(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 19 iulie 2021

Mi nu ni

Posted by Dl.Goe pe iulie 19, 2021

Fiecare dintre noi speră câteodată să aibă parte săracul de câte un miracol. O minune, o pleașcă, un chilipir, de ceva bun si nemeritat picat din cer. De un câștig inexplicabil, neașteptat, surprinzător. Material sau… spiritual, fizic sau metafizic, moral sau imoral… un dar dumnezeiesc, o vrajă, ceva care să mai rupă din plictisitoarea rutină. Mă rog, majoritatea lucrurilor care ni se întâmplă sunt chiar așa, dacă stai să te gândești, doar că „minunile” astea s-au tot repetat până când si-au cam ieșit din definiție, devenind banalități, lucruri cu care ne-am obișnuit, care ni se cuvin de drept, normale, în acord deplin cu toată știința lumii. De aceea vrem altceva, un miracol, o minune, o pleașcă, un chilipir,  ceva bun si nemeritat picat din cer, un câștig inexplicabil, neașteptat, surprinzător, material sau… spiritual, fizic sau metafizic, moral sau imoral… un dar dumnezeiesc, o vrajă, ceva care să mai rupă din plictisitoarea rutină. Sau pe care măcar sa-l percepem așa, miraculos, sacru, enigmatic. O definite profană a miracolului fiind chiar aceasta: un lucru singular perceput a fi extraordinar, o întâmplare unică ce scapă determinismului cauzal, in acord cu abilitățile noastre de a percepe realitatea. Orice întâmplare petrecută aievea ce ne (a)pare nouă a fi miraculoasă este, așadar, minune. Eh, minunile astea pot fi foarte abstracte, străine de orice fel de așteptare si închipuire a sinelui, sau dimpotrivă, pot fi minuni dintr-o listă de așteptare, prezentă în mintea noastră, cum ar fi bunăoară călătoria în timp. Toți visam uneori calatorii in timp, in trecut sau in viitor, să retrăim anumite momente, sa reîntâlnim locuri si/sau persoane care ne-au creat o stare specială la un moment dat (de care ne amintim acum, in prezent, c-ar fi fiind fost asa, minunate), pentru a retrăi momentul sau pentru a face unele schimbări, corecții, in trecut, ori pentru a afla din vreme despre ceva ce ne paște în viitor, de a afla din timp numerele câștigătoare la loterie, sau ce si cum ni se pregătește in viitor… Desigur că dacă tot visam la calatorii in timp nu ne oprim aici, ci mergem mai departe dorind acces la arii mai exotice, mai îndepărtate în trecut sau in viitor, te-ai mira fiecare ce era ar fi vrând să viziteze. Tu? Uneori am impresia că mi-ar plăcea să merg la Paris in 1957, sau la Woodstock în august 1969. Pentru că a vorbi despre minuni așa in general, ar fi foarte neproductiv, pierdere de timp, în această zonă dedicată prin excelență prozei scurte, ar fi mai potrivit să ne focalizăm pe gen anume de miracole, bunăoară pe călătoria in timp. Miraculos ar fi să găsim nu doar interlocutori interesați, ci chiar inși care au fost martori sau actori ai unor astfel de întâmplări, dispuși să împartă cu noi  amintirile fată cu întâmplarea percepută de ei a fi fiind miraculoasă. Percepția fiind, nu-i așa?, totul. Declaram aici deschise serbările călătoriilor in timp (de) pe Arca lui Goe. Vom alterna oferta de proze scurte pe tema dată, cu mici exerciții de maieutică pe aceeași temă, în scopul de a ajunge (cât de cât) la un con-sens cat mai consistent despre semnificația unei asemenea calatorii miraculoase.

a) As începe cu o discuție-întrebare. Să presupunem (ce ne costă?) că ar exista posibilitatea de a fi smuls din spațiu-timpul prezentului local, de exemplu de la tine din curte pe la 10:00 dimineață, si ai fii teleportat în alt spațiu-timp (in trecut, sau in viitor, mai aproape sau mai departe, nu importă), pentru un demo de 10 minute,  in care ai fi pentru 10 minute martor al întâmplărilor acelui spațiu-timp (de exemplu la Woodstock in august 1969). Să ignoram pentru moment felul in care s-ar putea face asta, precum si absolut toate detaliile legate de impactul global al acestei mici excursii, pentru a ne concentra pe un singur amănunt: întoarcere in prezent. Unde credeți ca s-ar produce întoarcerea? In exact aceeași curte, la exact același timp: 10:00 dimineața? Sau in același loc dar la 10:10 dimineața, la un interval de timp egal cu cel petrecut in respectiva excursie? Care varianta ar avea mai mult sens (si de ce)? Tu cum ti-ai dori?

Update:

reca-Pitularea comentariilor

versus

re-Capitularea comentatorilor.

Mirajul miracolelor s-a dovedit a fi o simplă nălucire, motorul principal al activităților literare in proze scurte prin zonă, rămânând același ca de obicei si de din totdeauna, in HUVACA noastră cea de toate zilele (…) Totuși chiar si așa am reușit performanța remarcabilă de a-i stimula in direcția potrivită pe câțiva dintre contributori, in paralel cu performanța modestă de a inhiba pornirile scriboreice  ale altora, dornici de a o lua vitejește pe arătură. Trăgând linie putem face totalul contributiilor la punctul (a):

  1. Un contributor (Aila) a votat pentru varianta întoarcerii dintr-o călătorie in timp,  in exact același moment cu cel al plecării. Avantajul acestei variante este că simplifică radical problemele de continuitate si de conservare a masei si energiei, nepunând in niciun fel de încurcătură un terț observator, care ar asista întâmplător la plecarea-sosirea cutreierătorului in timp. Acest observator (terțul cvasi-inclus) n-ar (putea) remarca nimic neobișnuit si nicio contradicție majoră n-ar afecta sub aspect fizic, metafizic, științific, mistic, filozofic sau artistic, realitatea in zona evenimentului. Dezavantajul acestei variante ar fi acela că însuși cutreierătorul în timp ar uita instantaneu toate detaliile călătoriei sale, întorcând-se la exact aceeași stare fizică de dinaintea plecării in călătorie, pentru a-si continua nestingherit existenta pe firul principal al timpului, ne fiind nici mai bătrân, nici mai bogat in experiențe, si ne-având amintiri ori sechele din iluzoria sa călătorie.
       
  2. Un contributor (Stely) a votat pentru întoarcerea dintr-o călătorie in timp, nu in același moment al plecării, ci la o distantă echivalentă cu durata petrecută de către cutreierător in respectiva călătorie. Un astfel de călator, odată întors ar fi fiind mai bătrân cu exact timpul respectiv, purtând in trup, minte si suflet, întreaga experiență petrecută acolo. Pentru terțul observator al evenimentului aceasta ar echivala cu o dispariție misterioasă a cutreierătorului (o evadare din realitatea imediata) si o re-apariție a acestuia, după o vreme, timp in care si unul si altul vor fi devenit mai bătrâni si mai plini de experiențe (diferite), amintiri si de semnele trecerii timpului (!). O înstrăinare (intre cei doi) ar fi plauzibilă, ba chiar va fi posibil ca ei să nu se mai recunoască. Sub aspect fizic, metafizic, științific, mistic, filozofic sau artistic un astfel de gen de întoarcere dintr-o călătorie in timp ar fi foarte problematică, întrucât s-ar genera contradicții majore si violări abrupte ale legilor de conservare a masei si energiei, ale bunului simt, obiceiurilor, tradițiilor si esteticii. Intrucat un corp este interconectat profund cu restul universului, smulgerea lui pentru mai mult de o clipă infinitezimal mică, din zona sa de cursivitate in univers, ar produce o rană majoră a continuumului  spațio-temporal local. Pentru a rezolva această problemă ar trebui să se presupună existenta unei capsule izolată de exterior, care să-i asigure cutreierătorului o zonă de discreție si inobservabilitate si in care cutreierătorul intră, este teleportat la destinația temporală dorită, iar dispozitivul (conectat la o sursă de energie)  generează un spațiu de așteptare conectat armonic cu restul universului. La întoarcere, tot dispozitivul se ocupă de reconectarea călătorului in zona de univers conservată in așteptarea sa, redându-l acesteia, moment in care el poate ieși din capsulă fără probleme si fără a se mai afla in vreo contradicție cu lumea, sub aspect fizic, metafizic, științific, mistic, filozofic sau artistic.
  3. Un contributor (Fotosinteza12) a propus o variantă ușor diferită in care eventualul dispozitiv ar trebui să se ocupe de anumite ajustări si modificări. Întoarcerea s-ar face nu chiar in același moment cu momentul plecării, ci la un moment viitor foarte apropiat, cât o clipire din ochi. In această clipire din ochi ar fi fiind condensată întreaga călătorie a cutreierătorului. Acesta ar fi mai bătrân doar cu durata clipirii din ochi, dispozitivul având sarcina să opereze minimal structura fizică a acestuia, încât el să fie beneficiarul esențialului (setul de amintiri si experiența călătoririei, încriptate direct, in mintea si sufletul sau, pe scurtătură).
  4. Un contribuitor (D’Artagnan), a ilustrat posibilitatea călătoriilor virtuale in timp prin teleportarea sa instantanee (inexplicabilă si surprinzătoare), înainte si înapoi, azi aici, mâine-n Focșani, in care a oferit, ca marcă identitară, un comentariu legat de relativitate si paradoxul gemenilor, ca surogat (acceptabil) de călătorie (salt) in timp. Merci neică, mi-a plăcut. Mai poftiți pe la noi.      
  5. Un contributor (Neamțu Tiganu), s-a teleportat pentru a relata ceva despre călătoria sa intr-un soi de trecut spațio-temporal. Revenirea sa, după o îndelungată si suspectă tăcere, taman la pont, frizând (astfel) miracolul.
  6. Un contributor totalmente atemporal (Bau-Bau) a livrat, prin tentativă de proză scurtă, niște miracole, in care noțiunea de timp joaca un rol colateral si subtil (departe chiar de înțelegerea naratorului): levitația si premoniția onirică alaturi de fenomenul convergenței meandrelor concretului si sinergiei faptelor cu energia mistică a unor dorințe sincere (materializată prin apariția spontană a unei surse de opiu, sub forma unui mac minune, in ograda contributoarei). Ocazie cu care ii mulțumim pentru bunăvoința de a partajarea cu lumea aceste miracole, prin intermediul Arcei lui Goe (vorba ‘ceea, te faci frate cu dracul până treci puntea).
  7. Doi „contributori” (Iosif si Nostrastella) n-au contribuit cu nimic on topic (zero-contributorii), si nici n-au încercat (din motive diametral opuse, anihilându-se reciproc cu mare eficiență). Din motive enigmatice au tinut să producă zumzete apodictice, probabil in scopul unor consolidări ontologice.  Dracu știe!       

va urma (?)   

In vederea unor clarificari semantice se re-comnada o biblio-grafie oblio-derogatorie cu doua re-pe-re:

  1. Călătorului îi şade bine cu drumul (in special comentariile)
    …si
    2.Călătorului îi şade bine cu drumul (II) impreuna cu eventualele comentarii colecate AICI

Posted in Arcaluigoeologie | 150 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: