(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Mi nu ni

Posted by Dl.Goe pe iulie 19, 2021

Fiecare dintre noi speră câteodată să aibă parte săracul de câte un miracol. O minune, o pleașcă, un chilipir, de ceva bun si nemeritat picat din cer. De un câștig inexplicabil, neașteptat, surprinzător. Material sau… spiritual, fizic sau metafizic, moral sau imoral… un dar dumnezeiesc, o vrajă, ceva care să mai rupă din plictisitoarea rutină. Mă rog, majoritatea lucrurilor care ni se întâmplă sunt chiar așa, dacă stai să te gândești, doar că „minunile” astea s-au tot repetat până când si-au cam ieșit din definiție, devenind banalități, lucruri cu care ne-am obișnuit, care ni se cuvin de drept, normale, în acord deplin cu toată știința lumii. De aceea vrem altceva, un miracol, o minune, o pleașcă, un chilipir,  ceva bun si nemeritat picat din cer, un câștig inexplicabil, neașteptat, surprinzător, material sau… spiritual, fizic sau metafizic, moral sau imoral… un dar dumnezeiesc, o vrajă, ceva care să mai rupă din plictisitoarea rutină. Sau pe care măcar sa-l percepem așa, miraculos, sacru, enigmatic. O definite profană a miracolului fiind chiar aceasta: un lucru singular perceput a fi extraordinar, o întâmplare unică ce scapă determinismului cauzal, in acord cu abilitățile noastre de a percepe realitatea. Orice întâmplare petrecută aievea ce ne (a)pare nouă a fi miraculoasă este, așadar, minune. Eh, minunile astea pot fi foarte abstracte, străine de orice fel de așteptare si închipuire a sinelui, sau dimpotrivă, pot fi minuni dintr-o listă de așteptare, prezentă în mintea noastră, cum ar fi bunăoară călătoria în timp. Toți visam uneori calatorii in timp, in trecut sau in viitor, să retrăim anumite momente, sa reîntâlnim locuri si/sau persoane care ne-au creat o stare specială la un moment dat (de care ne amintim acum, in prezent, c-ar fi fiind fost asa, minunate), pentru a retrăi momentul sau pentru a face unele schimbări, corecții, in trecut, ori pentru a afla din vreme despre ceva ce ne paște în viitor, de a afla din timp numerele câștigătoare la loterie, sau ce si cum ni se pregătește in viitor… Desigur că dacă tot visam la calatorii in timp nu ne oprim aici, ci mergem mai departe dorind acces la arii mai exotice, mai îndepărtate în trecut sau in viitor, te-ai mira fiecare ce era ar fi vrând să viziteze. Tu? Uneori am impresia că mi-ar plăcea să merg la Paris in 1957, sau la Woodstock în august 1969. Pentru că a vorbi despre minuni așa in general, ar fi foarte neproductiv, pierdere de timp, în această zonă dedicată prin excelență prozei scurte, ar fi mai potrivit să ne focalizăm pe gen anume de miracole, bunăoară pe călătoria in timp. Miraculos ar fi să găsim nu doar interlocutori interesați, ci chiar inși care au fost martori sau actori ai unor astfel de întâmplări, dispuși să împartă cu noi  amintirile fată cu întâmplarea percepută de ei a fi fiind miraculoasă. Percepția fiind, nu-i așa?, totul. Declaram aici deschise serbările călătoriilor in timp (de) pe Arca lui Goe. Vom alterna oferta de proze scurte pe tema dată, cu mici exerciții de maieutică pe aceeași temă, în scopul de a ajunge (cât de cât) la un con-sens cat mai consistent despre semnificația unei asemenea calatorii miraculoase.

a) As începe cu o discuție-întrebare. Să presupunem (ce ne costă?) că ar exista posibilitatea de a fi smuls din spațiu-timpul prezentului local, de exemplu de la tine din curte pe la 10:00 dimineață, si ai fii teleportat în alt spațiu-timp (in trecut, sau in viitor, mai aproape sau mai departe, nu importă), pentru un demo de 10 minute,  in care ai fi pentru 10 minute martor al întâmplărilor acelui spațiu-timp (de exemplu la Woodstock in august 1969). Să ignoram pentru moment felul in care s-ar putea face asta, precum si absolut toate detaliile legate de impactul global al acestei mici excursii, pentru a ne concentra pe un singur amănunt: întoarcere in prezent. Unde credeți ca s-ar produce întoarcerea? In exact aceeași curte, la exact același timp: 10:00 dimineața? Sau in același loc dar la 10:10 dimineața, la un interval de timp egal cu cel petrecut in respectiva excursie? Care varianta ar avea mai mult sens (si de ce)? Tu cum ti-ai dori?

Update:

reca-Pitularea comentariilor

versus

re-Capitularea comentatorilor.

Mirajul miracolelor s-a dovedit a fi o simplă nălucire, motorul principal al activităților literare in proze scurte prin zonă, rămânând același ca de obicei si de din totdeauna, in HUVACA noastră cea de toate zilele (…) Totuși chiar si așa am reușit performanța remarcabilă de a-i stimula in direcția potrivită pe câțiva dintre contributori, in paralel cu performanța modestă de a inhiba pornirile scriboreice  ale altora, dornici de a o lua vitejește pe arătură. Trăgând linie putem face totalul contributiilor la punctul (a):

  1. Un contributor (Aila) a votat pentru varianta întoarcerii dintr-o călătorie in timp,  in exact același moment cu cel al plecării. Avantajul acestei variante este că simplifică radical problemele de continuitate si de conservare a masei si energiei, nepunând in niciun fel de încurcătură un terț observator, care ar asista întâmplător la plecarea-sosirea cutreierătorului in timp. Acest observator (terțul cvasi-inclus) n-ar (putea) remarca nimic neobișnuit si nicio contradicție majoră n-ar afecta sub aspect fizic, metafizic, științific, mistic, filozofic sau artistic, realitatea in zona evenimentului. Dezavantajul acestei variante ar fi acela că însuși cutreierătorul în timp ar uita instantaneu toate detaliile călătoriei sale, întorcând-se la exact aceeași stare fizică de dinaintea plecării in călătorie, pentru a-si continua nestingherit existenta pe firul principal al timpului, ne fiind nici mai bătrân, nici mai bogat in experiențe, si ne-având amintiri ori sechele din iluzoria sa călătorie.
       
  2. Un contributor (Stely) a votat pentru întoarcerea dintr-o călătorie in timp, nu in același moment al plecării, ci la o distantă echivalentă cu durata petrecută de către cutreierător in respectiva călătorie. Un astfel de călator, odată întors ar fi fiind mai bătrân cu exact timpul respectiv, purtând in trup, minte si suflet, întreaga experiență petrecută acolo. Pentru terțul observator al evenimentului aceasta ar echivala cu o dispariție misterioasă a cutreierătorului (o evadare din realitatea imediata) si o re-apariție a acestuia, după o vreme, timp in care si unul si altul vor fi devenit mai bătrâni si mai plini de experiențe (diferite), amintiri si de semnele trecerii timpului (!). O înstrăinare (intre cei doi) ar fi plauzibilă, ba chiar va fi posibil ca ei să nu se mai recunoască. Sub aspect fizic, metafizic, științific, mistic, filozofic sau artistic un astfel de gen de întoarcere dintr-o călătorie in timp ar fi foarte problematică, întrucât s-ar genera contradicții majore si violări abrupte ale legilor de conservare a masei si energiei, ale bunului simt, obiceiurilor, tradițiilor si esteticii. Intrucat un corp este interconectat profund cu restul universului, smulgerea lui pentru mai mult de o clipă infinitezimal mică, din zona sa de cursivitate in univers, ar produce o rană majoră a continuumului  spațio-temporal local. Pentru a rezolva această problemă ar trebui să se presupună existenta unei capsule izolată de exterior, care să-i asigure cutreierătorului o zonă de discreție si inobservabilitate si in care cutreierătorul intră, este teleportat la destinația temporală dorită, iar dispozitivul (conectat la o sursă de energie)  generează un spațiu de așteptare conectat armonic cu restul universului. La întoarcere, tot dispozitivul se ocupă de reconectarea călătorului in zona de univers conservată in așteptarea sa, redându-l acesteia, moment in care el poate ieși din capsulă fără probleme si fără a se mai afla in vreo contradicție cu lumea, sub aspect fizic, metafizic, științific, mistic, filozofic sau artistic.
  3. Un contributor (Fotosinteza12) a propus o variantă ușor diferită in care eventualul dispozitiv ar trebui să se ocupe de anumite ajustări si modificări. Întoarcerea s-ar face nu chiar in același moment cu momentul plecării, ci la un moment viitor foarte apropiat, cât o clipire din ochi. In această clipire din ochi ar fi fiind condensată întreaga călătorie a cutreierătorului. Acesta ar fi mai bătrân doar cu durata clipirii din ochi, dispozitivul având sarcina să opereze minimal structura fizică a acestuia, încât el să fie beneficiarul esențialului (setul de amintiri si experiența călătoririei, încriptate direct, in mintea si sufletul sau, pe scurtătură).
  4. Un contribuitor (D’Artagnan), a ilustrat posibilitatea călătoriilor virtuale in timp prin teleportarea sa instantanee (inexplicabilă si surprinzătoare), înainte si înapoi, azi aici, mâine-n Focșani, in care a oferit, ca marcă identitară, un comentariu legat de relativitate si paradoxul gemenilor, ca surogat (acceptabil) de călătorie (salt) in timp. Merci neică, mi-a plăcut. Mai poftiți pe la noi.      
  5. Un contributor (Neamțu Tiganu), s-a teleportat pentru a relata ceva despre călătoria sa intr-un soi de trecut spațio-temporal. Revenirea sa, după o îndelungată si suspectă tăcere, taman la pont, frizând (astfel) miracolul.
  6. Un contributor totalmente atemporal (Bau-Bau) a livrat, prin tentativă de proză scurtă, niște miracole, in care noțiunea de timp joaca un rol colateral si subtil (departe chiar de înțelegerea naratorului): levitația si premoniția onirică alaturi de fenomenul convergenței meandrelor concretului si sinergiei faptelor cu energia mistică a unor dorințe sincere (materializată prin apariția spontană a unei surse de opiu, sub forma unui mac minune, in ograda contributoarei). Ocazie cu care ii mulțumim pentru bunăvoința de a partajarea cu lumea aceste miracole, prin intermediul Arcei lui Goe (vorba ‘ceea, te faci frate cu dracul până treci puntea).
  7. Doi „contributori” (Iosif si Nostrastella) n-au contribuit cu nimic on topic (zero-contributorii), si nici n-au încercat (din motive diametral opuse, anihilându-se reciproc cu mare eficiență). Din motive enigmatice au tinut să producă zumzete apodictice, probabil in scopul unor consolidări ontologice.  Dracu știe!       

va urma (?)   

In vederea unor clarificari semantice se re-comnada o biblio-grafie oblio-derogatorie cu doua re-pe-re:

  1. Călătorului îi şade bine cu drumul (in special comentariile)
    …si
    2.Călătorului îi şade bine cu drumul (II) impreuna cu eventualele comentarii colecate AICI

150 răspunsuri sa “Mi nu ni”

  1. Dl.Goe said

    Si pentru a fi si mai clar, as reformula intrebarea: Dupa revenirea dintr-o calatorie in timp am fi mai batrani sau nu? In cazul prezentat mai sus, am fi la intoarcere cu 10 minute mai batrani sau nu? Aceasta-i intrebarea? (sic)

    Apreciază

  2. Timpul este pentru mine, poate cea mai misterioasă expresie a universului.
    Pe culmea unui lanț muntos admirând- plutind pe un nor -splendidul peisaj nocturn, ” vedeam” timpul curgând ca un fluviu transparent, de la stânga la dreapta și un alt timp, ce curgea de la dreapta la stânga. Surprinzător, în acel vis, acest comportament al timpului mi se părea cât se poate de natural.
    În corp de carne, călătoria în timp nu cred că este posibilă dar în spirit, cu siguranță, astfel că o călătorie în… Woodstok la anul menționat ar putea dura câteva secunde, întoarcerea fiind în corp exact de unde a pornit? Dvs ce părere aveți?

    Apreciat de 1 persoană

    • Dl.Goe said

      Cred ca despre universul oniric putem accepta felurite presupuneri intre care putem naviga liber… de la considera visurile din timpul somnului niște reziduuri ale gândirii, niște rămășițe de gând si de sens, pana la a crede ca visul este poarta către alte dimensiuni… Mi s-a întâmplat de câteva ori sa rezolv niște probleme in vis, sa găsesc soluția pentru lucruri care ma preocupau intens, in timp ce dormeam, in mod cvasi-miraculos. As fi putut desigur sa pomenesc acest lucru folosind o exprimare ușor diferita, mai nuanțată si sa zic de exemplu ca mi s-a întâmplat sa mi se ofere soluția in vis, ca mi-a venit de undeva fiindu-mi livrata in somn… Greu de știut cu precizie… Visul d-voastră despre ambivalența direcțională a curgerii timpului trebuie sa fi fost o experiență deosebita. Nu știu daca sunteți la curent cu ipoteza care afirma ca (intr-un anumit sens), anti-materia ar fi fiind materie care călătorește invers in timp. Desigur ca ambiguitatea semantica a noțiunii de timp este devastatoare atunci cand încercam sa închegam un discurs static (din cuvinte) despre sensul timpului si al felului de a calatori in timp. Chiar încăpățânându-ne sa asociem un sens fizic timpului dând noțiunii o consistenta pe care poate nu o are, si tot nu putem evita anumite formule care sabotează sistematic consistenta logica a termenului respectiv in acord simbolic cu setul de cuvinte ce ar încerca sa descrie respectiva entitate. Se pare însăși gravitatea ar fi indisolubil legata de ritmul timpului. Dupa explicația newtoniana si după cea einsteiniana a gravitației, își capătă pondere o alta interpretare ce afirma ca gravitația indica direcția către punctul in care timpul trece cel mai încet, corpurile cazând practic, in căutarea unui soi de repaus rezultat din suprimarea curgerii timpului. Fotonul de exemplu, presupus a se mișca in mod constant cu viteza luminii in vid suporta consecința relativista a acestui fapt tradus prin aceea a unui timp încremenit. Unui foton nu-i trece timpul. In niciun fel. Ceea ce înseamnă ca practic el se poate deplasa de oriunde, oriunde instantaneu (relativ la propriul referential)… Adica cu alte cuvinte, ca pentru foton orice distanta este zero, universul apărându-i a fi non-dimensional, reducându-se la un punct, in care nu se întâmplă, niciodată, nimic. Deh, numai foton sa nu fii,

      Înțeleg din ceea ce spuneți ca vedeți o eventuala excursie in timp ca fiind mai degrabă o experiență spirituala sau psihologica, in care durata aparenta a întâmplărilor cuprinse de durata excursiei, se condensează in raport cu timpul real, intr-o maniera relativista, așa încât o excursie de câteva ore, sau zile sau ani, este, la întoarcere, echivalentul absentei pe durata a doua-trei secunde din peisajul prezentului. Practic aceasta viziune echivalează cu un procedeu de a ne încărca mintea in câteva secunde (după un soi de somn paradoxal) cu un bagaj de informații echivalent cu amintiri ale mai multor, ore, zile, sau ani… Cred ca ar putea fi o varianta posibila de călătorie in timp, iluzorie dar plina de realitate, in același timp (ca sa zic așa).

      Apreciat de 1 persoană

      • Hm, mi-ați deschis- cu un singur comentariu- o grămadă de porți.
        Haideți să mai adăugăm la ipoteza cu anti-materia ( de care nu am știut) încă o anexă. Să presupunem că producția de materie și antimaterie este continuă la un nivel foarte subtil. Acolo unde cele 2 particule se întâlnesc și se anihilează reciproc în timpul zero( poate chiar acest fenomen deschide porți spre netimp) foarte probabil că se întâmplă ceva care generează acel câmp enigmatic de frânare despre care am citit intr-o cărticica despre particule higgs și etc. Ar fi plauzibil?
        Gravitația paremi-se mie că are clar o influență asupra modului de percepție a timpului și spațiului. Îmi imaginez că o persoană de 100kg are o percepție a timpului mai „dilatată ” decât o persoană de 60kg. Deși diferența de percepție dacă ar fi măsurabilă, ar fi minusculă.

        Apreciat de 1 persoană

        • Dl.Goe said

          Fluctuația cuantică a vidului chiar cu asta „se ocupa” printre altele, cu generarea spontana a particulelor si anti-particulelor virtuale care trăiesc un timp foarte scurt (infinit mic) după care se anihilează ca si cand n-ar fi fost. Vidul are o continua stare de frământare asociata cu o forma de energie pe care științificii se chinuie din greu s-o evalueze. Din calcule aproximative se ajunge la valori foarte contradictorii, de la unele foarte mici (măsurate in ergi pe cm cub) pana chiar la infinit. Oricum faptul ca energia vidului nu este zero este un fapt ce poate fi miraculos. Zbaterea vidului care generează fluctuații cuantice ale câmpului electro-magnetic, a celui slab si a celui tare conduce practic la toate manifestările observabile ale universului nostru (ca suntem proprietari de univers). Particulele virtuale născute spontan din aceasta „vibrație a nimicului”, menite sa se anihileze in no time, pot fi, si adesea sunt, actori ai unor aventuri remarcabile. Cand generarea perechii electron-pozitron se întâmplă sa se petreacă in vidul din interiorul unui atom, este posibil ca anihilarea pozitronului sa se facă cu un alt electron (aflat întâmplător la fata locului) decât cel cu care s-a născut, rezultatul aparent final fiind o stare noua a atomului in care electronul sau apare in alta poziție decât era initial, fără sa se deplasat pe o traiectorie din punctul A in punctul B, ci fiind practic teleportat prin salt cuantic. Atunci cand nașterea perechilor virtuale se întâmplă la limita orizontului evenimentelor unei găuri negre lucrurile devin si mai spectaculoase, întrucât se întâmplă ca una dintre particulele virtuale sa fie înăuntru si sa se prăbușească in gaura neagra, iar cealaltă sa fie afara si sa scape, ceea ce in timp poate duce la „evaporarea” găurii negre. Desigur ca ponderea factorului timp in aceste evenimente trebuie sa fie foarte interesanta (in special in raport cu tema de azi a călătoriilor hai-hui in timp). Din cate „știu” eu nu s-a evidențiat ca energia asociata vidului cosmic ar produce particule Higgs ori altceva legat de masa ori de gravitație…

          Draguta metafora variatiei ritmului timpului persoanelor in functie de cat de grase sunt. Aparent pentru o persoana grasa timpul trece mai repede, asa incat o astfel de persoana are nevoie de mai mult timp pentru a strabate aceeasi distanta pe care una slabuta o parcurge mai repede. Pe de alta parte pare ca timpul petrecut in compania unei persoane grase trece mai greu decat cel petrecut in compania uneia nici prea grasa, nici prea slaba. 🙂

          Apreciat de 1 persoană

          • Acum am înțeles ce-i cu fluctuația cuantică. Mulțumesc, ați explicat tare fain. 🙂
            Eu am pierdut firul gândului de azi dimineață. Nici măcar nu mai știu exact ce am vrut să spun. Mă mir că ați înțeles ceva din comentar. 🙂

            Apreciază

          • Știți ce mă gândesc? Atât generarea cât și anihilarea celor sus amintite, ar trebui să aibă un ecou, cât de mic în vid. Nu pot să apară și să dispară chiar așa pur si simplu.

            Apreciat de 1 persoană

          • Dl.Goe said

            Interesant. Si de ce credeti ca n-ar putea? Interesant ramane si faptul ca va preocupa mai degraba posibilul ecou (efectul fluctuatiei cuantice), decat cazuza care face sa se produca acest d-„efect” al (Doamne iarta-ma) vidului.

            Apreciază

          • Este posibil ca fluctuația cuantică să fie de fapt efectul apariției și dispariției și nu generatorul?

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            Cred ca suntem pe cale sa alunecam (prin derapare) in confuzii terminologice. Fluctuația cuantică este denumirea data fenomenului de apariție și dispariție spontana a particulelor virtuale, sau si mai general spus a schimbării temporare aleatorii a cantității de energie într-un punct din spațiu. Este așadar vorba despre o definiție care încearcă sa identifice simbolic intr-o maniera verbala, condensata, o anumita stare observabila din realitate. In acest context lingvistic si semantic, in mod categoric fluctuația cuantică nu este… generatorul fluctuației cuantice…(ar fi fiind o imposibilitate semantica, logica, nu una fizica) In discuția de mai înainte ați pomenit ceva despre un ecou al fluctuației cuantice, adică ceva ulterior, un rezultat, un efect, aflat intr-o relație de succesiune cauzală cu fluctuația cuantică. In același context am încercat sa aduc in discuție ceva anterior fluctuației cuantice, ceva care sa fie cauza responsabila cu apariția fluctuației cuantice (adică a fenomenului de apariție și dispariție spontana a particulelor virtuale, sau si mai general a schimbării temporare aleatorii a cantității de energie într-un punct din spațiu)… si in raport cu care fluctuația cuantica sa fie intr-o relație de succesiune cauzala (ca efect al acelei cauze)… M-a mirat ca sunteți mai preocupată de eventualul ecou al fluctuației cuantice (de efectul acesteia) si mai puțin (sau deloc) de cauza acesteia. Văd acum că rezistenta in a merge cu gândul către o posibilă cauză care să fie la baza miracolului că vidul (golul, nimicul, neantul) fluctuează este mai mare decât mă așteptam, de vreme ce sunteți dispusă să acceptați confuzia terminologica intre „fluctuația cuantica” si „generatorul” acesteia. Mai pe scurt întrebarea mea pentru d-voastră ar fi de ce credeți d-voastră ca vibrează „nimicul”? Mi se pare o întrebare mai captivanta decât cea legata de felul ecoului pe care l-ar produce aceasta vibrație (normal ca produce un ecou, nimic miraculos in asta, cred).

            Apreciază

          • „Mai pe scurt întrebarea mea pentru d-voastră ar fi de ce credeți d-voastră ca vibrează „nimicul“? ”
            Mi-ar plăcea să știu sau măcar să cred că știu. 🙂

            Apreciat de 1 persoană

          • O ipoteză-două acolo sunt sigur c-ați putea furniza, o dorință, o speranță ceva, nu?

            Apreciază

  3. AAAE3 said

    @DL.GOE crede în minuni ! Incredibil dar pare-mi-se, adevarat !
    Sunteti (0) mi nu ni Absoluta, Adevarata, Unicat (AAU…!) însa…limitat spatio-temporal-intelectual-rational-sentimental..

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      @Iosif – in acord cu felul tau de înțelege totul (întâmplător re-prezentat in forma degenerata a unui ins care nu înțelege nimic, ne având ce, de ce si cu ce), desigur ca orice enunț emis are o valoare de adevăr absolută. Dar numai in raport cu sine însuși. Prin urmare uluiala ta fata cu pseudo-ipotezele pe care le faci, este cat se poate de valida. Nu-i deloc de mirare un imbecil care se minunează după ce repeta (bolborosind) cu voce tare ce-a înțeles el din ce vede. Din păcate Iosif Greblea al nostru e si orb, componenta principala a vederii aflându-se tot in creier. Poate n-ar strica sa pipai in pic lucrurile înainte de a deschide gura pentru a debita non-sensuri.

      P.S. Iosif Greblea – Puteți opri pentru un bob zăbavă flașneta? Spuneți sincer, cu mana pe inima: D-voastră credeți in minuni? Sau nu? Aveți curajul răspunderii…(?)

      Apreciază

      • AAAE3 said

        1) Nu
        2) Da

        Apreciază

        • Dl.Goe said

          Sunteți ambiguu? Intenționat? Sau nu aveți dis-CERN-ere?

          Înțeleg ca 1) nu puteți opri flașneta (ah) si ca 2) credeți in minuni? Ați dori sa cred altceva in privința istețelor răspunsuri oferite gratis?

          Ar fi îngrozitor pentru valoarea d-voastră să fie adevărat că credeți in minuni? Ar echivala cu o auto-desființare, auto-sabotare… Am băgat eu de seamă că sunteți cam masochist dar cu asta ați întrece orice limită.

          Apreciază

          • AAAE3 said

            @DL GOE
            Fiecare cu propriile limite; Doar dragostea si bunatatea lui Dumnezeu este nelimitata, energie libera, infinita…gratuita, tuturor fiintelor multiversurilor oferita?

            Apreciat de 1 persoană

  4. AAAE3 said

    Mi Nu Nea de Dupa PoTop…Evanghelia dupa Ioan cap. 8…

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      D-le Greblea, d-voastră ați remarcat cumva care este topicul propus pe Arca lui Goe? Cu toata amenitatea 🙂 vă întreb dacă nu cumva sunteți cretin? Obsedat? Posedat? Aveți mania de a produce zgomot, balast, reciclând aceleași clișee indiferent despre ce ar fi fiind vorba. Aveți cumva impresia că slujiți o cauză nobilă? Că-l promovați pe Isus? Sunteți genul cel mai productiv de anti-reclamă mistică. Sunteți un rahat fără Dumnezeu care debitează gargare cu speranța că așa va obține ceea ce in mod evident nu are: o conexiune cu cele sfinte si eventual adecvare in context si recunoaștere de la semeni. Greblea, atâta vreme cît nu ești capabil decât să poluezi orice discuție cu obsesii si tirade mistice, nu vei putea fi identificat altfel decât ca un imbecil insistent si libidinos care face orice, fără scrupule si fără rușine, pentru a fi luat in seamă. Uite îmi fac pomană cu tine si te iau in seamă. Esti mulțumit?

      Apreciază

  5. Stely said

    Gata, s-au întors ! Se deschid ușile si ies din capsula rand pe rand. Sunt întâmpinați cu tale de o droaie de ziariști. Se îmbrățișează , se pupa etc…

    Apreciază

    • Stely said

      cu urale , in loc de…

      He, n-a fost cine stie ce… A durat putin si nici nu s-a vazut mare lucru. Prin urmare, nu voi fi tentata sa fac turism spatial … 🙂

      Apreciază

      • Dl.Goe said

        A fost o excursie la cer cu caruta de foc. Nimic mai firesc, pentru ca azi e sfantul Ilie. 🙂

        P.S. Normal ca n-a fost cine stie ce si ca sunteti dezamagita de rezultate. Daca se facea excursia asta pe vremea lui Pitagora sau macar pe vremea lui Galilei altfel ar fi stat perceptia fata cu evenimentul si altfel ar fi fost apreciata intamplarea de catre echivalenele antic si medieval ale d-nei Stely. Asa insa… Mai bine faceti o calatorie in alta dimensiune pentru a ajunge la topicul curent. Dar numai pe Arca lui Goe…

        Apreciază

  6. Dl.Goe said

    Cred ca suntem deja martorii inocenti ai unor mini-miracole on topic… Ma refer desigur la calatoriile in timp intreprinse (cvasi-acum) de catre Aila, Bau-Bau, Nostrastella si Neamtu Tiganu (unii in viitor, unii in trecut) care calatorii se afla „in mod evident” in plina desfasurare… Sa speram ca prietenii nostri virtuali nu se vor rataci in timp si intr-un final se vor teleporta taman la pont (in acord cu intrebarea a) din topic), pe punte, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, pentru a impartasi publicului impresiile de calatorie si miracolul. 🙂

    Apreciază

  7. Bau Bau said

    @ fotosinteză 12

    Mi-a plăcut mult povestea domniei tale. M-a stimulat.
    Voi povesti și eu un vis miraculos. Unul dintre acele vise repetitive care au propriul sens și un obiectiv, greu – dacă nu imposibil- de exprimat în limbajul de zi.

    *
    Merg până când la picioarele mele se așterne o vale. Ele, picioarele, cunosc bine drumul. Mă las să cad, știind din experiența viselor anterioare că voi începe să plutesc. Așa se și întâmplă. Simt că ceea ce trăiesc este extrem de Real. Sunt convinsă că exist într-o realitate în care mă pot deplasa plutind.

    Apoi mă „trezesc” aici și pentru câteva minute mă întreb dacă nu cumva visez că am un corp greu.

    Am convingerea tot mai fermă că noi existăm simultan în mai multe Realități, dar Conștiința selectează pentru mai mult sau mai puțin timp câte una asupra căreia ne îndreptăm toată atenția.

    Apreciat de 3 persoane

    • Dl.Goe said

      Un om a visat ca este un fluture care adoarme… si apoi, trezindu-se, a realizat ca nu (mai) stie daca este un om care a visat ca e fluture sau un fluture care viseaza ca e om…

      Am auzit „poezia” asta pe undeva, dar nu mai stiu pe unde. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    • Nu știu, s-ar putea să fie așa, de ce nu? Mintea pe care o avem nu cred că s-ar putea descurca cu mai multe realități simultane. Unii dintre noi, mulți, printre care mă număr, nu se descurcă mulțumitor nici cu aceasta.
      După un vis atât de frumos ca al dvs. trezirea la realitatea aceasta , în corpul greu pare să fie mai degrabă tristă. Probabil acesta este și rostul uitării altor realități. Să nu putem compara realitățile ca să rămânem aici. O vreme.🙂

      Apreciat de 2 persoane

    • Bau bau said

      @fotosinteză12

      Poate de aceea existența timpului nu prea are rost.

      Și tot așa cum nu știm Ce provoacă fluctuațiile cuantice, nu știm nici Ce comută Conștiința.

      🙂

      *

      Mă simt bine aici de multe ori. Las respirația să mă ajute să-mi amintesc că nu sunt doar lut, să mă conecteze la alte energii.

      A respira profund și calm, a imagina spațiile goale dinăuntrul și dinafara noastră, o cale. Una dintre multele.

      Apreciat de 1 persoană

      • Oare fără timp ar exista materia?

        Apreciază

        • Bau Bau said

          Eu m-aș întreba: oare fără materie ar exista timp?

          Timpul e o percepție a ființelor materiale, imho. La copii putem urmări cum se dezvoltă această percepție, ca și cea a spațiului.
          Ca și cum, sufletul ar căuta să se adapteze lumii de aici, ferecat fiind într-un corp de carne.
          Of, mi-e greu să pun totul în cuvinte potrivite. Am o structură mistică, greu de tolerat aici și acum.
          Asta e, nu m-am putut opri să vorbesc ca un gnostic. 🙂

          Apreciat de 2 persoane

  8. BAU BAU said

    MIRACOLUL DIN FIECARE ZI

    Ați urmărit și domniile voastre miracolul creșterii unei plante? O sămânță, un colțișor firav, un trup înverzit, florile, apoi semințele și uscarea. Timpul lor e altfel decât al nostru: un an înseamnă pentru ele o viață și o moarte.

    Cele perene trăiesc – prin rădăcini ori bulbi – „viața dintre vieți”.
    Apoi răsare un nou colțișor verde și începe o nouă viață de un an. Ceea ce mi se pare încă mai miraculos este memoria plantelor. Trupul lor devine mai mare în noul an, ca și cum creșterea continuă din locul în care s-a oprit anul trecut. Ne-ar prinde bine și nouă o memorie de ferigă ori de bujor, bunăoară…

    Poate n-am reușit să pun în cuvinte, aici, tot ce simt, dar plantele mă iubesc în viața reală. Am „degetul verde” de grădinar, tot ce plantez crește fain.

    Și pentru că sunt o structură mistică, îmi amintesc cum spunea Arghezi că „Dumnezeu își coboară sfintele scule / până în tubercule”.

    Ceea ce numim Dumnezeu e pentru mine energie, poate că e marea energie a „vidului” foarte plin, gata să primească intențiile și emoțiile noastre.

    Îmi amintesc că mi-am dorit din tot sufletul un soi de mac sensibil și pretențios, greu de răsădit și de crescut. Într-o zi, a răsărit în curtea mea spontan, dintr-o sămânță adusă de vânt, din vecini.

    Zi miraculoasă, prieteni!

    Apreciat de 2 persoane

  9. Dl.Goe said

    Presupun ca in niște discuții libere despre ipotetice calatorii in timp, direcțiile posibile de abordare nu sunt (chiar) foarte multe.

    Una dintre ele ar fi (A) cea cvasi-științifică (sau științifico-fantastica), in care se ia in considerarea realmente un transfer fizic (material) (prin teleportare) al unor calatori si/sau obiecte dintr-un timp in alt timp si eventual înapoi. In acest caz accentul discuțiilor ar cădea pe parte de argumentare matematica si logica prin care sa se asigure respectarea principiului ne-contradicției. Cam ca in romanul Seniorii Războiului (al lui Gerard Klein). In cadrul acestui tip de abordare ar încăpea desigur si discuții referitoare la felurite efectele relativiste care pot altera ritmul scurgerii timpului in diferite referențiale, ceea ce poate da senzația unui anumit gen de călătorie in timp, altfel decât banala deplasare in timp in varianta mecanicii clasice newtoniene.

    O alta varianta ar fi (B) aceea in care s-ar ignora totalmente aspectele fizice (materiale) ale unor astfel de presupuse calatorii, luându-se in considerare exclusiv dimensiunea psihologica si percepția timpului in mintea omului. Absolutizând rolul percepției am putea discuta despre niște variante in care presupusele calatorii in timp ar echivala cu niște fenomene psihologice care ar induce iluzia călătoriei in timp, intr-o maniera coerenta si consistenta cu iluzia percepției timpului de către psihicul uman. O sub-varianta a acestui mod de abordare este cea „filozofica”…

    In fine, cred ca despre calatorii in timp putem discuta si din (C) perspectiva metaforica, sentimentala, afectiva si literar-artistica, despre lucruri cat se poate de normale si banale, accesibile, care ne dau plăcuta senzație a călătorie in timp, prin intermediul unor emoții amorsate de muzica, mirosuri, povesti, muzee, filme, si in genere de ceea ce poate aduce la un moment dat la un loc memoria si imaginația…

    Dupa cate vad, deocamdată exista, in aria comentariilor, câteva tentative de a ilustra exclusiv varianta (B)… Dar, vorba ‘ceea, nu-i timpul pierdut. Noaptea este încă tânără, așa încât „sherezadele” au vreme sa atace si variantele (A) si (C).

    P.S. Pana una alta as consemna câțiva mini-minuni: (1) Inexpresivitatea Bau-bau-liana se datorează intolerantei Arcei fata cu mistica (încolo nu); (2) Zana cea buna si adolescentina s-a transportat la localitate in mod exceptional pentru a-i acorda suport moral mumei păduri (ăsta da miracol) si (3), din doua-trei fraze se poate întrupa gândirea gnostica (asta e curata magie, nu gluma)…

    Apreciat de 1 persoană

    • Dl.Goe said

      O (prima) proză:

      Mișu e îmbrăcat în bătrâna lui cămașă albastră cu carouri negre. E proaspăt spălată, curată și moale. Nela il scuipă să nu-l deoache, îi pune 10 lei în mână si-l îndeamnă să se ducă mai degrabă până la vecinul Ilie să cumpere o sticlă de țuică, că ăsta tocmai ce-a făcut corcodușele. Păi numai 10 lei? zice Mișu mirat, nu știi că ăsta cere 20 de lei pe chilu’ de țuică? Lasă, zice Nela, că restul ii pui tu, că doar n-o beau singură. Mișu dă a lehamite din mână și se duce. Din doi pași Mișu ajunge în curte la Ilie, direct prin gradină, prin porumbi. Ziua bună vecine, zice Mișu, am auzit că ai țuică de vânzare. Am, zice Ilie. Si cu cât o dai? Un pol chilu’, ca de obicei. Aide bă, zice Mișu că un pol era aia de prună, asta de corcodușe dă-o și tu mai ieftin. Bă, zice Ilie, dacă iei două chile ti le dau cu 30 de lei. Bine și așa, zice Mișu bucuros. Dă banii, un pol jumate, ia două sticle și se întoarce prin gradină… Bă, strigă Ilie în urma lui, să-mi aduci sticlele după ce-ti bei țuica, că nu ti le-am pus la socoteală. Ti le aduc bă, ti le aduc, zice Mișu. Mi le aduci pe dracu, bețivanul dracului, mai bombăne Ilie în barbă. In porumbi Mișu se oprește încurcat. Nela stie că vin acasă cu o sticlă așa că, se gândește Mișu, ia stai să nu fiu eu prost și să pitul o sticlă aci în țoța de lemne. O beau eu mai târziu singur, că doar n-o s-o îmbăt pe câla asta de Nela din pensia mea. Rămas cu o singură sticlă în mână Mișu se gândește cu scârbă ca va trebui s-o bea cu Nela, parte-n parte și că n-o să-i ajungă, așa că se decide să ia un gât înainte de a ajungea acasă. O să-i spună Nelei ca așa i-a dat-o Ilie, mai goală, că e calic. Bă, bună țuică mai face astă. Nu ti se mai desprinde sticla de la gură. Când reușește să se oprească Mișu bagă de seamă că a golit jumătate de sticlă. Tii, se gândește Mișu, pe asta o să vrea să o bea Nela, că e jumătatea ei. Si eu ce-o să beau? O să stau să mă uit ca prostu’ la ea cum se cinstește? Eee, ia mai dă-o dracului de muiere bețivană. Mișu se retrage în porumbi, se așază în cur, termină chilul de țuică, se face criță și adoarme, cu fața in sus, spre cer. Când se trezește bagă de seamă că a vomitat și s-a pișat pe el și că e aproape seară. O aude pe Nela, parcă și ea beată mangă, întrebând lumea albă : pe Mișu al meu nu-l văzurăți? Nu-l văzurăm. E a doua zi, o altă zi, aceeași zi. Mișu e îmbrăcat în maieu. Nela nu s-a sculat încă. E aproape de prânz și putoarea tot doarme. Mai bine, se gândește Mișu, amintindu-si de sticla de țuică pitulată in țoța de lemne. Se duce binișor, caută, caută, dar sticla nu-i și nu-i. Am uitat unde am pus-o, se căinește Mișu , dumnezeii mamii ei de sticlă. Sau te pomenești că a găsit-o japița asta de Nela si-a batu-o singură, tu-i grijania mamii ei de bețivană. Să vezi ce bătută-i trag. Pă bine fă, fi a dracului, îmi furi tu mie țuica? Când să intre in casă cu gândul s-o scarmene bine pe consoarta mahmură, ii vine altă idee: Da’ mai bine nu mă duc io să pitul sticla în altă parte ca să nu mai stie Nela de unde s-o ia? Se întoarce spre țoța de lemne și ajunge acolo degrabă, cu o zi în urmă. Ia sticla de unde o băgase și se duce prin porumbi. Il vede pe unul mort de beat zăcând în porumb, cu fața in sus, pișat pe el, care tocmai vomită și se înecă cu vomă. Il întoarce pe o parte, bă dobitocule mori ca prostu, și apoi își vede de drum. Se așază sub salcie bea jumătate de chil de țuică și se întoarce acasă azi-mâine. O găsește in curte pe Nela care urlă și chirie la el ca apucată: pe unde umbli nenorocitule, bețivanele? Păi nu m-ai trimis tu fă să iau un chil de țuică de la vecinu’ Ilie? Pă io te-am trimis ieri bețivul dracului. Pe unde ai umblat? Fă ești nebună? Doar ce venii de la Ilie. Pă și unde e țuica, nebunule. Iete fă asta e jumătatea ta, io pe-a mea am băut-o. Hai să trăiești.

      Apreciat de 2 persoane

      • Dl.Goe said

        Aaaa, si să nu uit, nu exista nicio proză. Textul e (doar) o percepție a ființelor materiale, imho. La copii putem urmări cum se dezvoltă această percepție in clasele primare. 🙂

        Apreciază

      • Aila said

        Nu mi-ar fi trecut prin cap că în jurul unei sticle cu licoare bahică se poate contura o proză atât de frumoasă ce sa mai bravo și felicitări

        Apreciază

        • Dl.Goe said

          Aila la munte, Aila la mare(!?) si in orice împrejurare…

          Erau două sticle, de unde si suspansul povestii… 🙂

          Apreciază

        • Mă așteptam ca proza SF, cu Mișu pe post de George Corson, să capete mai multe „aprecieri critice”, cel puțin de la anumite persoane din branșe (branșa producătorilor, branșa consumatorilor)… Sau măcar de la Mișu și Stela Nela… 🙂

          Apreciază

          • Stely said

            Vorbiti de George Corson cel care s-a intalnit cu ” Fleur -de -Lily” in „preeria provizoriului provizoriului absout ” ?
            Adica acesta de aici ?

            „Umbra prelunga a d-lui Goe, intinsa pe campie, mi-a oferit adapost in fata soarelui orbitor, urias, care plutea parca, leganandu-se, putin deasupra orizontului. Alinindu-ma cu dl.Goe si cu discul soarelui am continuat sa ma apropii, incet, din ce in ce mai incet. Dl.Goe devenise doar un contur intunecat, o silueta decupata pe fata soarelui. Si deodata ne-am aflat fata in fata, privindu-ne si zâmbind. „Bine ai venit in preeria provizoriului absolut”, mi-a zis dl.Goe teatral, invitandu-ma cu un gest al mainii sa ma apropii. „Bine te-am gasit!”, i-am raspuns.

            Nu stiu ce avea dl.Goe in minte dar pe mine ma chinuiau 1000 de intrebari deodata, toate incercand sa navaleasca afara si sa intrebe. Vazand ca nu indraznesc sa ma apropii, dl.Goe m-a luat de mana si apropiindu-se mi-a soptit la ureche: ”Se pare ca vom cina impreuna, sub cerul liber, asa ca timiditatea n-are rost”. „Numai de n-ar ploua”, am adugat repede, rostind prima platitudine care mi-a venit in minte de teama că inceputul de conversatie ar putea ajunge in impas. „Ooo, nu. N-o sa ploua”. Se anunta timp senin.” a continuat dl.Goe buletinul meteorologic, de data aceasta cu voce plina. Apoi, trecandu-si degetul peste buze, mi-a facut semn sa nu mai spun nimic, aråtându-mi in tacere, fara cuvinte, ca poarta la gat un colier ciudat. S-a apropiat iarasi si mi-a soptit la ureche foarte, foarte incet, incat abia am reusit sa-i disting vorbele: „In colierul asta se afla un microfon”. Isi apropiase atat de mult buzele de urechea mea incat am avut impresia ca totul nu este decat un mic truc (invatat la Vama Veche) pentru a ma saruta. Dupa o clipa incerta s-a desprins de urechea mea si mi-a zis „Mirosi a Soare”. Fara sa astepte vreo reactie m-a invitat apoi sa ma asez. Improvizase o vatra de foc si doua scaune facute din cate doua pietre puse una peste alta. „Cred ca va trebui sa strangem mai multe lemne. Serile sunt foare racoroase. „ a adaugat. Ne-am asezat si am tacut. O vreme. „Cum zici ca te cheama?” M-a intrebat dl.Goe. „As zice ca ma cheama „Fleur-de-Lily”, i-am raspuns zambind.”Dar pe tine cum te cheama?”, am intrebat. „Nu stiu”, mi-a zis dl.Goe. „Inca n-am niciun nume. Tu ar trebui sa-mi dai unul”. „Atunci, pentru ca porti la gat acest colier ciudat si pentru ca esti pe cale de a accepta provocarea unui experiment bizar cred ca ti s-ar potrivi Georges Corson. Mr.Georges Corson. Cum ti se pare?” D-lui Goe i-a inflorit un zambet misterios si mi-a raspuns: ”Este chiar mai potrivit decat ti-ai putea inchipui. Te stiu pe tine de atata amar de vreme, iar tu ma intalnesti pentru prima oara. Si de-ar fi doar asta. Atunci asa sa fie. ”. Apoi ridicandu-se in picioare dl.Goe a adaugat: ”Soarele va apune curand. Trebuie sa mai adunam vreascuri”.

            P.S. Aaaa , sau nu, vorbiti de proza mai prozaica ( ca „material didactic” nu ca conceptie sau creatie literar artistica cu final SF) . Mie mi-a placut foarte mult asa ca nu aveam ce critIca , insa de aplaudat da . Dar m-am ferit s-o fac, si stiti de ce. Interesanta bulibaseala (incurcatura) sticlelor de tuica ascunse ,poate ,de ambii protagonisti . Trebuie sa fi fost la mijloc ameteala de la bautura. Dar , n-ati putea sa dezlegati tot dvs misterul in caz ca exista vreunul ?? Nu va asteptati la cei din „bransa „s-o faca ei. Am impresia ca nici n-au citit toate „comentariiile” (prozele) mai ales pe cele lungi.
            Pai ce credeti ca pe cele postate de mine le-a cititit cineva in afara de dvs ? Nu le-au citit nici macar doamnele Fotosinteza 12 si Bau Bau , carora le-am oferit niste raspunsuri clare, la intrebarile dilematice adresate una alteia , dar Aila, si ceilalti vizitatori , desi unii ar fi fost normal sa le citeasca , cunoscandu-le profilul intelectual .

            PPS. Astazi mi-am facut timp sa reiau lectura intregului”experiment” din Sf-era lui Goe. Pe langa faptul ca voiam sa-mi improspatez continutul de la zero , am fost si curioasa sa vad cam cat timp ar dura . Ei bine, a durart 1 ora si 10′ . Asa mi-am dat seama ca dintre vizitatorii de acum ai Arcei nu-l va citi nimeni . Si chiar ma intristeaza, intrucat nu stiu ce au de pierdut. Le-as recomanda ,celor care se vor incumeta sa deschida link-ul, sa nu se sperie de lungimea si consistenta „prozei lungi” . S-o citesca la inceput pe indelete cate putin(pe fragmente) apoi musai s-o reciteasca de- a intregul. Sa-si ia langa d-lor o cafea mare ,o sticla cu apa plata si niste fructe dulci ( zemoase) altfel risca sa se deshidrateze . Lectura cere ceva concentrare … 🙂

            Apreciat de 2 persoane

          • Nuuu, nici vorbă… De celălalt călăreț al timpului vorbeam, cel cu Floria van Nella, care si-a întâlnit umbra in Aergistal. Acesta pe care-l tot promovați d-voastră (in van, la ce vizitatori sunt vizați ca cititori), n-a trecut printr-o asemenea experiență. Chit ca după cate vad va tot străduiți sa-l teleportați din timpul sau viitor, încapsulat in proza trecutului din care tot citați, pare-se pentru a forța acum, aici, acest eveniment. Nu-i momentul. Nu-i nici monumentul… Vad ca ați renunțat complet la dezlegarea si înflorirea șaradei călătoriei in timp propusa pe acest topic, nou, nouț, axându-vă pe înlocuitori din arhiva. Daca doriți sa revedeți… Selecțiuni din programul nostru de revelion.. 1900 toamna… Nu cred c-o să înțeleagă cineva, ceva… Dar nici nu păreți a vă păsa…

            Despre scintilația virtual-infinitezimala a lui D’Artagnan nicio vorba? Nicio mirare? Sunteți de-i impasibilitate neverosimila. La fel vad ca si învierea lui Misu din Bavaria tot așa, v-a lăsat: rece si nemuritoare. Parca ați si fi fiind Luceafăra. Planeta sau Stely?

            Apreciază

          • Stely said

            Da, deja ma hotarasem sa intrerup seria citatelor din arhiva. Este adevarat ca nu exista cititori -vizitatori „profani ” in fizica cuantica ,chiar si in cea clasica, dornici de reconcilere etc… dar am incercat si nu-mi pare rau. Nu am renuntat la sarada . Bunaoara, eu cred ca ma voi intoarce la intervalul de 10′ cat am zabovit in anul de gratie 1969 , aprox. in acelasi loc (adica in curtea casei (blocului) de unde am plecat . Timpul trece la fel in orice loc si an din trecut sau viitor , indiferent de evenimemtul la care as lua parte, desi as putea sa-mi intalnesc viitorul sot sau fostul sef de la fostul serviciu daca as” ateriza” in aceeasi localitate din care am plecat(locuiesc) .Dar nu voi sti atunci decat daca va fi mai pe aproape , altfel n-as avea timp in zece minute sa-i vad in locul in care s-ar afla ei la ora aceea.
            In ce-l priveste pe D’Artagnan din ce am spus mai jos ,am incercat sa-l tin de vorba pana ce veniti dvs, stiind ca nu a venit sa ma vada pe mine ci pe dvs . Cred ca i-a fost dor… 🙂 Cu domnul „Misu din Bavaria” tot asa. Ar fi fost neverosimil sa ma bag in vorba cu el, nestiind ce reactie o sa aiba. M-as fi gandit sa-l intreb daca a trecut prin Sinaia ,dar ar fi fost o intrebare in van, ca nu mi-ar fi raspuns. Ma bucur insa ca a percutat la „chemarea” facuta deunazi de dvs. Mi-au placut si povestioarele lui. Si da, la un moment dat mi-a fost teama ca ii va zice ceva lui D’Artagnan (in stiul lui) ma si gandeam la D’Artagnan, gata sa scoata sabia.

            Apreciat de 1 persoană

  10. Înduioșătoare grija unora în ceea ce mă privește,ce să zic 😀 Chiar m-a gâdilat umpic la corazon! Iar cât privește supărările mele… n-am de niciuna. Mă aflu în vacanță în însorita Eladă. Întrunirea familiei -neamurilor- de fiecare an. Pribegi pe două continente și vreo patru cinci țări. Nice,nu?! So, sunt cât se poate de bine. Ceea ce vă doresc și vouă, cu drag. Mai fac o mărturisire și vă las; până după olimpice.😏 Noutatea din acest an la această reuniune constă în „sponsorizarea” unei vacanțe alături de noi, recte globalizații, a câte unui laureat din gimnazială și a unui bacalaureat magnat cum laude dacă se poate folosi această sintagmă. Ne-om mai vedea mai încolo. (și câte aș fi vrut să zic despre banda lui moebius! altădată)

    Apreciat de 1 persoană

  11. neamtu tiganu said

    Romania profunda (I)
    Gata, am facut-o. Mult visata calatorie, care in timpul pandemiei parea imposibila, s-a produs. Am fost in Romania, dar nu in Romania asa la generic, ci in Romania profunda. Asta a fost, sa spun asa, tinta calatoriei, doar la sate, am ocolit orasele cit se poate. Am vrut sa traiesc printre tarani, e adevarat majoritatea erau oraseni taraniti, inversul a ceea ce erau odata taranii la oras. Si precum taranii la oras erau, pe undeva, caraghiosi, cam asa sunt si orasenii la tara.
    Am pupat pamintul Romaniei extrem de vijelios, cred ca pilotul fusese, in timpul pandemiei, angajat pe un portavion, cam asa a fost si aterizarea, o cadere, mai putin sau mai mult, necontrolata. Si asta in conditiile in care atmosfera era absolut linistita si cerul senin. Micile incercari de aplauze au fost inghitite mintenas de sughituri si strigate. Si ca totul sa fie incununat, pe parcursul rularii a mai urmat si o frina categorica, bagindu-i pe multi copii cu nasul in scaune, a carei cauza nu o cunosc. Da, avionul era plin de copii, uite domne ca se mai fac copii!?
    Romania e o tara extrem de ecologica, in timp ce in vest au disparut insectele, in Ro sunt pe toate drumurile, casele, potecile. Nu numai celebrii tintari, ci si tot felul de animale mici, lase, nici macar nu biziie, care au doar un scop, sa muste, mai ales sa-mi muste nefasta, care in scurt timp a capatat numele de Ciupita. Daca ar fi sa-mi fac o firma mi-as face una de indepartat tintarii, deoarece nici o metoda, fie spray, fie electronice, unde, lasere, niciuna nu are nici un efect.
    Pt inceput voi mai vorbi de piine, da, piinea in tara mea e rea, peste tot piine pt. stirbi, un fel de vata, uneori dulce. Parca e americana. Unde sunt brutariile? Acelea cu piine aburinda, cu crusta, care se spargea in dinti?
    Dar au fost si momente frumoase. Va urma si cu poze!

    Apreciat de 3 persoane

  12. Bau Bau said

    Voi povesti acum ceea ce IP Culianu ar numi „un miracol minor”: o scurtă călătorie în viitorul apropiat.

    Aștept o avansare.

    Adorm și mă trezesc într-un vis cu parfum de realitate. Șeful mă cheamă de urgență în biroul lui. Intru, iau loc. El scoate o ceașcă de cafea dintr-un sertar și – în timp ce bea – mă anunță că mi s-a acceptat avansarea.

    Peste două zile de la acest „vis” primesc un telefon. Șeful mă cheamă de urgență în biroul lui. Intru, iau loc. El scoate o ceașcă de cafea dintr-un sertar și – în timp ce bea – mă anunță că mi s-a acceptat avansarea. Până și cravata era la fel cu cea din vis (am o slăbiciune pentru cravate 😊 )

    Apreciat de 1 persoană

    • Dl.Goe said

      Incredibil. Ne-mai-auzit!

      E traducere? E traducere…

      Apreciază

      • Bau Bau said

        Este exact ceea ce vă priește să credeți.
        Iar eu sunt exact ceea ce vă priește să vedeți. Nimic în plus ori în minus.
        Enjoy!

        Apreciază

        • Dl.Goe said

          Insistenta d-voastră va contrazice. Atâta insistați in increarea de a trage spuza pe turta d-voastră încât nici n-ați băgat de seama ca n-aveți turtă. N-aveți decât un haz involuntar si si acela spuzit. Tentativele repetate si mereu scremute de a părea altceva decât sunteți, este felul d-voastră personal de a va sabota cu îndârjire. Aveți așa un soi de ura pentru persoana din dotare si o dorință bizară (de răzbunare?!) care vă tot face s-o împingeți la înaintare fără insa a-i da șansa să se manifeste liber. Că habar nu aveți să vorbiți n-ar fi așa grav. Grav este ca nu aveți idee cum s-ar putea gândi… in cuvinte. Parcă sunteți o entitatea care abia s-a întrupat si care doar ce începe să se deprindă cu procesarea rudimentara a gândurilor pe care se chinuie sa le exprime in cuvinte. Sunteți toata numai o emoție. Un exemplar rar numai bun de conservat pe arca. Partea trista este ca de atâta amar de vreme nu se remarcă la domnia voastră niciun progres in a practica gândirea (rămasă o schingiuială). Mă rog, matale dați vina pe „rezistenta valorică la manipulare”, că doar n-oti fi atât de conștientă încât sa realizați ca v-ați atins limitele si ca gândirea articulata si exprimarea in cuvinte nu vor fi niciodată punctul d-voastră tare. Rămâneți la emoții. Transpar din domnia voastră si fără cuvinte. De exemplu oftica.

          Apreciază

    • Aila said

      Un vis frumos,! Eu am visat că nu îmi găseam hainele in dulap și am ajuns la serviciu in cămășuță de noapte dar cu geanta pe umăr, neavând sef, echipa cu care lucram m-a întâmpinat cu multe hohote de ras .M-am trezit extrem de rușinată dar mi-am revenit doar după ce vreo 15 minute am tot privit hainele din dulap fara a mă decide cu ce mă îmbrac E așa sunt femeile mai greu cu alegerea ținutelor și cu punctualitatea.

      Apreciază

      • Dl.Goe said

        Am avut si eu visul recurent despre starea de levitație, având nu doar senzația de verosimilitate absolută, dar si sentimentul, resimțit de fiecare dată, că știința plutirii e banal de simplă si că voi fi, fără doar si poate, capabil să păstrez această abilitate si după trezire, pentru totdeauna, dezamăgit fiind mereu la trezire în fata constatării că ma aflu (iarăși) într-un trup de materie grea si că nu mai știu să levitez, că am uitat cum se face. Am si povestit de vreo câteva ori pe Arca lui Goe despre acest vis. Sentimentul în fata faptului ca, iată, si Bau Bau a avut același (gen de) vis rămâne mai degrabă inefabil. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      • Dl.Goe said

        Presupun ca multa lume a avut visul despre apariția in public îmbrăcat sumar sau deloc. Mie mi s-a întâmplat de câteva ori sa am astfel de vise, toate cu mare încadratură emoțională… Uneori știam ca sunt in vis, dar alte ori nu știam si atunci „drama” era mai autentică. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      • Dl.Goe said

        Mie partea cea mai interesantă a visului mi se pare aia in care șeful: „scoate o ceașcă de cafea dintr-un sertar„. In mod cu totul si cu totul spectaculos partea aceasta se petrece întocmai si aievea, in cruda realitate… Sau poate ca nu e nicio realitate la mijloc, ci doar un vis recurent din care Bau-Bau nu s-a trezit încă… Am rămas de vreo câteva ori cu impresia ca Bau-Bau e cam somnambulă si ca n-a trebui trezită brusc cu un bau-bau…

        Apreciază

  13. Dl.Goe said

    Deo-cam-dată, de astă-dată, nicio o călătorie in timp nu se întrupează din jale pe punte, doar ancore de-o clipă, agățate temeinic in prezent. Dar nu-i rău. Spectacolul clipei mi se pare momental, monumental si destul de palpitant. Iar timpul crește-naintea mea, se tot dilată. Mâine e o altă clipă, numai bună de savurat. O fi de la carpe diem-ul de alaltăieri. Cu mâine clipele-ți adaugi… Na beleaua, că e deja mâine. Am călătorit in viitor aproape pe nesimțite. Si George nu mai (de)vine… Aila nici atât. Ieri. Si am cu toate astea-n fata de-a pururi clipa cea de azi… Aștept provincia. Pana atunci însă as da o fuga până la începutul secolului trecut ca să verific ceva în legătură cu povestea viitoarei calatorii in timp, cea a bunicului meu (un băietan de 13-14 ani) pe care l-am luat in mașină, într-o vară-departe, acum câteva ani, din preajma Muzeului Țăranului Român, de la o șezătoare organizată de Horia, tatăl Ilincăi, după un model „furat” in 1998 (parcă) de la Wiliamsbourg-ul colonial de acum vreo 200 de ani. Pare-mi-se ca si Ilinca era pe acolo la horă, tinerică foc, si vrăjită de o ciuleandră. Oare ea își mai aduce aminte? Acum, fără teleportare la localitate. Minunea ar fi sa vina si sa ne spună că da. Sau că nu. Sau nu?

    Apreciat de 1 persoană

    • Dl goe, eu tare m-aș bucura să ne spuneți odată povestea cu bunicul. Deja sunt foarte curioasă. 🙂

      Apreciază

      • Aila said

        @ Eu aștept întâmplarea cu bunicul, cu sufletul la gură dar slabe speranțe. După ce am scris și Io o poveste cu o călătorie în trecut considerată a fi autobiografică pârâse că i-am luat maul. L-am eclipsat și nu își găsește inspirația.O singura concluzie Eu sunt minunată!

        Apreciat de 1 persoană

        • @Aila
          Oare așa să fie cu eclipsa?🤭
          Că sunteți minunată, este evident. 💐

          Apreciază

          • Dl.Goe said

            După cum bine spunea o clasică in viată, aici pe Arca lui Goe cel puțin, suntem cu toții egal de minunați. Desigur însă că, exact ca la Ferma animalelor, de la un punct încolo, unii sunt mai egali decât alții, iar Aila face parte dintre aceștia încă de la bun început. Oare cum o fi ajuns ea pe Arca lui Goe? Nu știu dacă asta e minune sau nu, dar enigmă e in tot cazul. Probabil că s-a agățat in năvod, alături de Iosif si încă cineva (nu spun cine), in procesul de trolling din apele calme ale oceanului adolescentismului rebel. Ceilalți trei au fost pescuiți la Corabia (nebunului) pe Dunăre. Alții de prin cală au pe ei urme de condorian, de adinastase, dileme vechi… De ce ei si nu alții au avut lipici la Arca lui Goe, nu vreau sa ma gândesc momentan „)

            Apreciază

          • 🤭 suntem niște specimene splendidoide rău de tot.

            Apreciat de 1 persoană

          • Dl.Goe said

            Asa cred si eu, si Neutrino, si poate Mircea însuși… Vă dați seama că orice câmp magnetic variabil induce în noi fel de fel de curenți si impulsuri nervoase?

            Apreciat de 1 persoană

      • Povestea (destul de simpla, aproape banana) este in plina desfasirare (sunt deja spunand). Importante raman emotiile care tes in jurul ei. Curiozitatea este si ea o emotie, nu? Desigur ca absolut toate povestile si toate prozele sunt auto-biografice. Ca de exemplu, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Mai ales ca momentan cu totii suntem tineri si nemuritori. Bunicul meu, la fel. Deocamdata nu stiu la care gen sa incadrez povestea acelei calatorii intreprinse in timp de catre bunicul meu, in report cu perspectivele A, B si C, mai sus pomenite. 😎🍀

        Apreciat de 1 persoană

  14. Iosif said

    Bio di versalitate s acra, mi nu ni mari aici pe (b)Arca.

    Apreciază

    • Aila said

      @ Iosif Eu dacă m-aș putea teleporta pentru 10 minute ți-as aduce o plăcintă cu mere și cu scorțișoară și un tort cu frișcă și fructe Ar fi mi nu nat. As pleca la ora 10 și tot la 10 as fi înapoi dar cu misiunea/minunea îndeplinită

      Apreciat de 2 persoane

      • Dl.Goe said

        Aila – Mulțumesc pentru vot. Sper ca realizezi ca in baza alegerii tale, amintirea excursiei gastronomice de binefacere făcută in favoarea numitului Iosif Greblea, se va șterge automat din amintire, mintea ta întorcându-se spontan la ora 10:00 in exact aceeași stare in care se găsea la ora… 10:00. E posibil așadar ca tu sa fi efectuat deja livrarea la domiciliu si sa fi uitat, dorința exprimata aici cu voce tare fiind unica urma a respectivei petreceri. 🙂

        Esti o fata buna si generoasa. Întotdeauna. Uneori acest lucru devine evident, in ciuda multor altor detalii sub care de obicei se ascunde faptul.

        Apreciază

      • Iosif said

        @Aila
        Daca doresti din toata fiinta ta, si daca crezi în AAAE, totul este posibil, draga Aila,
        Citind minunatul mesaj specific exprimat, m-am simtit cu adevarat binecuvântat si insPirat, servit asemeni unui rege la palat, cu toate bunatatile din lumea îmbuibata de pacat, din care, în misiunea mea pe marea viatii am gustat. iar simturile firii pamântesti s-au rasfatat, precum dl eGoe pe (b)Arca, când este de Mamita laudat 🙂

        Apreciază

      • Dl.Goe said

        Aila sunt sigur că știi ca totul rămâne posibil si de declari că crezi si de declari că nu crezi in AAAE-uri, AAAE-isme sau alte sintagme ori clișee, utilizate ca înlocuitori de gândire liberă, cu care inși mărginiți se amăgesc… crezând c-ar fi fiind calea prin care sa te ademenească ei pe tine (si pe alții ca tine) in non-gândire, de partea lor, ca sa nu mai fie așa de singuri cu AAAE-urile alea lipsite de orice Dumnezeu. Iosif pe Aila… ?!!?! Aiurea… Comedie de comedie… In misiunea sa pe marea vieții… (Asta vrea să-i ia caimacul d-nei Bau-Bau…)

        Eu, iată, i-am făcut un serviciu, si te-am montat un pic in favoarea lui Iosif, stimulându-ti ambiția, ca de ambițioasă ești ambițioasă, nu pot pentru ca să zic că n-ai fi. Fiind. Dragă Aila.

        Apreciază

  15. Bau Bau said

    Bun venit, Aila! Mulțumesc de comentarii. Interesante, imho.

    MULȚUMESC și tuturor celor care mi-au apreciat comentariile.

    Aștept cu bucurie și mare interes poveștile despre miracolele veritabile ale călătoriilor în timp. SUCCES!

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      MULȚUMESC. SUCCES. MAJUSCULE, BLAU-BLA-URI.. IM-HO-HO-URI si alte ticuri verbale. Surogate oferite ca înlocuitor in absenta gândirii si vorbirii articulate. Felul domniei voastre de a răspunde prezent la apelul nominal. Genul Iosif dar mai zvâcnit. Tanti Bau Bau, matale ești autentica (bravo) dar ești total lipsita de naturalețe („Aștept cu bucurie și mare interes poveștile despre miracolele veritabile..„), parca ați fi făcută pe calculator. Pana si Sophia e mai naturală in gândire si vorbire decât domnia voastră:

      Apreciază

      • Bau Bau said

        Ce pot face decât să râd?

        Dacă ce scrieți vă priește, e OK. Sănătate vă doresc. Și multă liniște interioară.

        CONTINUAȚI! 🙂

        Apreciază

        • Dl.Goe said

          Aveți resurse inepuizabile de monumentalitate… dar si dorinti nemărginite plantând intr-un… balon… (Bau-bau aveți grija sa nu va ia cu vântul)…

          P.S. Si d-voastră așijderea. Si nu va mai tot ofticați așa din nimica, ca chiar nu va priește… Poate d-voastră oti avea iluzia asta ca scrieți si va manifestați având in vedere sa va priască (aiurea, mai mult va ofticați). Alții scriu încercând in primul rând să răspundă adecvat interlocutorilor, pe text, in acord cu logica interna a lucrului (textului) in sine… lăsând in subsidiar priitul, ne priitul, ca simple efecte colaterale. V-am mai spus parcă, pe Arca lui Goe nu se practică terapia (nici in grup, nici individuală), si ca sunteți (si sub acest aspect) inadecvată… Focus, please.

          ***

          „Ce pot face decât să râd?” ???! – Păi atunci in loc (decât) să vă râdeți, de ce „preferați mai bine”, să bolborosiți comentarii redundante? Nu v-ați ilustrat îndeajuns? Nu v-a învins încă auto-sabotarea? CONTINUAȚI! 🙂

          Apreciază

  16. Eu am uitat ce-s AAAE-urile. Îmi reamintiți ?🤔

    Apreciază

  17. Dl.Goe said

    Presupun ca d-na Stely ori este prinsa cu munci agricole, ori scrie de zor la vreo poveste SF auto-biografica. Altfel nu-mi pot explica sub-participarea d-ei pe acest topic. Contribuția dânsei de până acum fiind mult sub posibilități. (Nu ca a Nostrastellei ar fi mai breaza, dar măcar despre d-ei avem știință că se află în vizită in Grecia antică, ceea ce-i răpește tot timpul acela).

    Apreciază

    • Stely said

      Le-as fi putut face pe toate , si muncile agricole si” povestea Sf auto-biografica” , dar din pacate am fost perturbata de vreo cateva zile de diverse probleme minore care m-au epuizat psihic. Pentru poveste ma pregatisem minutios, mergand la sursa unde s-a infaptuit minunea(„miracolul”) in urma cu vreo 8 ani. Am adunat , am pus cap la cap tot ce ar fi fost mai atragator pentru cei dornici sa cunoasca povestea unei calatorii intreprinsa de cineva (nu spune cine) in interiorul unei sfere pe post de pisica lui Shrodingher ,unde de buna voie si nesilit de nimeni s-a supus unei experiment stiintific „mental” cu un anume scop, acesta fiind „reconcilerea profanului cu fizica cuantica”.
      De ce ar fi aceasta poveste auto-biografica ? Pentru ca am fost martora acestui experiment pe post de „profan dornic de reconcilere „. L-am insotit pas cu pas, timp de aproape 2 luni , pe temerarul personaj pana la finalul experimentului , care s-a terminat cu brio , sarbatorit fiind cu” Oda a Bucuriei”.

      Iata aici momentul in care invocam asa zisul miracol :

      Stely said
      aprilie 10, 2013 la 1:12 pm
      Cind am spus asta :” Astept momentul culminant .Sper ca Dl Goe sa gaseasca” tunelul ” ca sa “evadeze” in caz de …” eram influentata de starea Dlui Goe ,care … iata ce spune : Scâncetul oglindei sub bombardamentul fotonic se inteţea ameninţător, aducandu-ma in pragul furiei si disperarii.

      Ma gindeam ca din moment in moment se va intimpla ceva , un miracol , care il va ajuta sa gaseasca ,asa cum spune aici :

      In contextul acestui model inchegat spontan in mintea mea, dl.Goe insusi nu este decat un „mic corp de proba”, neutru din punct de vedere electric, teoretic, ipotetic, virtual, mai mic si mai firav chiar decat un neutrino, plasat in vecinatatea electronului daca nu cumva chiar in „interiorul” clasic al acestui electron. Mi-a devenit dintr-o data clar ca trebuie sa inteleg cum anume SF-era lui Goe poate fi imaginea operationala transformatå pentru electron, atat in varianta sa clasica (cu raza mica, mica, dar nenula) cat si pentru varianta sa cuantica, punctiforma de entitate zero-dimensionala, cu o raza de dimensiuni nule, un punct (mult mai slab ca boaba spumii) despre care se crede ca nu are volum (nu ocupa niciun volum) dar are masa, sarcina electrica si alte cateva… momente schitate in forma de spin. Voi putea oare sa fac, adica sa inteleg, aceste analogii in care pentru profanul care-mi sunt, SF-era lui Goe sa fie …puntea de legatura care intermediaza, prin ea insasi, reconcilierea intre clasicul profan si cuantica mecanica?”

      Si cred ca se va intimpla . Dar cum ? Banuiesc ca se va produce instantaneu . Atunci cand Dl Goe , care se afla de buna voie si nesilit de nimeni in Sf-era lui Goe, pe post de Pisica lui Schrodingher „, se va …dezintegra cu Sf-era cu tot !? 😯
      Altfel nu gasesc rostul introducerii „izotopului greu al Xenonului „…”

      P.S.Revenind la topicul prezent , presupun ca din „povestea” aceasta ar putea sa decurga multe raspunsiri din problemele discutate aici. In primul rand despre „vibratiile cuantice, ” unde se produc ele si potentialitatea lor. Este vorba de” Vidul plin de vibratii , care contine ,potenţial, întreaga Realitate . Universul întreg a fost poate extras din neant printr-o gigantică fluctuaţie a vidului, pe care o cunoaştem azi ca fiind big -bang-ul.
      (Fragment extras din”Noi , particula si lumea”-Basarab Nicolescu)

      .

      Apreciat de 2 persoane

      • Ceea ce s-ar putea chema o re-venire in forță… 🙂

        Apreciază

      • Stely said

        Apropo de raspunsurile care ar putea sa decurga din povestea cu pricina .
        Spre exemplu la intrebarile de mai jos ale doamnei Fotosinteza12 si doamnei Bau Bau , adica acestea …
        „Oare fără timp ar exista materia?”
        „Eu m-aș întreba: oare fără materie ar exista timp?”
        …raspunsurile s-ar putea afla aici :

        „Timpul in sine nu exista, este doar masura relativa a schimbarilor pe care le sesizam observand universul. Iar schimbarea este efectul unei singure cauze: dilatarea spatiului. Timpul este modul prin care percepem faptul ca spatiul naste spatiu, dilatandu-se, ca fiecare unitate primara de spatiu, fiecare celula elementara de spatiu naste alte celule, intr-un ritm constant, care nu presupune timp. Iluzia timpului provine din aceea ca ca fiecare noua celula de spatiu naste celule, in paralel cu fratii ei, dand senzatia unei sporiri, in baza unei ratii geometrice. Tot ceea ce se intampla in univers este strict si nemijlocit legat de aceasta dilatare, inclusiv iluzia timpului si a sagetii acestuia in directia gradientului entropiei. Spatiul este singurul lucru care exista realmente. Materia este doar o imperfectiunea a spatiului, o abatere a acestuia de la netezime, iar timpul nu exista, nu are nicio sursa. Ceea ce sta sa ni se intample ni s-a intamplat deja. In sens conventional am si murit. Doar ca nu stim (inca) nimic despre asta. Nu inca. Spaima poate fi rezultatul acestei dezinformari. dar… cred ca pana la urma, lui „Memento mori” ii este oricand preferabil: „Obliviscaris ut vos mos mori” – un aforism oarecare de-al dl.Goe. 🙂”

        Si acesta :

        Iti dai seama prea-cinstite cititor, voi zice, cat de abisal se adanceste deoadata derizoriul in care ne complacem? Iti dai seama cat de mici, microscopice, devin, toate framantarile si preocuparile noastre pamantesti, maruntele noastre preocupari care ne umplu viata, naruind-o, vizand exclusiv obiecte materiale dintr-o stricta vecinatate terestra? Iti dai seama, prea-cinstite, ca insasi acea nemarginire in care ne invarteam, uitând cu totul cum cã lume asta-ntreagã e o clipã suspendatã, cã-ndãrãtu-i si-nainte întuneric se aratã, a devenit intr-un veac numai, ea insasi nesemnificativa, minora, neimportanta, atunci cand s-a vådit ca materia, adica lumina, careia ii suntem inexorabil atasati este o parte neglijabila, colaterala, un reziduu, in Univers, sub 5%, si ca Universul, el insusi in persoana, cu viata lui, cu viitorul lui, este in esenta sa intima, o afacere pe care si-o disputa, in mod exclusive, niste actori straini, straini de noi si de umilele noastre preocupari: Materia intunecata si Energia intunecata, despre a caror existenta Eminescu, sarmanul, nici macar nu avea habar. Si nici noi nu aveam pe cand il invatam la scoala, pe Eminescu, confundandu-l pe vechiul dascal cu un crai mancat de molii. Asa voi zice, prea-cinstite. Iar tu, tu prea-cinstit cititor citit si unic al Arcei lui Goe, vei zice, incercand sa ma consolezi, ca nu. Ca Materia intunecata si Energia intunecata au fraudat alegerile si ca atunci, la inceput (timp), cand Dumnezeu a facut cerul (spatiul) si pamatul (materia), clientul a platit cu bani gheata pentru un Big-Bang cu mult mai multa materie luminoasa, de un miliarrd de ori mai multa, ca sa fie, din plin, fara sa stie insa ca de indata ce banii vor fi fost virati in conturi, materia si antimateria urmau sa se anihileze reciproc, total, si iremediabil. Si ca numai bunul Dumnezeu a reusit, strecurandu-se intre Materia Intunecata si Energia intunecata, sa salveze infim, a miliarda parte din materia luminoasa creata initial… Destul insa ca sa se faca din ea miliarde de miliarde de galaxii si chiar tu d-le Goe si si eu prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe. Asa vei zice, zic, luandu-ma cu vorba si uitand (intentionat) sa vorbesc despre ce era vorba: limitele luminii ca agent purtator al informatiei, sursa a cunoasterii, din pomul binelui si-al raului celui mai mic. Intelegerea limitelor luminii ar fi trebuit sa fie un pas urias pe drumul ratat (poate) al reconcilierii profanului cu cuantica.”

        Apreciat de 2 persoane

        • Stely said

          Am intentionat sa taguiesc cu italice numai versurile din Scrisoarea I de Mihai Eminescu si si ceva de la sfarsit , dar din pacate desi am verificat minutios (zic) , s-a taguit tot comentariul. Si nu era asa la originea lui, adica aici pentru cine are rabdare si vointa sa citeasca :

          https://arcaluigoe.wordpress.com/2013/04/09/intoarcerea-in-sf-era-lui-goe/

          Aici gasiti versurile respectve :

          „Pe când luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri,
          Într-o clipă-l poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri,
          La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
          Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
          Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns…
          Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
          Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
          N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
          Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
          Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
          Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
          Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!…
          Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi şi singur. Iată-l
          Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!…
          Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
          E stăpânul fără margini peste marginile lumii…
          De-atunci negura eternă se desface în făşii,
          De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii…
          De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
          Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
          Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,
          Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.
          Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
          Facem pe pământul nostru muşunoaie de furnici;
          Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi
          Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi;
          Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,

          În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul
          Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,
          Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată.

          Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze,
          Mii de fire viorie ce cu raza încetează,
          Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,
          Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă…
          Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
          Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric…

          Apreciat de 1 persoană

          • Stely – Comentariile d-voastră aduc (indirect) in atenție (si) faptul ca in topicul curent nu a fost propusa nicio convenție in legătură cu semnificația noțiunii de timp, nicio precizare despre cea anume ar fi potrivit să înțelegem prin „timp”, astfel încât propusa discuție despre călătoria in „timp” sa aibă cat de cat „sens” si consistenta logica. Acest gen de precizare ar fi necesar pentru că sub acest unic cuvânt „timp” se pot identifica destul de multe entități (omonime) destul de diferite unele de altele. Nu toate se pretează la o discuție despre calatorii in timp, multe dintre ele ne fiind compatibile cu acest gen de speculații. Daca ar trebui să luăm in considerare tocmai înțelesul noțiunii respective așa cum a fost utilizat in citatele pe care le-ați adus in (ne)atenția publicului, s-ar putea sa închidem destul de repede tema dată, sesizându-i prea din scurt non-sensul sau măcar inconsistenta formulării… Poate cu un mic efort de imaginație si cu ajutorul unor mici artificii terminologice, am mai putea lungi un pic pelteaua, iluzia si prozele aferente in legătură cu seducătoarea ipoteză a posibilității de a călători în timp încolo si-ncoace, liberi ca niște fotoni.

            Apreciat de 1 persoană

  18. Bau Bau said

    Unii oameni au o suferință: nu se pot simți importanți decât batjocorindu-i pe alții.
    Spectatorii…tac. Or avea motivele lor.

    *
    Apropo de domnul Iosif, ceea ce eu observ, ca spectator, este că nu răspunde cu injurii la injurii, nici cu limbaj grobian la limbaj grobian. Poate nu mă interesează ori nu-mi place tot ce postează aici, nici de ce o face nu doresc să știu, dar acest comportament de răspuns, demn de respect, mi-a atras atenția.

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      D-voastră va place sa va considerați victima si sa pasați responsabilitatea bătăii de joc la care va expuneți singură propria persoană in contul altcuiva. Aveți speranța aceasta deșartă ca alții v-ar batjocori. Presupun ca este ceea ce vă face să insistați.

      Injurii la adresa lui Iosif? Aiurea. D-lui poluează in permanenta cu comentarii off topic nesolicitate, iar replicile care i se dau (pe text) sunt de o infinită blândețe, de vreme ce n-au nicio urmare, nicio eficientă. Ba dimpotrivă, ii priesc, făcându-l să tot revină (cu nesimțire) pentru a fi invariabil „injuriat”. Vi se pare firesc? Văd ca v-ați dori suportul publicului si considerați un afront personal apatia opiniei publice fata cu „supliciul” la care sunteți supusă in public. 90% din energia cu care va manifestați aici se irosește in astfel de aiureli si așteptări nu doar prostești si nerealiste, ci totalmente inadecvate, nepotrivite in context. Ce să spun?, sunteți o martiră, o jertfă pe altarul exprimării libere pe Arca lui Goe. Ia încercați să fiți on topic, eventual receptivă la critică sau măcar tolerantă, capabilă sa ignorați ceea ce nu vă convine, încetați să vă mai plângeți prostește si să pretindeți un regim special, să nu mai umpleți spațiul cu bocete si schelălăituri si o sa vedeți ca veți ieși mai câștigată. Madame Mimosa Medusa Bau-Bau-ulistica Redundanta Ofuscata…

      Apreciază

    • Dl.Goe said

      Unii oameni au o suferință: nu se pot simți importanți decât batjocoriți de alții. – Se cheamă masochism. 🙂 Daca nu-i batjocorește nimeni, nu-i nimic, se pot batjocori si singuri. Dar musai cu martori. Altfel n-am făcut nimica. Dacă nu pe Arca lui Goe, atunci unde?

      Apreciază

  19. motto: „Am convingerea tot mai fermă că noi existăm simultan în mai multe Realități, dar Conștiința selectează pentru mai mult sau mai puțin timp câte una asupra căreia ne îndreptăm toată atenția.” – BB

    O teleportare in timp, sau in tot cazul in alta dimensiune a existentei se poate face (relativ simplu) vizitând acest LOC al tragi-comediei cu spume. Ignorând partea tragică, poate fi savurat umorul involuntar oferit, in principal de către amfitrionul voluntar, dar uneori si de către rarii săi comentatori. Am râs cu lacrimi. Din păcate n-am reușit să le mulțumesc la fata locului pentru bună dispoziția oferită, întrucât acolo se practică cenzura, banarea, interdicția… libertatea de exprimare fiind suprimată complet de către… vrăbii 😦

    Apreciază

    • neamtu tiganu said

      delicios… atita timpenie spusa cu emfaza si cu muci mai rar.. nu cred ca e adevarat!

      Apreciază

      • Prima senzație este într-adevăr stupefacția. Totul pare neverosimil. Iti zici că nu poate fi adevărat, că omul e cel mult un umorist care face bâză si misto de prostii care pun botul la anemonă, dar cand constați că totul e pe bune, că omul își promovează sincer libertatea de exprimare (a o-opiniei), cenzurând tot ceea ce l-ar contrazice, abia atunci devine evident potențialul de divertisment al blogului „La vrăbii”… Vrabia mălai pictează…

        Apreciază

  20. neamtu tiganu said

    Romania profunda (II)
    Detest sa fiu teatral si de aceea imi vine greu sa vorbesc de ce a fost cel mai frumos in calatoria mea in Romania. Oamenii, da oamenii au fost cel mai frumos lucru trait. Am avut bucuria sa intilnesc multi prieteni vechi, rude, cunostinte incintatoare, lucru care m-a umplut de energie, de viata. Imi place sa cred ca si lor le-a facut placere sa se vada cu noi, cel putin asa au lasat impresia. Daca au jucat teatru. l-au jucat f bine.
    Le multumesc tuturor din suflet.
    Mai ales ca eu nu sunt un oaspete comod, sufar de actionism, incerc cu agresivitate sa ma fac util. Asa am pierdut citiva prieteni care se simteau stresati de prezenta mea, care incercam de dimineata pina seara sa fac ceva, sa repar, sa sap, sa construiesc, in timp ce ei erau tulburati de la statul degeaba si mai erau si apostrofati de nefeste ca vezi Doamne, uite ce harnic e Mihai.
    Printre micile mele actiuni a fost si mersul la 5 dimineata la legat via. Atunci am inteles de ce se scoala taranii asa devreme, pt ca la ora 10, cind ai deja 4-5 ore de munca, canicula te doboara.
    Poate voi reveni la subiectul oameni, acum nu gasesc tonul potrivit si nu vreau sa cad in patetic.
    As vorbi de animale, omul de la sat e legat puternic de animale. Eu nu sunt ceea ce se cheama iubitor de animale. Le respect, cred ca au si ele dreptul lor, dar prefer sa nu fim prea apropiati. Detest tintarii si pisicile, mai ales dupa ce am vazut cum o fiara de pisica a sfisiat un pui de mierla si nici macar nu l-a mincat. Povestile cum ca animalele ar ucide doar pt a se hrani sunt de fratii Grimm, adevarul ca ele ucid doar din placerea de a ucide. Mi-e frica de animale si mai ales de ursi. Pe unde am umblat peste tot erau anunturi cum sa te feresti de ursi. Am avut o vuvuzela si spray cu piper, in speranta ca ne-am putea apara. Oricum aventurile noastre prin muntii salbatici au fost mult scurtate din aceasta pricina.
    Si de ciini mi-e frica, chiar si de aia din plus, toti ma munsca, sau incearca. Dar se pare ca campania Romania educata a dat roade in privinta ciinilor. Generatia tinara e extrem de empatica, de inteligenta.
    Dar despre asta vom vorbi data viitoare si cu poze!

    Apreciat de 3 persoane

    • Bine ați (re)venit acasă ! Cu tolba plina. 🙂

      Cel mai mult v-am simțit lipsa anul asta pe durata campionatului european de fotbal de anul trecut, ca n-am avut cu cine comenta de-adevăratelea meciurile. Au încercat d-nele Stely si Aila sa fie un pic microbiste dar n-a fost chiar același lucru. 🙂

      Ma bucur ca v-ați întors… cu toate ca mie-mi plac câinii si ma împac bine cu ei (sau poate de aceea), si si cu toate ca-mi (cam) displac „prietenii” care mă pun la munca acasă la mine prin puterea exemplului lor. Aici pe Arca merge. Puteți Incerca.

      Ursiiii… Mda, subiect fierbinte. Unii semnează petiții pentru ocrotirea lor, alti semnează decrete pentru exterminare. Imi plac ursii dar Romania nu mi se pare o tara suficient de mare pentru a-si permite luxul de a avea ursi (fiindcă așa era acu 400 de ani)… Deja devine evident ca avem conflict. Grav.

      Da,, da, n-ar strica niște poze…

      Apreciază

  21. AdAmA4 said

    „Nenorocirea nu răsare din ţărână, şi suferinţa nu încolţeşte din pământ. Omul se naşte ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare.”
    VacAnta cu pA de vis A vis în croa…zi… Era-sfera spre Para dis

    Apreciază

    • …pari !

      Apreciază

    • Mai Iosif nu ești deloc galant, manierat, bine crescut, ci viceversa, ești ignar, ingrat, intrigant si ignorant. Adica o doamnă iți face curte, iți bagă apropouri subtile, in public, despre cum te apreciază si de ce te apreciază, sugerând o asociere in vederea comiterii unor acțiuni colective a opiniunii publice, si tu nimic? Ioc? Mâlc? Tămâie? Nicio reacție? Zi si tu acolo un săru-mâna, urează-i si tu un weekend luminat si binecuvântat, arată-i că ai remarcat-o si-i apreciezi propunerea (măcar de formă)… Nu mă Iosife, nu mă refer la Aila care te-a hrănit ca pe copilul ei cu prăjitură cu mere si scorțișoară si cu tort cu frișca si fructe… Ca ei da, te-ai grăbit sa-i mulțumești (ca numai la foale ti-e gândul, să le îndopi) si s-o ademenești in AAAE-uri (simțind-o vulnerabilă), ci la doamna Bau Bau. La dansa nu te gândești un pic? Ea ti-a suflat in pânze (nu i-a fost ușor) si nu ce faci? O ignori cu detașare? Intrigantule. Rușine. Nu-i frumos. Sau te pomenești că dânsa nu e genul tau? Nu merita si dânsa sa guste un pic din AAAEu? Eu zic c-ar fi bine sa-ti revizuiești atitudinea. 🙂

      D-na Bau-Bau, daca vreți sa-l dați gata pe Iosif nu mai veniți cu metafizici, politețuri si cu mâna goală. Aduceți-i si d-voastră niște acadele, caramele sau măcar bomboane cu lapte. O sa va binecuvânteze de n-o să vă vedeți. Altminteri nicio atenție.

      Apreciază

  22. După ani de căutări, plimbareli prin paranormal, religii, filosofii, meta, beta, teta… 🙂 am ajuns la concluzia că cea mai mare minune este : o minte sănătoasă intr-un corp sănătos. 🙂

    Apreciază

  23. d'Artagnan said

    Toți potentații lumii din toate timpurile au încercat să cumpere …timp. Să întinerească. Să îmbătrînească mai încet decât ceilalți muritori. Dar banii nu le-au folosit la nimic, timpul văzându-și de treabă la fel pentru fiecare.
    Uitându-mă la bogătanii de azi ce tot zboară pentru ”agrement” în spațiu și aducîndu-mi aminte de paradoxul gemenilor și teoria relativității, realizez că ăștia sunt primii potentați din ISTORIE care cu banii lor pot cumpăra timp.

    Apreciat de 1 persoană

    • Stely said

      Pai tot ei vor cumpara timp (spatiu) si pentru copiii …vostri. Iata cum :

      A, si cred ca acolo vor imbatrani mult mai incet…Totul este conceput sa fie posibil, si asta dataorita acestor „potentati” excentrici. Asadar, sa-i lasam sa se plimbe cat vor intrucat nu o vor face doar pentru agrement.

      Apreciat de 1 persoană

      • Cred ca începe sa se lămurească misterul dispariției/absenței din secțiunea comentariilor de Arca lui Goe, a particulei D’Artagnan si al scurtelor sale re-apariții virtuale de nicăieri. Omul e un nomad (ancestral, un soi de cutreierător al timpului prin spații) care se mișcă repede (cu turmele de oi prin munții Vrancei)… si care revine regulat pe Arca lui Goe cu aceeași frecventă ca de obicei, doar că, intre vizite, resimte efectul relativist si paradoxul gemenilor. Se va întoarce peste un minut să verifice dacă i-a răspuns cineva, doar că, intre timp, pe Arca lui Goe se va fi scurs deja un an si mai bine. As face pariu ca omul habar nu are ca intre timp Djokovic a egalat recordul lui Federer la număr de grand slam-uri, si mai cred că in deplasarea sa relativistă către punctul fugă a ratat Roland Garros-ul si Wimbledonul de anul acesta. Peste un minut, cand va reveni la anul, cine stie ce soc va avea cand va auzi cate grand slam-uri are Nole. Cel mai probabil se va întâmpla după US Openul de anul viitor, cand, senin ca un ghiocel, D’Artagnan va poposi iarăși pentru un bob zăbavă pe Arca lui Goe, ca si cand n-ar fi fost plecat deloc, ceea ce este, nu-i așa?, cat se poate de adevărat. Relativ adevărat deci cu atât mai absolut. As pune prinsoare că din fuga calului său, care nu mai fuge nici ca vântul nici, ca gândul dar nici (chiar) ca fotonul ci ca neutrinul, dl D’Artagnan are impresia ca dl. Iosif e dl. Radu Humor, si că d-na Bau-Bau e d-na Medusa… că Aila e Mitza Biciclista, că Stely e Stely si că Neamtu e Tiganu… Efectul tunel…

        Dar, spuneați ceva despre un proiect cultural si despre colonizarea planetei Marte si v-am întrerupt. Cred că vă tentează să vindeți casa la care-si face șotul d-voastră veacul, si in loc sa vă cumpărați o vilă de vacantă pe Marte, ca să faceți din triunghiul Slobozia-Sinaia-Marte un conservator al tinereții fără bătrânețe si al vițeii fără de moarte, printre Stely mișcătoare… Am ghicit, nu-i așa?

        Apreciază

        • Stely said

          Pai da , ca doar n-o sa stau sa fac magiun si dulceata ” de la tinerete pan’ la batranete” in locuri prafuite de vechime. 🙂 Vand niste bitcoini si …gata. Apropo , chiar s-ar putea sa-si mute minerii chinezii catrafusele pe Marte, sau ceva mai aproape, sa mineze bitcolni acolo fara grija ca fura curentul electric de la gura poporului.

          P.S. M-am bucurat de re-venirea lui D’Artagnan , motiv pentru care am vrut sa-l tin de vorba cu acel video-clip pana ce veniti dvs . Dar n-am avut succes sa vorbeasca cu mine , bag de seama ca nici cu dvs , dar sa nu vorbesc cu pacat, poate mai tarziu …
          Pe Nole il vom vedea curand la Tokyo . Am inteles ca are un traseu destul de greu. El spera la aur de data asta si ,daca o mai fi in forma, va da lovitura si la US Open.Hai Nole ! 🙂 Sper sa puna meciurile la ore nu prea matinale , ca nu m-as scula iar in reluare nu prea are farmec.

          Apreciat de 1 persoană

          • Tenisul la Olimpiadă se joacă pe hard, așa că de data asta Rublev-Zverev-Medvedev, plasați in drumul lui Nole către aur, îi pot pune mari probleme. Nole e foarte tare pe hard, dar si ceilalți trei sunt la fel (nu ca pe zgură sau pe iarbă)… Asa că, ce-o fi o fi. Cel mai bun, mai in formă, mai hotărât si mai motivat, să câștige medalia de aur pentru țara sa, sau pentru comitetul olimpic din țara sa. Haide Novak 🙂

            Intre timp Novac Djokovic a fost declarat regele anti-tenisului aici:

            All hail Novak Djokovic, king of anti-tennis

            Apreciază

          • Stely said

            Avem noroc . Maine avem tenis la orele 9:30 : Nole & „Buze „a noastra la simplu si la dublu cele doua :Nicolescu& Olaru. Hai fetelor ! Hai Nole! La ora 4:0 calificari la sarituri (gimnastica masculin). Hai Dragulescu!

            Apreciază

          • Stely said

            Asadar , in prima zi de Olmpiada avem urmatoarele rezultate :
            1. Vicecampioana olimpica la proba de spada : Ana Maria Popescu
            2. Miki Buzarnescu , cuplul Monica Nicolescu & Raluca Olaru si ,nu in ultimul rand , Nowak Djokovic au avansat in turul doi la tenis de camp.
            3. Marian Dragulescu a rata finala la sarituri. 😦
            Am vazut toate meciurile. Sunt incantata. Felicitari spadasinei Ana M. Popescu pentru medalia de argint . Pacat ca a pierdut aurul, cu o singura tusa in plus ( tusa de aur) a adversarei ei, chinezoaica Yiwen Sun,
            Felicitari si tenismenelor noastre pentru accederea in optimi . Daaa , si Nole merita felicitat. Bravo Nole ! 🙂

            Apreciază

          • Stely said

            Heei, o mai tineti minte pe Gabriela Ruse, cea care a castigat in premiera primul ei turneu de tenis WTA 250 ?Ei bine , astazi s-a calificat in finala pentru a doua oara in turneul de la Palermo . Meciul a durat 3 ore fara un minut (7-6, 6-7 , 6-1). Are 13 victorii consectiv . Adversara ei a fost Oceane Dodan (fav. 6) . Ar fi o minune sa casige trofeul, asta intrucat a avut probleme medicale ( ameteli, lesin) din cauza epuizarii , plus ca adversara , fie Collins (1) fie Zhang (3) este mult mai bine clasata decat ea . plus ceva mai odihnita.
            Felicitari si bafta in finala !

            Apreciază

    • Aoleu, am acuta senzație a unei călătorii in timp… parcă m-as afla in 2012 când cu sfârșitul (ratat) al lumii… Cel puțin asta e senzația fată cu semnalarea semnăturii celebrului fost conte. decalonte, muschetar, hangiu, doamnelor si domnilor D’Artagnan el însuși în persoană. Păi pe lângă revenirea lui Neamtu Tiganu din pribegia valahă, chestia asta cu apariția spontană din neant a acestei particule virtuale este un mega-miracol, comparabil poate ca anvergură doar cu apariția macului minune in curtea d-nei Bau-Bau, venit de nicăieri in întâmpinarea unei dorințe sincere. Se cuvine sa ne minunam așadar, cu măsură, să facem un exercițiu de imaginație in legătură cu uluitoarele peripeții ale lui D’Artagnan de la precedentul popas virtual pe Arca si pana la acesta… mă el e?… El trebuie să fie, e neschimbat, după cum pune problema… In acord cu teoria universala a conversiei (monetare) dacă e adevărat ca timpul înseamnă bani, na acuma, ar trebui să luăm serios in considerare genul acesta de călătorii temporale… Revin după ce-mi revin un pic din surpriză… Andreea Marin mai lipsește… 🙂

      Apreciază

    • Cred că vânătorii de chilipiruri ex-temporale ar trebui să se gândească de doua ori înainte de a apela la paradoxul gemenilor și teoria relativității si de a marca banu’ pentru a cumpăra timpu’. Că dacă ai de terminat un proiect si-ti iei laptopul cu tine, călătorind printre stele la viteze fabuloase, într-o excursie de o zi, si tu-l dai gata in 3-4 ore de muncă in imponderabilitate, cand te întorci, poți avea surpriza (ce surpriza, ca mergi la sigur) ca ai depășit cu o săptămână termenul de livrare… daca nu cumva cu 1000 de ani… Nu-i niciun gheșeft. Din faptul ca alții de seama ta arata si sunt cu 20-30 de ani mai bătrâni decât tine (proaspăt întors dintr-o excursie stelara) nu-ti aduce niciun câștig de timp. E ca si cum ti-ai consumat din porția de timp câteva ore, si in rest ai stat conservat in așteptare, hibernând in timp ce lumea si-a văzut de treaba, distrându-se, petrecând, chefuri, sex, plăceri, olimpiade, campionate, show-uri, cancanuri, viață… Si acum hop si tu, teleportat de-a moaca in viitor, deposedat de un trecut irecuperabil, incapabil de a te întoarce acasă (in timpul tău) si pus in postura ingrată de a trebui să te acomodezi într-un viitor bizar, bezmetic, nefamilial si ostil. Misiune imposibilă. 😦

      Apreciază

  24. Oops ! Cred ca i-am teleportat pe toți de azi pe mâine. Minune. Sau pe poi-mâine, că na acuma, orice minune tine trei zile…

    Apreciază

  25. reca-Pitularea comentariilor versus re-Capitularea comentatorilor.

    Mirajul miracolelor s-a dovedit a fi o simplă nălucire, motorul principal al activităților literare in proze scurte prin zonă, rămânând același ca de obicei si de din totdeauna, in HUVACA noastră cea de toate zilele (…) Totuși chiar si așa am reușit performanța remarcabilă de a-i stimula in direcția potrivită pe câțiva dintre contributori, in paralel cu performanța modestă de a inhiba pornirile scriboreice ale altora, dornici de a o lua vitejește pe arătură. Trăgând linie putem face totalul contributiilor la punctul (a):

    1. Un contributor (Aila) a votat pentru varianta întoarcerii dintr-o călătorie in timp, in exact același moment cu cel al plecării. Avantajul acestei variante este că simplifică radical problemele de continuitate si de conservare a masei si energiei, nepunând in niciun fel de încurcătură un terț observator, care ar asista întâmplător la plecarea-sosirea cutreierătorului in timp. Acest observator (terțul cvasi-inclus) n-ar (putea) remarca nimic neobișnuit si nicio contradicție majoră n-ar afecta sub aspect fizic, metafizic, științific, mistic, filozofic sau artistic, realitatea in zona evenimentului. Dezavantajul acestei variante ar fi acela că însuși cutreierătorul în timp ar uita instantaneu toate detaliile călătoriei sale, întorcând-se la exact aceeași stare fizică de dinaintea plecării in călătorie, pentru a-si continua nestingherit existenta pe firul principal al timpului, ne fiind nici mai bătrân, nici mai bogat in experiențe, si ne-având amintiri ori sechele din iluzoria sa călătorie.

    2. Un contributor (Stely) a votat pentru întoarcerea dintr-o călătorie in timp, nu in același moment al plecării, ci la o distantă echivalentă cu durata petrecută de către cutreierător in respectiva călătorie. Un astfel de călator, odată întors ar fi fiind mai bătrân cu exact timpul respectiv, purtând in trup, minte si suflet, întreaga experiență petrecută acolo. Pentru terțul observator al evenimentului aceasta ar echivala cu o dispariție misterioasă a cutreierătorului (o evadare din realitatea imediata) si o re-apariție a acestuia, după o vreme, timp in care si unul si altul vor fi devenit mai bătrâni si mai plini de experiențe (diferite), amintiri si de semnele trecerii timpului (!). O înstrăinare (intre cei doi) ar fi plauzibilă, ba chiar va fi posibil ca ei să nu se mai recunoască. Sub aspect fizic, metafizic, științific, mistic, filozofic sau artistic un astfel de gen de întoarcere dintr-o călătorie in timp ar fi foarte problematică, întrucât s-ar genera contradicții majore si violări abrupte ale legilor de conservare a masei si energiei, ale bunului simt, obiceiurilor, tradițiilor si esteticii. Întrucât un corp este interconectat profund cu restul universului, smulgerea lui pentru mai multe de o clipă infinitezimal mică, din zona sa de cursivitate in univers, ar produce o rană majoră a continuumului spațio-temporal local. Pentru a rezolva această problemă ar trebui să se presupună existenta unei capsule izolată de exterior, care să-i asigure cutreierătorului o zonă de discreție si inobservabilitate si in care cutreierătorul intră, este teleportat la destinația temporală dorită, iar dispozitivul (conectat la o sursă de energie) generează un spațiu de așteptare conectat armonic cu restul universului. La întoarcere, tot dispozitivul se ocupă de reconectarea călătorului in zona de univers conservată in așteptarea sa, redându-l acesteia, moment in care el poate ieși din capsulă fără probleme si fără a se mai afla in vreo contradicție cu lumea, sub aspect fizic, metafizic, științific, mistic, filozofic sau artistic.
    
    3. Un contributor (Fotosinteza12) a propus o variantă ușor diferită in care eventualul dispozitiv ar trebui să se ocupe de anumite ajustări si modificări. Întoarcerea s-ar face nu chiar in același moment cu momentul plecării, ci la un moment viitor foarte apropiat, cat o clipire din ochi. In această clipire din ochi ar fi fiind condensată întreaga călătorie a cutreierătorului. Acesta ar fi mai bătrân doar cu durata clipirii din ochi, dispozitivul având sarcina să opereze minimal structura fizică a acestuia, încât el să fie beneficiarul esențialului (setul de amintiri si experiența călătoriei, încriptate direct, in mintea si sufletul sau, pe scurtătură).
    
    4. Un contribuitor (D’Artagnan), a ilustrat posibilitatea călătoriilor virtuale in timp prin teleportarea sa instantanee (inexplicabilă si surprinzătoare), înainte si înapoi, azi aici, mâine-n Focșani, in care a oferit, ca marcă identitară, un comentariu legat de relativitate si paradoxul gemenilor, ca surogat (acceptabil) de călătorie (salt) in timp. Merci neică, mi-a plăcut. Mai poftiți pe la noi.
    
    5. Un contributor (Neamțu Tiganu), s-a teleportat pentru a relata ceva despre călătoria sa într-un soi de trecut spațio-temporal. Revenirea sa, după o îndelungată si suspectă tăcere, taman la pont, frizând (astfel) miracolul.
    
    6. Un contributor totalmente atemporal (Bau-Bau) a livrat, prin tentativă de proză scurtă, niște miracole, in care noțiunea de timp joaca un rol colateral si subtil (departe chiar de înțelegerea naratorului): levitația si premoniția onirică alături de fenomenul convergenței meandrelor concretului si sinergiei faptelor cu energia mistică a unor dorințe sincere (materializată prin apariția spontană a unei surse de opiu, sub forma unui mac minune, in ograda contributoarei). Ocazie cu care ii mulțumim pentru bunăvoința de a partaja cu lumea aceste miracole, prin intermediul Arcei lui Goe (vorba ‘ceea, te faci frate cu dracul până treci puntea).
    
    7. Doi „contributori” (Iosif si Nostrastella) n-au contribuit cu nimic on topic (zero-contributorii), si nici n-au încercat (din motive diametral opuse, anihilându-se reciproc cu mare eficiență). Din motive enigmatice au ținut să producă zumzete apodictice, probabil in scopul unor consolidări ontologice. Dracu știe!

    Apreciat de 1 persoană

    • Aila said

      Senzational, zau ca m-as teleporta tot de ora 10.00 la 10.00 cu un platou cu clatite cu dulceata de caise dar mai spre doamna toamna cand cade frunza si e mai racoare si bineinteles si cu o imbratisare, si, si, si, sau poate chiar si doi Pup, ma coafeaza misiunea/minunea de acest gen, si, si, si in fond ce conteaza daca expeditorul uita detaliile calatoriei important e ca destinatarul primeste ceva de undeva. Foarte benefic pentru actele de caritate.

      Apreciat de 1 persoană

  26. Bau Bau said

    (b)Arca lui Goe este cea mai bună dintre lumile virtuale, posibile în orice timp:
    Sadicul își găsește masochistul, Ignorantul râde de tot ce nu pricepe.
    Spectatorii se râd de toți.

    Călătorii fructuoase în timpul probabil, fără coduri roșii, vă doresc!

    Apreciază

    • Că vă doriți atenție (din partea publicului si nu numai) este (într-o oarecare măsură) firesc. Că sunteți narcisistă si ranchiunoasă, este oarecum natural si acceptabil. Ceea ce va face completamente dizgrațioasă este faptul ca sunteți totalmente nerealista, ca fabulați vizavi de valoarea propriei prestații, imaginându-vă un personaj special, așteptându-vă la apreciere necondiționată, la absenta criticii, a ironiei si a oricărui fel de comentarii care să pună la îndoială caracterul extraordinar al acestei prestații. V-ați născut gata ofensată. In mod firesc această atitudine este perceputa a fi fiind orientată in contra libertății de exprimare… Nu aveți abilitatea de a fi realmente o constrângere care sa afecteze libertatea de exprimare pe Arca lui Goe, dar aveți prin această atitudine darul de a fi o apariție indecentă si indezirabilă. Faptul că nu sunteți in stare să vă asumați riscul ca lucrurile pe care le spuneți să nu fie percepute după cum v-ați dori, acreditând în mod constant ideea că receptarea negativă este consecință a relei voințe ori sadismului interlocutorului ori a inabilității lui de a înțelege adâncimile din textele d-voastră, vă sabotează încercarea de a fi un interlocutor valid. Sunteți pur si simplu scârboasă. Ca creatură. Cel puțin pe falia asta. Imi pare rău pentru d-voastră dar nu am ce vă face. Consolați-vă cu ideea că nu e singura falie. Totuși ar trebui sa luați aminte că 90% din volumul comentariilor d-voastră sunt off topic fiind postate in scopul de a va plânge în legătură cu modul „nedrept” si „nemeritat” in care sunt tratate de către public celelalte 10%.

      P.S Drăguță, in naivitatea ei, ironia d-voastră scremută si încercarea de a părea cool, detașată si superioară. De ce anume are Arca lui Goe un efect magnetic pentru cei câțiva vizitatori care vin si revin cu o oarecare regularitate prin zona, n-are nicio legătură cu explicațiile pe care le forțați, imaginându-vă că v-ar avantaja. A fi captiv unor hobby-uri (precum hârjoanele virtuale pe Arce) poate avea conotații pozitive, dar captivitatea in plasa unor prejudecați, marote si idiosincrazii este totalmente păguboasă. Textul d-voastră indică faptul că sunteți prizoniera (interesată) a unor prejudecăți. Iar dacă nu sunt simple prejudecăți, ci dimpotrivă, cruda realitate, exprimată de o persoană lucidă dotată cu simt de observație, situația este si mai gravă, pentru că explicația pentru insistenta domniei voastre de a persista într-un spațiu in care „Sadicul își găsește masochistul, Ignorantul râde de tot ce nu pricepe” nu poate fi una benignă.

      Apreciază

    • Aila said

      @Bau Bau face nota discordanta. Nu se rade, nu se amuza dar totusi sta cu nodul de la cravata prea strans de gat ceea ce ma duce cu gandul la automutilare. Oare, oare, nu va doare?
      Amu, am si eu o intrebare cine-i sadicul si cine-i masochistul?

      Apreciază

      • @Aila – Știu că d-voastră sunteți modistă si aveți un gust deosebit pentru extravaganță, dar cred că de data aceasta îngăduința si/sau imaginația d-voastră sunt ușor exagerate. Acel detaliu vestimentar cu nod marinăresc pe l-ați remarcat la gâtul d-nei Bau-Bau nu cred să fie chiar o… cravată… Dar probabil că ați vrut să țineți seama de faptul că in casa chelului nu se vorbește despre tichia de mărgăritar…

        P.S. Cred de asemenea că d-nei Bau-Bau nu i-a picat deloc bine intervenția opiniei publice care refuză s-o maltrateze cu măcar o vorbă bună… Ceea ce-i va lungi tăcerea, peste limita prevăzută, dilatând timpul si spațiul pe coordonatele traiectoriei sale spirale… In fine, v-as mai tine de vorba… de panglice si de mode, dar mi se răcește cafeaua-n sertar… si mai e si amară… 🙂 ritmul sfânt al unei ode.

        Apreciază

  27. Stely said

    Pai da , a fost exact cum m-am asteptat . Nici un raspuns nu a fost plauzibil. De fapt nici nu avea cum , intrucat nu s-a demonstrat stiintific nici pana acum , ca ar putea exista calatorii in timp ,desi sunt consemnate evenimente carora nu li s-au gasit explicatii stiintifice ,dar considerate la un moment dat disparitii si aparitii misterioase . Cum ar fi Experimentul Philadelphia sau cazul soldatului Gil Perez. – „un soldat care a apărut spontan pe pe o strada principala din Mexico City, într-o stare confuză, îmbrăcat în uniforma regimentului filipinez. El a povestit că în momentul anterior, până a apărea în Mexico City, s-a aflat la Manila, în palatul guvernatorului. Soldatul zicea că știe că se află la Filipine, dar nu are nici o idee cum a apărut în Mexico, și că guvernatorul Don Gomez Perez Dasmarinas a fost asasinat. Cînd l-au lămurit că se află în Mexico, el refuza să creadă, spunînd că a intrat la slujbă în dimineața de 23 octombrie în Manila în palatul guvernatorului, și de aceea era imposibil să fie în Mexico la 24 octombrie seara.”
    A fost arestat si trimis la inchisoare considerandu-l dezertor si „omul satanei,”apoi interogat de Inchiziție dar a reusit intr-un fel sa scape nepedepsit spunand în favoarea că a călătorit din Manila în Mexico „mai repede decât cântă cocoșul”. ” Două luni mai târziu, autoritaritile din Manila au confirmat povestirea lui Gil Perez. Unul dintre pasagerii sosiți l-a recunoscut pe Gil Perez, spunând că l-a văzut pe gardian la slujbă la Filipine. Gil Perez pe urmă s-a întors în palat, la slujba sa.”(wikipedia)

    Dar chestiunea teleportarii ramane inca un subiect de „rezolvat ” (cercetat) si de”stiintifici ”
    Pe zi ce trece aflam de cate un experiment menit sa valideze unele teorii (concepte) stiintifice, mai ales din domeniul particulelor cuantice si… „cine stie de unde sare iepurele” . 🙂 Bunaora , s-ar putea si de aici :

    Apreciat de 2 persoane

    • Pai da , a fost exact cum m-am asteptat . Nici un raspuns nu a fost plauzibil. De fapt nici nu avea cum , intrucat nu s-a demonstrat stiintific nici pana acum , ca ar putea exista calatorii in timp…„…

      Părerea mea este că o astfel de concluzie este ușor brutală si in tot cazul prematură… Doamnă Stely, suntem abia la punctul (a) in caietul de sarcini pentru proiectul călătoriei in timp. Deocamdată încercăm să ne scuturam de formulări greșite si de non-sensuri, de clișee fără conținut, sa ne limpezim si, înainte de a cerceta cum s-ar putea face, să încercam să stabilim formal ce anume ar însemna o călătorie in timp, care ar fi cerințele concrete ale unui posibil client/beneficiar si cum ar arata procesul verbal de predare-primire a documentației care descrie teoretic fenomenul de teleportare temporală… Plauzibilitatea răspunsurilor depinde strict de bunăvoința cititorului (prea cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe)… Faptul ca un lucru nu a fost demonstrat științific nu are nicio relevanță. Singurele lucruri care au o oarecare relevanță sunt cele care au fost demonstrate științific.

      Apreciază

    • Apreciază

  28. AdAmA4 said

    Cercetatorii si oamenii de stiinta, considera ca omul nu poate calatori în timpul trecut, ci doar în viitor, ceea ce (999)Noua unA ni se pare o absurditate crasa, sau poate mai degraba o încercare de manipulare a perceptiei maselor de entitati rational-sentimentale & spirituale, create din elemente moarte fizico-chimice (pamânt,apa si aer), programate BioGenEtic,dupa un cod paradoxal si tainic, prestabilit de Creator, înainte de existenta primei particule elementare a materiei vii multiplicate prin fotosinteza Luminii Divine într-un perpetuum mobile a miscarii browniene constante infinite.


    „Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.
    Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
    Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”
    Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
    În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ,
    căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”
    Adam a pus nevestei sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii.”

    Apreciat de 1 persoană

    • @Iosif – Apreciabil efortul tau de a fi receptiv la critică, admirabile si tentativa de a fi on topic si încercarea de a-ti ajusta refrenele pentru a părea ca sunt in acord cu tema dată. Probabil că n-ai vrut cu niciun chip să fi pus in aceeași oală cu Nostrastella (la capitolul zero-contribitori)… S-ar putea să nu-ti strice să te străduiești in privința asta, chit că pentru început ar fi mai degrabă vorba despre arta disimulării si mimarea orgasmului. Cine stie?, poate că la un moment dat ti se va debloca spontan mecanismul gândirii. S-au mai văzut cazuri. Go on!

      Adam a pus nevestei sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii… – Pare logic 🙂 in caz ca nu e o… absurditate crasa, sau poate mai degrabă o încercare de manipulare a percepției maselor de entități rational-sentimentale & spirituale

      P.S. D-le Greblea ce părere aveți despre incursiunea bruscă in viitor a d-nei Bau-Bau urmată de revenirea sa rapidă in prezent, in urna căreia a aflat cu anticipare că va fi avansată si că șeful (un bizar) își tine ceașca cu cafea (plină) într-un sertar (care se poate deschide printr-o mișcare de translație si transgresiune)? Trebuie sa aveți si d-voastră o opinie, sper.

      Apreciază

      • Iosif said

        Despre persoanele ce-si exprima prin cuvinte ideile, gândurile, crezurile, orientarile, prezente prin aceste canale si uni versuri virtuale, imaginare, binare, ireale, (incluzîndu-va) parerea/opinia mea este în general buna, si ca, fiecare persoana se identifica cu ceea ce exprima prin cuvinte. „La început era Cuvântul…”
        „…din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.”

        Apreciază

        • Vorbele omului bun, vorbele omului rău, tot un drac, nicio apăsare. Vorbe. Doar ce scoate pe gura omul prost, omul deștept, poate face diferența intre bine si rău. Nu mai interesează câtuși de puțin daca ești un om bun sau rău. Pentru ca n-am realmente nimic de împărțit cu tine. Doar vorbe. Adica Nimic. Am remarcat însă ca cei care se considera ei înșiși, așa din vorba-n vorba, a fi fiind oameni buni (precum te consideri tu Iosif sau d-na Bau-Bau) au tendința de a-i considera pe ceilalți a fi fiind rai. Ceea ce e cat se poate de bine, pentru libertatea de exprimare, buna, rea cum o fi fiind ea. Puterea vorbelor este exact atât de mare pe cat considera cel care asculta vorbele nu pe cat dorește cel care rostește vorbele… Poate fi infinita, poate fi zero, poate fi cam cat o pâine… Nu avem niciunul nicio putere asupra celuilalt ci unii au slăbiciuni fata de sau in raport cu alții… Imi cauți slăbiciunile? Hm. Caută-le. Si încearcă a nu le etala pe ale tale…

          Apreciază

          • Iosif said

            Chiar credeti ca acesta-mi este scopul, de a cauta „slabiciunile” d-voastra sau altora, si ca m-ar interesa, cv-ul, viata si ocupatiile altora, câta vreme nu ma cunosc îndeajuns pe mine însumi ? Prezenta mea aici,pe (b)Arca, si oriunde aiurea în tranvaiul virtual, se datoreaza exclusiv dragostei pentru Cuvântul adevarat, absolut, atemporal, care m-a eliberat de sistemele carteziene ale matrix-ului international,global, universal, împartasind cu d-voastra si toti cei care ma primesc, gânduri, idei, pareri si perceptii personale, pe cât posibil, fara a atenta la libera exprimare.

            Apreciază

          • Cu un mic efort de concentrare am putea constata că toate cuvintele sunt adevărate, absolute si atemporale, inclusiv cuvintele fals, relativ si temporal… Cât privește eliberarea prin cuvinte singura accesibilă este pentru oamenii deja liberi… prin rostirea cuvintelor… altminteri nu. Solomon era înțelept, Samson era puternic, Matusalem a trait mult, dar toți trei la un loc n-ar fi putut sa descalțe un desculț.

            Am înțeles, si d-voastră vă aflați aici din pura plăcere a trăncănitului… ca toți ceilalți. 🙂

            Apreciază

          • Iosif said

            Bravo…Misu ! 🙂

            Apreciază

          • @Iosif – Daca tu ești treaz cu siguranță ca toți ceilalți nu pot fi decât beți. Mai puțin d-na Bau-Bau care este chiar mai trează decât tine… D-ei rămânând deșteaptă… inclusiv noaptea (de la insomnie, d-ei având numai vise lucide, pe trezie)… Vigilenți (si ofticoși) însă sunteți amândoi, in egala măsură.

            P.S. Vad ca n-ai nicio reținere in a confirma ce-am spus si in a-ti ilustra trăncăneala… Crezi ca mai era nevoie?

            Apreciază

          • I0' said

            Pi…(Sic transit gloria mundi)…Good gol… Goe google.

            Apreciază

          • io…sif on… Nu contează cum semnezi. Marca golului din mintea ta si scremerea de a te da isteț rămân inconfundabile…

            Apreciază

  29. In vederea unor clarificari semantice se re-comnada o biblio-grafie oblio-derogatorie cu doua re-pe-re:

    1. Călătorului îi şade bine cu drumul (in special comentariile)
    …si
    2.Călătorului îi şade bine cu drumul (II) impreuna cu eventualele comentarii colecate AICI

    Apreciază

  30. De calatorit in trecutul primei vizionari a acestui film:

    Apreciază

  31. Nu-i așa ca problema călătoriilor in timp aduce inevitabil in prim-plan întrebări profunde legate de natura realității?

    Un alt gen de călătorie in timp ar putea fi considerat cel faustian, care presupune un alt mod de a altera scurgerea inexorabila a timpului, prin sustragerea calatorului de la unda purtătoarea locala: clipa oprește-ti zborul echivalează cu o fascinanta călătorie într-un trecut atemporal (na ca m-am încurcat)…. a calatorului respectiv, cel puțin in raport cu ceilalți călători târârăți zi de zi si noapte de noapte prin timp. Ar fi ca o excursie in tărâmul tinereții fără bătrânețe si al vieții fără de moarte, Ceea ce ar putea însemna ca fotonul (pentru care t =0 ) ar putea fi într-o astfel de situație. Numai de n-ar ajunge bietul in vreo vale a plângerii si a aducerii aminte (cum ar fi o gaură neagră, sau albă, sau incoloră), că s-ar întuneca la față cât e el de foton.

    Apreciază

    • Bănuiesc că, dacă aș fi un foton, timpul mi-ar fi zero pentru că nu aș avea un concept sau definiție. Adică nu ar avea importanță. Dacă în calitate de foton aș avea o minte ca și a omului, din perspectiva mea de foton timpul ar exista și poate m-aș întreba dacă timpul există cu adevărat sau este doar o iluzie. Odată ce îmi pun întrebarea, mă întunec fără să-mi fie necesare găuri de diverse culori. 🙂

      Apreciază

      • In acord cu știința noastră de pana acum, din cauza vitezei cu care se mișcă, chiar si daca fotonul ar avea o minte ca a omului, tot n-ar avea cum sa sesizeze existenta timpului sau faptul ca așa ceva ar putea exista. Timpul calculat in funcție de viteza este delta t din formula de mai jos:

        formula

        Pentru foton v = c, înlocuiți d-voastră si vedeți ce se obține: t = 0. Cata vreme viteza „v” a fotonului este constanta si egala cu „c”, timpul acestuia este constant / invariabil egal cu zero. No Time.

        Apreciat de 1 persoană

    • In ciuda poluărilor cu jelanii Bau-bau-listice si zgomote de fond marca Iosif Gre-Blea, cred că intențiile cu care am propus prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe sa se oprească oleacă, cu gândul, asupra momentului initial-final al unei posibile calatorii in timp, au cam fost atinse… chiar daca limpezimea concluziilor nu este chiar cristal… totuși avem o baza de discuite pentru pasul următor: (b) ajungerea la destinație, pas presupus a se materializa cândva într-un topic nou, în continuarea celui vechi, așa după cum anticipa zglobiu formula din final „va urma”…

      Apreciază

  32. Bau Bau said

    Ce grozav ar fi dacă adminul acestui blog ar putea renunța la sadisme și grosolănii adolescentine.

    Pe mine unul, comportamentul său mă face să râd cu înțelegere. De aia sunt Bau Bau.
    DAR
    Mi-ar plăcea mult să apuc a-l vedea crescând. Inclusiv în ochii săi.

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      Eh, doamna, si mie mi-ar plăcea să vă văd manifestându-vă fără pretenții, fără închipuiri si așteptări absurde dinspre partea spectatorilor (in fata cărora vă etalați nesolicitată), fata de prestația d-voastră. Si mai ales mi-ar plăcea sa nu mai poluați zona cu jelanii, cu scâncete, cu lamentații, fasoane si frustrări aduse de-acasă, cu care umpleți spațiul comentariilor la concurenta cu zgomotele lui io-sifon. Dar de, ce pot face? Doar avem libertate de exprimare. Daca s-ar fi găsit si alte bloguri care să vă atragă si v-ați fi manifestat așa cum vă manifestați aici, pe majoritatea acestora ați fi fost banată.

      Dupa cum bine spuneați cu alta ocazie, sadisme și grosolănii adolescentine vedeți d-voastră pentru că asta vă doriți să vedeți. Vi se pare ca asta ar fi cea mai convenabila explicație pentru ego-uletul d-voastră bolnăvior pentru faptul ca prostioarele pe care le etalați nu-s apreciate la adevărata valoare. Discrepanta dintre emoțiile care vă animă si abilitățile de a le exprima verbal, vă pune într-o postura ingrata. Sunteți precum Gigi Becali care zicea ca daca ar putea sa se exprime ar putea vorbi mai frumos decât Pleșu si Liiceanu. Din păcate pentru d-voastră nu ma ocup cu ghicitul (emoțiilor) ci cu comentatul (textelor). Vă asigur ca daca „sadisme și grosolănii adolescentine” primiți, este fix ceea ce textele d-voastră merită. Cata vreme nu sunteți in stare sa înțelegeți convențiile care guverneaza HUVACA o s-o țineți din frustrare in frustrare si din lamentare in lamentare, apoi veți obosi, veți lua (o) pauza, va veți odihni si o veți lua, iarăși si iarăși, de la capăt, la fel. Niciun progres, nicio evoluție. Congruenta cu Iosif Gre-blea. Nu-i oare un semn de mare prostie sa repeți mereu si mereu aceleași increări in exact același fel si sa te aștepți la rezultate diferite?

      Cred ca sunteți Bau-Bau pentru că vă uitați adesea in oglindă. De unde si specificul aparte al narcisismului d-voastră. Probabil ca basmul d-voastră preferat este Frumoasa si Bestia. Două într-una. Frumoasa imaginară, bestia… Numai bună ca exponat în menajeria de pe Arca lui Goe… 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: