește, se vede de la o postă că se credea fericit. Că mai e și prostănac, își imaginează empatii, era să spun entropii, crede despre el că e bun. Da de unde? Un arogant!

Nici fizic nu mă plac, evit să mă uit în oglindă, dar atunci când o fac văd un tip acru, cu o privire rea, se uită la mine cu dispreț. Nu văd, zău, ce motive are personajul din oglinda să se poarte așa urât cu mine? Nu i-am greșit cu nimic, cum spuneam, rar m-a interesat persoana lui, în definitiv suntem niște străini, chiar daca am trăit amar de ani în apropiere. Chestia nasoală e că nici nu mai îmi pasă de părerea celui din oglinda, că imaginea oricum e răsturnată.
De abia acum îmi dau seama ce coșmar e să fii împreună, o viată întreagă, cu un asemenea specimen. Să-i suporți ticurile, mirosurile, obiceiurile, numeroasele defecte, să fii obligat să-l speli, să-l ștergi, să-l hrănești, să-l aperi, să-l îmbraci, să-l distrezi.

Măcar dacă l-as iubi! Dar parcă totuși nu m-as desparți de el, nu am altul și rău cu rău, dar mai rău, fără rău. Mai am și eu cu cine schimba o vorbă. Dacă m-aș desparți atunci aș fi cu adevărat extrem de singur. Singur fără mine.

Singur, singur, singur, într-un lan, departe! Un text de Neamtu Tiganu, repostare de aici: neamtu tiganu: Singur (la-neamtu-tiganu.blogspot.com)

 

Lan de grâu cu corbi – Vincent van Gogh

A trecut mai bine de un an. Un an de Corona. La inceput mi-a fost frica de virus, acum mi-e si mai frica deoarece incep sa nu ma mai tem. Caut cu disperare filme si articole cu bolnavi in stare grava, ca sa mi se faca din nou frica. Mi-ar place ca guvernul sa ne faca mai multa frica. Ca asa e omul, se obisnuieste cu frica si nu ii mai e frica. Eu de mic eram fricos si de fricos ce eram saream la trambuline, ma cataram in copaci cu consecintele de rigoare, miini si picioare rupte, zgirieturi etc. Prima fractura m-a speriat, dar mai apoi am vazut ca nu e chiar asa greu si nu mi-a mai fost frica. Dar e bine sa-ti fie frica. Inainte mi-e era un pic frica de moarte, mai apoi imi era frica doar de Corona, imi ziceam orice, dar nu Corona si uite ca nu-mi mai e frica de moarte, daca ma vaccinez chiar voi deveni nemuritor, cred.
Mi-e frica si de viata mea de dinainte, cit de inconstient eram si umblam ala-n dala printre virusi si microbi. Nici pe miini nu ma prea spalam si avem mizerie sub unghii. Acum ma spal f des, incep sa am pielea f fina, chiar stravezie.
Ma gindesc si cit de obositor era sa mergi cu avioane, peste mari si tari, sa faci bagaje, sa te chinui sa te intelegi cu tot felul de bastinasi. Ma ardea soarele, ma muscau tintarii, mi se infecta urechea. Sau cu masina, mii de km, in Spania, Italia, Romania. Sau la schi, in frig, in viscol. La ce bun? Nu-i mai bine acum cind stau linistit pe canapea si beau bere!
Sau, imi amintesc cind ma intilneam cu oameni, in aglomeratie, cine ar mai crede asa ceva, unii erau transpirati, vedeam chiar fete cumva despuiate, unele nu aveau nici sutien. Extrem de stressant, la ce bun? Nu-i mai bine acum, ma uit la cer, la stele, cind e senin.

Sau cind mergeam la Uzina de la Craiova cu autobuzul fabricii, dimineata ziceai ca te sui in fabrica de usturoi. Acum, in casa miroase numai a sapun si dezinfectat.

Vreau sa sterg trecutul, sa sterg amintirile, m-am hotarit sa-mi ard cele citeva carti ramase. Mi-e rusine de trecutul meu, ma intilneam cu multi oameni, chefuiam, dansam, ce rusine, cum puteam sa fac asa ceva? Nu stiu daca ma crede cineva, dar nici distanta nu o tineam, si nu aveam nici masca.

Daca vreti sa traiti fericiti stati in casa, cititi carti multe, dar nu carti de amintiri, cititi despre Fram ursul polar, cum transpira el. Sau cititi despre Dracula, sa vi se faca frica, sa va temeti de oameni, oamenii sunt rai, f rai. Sau cititi despre virusi si microbi, unii devin chiar simpatici. Nu se poate sa nu-l admiri pe Corona, cum se transforma el, ce schmeker e, ti se face si mila sa-l ucizi, e atit de perfect! In definitiv ar avea si el dreptul la existenta, e si el natura, chiar daca e natura moarta.

Incetati sa va mai uitati la albume de familie, copiii, nepotii, unchii, surorile, parintii toti urmaresc un singur lucru, sa va contamineze cu virus. Feriti-va de ei! Feriti-va de vecini, de postas.

Virusul se inmulteste prin oameni, daca oamenii ar dispare, ar dispare si virusul. Si ar fi salvata si planeta. Ar trebui interzis si contactul intre barbat si femeie, chiar daca sunt casatoriti, savantii ne invata ca cel mai mare pericol de contaminare e in familie. Deci familia trebuie desfintata.

Nu inteleg de ce nu se inchid toate magazinele, incl cele alimentare, mincarea e oricum contaminata, are oricum Euri. Mincarea ne ingrase, ne ridica tensiunea, ne ingreuneaza ficatul.

Trebuie o mare resetare, nu numai green deal, ci si viata insasi trebuie redefinita. How dare you!

Un an de Corona, un an de Heineken – Un text de Neamtu Tiganu preluat de aici: ORIGINILE PERVERSITĂȚII « (b)Arca lui goE (wordpress.com)

Pluteste in aer, asa… un abur subtire de depresie si anxietate planetara, de la Nistru pân la Tisa. Ia uitati-va si aici: Și-așa-mi vine câteodată, dorule – SUNT UN ADOLESCENT REBEL

44 răspunsuri sa “Singur fără mine”

  1. Pentru ca (din lene, lehamite, lipsă de timp si/sau având multe alte scuze puerile) n-am finalizat niciuna dintre prozele in așteptare, mă gândisem să preiau (din altă parte) un text teoretic despre SINGURĂTATE ȘI VACUITATEA SINELUI, si să-l ofer ca ofranda si pretext de vorbe, zgomote si manifestări (artistice) pe altarul prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe (un răsfățat). Dar vorba ‘ceea teoria ca teoria… Dintr-o dată Universul s-a trezit conspirând în contra intențiilor mele făcându-mi subit o ofertă de nerefuzat: o exemplificare practică a prea-absconsei teorii despre SINGURĂTATE ȘI VACUITATEA SINELUI. O pleașcă. Un chilipir. Așadar, doamnelor si domnilor, Neamțu Țiganu – savoarea prospețimii si nemuritorul triumf al talentului.

    Apreciază

  2. Prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe, are dreptul sa decidă singur daca exista vreo potriveală intre practică si teorie, drept pentru care îi aduc în atentie si textul Ilincai Bernea despre SINGURĂTATE ȘI VACUITATEA SINELUI, preluat de AICI. Este acesta, in același timp, si un gest de mărinimie fata de textul Ilincăi, întrucât acolo, la fata locului, desi are vreo doua sute de vizualizări, nu are niciun like si niciun comentariu. Poate aici sa aiba mai mult noroc, bietul copil din flori, orfan, de mama si de tata. Așadar iată textul:

    Deși, prima impresie ar fi că singurătatea e o adâncire în sine, nu e decât o liniștire și purificare după o perioadă de zgomot și zbucium, de tracasare și solicitări ingrate și nesuferite. Pe termen lung, însă, sigurătatea e calea ieșirii din sine. Pustnicii se leapădă încet, încet de sentimentul sinelui, desprinderea de lume nu e deloc împlântare într-o identitate proprie, căci sinele nu se poate manifesta într-un mod coerent și consistent decât într-o relație concretă, într-un context social.

    Sigurtătatea e primul și cel mai la îndemână focar de irealitate și virtualitate. Dacă ești lucid îți dai seama că nu ești mai nimic din ce îți trece prin minte, că transpunerea imaginară în diverse îți produce doar un fals sentiment al identității. Nu suntem ce ne imaginăm, nu suntem ce ne trece prin minte. Nu suntem vânători doar pentru că ne închipuim cu arcul pe umeri, nu suntem patinatori doar pentru că visăm patinând. Nu suntem morali doar pentru că putem concepe principii morale. Nu suntem buni pentru că aspirăm să fim buni.

    Acel ”selfie-trucat” manipulează ceva mai mult decât simple aparențe vizuale: începe cu gândurile cele mai inofensive, aparent, despre noi înșine. În fond, însă, suntem ceea ce dovedim în relații, nu ce ne închipuim/ dorim. De aici derivă expresia englezească ”wishful thinking”.

    Sinele -de-singurătate e de fapt cel fals. Fuga în pustie e o fugă de identitatea proprie, un refuz al ei. Această alegere radicală anulează complet faptul de a fi cumva, cineva, căci dispare și relația cu lumea. În schimb,în singurătatea de colț de realitate, lumea imaginată e o fantasmă și relațiile sinelui cu ea unele inventate.

    Marile mistificări se petrec în virtual, în antecamera realității. Da, te retragi trei zile să te scuturi, să te primenești, să îți încarci bateriile, hai trei luni, hai un an, cât te reinventezi. Dar refuzul relaționării concrete lumea e anulare de sine, inevitabil, către asta conduce conduce… Cu vârsta mi-a devenit tot mai greu să mă identific cu avatarurile și formele singurătății. Îmi pare că mintea mea e o fotografie cu o mulțime frenetică din care cu greu reușesc să încercuiesc un chip pe care să îl pot numi al meu.

    Mintea artistului e o gelatină oricum, capacitățile lui de transpunere sunt mari, imaginația sa e vastă și mișcările sufletului agile. Artiștii sunt antrenați să se ”identifice” cu ceea ce invocă, dar tocmai grație acestei uriașe capacități empatice devin și mai conștienți că nu sunt ceea ce simt, ceea ce gândesc, ceea ce cred la un moment dat.

    Mi-e din ce în ce mai greu să pricep cum pot unii să își ia în serios gândirea într-atât încât să își pună ancora sufletească în ea… Cu simțirea e mai de înțeles, căci ea are mai multă putere asupra stării de confort și de bine… sau de rău. Dar ideile sunt ale nimănui.

    Mintea mea e o cameră cu lumină difuză, ticsită ca o consignație de obiecte uzate, pierdute sau lăsate de alții ostentativ. Din toate acestea a mea e o rotiță minusculă, un mecanism de ceas (din argint, poate?).

    Singurătatea ne destramă, ne anulează, devenim una cu lumea, cu oricine. Scrisul de asemenea e o ieșire din sine. Azi sunt o prostituată din Taiwan mâine o nemâncată din Dorohoi. Nu poți avea o biografie reală și o identitate interioară clară dacă nu trăiști nimic concret, dacă ceea ce numești viața proprie nu e cu nimic mai tangibilă decât viața unui jupuitor de piei din zorii erei industriale.

    Substanța lumii interioare poate lua orice formă, e o magmă modelabilă… Singurătatea ne anulează.

    Nu existăm cu adevărat decât în doi sau mai mulți.

    Identitatea e ca o mânușă cu două fețe. Ea trebuie confirmată și din afară nu doar resimțită sau postulată din interior, trebuie recunoscută și de alt for subiectiv. De aceea am spus mereu că e o pretenție absurdă din partea unui domn să fie numt doamnă doar pentru că așa se simte el… Trebuie să consimt și eu, trebuie ca reperele mele să îl recomande ca atare, e necesar că identitatea lui reală să corespundă noțiunii mele de ”doamnă”. Dacă nu, am puteri depline asupra a gândirii și limbajului propriu (argumentul lui J. Peterson), nu mă poate obliga să îmi schimb referențialul.

    Nu avem nici o identitate în singurătate… tocmai asta e durerea din care țâșnește noianul de pretenții ale contemporanilor. Doar atunci când imaginea de sine corespunde cu imaginea altuia despre noi putem spune că suntem ceva, cumva, altminteri suntem doar aspirați la un chip, trăim cu o simplă imagine neconfirmată.

    Apreciat de 2 persoane

    • Se oferă recompensă oricui reuseste să posteze un comentariu (eventual on topic) în subsolul salubru al articolului, la originne, pe blogul imaculat al prozatoareai Ilinca. 🙂 Se oferă onorabile mențiuni chiar si tentativelor nereusite… căci vorba ‘ceea , încercarea moarte n-are. 🙂 Aviz amatorilor, aviz profesionistilor. (super-frumos ar fi să apară in subsolul Ilincăi un comentariu de-al lui Iosif, sau o dedicatia muzicala marca Greblea)… in fine…

      Apreciază

      • Stely said

        Ce spuneti de poemul acesta : daca posta posta „la origine” l-ar publica ? 🙂

        Voalul

        Să taci să nu spui nimic mi-a zis, să nu se ştie că suferi
        să taci din gură, auzi? să nu se vadă că ai doi ochi
        să nu se vadă că ai ceva între coapse
        să nu cumva să ţipe acel nimic
        femeile decente n-au nici măcar corpuri de carne
        sunt numai intelect şi mărinimie
        nu vorbesc decât despre starea lucrurilor care nu le privesc personal
        Să nu cumva să-ţi adulmece careva sarea lacrimilor
        să nu cumva să-ţi ia urma după tânguirile muzicii care ţi se prelinge din răni
        să te prefaci şi tu o învingătoare, ca toată lumea,
        să te arăţi călare pe situaţii
        în nici un caz desculţă, răvăşită, ciufulită
        cu faţa mânjită de aşteptări deşarte
        cu braţele cu care ai scurmat prin coşmaruri
        gata să vomiţi adevărurile cu care te-au îndopat salvatorii
        să nu te vadă nimeni aşa
        cum îţi cari ce nu se spune prin parcuri ca pe un câine mort
        mi-au spus-o îngerii mei păzitori
        toţi liberali şi occidentali
        Sunt lucruri care trebuie păstrate ascunse
        nu se iese fără mască de învingător
        fără costum de făcător de minuni
        s-a-nţeles?
        Scoate şi tu un discurs politic
        scoate din pălărie măcar un iepure împăiat
        un colier de perle false
        scoate capul în fereastră doar după ce te-ai pus la punct
        În lumea noastră femeile sunt libere, nu poartă voaluri pe față
        duc pe umerii lor tonifiaţi problemele grele ale speciei
        dacă una îndrăzneşte să-și arate un vârf de inimă
        o unghie muşcată până în carne, o fâşie de rochie udă de lacrimi
        se reped toţi la ea ca hienele
        ai grijă
        mi-a zis-o mai deunăzi un misionar al umanismului
        De atâta emancipare
        Voalurile libertății mi-au crescut pe sub piele
        Ca o formațiune malignă
        Noaptea, un proscris din lumea interzisă
        Le sfâșie cu dinții lasă să curgă sângele
        Nu te teme, iubito
        evadăm noi cumva
        găsim un veac în trecut
        în care să putem umbla
        despuiați prin piețe
        nu te las să mori așa,
        îmbrăcată în toate minciunile vremii,
        umilită
        ca un câine de circ
        Nu te las
        să mori
        așa

        P.S. Ilinca Bernea este o artista desavarsita. Are tot ce-i trebuie sa se simta bine in „singuratatea sinelui …” ei . Ii place misterul . Blogul nu este facut pentru public, se pare ca scrie doar pentru sufletul ei. S-ar putea ca topicul sa fie un fel de replica la tentativele noastre de a-i strica linistea.

        Apreciat de 2 persoane

        • Stely said

          Uf , ce inseamna sa faci trei lucruri dintr-o data !! Trebuia asa „….daca l-as posta la origine…” De tag nu mai zic … 😦
          P.S. Ma uit la tenis : Simona Halep -Arina Sabalenka . Cam nasol. 😦

          Apreciază

          • Simona Halep ??!!?. Hm… Am impresia ca am mai auzit pe undeva, candva de numele asta. Cred ca o cunosc, dar nu stiu de unde sa o iau. Posibil sa am un… lipsus (?!). Ma puteti ajuta?

            Apreciază

        • S-ar putea ca topicul sa fie un fel de replica la tentativele noastre de a-i strica linistea. !??!! Mania grandorii si alta nu…

          Poemul e superb, suna brumarian (presupun ca este extras din Teoremele Poetice ale lui Basarab Nicolescu), dar as baga mana-n foc ca n-ar aparea daca ati incerca sa-l postati la fata locului (diacriticile nefiind necesare)…

          Apreciază

          • Stely said

            Nu este inca publicat aici :

            https://atelier.liternet.ro/articol/24669/Ilinca-Bernea/O-lume-atat-de-straina.html
            P.S. N-am priceput aluzia la Teoremele Poetice …
            PPS. Sunteti prea aspru cu Simona. 😦 Dar de Djokovic , ca este aproape de eliminare, ce ziceti ?

            Apreciază

          • Nu era aluzie ci iluzie, iar faptul ca ati tinut sa sugerati aluziv ca nu s-ar intelege este semn ca a fost inteleasa 🙂 Aceasta si era ideea… sa va faca sa precizati sursa poemului… ca sa nu se iste confuzii. 🙂

            Ce treaba are Simona cu Djokovici? Vreti sa spuneti cumva ca ea face ce face Novak?

            Apreciază

          • Oricum ideea că un blog public nu este făcut pentru public (?!?), ci pentru suflet, denotă. Faptul că cenzurarea mesajelor altora ar însemnă predilecție pentru mister… tot așa, denotăăăă, ceva de speriat. Am eu impresia sau îi cam căutați in coarne Ilincăi? Altminteri fata bună si talentată. Nu ca altele care si-au închis rubrica de comentarii…

            Apreciază

          • Stely said

            Poate doriti s-o cunoasteti :

            https://www.facebook.com/ilinca.bernea

            De unde veti afla si sursa poemului . Are si cateva picturi, plus ca este tanara si frumoasa . A, si nu , nu-i cant in struna , dar am de gand sa ma las pagubasa , mai ales ca am primit si cateva mici bobarnace . Eu care nu sunt in stare sa-mi fac un blog ….

            P.S.Nu, sigur ca n-am pus semnul egalitatii intre Simona si Djokovic, dar a pierdut si el meciul . 😦 Nu stiu daca v-ati uitat la meciul Simonei … Pe mine , Sabalenka m-a enervat la culme. Zbiera ca o iapa’n calduri .Ar trebui sa li se interzica zbieretele de ganul acelora . Cum naiba sa te poti concentra pe joc daca nici tu ca tele-spectator nu poti sa rezisti ? Aveam impresia ca este gata ,de atata inversunare, sa sara peste fileu s-o ia la bataie . Eee, daca ati sti ce-a fost la gura mea … injuraturi ca la usa cortului. 😠

            Apreciat de 1 persoană

          • Foarte bine că ați înjurat, ca la fotbal… V-ați mai răcorit. N-am vizionat meciul, dar in general Sabalenka îmi place. Este sexy, vânjoasă, are personalitate si este de viitor. Am auzit că nu vrea să se vaccineze. Si Djokovic este împotriva vaccinării obligatorii.

            Nu tin s-o cunosc personal pe tânăra Ilinca (cu care văd că vă identificați)… in niciun caz nu pe Facebook. Este inteligentă, educată, are personalitate, are talent, simt de observație, toate cu asupra de măsură… in exact măsura frustrărilor care o bântuie. Nu-mi place că este fricoasă, încuiată si (posibil) arogantă. Sper să aibă un punct de cotitură si inflexiune in evoluția ei, pentru că dacă o tine tot așa perspectiva este una singură: acreala iremediabilă, oricât ambalaj intelectualist ar folosi pentru camuflare. Cum i-o fi norocul. Să ne țineți si pe noi la curent cu evoluția tinerei (măcar in semn de recunoștință pentru ca v-am intermediat punerea in posesie cu acest nou idol 🙂 ).

            Apreciază

          • Văd că e nascută in 1974 ceea ce înseamnă că nu mai e chiar asa tânără… cum ati lăsat să se inteleagă… Mă rog, poate că ati comparat-o cu Ana Blandiana… 🙂 De frumusică, e frumusică nu zic nu (gen un certain regard). Oricum si de Adriana v-a placut la început. 🙂

            Apreciază

          • Stely said

            Eeee, cum adica idol…asa , tam -nisam !? Stiti doar ca sunt curioasa sa stiu cate ceva despre bloggerii pe care ii intalnesc prin blogosfera, dar nici gand sa fie idolul meu. Eu nu am decat un singur idol in blogosfera. 🙂 Am sa ma uit din cand in cand pe profilul ei, dar doar atat. M-am cam saturat si eu de facebook. Daca nu pot sa comentez , nu am de gand sa ma furisez pe pagina ei , ca sa par ca o spionez .
            Asta cu vaccinul este o moda a naibii sa-l respingi. Nu stiu de ce se feresc unii de el, ca dracu’ de tamaie . Vad ca Neamtu tiganu este nerabdator sa-l faca cat mai repede. Eu am avut reactii adverse serioase, dar n-am spus niciodata ca n-ar fi trebuit sa-l fac. Apropo, dvs de ce nu-l faceti ? Va mai amintiti de Devis Grebu ? Ei bine , nici d-lui nu se vaccineaza. Zice ca nu vrea sa fie cobai pentru experiment… Si dvs credeti la fel ? 🙂

            Apreciază

          • Stely said

            Da?? !! Pai , n-am lasat eu sa se inteleaga ca e tanara , ci chiar d-ei cu fotografiile , multe la numar. Recunosc ca nu m-am uitat la datele din profil. Altfel as fi sesizat smecheria, Nu stiu daca este infatuata, dar putin narcisista este. 😐

            Apreciază

          • Ilinca acum 5 ani:

            Apreciază

          • Nu tin musai sa-mi fac vaccinul, si nu tin musai sa-l evit. Nu cred ca exista intentii ascunse in administrarea vacinului, ori ca s-ar urmari altceva decat imunizarea in contra Corona virusului, dar nici n-am convingerea ca ar asigura intotdeauna protectie celor care n-o au. Probabil ca ar ajuta la o incheiere mai grabnica a pandemiei (cam cu 6 luni tot cam asa cum a contribuit Romania la scurtatrea celui de-al doileea razboi mondial alaturandu-se Rusiei si prelungind cu multi ani razboiul rece)… Vaccinarea obligatorie (pe fata sau prin alte mijloace constrangatoare) mi se pare un abuz inacceptabil. Cred ca pot exista efecte secundare ale folosirii excesive a vaccinurilor, care nu au fost indeajuns de bine studiate, in special in sensul perturbarii unui sistem extrem de complex si categoric incomplet cunoscut si inteles de catre stiinta actuala precum sistemul imunitar, un sistem rezultat in urma a sute de milioane de ani de evolutie lenta… Imi displac profund cei care tin sa se pronunte categoric intr-un sens sau in celalat in aceasta problema spinoasa, considerandu-si propriile idiosincrazii si prejudecati drept cunoastere rationala sau (dimpotriva) rezultat al vreunei revelatii divine. Iaca niste jivine umane care-si dau cu parerea etalandu-si cu mare convingere niste credinte la fel de mistice ca oricare altele. Eu unul habar nu am ce-i cu vaccinul, si nici nu tin sa aflu in mod nemijlocit, ceea ce nu insemna ca indemn pe cineva sa aiba aceeasi atitudine, sau sa si-l faca ori sa nu si-l faca. Despre experimentele de inginerie si ajustare sociala prilejuite colateral de aceasta pandemie, ar fi o alta poveste, in care s-ar putea integra si anxietatile ontologice ale insilor umani (precum cea ilustrata liric de catre prietemul nostru Neamtu Tiganu). Oricum nimic nu va mai fi ca inainte. Dar va fi ca inapoi… In fine om vedea… Ne descurcam.

            Apreciază

        • De-as avea o sumă fabuloasă
          Mi-as lua o mie de calești
          Înhămând la fiecare, șase
          Dragi femei cu sâni dumnezeiești

          Si-as porni bezmetic la plimbare
          Hățuind voios coapsele mari
          Șfichiuite, ca din întâmplare,
          Cu biciușca-mi fina de mărar.

          Si-as umbla prin burguri mai tot anul
          Ca să-mi vadă lumea echipajul,
          Iar pe capră,-n spate, blond, motanul
          Mi-ar păzi onoarea si bagajul

          Cu-n rubin in dinți si trei pistoale
          Doldora de gloanțe la centură.
          Si cand înspumate, albe, goale,
          Ele mestecând zăbala-n gură,

          Ar izbi nervoase cu piciorul,
          Lin oprit alături de fântână
          Eu le-as adapă cu binișorul
          Si le-as da să pape melci din mână,

          Si le-as pune oje moi pe unghii
          Si in coame tragic centrifuge
          Izuri iuți ce-ar răscoli rărunchii
          Gloatei dezmățate care muge.

          Si-as pleca din nou cu spița roasă
          De zefiri prin vechile povesti.
          De-as avea o sumă fabuloasă
          Mi-as lua o mie de calești!

          Emil Brumaru, De-as avea o sumă fabuloasă – din Opera poetica, volumul II,

          Apreciat de 1 persoană

    • Recitind textul prin care d-na Bernea incearca să-si tina steagul sus (desi acesta s-ar vrea coborat in bernă), am avut o viziune haioasă. Mi s-a facut impresia că d-ei a scris textul respectiv, special pentru a-i explica d-lui Neamtu Tiganu sentimentele care-l marcheaza pe el, adica ce si de ce simte d-lui fata cu singuratatea impusă sinelui de perfidul covid Corona. Ii si văd pe ambii doi stand la o terasă, d-l Neantu cu o halba de bere in fata (a doua sau a treia), iar d-na Bernea cu o votca (a n-a). Dl. Neamtu tocmai a terminat de povestit cum l-a marcat anul Corona, iar Ilinca, incercand sa-l consoleze, ii zice printre sughituri si suspin: „Deși, prima impresie ar fi că singurătatea e o adâncire în sine, nu e decât o liniștire și purificare după o perioadă de zgomot și zbucium, de tracasare și solicitări ingrate și nesuferite. Nu avem nici o identitate în singurătate… tocmai asta e durerea din care țâșnește noianul de pretenții ale contemporanilor. Doar atunci când imaginea de sine corespunde cu imaginea altuia despre noi putem spune că suntem ceva, cumva, altminteri suntem doar aspirați la un chip, trăim cu o simplă imagine neconfirmată.„. Dl. Neamtu o ascută perplex, afisand o mină care face toti banii in peisaj, intrerupand-o pentru o clipa pe d-na Bernea, strigand: „Baiete, mai adu-mi si mie o halbă. Si adu-mi si un pahar cu ce bea amica mea”.

      Apreciat de 1 persoană

  3. Pluteste in aer, asa… un abur subtire de depresie si anxietate planetara, de la Nistru pân la Tisa. Ia uitati-va si aici: Și-așa-mi vine câteodată, dorule – SUNT UN ADOLESCENT REBEL

    Apreciat de 2 persoane

  4. Textul dlui NT îmi pare mai frumos și mai sincer deoarece simplu și mai puțin tehnic. Sufletul nu vorbește niciodată academic. 🙂

    Apreciază

  5. Adriana said

    Chiar dacă draguțul NT nu prea se place eu îl plac și îl iubesc așa cum este el. Păi, nu prea ai cum să nu iubești o ființă care scrie asa de frumos despre el. Ce-i drept are amintiri frumoase. Este nițel speriat de virus dar nu are de ce să se teamă, pe cei care nu se plac ii ocolește. Face drumul îndărăt în Ceaina că de acoloșa din piața aparu, sau de la lilieci, sau de la pingolini, sau chiar de la draki împielițați pitiți prin laboratoare. In rest ii urez La multi ani! Ce contează că nu îl cheamă Florin, Crin, Trandafir sau Albăstrel, eu ii pot ura de bine orișicând fiindcă doar eu îl plac. Il iubesc cu tot neamu lui.

    Apreciază

    • Cred ca dl. Neamtu Tiganu jubileaza afland ca-l iubiti cu tot neamu’ lui. Problema ar fi de unde stiti d-voastra ca (si) neamu’ lui il iubeste. Fiti linistita, Neamtu Tiganu se place foarte tare, autocritica in proza fiind doar o figura literara de stil, foarte eficienta de altminteri.

      Si da, desigur la multi ani din si partea noastra tuturor celor cu nume de flori, cu pseudonime sau avararuri si iconite florale, inclusiv de colt, ca si celor inobilati in aspect sau manifestari cu gingasii floricole… La multi ani florilor calatoare de pe Arca lui Goe.

      Apreciază

    • neamtu tiganu said

      Foaie verde calomfir,
      Am ibovnicel copil…

      Apreciază

      • D-voastră si tot neamu… Inclusiv neamu lu Sperling. Hooop-si-asa… inflația care de… valorizează sentimente alese.

        P.S. D-le pe un fir de Calomfir ce sentimente vă încearcă văzându-vă prozele apreciate de cinci dame-ntr-o (b)arcă? (început de inter-viu)

        Apreciază

  6. Cred că vacuitatea sinelui sub îmbrățișarea sufocantă a singurătății, exprimată, după puteri si cu mijloace diferite de Neamtu si Ilinca (ambii atât de neprezenți printre noi) ar putea avea alinare. De ex.

    Apreciază

  7. neamtu tiganu said

    wow, am ajuns pe prima pagina, cu ala cu urechea taiata…

    Scriitorii, aia adevarati, nu ca mine, care scriu texte cu pretexte, ar prefera sa nu citeasca comentariile, cele laudative il inrosesc, iar cele negative il supara.

    Scriitorii, aia adevarati, nu ca mine, care scriu texte cu pretexte, cred ca ei sunt unici, ca trairile lor sunt unice, dar sunt convinsi ca mai sunt si altii ca ei.

    Singuratici din toate tarile, uniti-va!

    Apreciat de 1 persoană

    • Neamtu este si ramane o cetate greu de cucerit, de împresurat si impresionat. Faptul că ne-ati lăsat să intăm o târă in cetate (decat covidul, mai bine cititorii, nu?) si să constatatm la fata locului dezastrele produse de intemperii si de pandemii, ca sa compatimim împreuna in contra singuratatii (d-voastra), nu-i chiar lipsit de precedent, dupa cum ne spune pe sleau prietenul d-voastra, si si al nostru Florian Pitis. Fiind si ziua lui cred ca s-ar cuveni sa-i dam si d-lui olecuta dreptul la vorba ca sa dea de gol tot cetateaa Neamtului (altfel decat să Ne-culce)

      Apreciază

  8. Am impresia ca dl. Neamtu Tiganu trecuse pe aici sa ofere autografe si nimeni nu s-a sesizat si nici n-a percutat. Moment ratat. Poate data a-viatoare. 🙂

    De asemenea ma așteptam (sau nu) ca mărturisirile d-lui Neamtu Țiganu despre cum l-a transformat pe d-lui pandemia, întorcându-l practic pe dos, sa le stimuleze si altora cheful pentru astfel de confesiuni despre transformările ireversibile pe care inevitabil le-au avut de suportat in aceasta bizara epoca pandemica. Vad însă ca nu, s-au ținut tare cu toții, lăsându-l in offside pe dl. Neamtu cu ale sale of-uri. Cine o mai face ca d-lui, ca d-lui sa pățească. O fi si vina noastră ca am reacționat inadecvat (uneori), inhibând pofta de scris a unora. Deh, am dat cu hush după vrăbii (barbetele Iosif) si am speriat si canarii… Dar de, asta e… La urma urmei libertatea de exprimare este exact atâta cat se manifesta. Nicio literă in plus. Vivat.

    Apreciază

    • Iata ca micile proze ale d-lui Neamtu Tiganu au strans cu un like mai mult decat prozele mai elevate ale d-nei Ilinca Bernea!!! Wow. In plus pot constanta ca ambii autori au adunat mai multe like-uri aici, la dealer, decat la origine. Ma rog, Arca lui Goe e un „blog” modest, cu o audienta minuscula, dar concluzia e una singura: Ilinca si Neamtu ar avea mai multa popularitate daca ar folosi platforma Word Press.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: