(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Călătorie iniţiatică

Posted by Arca lui Goe pe iulie 27, 2021

Eu trăiesc doar prezentul și asta îmi ocupă tot timpul” – Aila din Chitila Manila.

Un copac milenar,

scăldat în lumina diafană a dimineții,

se întrebă cu mintea lui de copac

dacă or fi posibile călătoriile în spațiu.

Lectura alternativa: Călătoria iniţiatică – Tribuna Magazine (tribuna-magazine.com)

103 răspunsuri sa “Călătorie iniţiatică”

  1. Dorul depărtărilor ce-nivinge lenea unui vis, ispita de a fi calator, explorator, cuceritor, voiajor, turist, navigator, cosmonaut, liter-naut, de a te preumbla prin locuri străine, nefamiliare, surprinzătoare, diferite, fără apăsarea niciunei responsabilități si a niciunui angajament fata de mersul si starea locurilor vizitate, tentația de a te abandona pe tine însuti necunoscutului, dincolo de limitele tale firești, îngăduindu-ti provocări care intra in atingere cu limitele instinctul tău de conservare, toate sub protecția promisului provizorat si al garantării întoarcerii, într-un final, într-un târziu, înapoi acasă, la normalitate, la matcă, la permanentă, la rutină, la responsabilitate, la plictis, la starea de dinainte de călătorie, toate acestea sunt înscrise in codul genetic al aproape oricărui homo sapiens. Dorul de duca, in permanent conflict cu inerția, cu lenea, cu sedentarismul, cu dorința unui “dolce far niente” (alte ispite, in alte gânduri si dimensiuni al ființei), este cel care ne învinge câteodată, smulgându-ne din mocirla cotidianului, lăsându-ne sa realizam mai întâi că da, toate drumurile duc la Roma, iar apoi că da, atunci când ești la Roma faci ca Roma, având speranța, convingerea, că este natural ca ceea ce se întâmplă în Vegas să rămână in Vegas. Lasciate ogni speranza. Căci ce-i drept e drept, toate drumurile duc la Roma, dar totuși, plecând de acasă, ajungem întotdeauna în Vegas. Călătorului îi sade bine cu drumul… Mie (însă) dați-mi strada-ngustă, unde gustă omul viața mai din plin… la urma urmei în fiecare Vegas se găsește întotdeauna măcar câte o străduță din asta cochetă unde i se poate aminti omului, din senin, că trebuie să guste viața mai din plin. Chiar si la Barcelona. Măcar din când în când. Daca s-ar putea. Așadar avem intenția unui plan de vacantă. Cum procedam? Uite cum: Stăm pe verandă si-l buchisim. Îl întoarcem pe toate fetele. Stabilim locul, data, itinerariul, evenimentele… îl imaginam aievea, de fir a par… si gata. E ca si când am fost. Deja. In Tailanda, la Bora-Bora, la Yokohama, la Aspen, la Capul bunei speranțe, oriunde. Când vine timpul de vacantă mergem câteva zile la Neptun sau la Vatra Dornei. Si gata. Ei, nu te speria. Nu te descuraja. Nu te deprima. Am glumit. Tu poți calatori. Călătorește. Ce te oprește? Poti practica jocul de-a vacanta la steaua fără nume…. Noi ne-am oprit aici cu proza, (doar cu proza, nu si cu visarea) in mijlocul lui nicăieri, lăsându-te, prea-cinstite, ca de obicei, în suspansul lui va urma. Caci da, va urma. Proză. Îndoială. Suspans. Până atunci însă as anunța o colectă: Așteptam sugestii trăsnite pentru destinații de vacantă (care sa nu sune a “vizita la cuibul ciorii”)… Cea mai tranzită va primi recompense.

    Sa nu uitam nici de Guliver, de Robison Crusoe, de Marco Polo, de Columb, Magellan, Vasco da Game, de Anton Lupan si de echipajul goeletei Speranta, de Ocolul Pamantului in 80 de zile, de 5 saptamani in balon, de Doi ani de vacanta, de Calatorie in centrul Pamantului, de La Pamant la Luna, de Insula zburatoare, de 20 de mii de leghe sub mari, de Viata lui Pi, de Emil Racovita, de Charles Darwin, de Roald Amundsen, Neil Armstrong, de Antal (un celibatar in lumea larga), de Arca lui Noe si de altii asemenea lor… Asta inca inainte de a purcede la fapte, in realitate, in memorie, in imaginatie, oriunde, cu bagajele facute, gata de drum, spre alte zari de soare pline, atrasi magnetic de dorul departarilor…

    „Călătoriile încep de unde suntem. Totul începe de unde suntem. Si suntem acolo unde trebuie să fim. Drumul vieții se răsucește și se întoarce și niciodata două drumuri nu sunt aceleași. Cu toate acestea, lecțiile primite si invataturile provin din călătorie, nu din destinație.”

    ***

    Ca sa fiu încă și mai articulat: Călătorului îi sade bine cu drumul, nu cu destinația… De ex. drumul către fericire. Sau către nefericire. Drum să fie. Pe urma, indiferent de destinația atinsă (sau ratată, nu contează), important este să ne întoarcem acasă. Acasă. Și tot așa, altă destinație, alt drum. Oricum în drumul către scop scopurile se schimbă, după cum se va ilustra poate mai la vale, în amonte (sic), pe firul poveștilor de nimic despre potriveala dintre călător și drum. Uite până și Arca lui Goe, deși stă ancorată la dana de nisip (pe o dună) scufundându-se lent (cvasi-infinitezimal) în țărâna primordială (din care a fost făcut omul, făcător de Dumnezeu), totuși călătorește, străbătând, în mod misterios, distanțe apreciabile, uluitoare. Aproape că a făcut înconjurul lumii. Al lumii, nu al Pământului. Periplu, nu glumă. Mă rog, n-am ajuns încă la nicio destinație, ceea ce înseamnă că mai are de rătăcit, până să se întoarcă acasă. (Probabil că întoarcerea acasă se va face pe o scurtătura, căci e plin universul de găuri de vierme, mișună).”

    Apreciază

  2. In viitor călătoriile în trecut vor fi posibile. Dovadă și prezentul comentariu. 🙂

    Apreciază

  3. Dl.Goe said

    In ciuda poluărilor cu jelanii Bau-bau-listice si zgomote de fond marca Iosif Gre-Blea, cred că intențiile din topicul anterior, cu care am propus prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe sa se oprească oleacă, cu gândul, asupra momentului initial-final al unei posibile calatorii in timp, au cam fost atinse… chiar daca limpezimea concluziilor nu este chiar cristal… totuși avem o baza de discuite pentru pasul următor: (b) ajungerea la destinație, pas presupus a se materializa cândva într-un topic nou, în continuarea celui vechi, așa după cum anticipa zglobiu formula din final „va urma”…

    Până atunci însă poate n-ar strica să ne lămurim un pic cu misterul (sacru și profan al) călătoriilor în spațiu. Ti se pare o chestiune simplă? 🙂

    Apreciază

  4. Dl.Goe said

    A republicat asta pe Domnul Goe.

    Apreciază

  5. Bau Bau said

    Ce întrebare infantilă!

    Copacul se mișcă în spațiu prin ramurile sale și călătorește prin semințe.
    Are o putere limitată de deplasare, ca și omul.
    Și de ce s-ar întreba? Când e mai inteligent a exista.

    *

    D-le Goe, Bau Bau nu vă e comod. Nu suportați concurența. 🙂
    Învățați să acceptați că în Univers nu existați doar dvs. și fanii dvs supuși, și vă veți conserva energia cu folos.
    Succes!

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      Bau-Bau sunteți în concurență cu dl. Goe? Vai mie!

      P.S. Drăguță tentativa de a crea o discuție despre „întrebarea copacului” dar si de a produce „sadisme și grosolănii adolescentine„. Maimuța captivă pe arcă, (se) maimuțărește si-si declară candidatura ca concurentă. Mă gândesc cu groază că până si io-sifon-ul o să se inhibe față cu năvalnica prestație a disperatei Bau-Bau-lelea…

      P.S. In privința constrângerilor, copacul se mișca în spațiu într-un mod foarte asemănător cu felul in care se mișcă omul in timp… Întrebarea sa este la fel de puerilă precum întrebarea omului despre posibilitatea călătoriilor în timp. Ideea că sunteți d-voastră persoana îndreptățită să judece nivelul „infantilității” întrebării tine de fanfaronismul din dotare, care este foarte bine ilustrat în mica „naivitate” livrata imediat „Copacul se mișcă în spațiu prin ramurile sale și călătorește prin semințe.„, (wow) cu aerul c-ați oferi lumii piatra filozofală… Tanti ar trebui să treceți mai întâi pe la grădiniță (si nu ca educatoare) înainte de grădinari „idei”.

      Și de ce s-ar întreba? Când e mai inteligent a exista.” ??? – Cred ca o eleva din clasa a-IV-a ar fi brodit mai bine insolența asta cu pretenții. Ce căcat de formulare e asta mă tanti (în ce limbă): „Când e mai inteligent a exista.” ? Aveți defecte grave în mecanismul de încropit gânduri.

      Apreciază

  6. i said

    Cu totii suntem trecatori si calatori în spatiu-timp, copii rebeli si neascultatori, luptam s-ajungem în Olimp. Condusi de simturile aparentelor primare, inconstienti, orbiti de stralucirile acestei lumi, goliti de-al dragostei valori esentiale, nicicând nu vom ajunge sus pe culmi…

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      @Io-sif-on, vă străduiți cumva să compuneți poezii sau ce anume încercați? Vă scremeți să nașteți poeme filozofice si să vorbiți radical? Vă faceți auto-critica? Exersați vorbitul? Vocalizele? Promovați teoria vinovăției colective si clișeul apostolic? Ce pula calului tot încercați să spuneți măi d-le Greblea? Tot ce vă iese este un muget inept cu pretenții de predică popească. Dar totuși n-ați putea încerca nițel-vițel, să fiți on topic? Uite de exemplu d-na Bau-Bau se chinuiește măcar să-si compună capodoperele ca comentarii pe text. Matale direct cu oiștea-n gard. Te pomenești că vrei să treci de la io-sifon la I-eremia. Măcar încearcă să formatezi textul să aducă a strofă, dar totuși tine cont că din doi neuroni si-o dendrită nu poți scoate mai mult de-un circuit basculant bistabil care ba sculează, ba nu sculează:

      Cu totii suntem trecatori si calatori în spatiu-timp,
      copii rebeli si neascultatori,
      luptam s-ajungem în Olimp.
      Condusi de simturile aparentelor primare,
      inconstienti, orbiti de stralucirile acestei lumi,
      goliti de-al dragostei valori esentiale,
      nicicând nu vom ajunge sus pe culmi…

      P.S. Bau-bau ați văzut ce ați făcut? L-ați speriat pe io-sifon in așa hal de nu mai are sârmanul curaj sa-si iscălească creațiile cu semnătura întreagă. Le dă aproape anonime.

      P.P.S. Se pare ca cei doi fani nesupuși si necondiționați ai Arcei lui Goe, s-au sfătuit să pună de-o mez-alianță mutuală pe linia Nămoloasa-Leordeni-Topoloveni si să promoveze tacit răscoala permanentă pe punte. Răscoala de la Bobâlna a lui Gre-Blea si Bau-Bau… Istorie cu glumă.

      Apreciază

  7. AdAmA4 said

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      @Iosif – Că ești prost, treacă meargă, dar ești si cam urâțel… si mai ales fudul… si nu doar de urechi… Se pare că ești într-o fază avansată de descompunere de vreme ce in nu întelegi cu niciun chip ca este cazul sa nu mai continui sa poluezi spațiul comentariilor cu etalări de rahat ale jalnicului Iosif cel prost. Ești off topic. Parazitule! Se pare că va trebui să mă ocup ceva mai serios de deparazitare.

      Apreciază

      • Iosif said

        @Goe
        Va înteleg perfect frustrarea si am remarcat ca esuati frecvent cu (b)arca pe bancurile de nisip, neajutorat si lipsit de viziuni salvatoare, apelati la invective jignitoare. Bravo nea’Goe-Misule ! S’aveti vânt la…pup A ! 🙂

        Apreciază

        • Dl.Goe said

          Ușor abuzivă introducerea cuvântului „înțeleg” in vocabularul d-voastră. Sper ca nu mințiți si că, in fine, ați remarcat incompatibilitatea dintre viziunile d-voastră salvatoare si Arca naufragiata in bancuri cu invective jignitoare. Aveți ocazia minunată de a nu a mai amesteca mărgăritarele în tărâte si de a nu mai posta abuziv minunatele d-voastră idei, totalmente nepotrivite in acest spațiu al comentariilor.

          P.S Măi cretinule nu înțelegi că ești totalmente off topic cu bolboroselile tale inepte si că poluezi abuziv spațiul comentariilor cu zgomote de care nu are nimeni nevoie? Esti chiar atât de greu de cap si de ahtiat să te ei în seama cu orice preț? Du-te băi în pizda mă-ti de javră ordinară. Zic, domnule Greblea, ca să sesizați mai degrabă conflictul de interese si incompatibilitatea in care va aflați in scremerea de a va manifesta ca comentator pe Arca lui Goe. Sau te pomenești ca tocmai asta va atrage si va retine aici? 🙂 Ceea ce înseamnă ca acuzațiile de ireverențiozitate aduse de o persoana pe care n-as dori s-o mai invoc sunt lipsite de orice temei. Orice gazdă onorabilă trebuie să fie ospitalieră cu musafirii, făcându-i să se simtă ca acasă, chiar de-ar trebui ca pentru asta sa-l scuipe pe Iosif Greblea si să-l albească. Astfel. Nu i-ar fi de deochi.

          Apreciază

          • Iosif said

            Exact ca un c..opac cu radacinile înfipte în r…t, suna trompeta d voastra on to(pup)Pi c.

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            @iosifoane – ușor, ușor, manifestându-te, hârjonindu-te, o-ți accepți altă realitate, departe de pioșenia mistică-care-ti șade de fantoșă. Încet, încet, etalându-te, iată, devii ceea ce ești, iată, indiferent de clișeele care-ti tin azi/ieri loc de cap. Sper ca atunci cand vei constatata că ești un om stricat (Mitu Pescăruș) să nu dai vina pe Arca lui Goe că te-a ținut captiv prea multa vreme in contra voinței tale, si/sau sa-ti imaginezi c-ai fi putut fi altceva pe altă arcă. E maximul ce se poate scoate din tine, iosifoane.

            Apreciază

          • Iosif said

            Pai, ma întreb, daca chiar ma detestati, de ce nu ma cenzutati, asemeni vrabiutelor si altor dragi mioritici simpatici ? 🙂 Pare-mi-se va convine sa va hârjoniti cu mine. 🙂 🙂 Este scris: Nu raspunde nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu semeni si tu cu el.Raspunde insa nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu se creada intelept.

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            @Iosifon – (a) Pe Arca lui Goe nu se practica cenzura. (b) Nicio hârjoană nu ma deranjează, (c) Toate astea n-au legătură si nu intra in nicio contradicție cu faptul ca comentariile tale sunt o simpla colecție de zgomote indezirabile, care poluează inutil zona comentariilor, ca ești un parazit dăunător. Ceea ce faci tu acum este o simpla scremere in a-ti extrage motivația si justificarea pentru faptul ca ești captiv pe arca dorinței de a te lua in seama cu orice pret. Te milogești practic pentru indulgenta si pentru a ti se îngădui sa debitezi clișee, indiferent de cum ești tratat, încercând sa acreditezi ideea ca nebanandu-te, necenzurându-ite dl. Goe este cel care are nevoie de tine, si-ti dorește prezenta si ca tu de aceea insiști sa-ti dai in petec. Mare disperare pe capul tau. Oare ce-ti oferă tie Arca de ești dispus sa plătești acest preț săracule? Părerea mea ar fi ca ti-ar prinde foarte bine daca ai realiza cat mai din vreme ca este un preț exorbitant pe care (a) nu ti-l permiți si (b) care nu se justifica in niciun fel. Cel mai bine ti-ar prinde însă dacă te-ai retrage discret din aria comentariilor. Iti spun asta tocmai pentru că nu te detest si mai ales pentru că contez pe luciditatea ta in a face alegeri înțelepte si de a urma sfaturile bune. 🙂

            P.S. Si daca nu ma crezi pe mine, măcar urmează exemplul d-nei Bau-Bau, care iată s-a retras strategic, undeva mai înspre viitor. 🙂

            Apreciază

          • Iosif said

            Mihai Eminescu
            Criticilor mei…(0i, oite, capre, iezi si mielusei) si…alte specii de uriasi sau zmei… religiosi crestini,musulmani, iudei, gnostici, sau atei…

            Multe flori sunt, dar puţine
            Rod în lume o să poarte,
            Toate bat la poarta vieţii,
            Dar se scutur multe moarte.

            E uşor a scrie versuri
            Când nimic nu ai a spune,
            Înşirând cuvinte goale
            Ce din coadă au să sune.

            Dar când inima-ţi frământă
            Doruri vii şi patimi multe,
            Ş-a lor glasuri a ta minte
            Stă pe toate să le-asculte,

            Ca şi flori în poarta vieţii
            Bat la porţile gândirii,
            Toate cer intrare-n lume,
            Cer veştmintele vorbirii.

            Pentru-a tale proprii patimi,
            Pentru propria-ţi viaţă,
            Unde ai judecătorii,
            Ne’nduraţii ochi de gheaţă?

            Ah! atuncea ţi se pare
            Că pe cap îţi cade cerul:
            Unde vei găsi cuvântul
            Ce exprimă adevărul?

            Critici voi, cu flori deşerte,
            Care roade n-aţi adus –
            E uşor a scrie versuri
            Când nimic nu ai de spus.

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            Iosif, ma băiatule, tu ești tâmpit? Întrebare retorica. Normal că ești tâmpit. Dar cât de comic poți sa fii? Fară număr, fără număr… Iosifoane mă tu ești Eminescu teleportat peste veac? Comedie nu glumă… Băi băiatule de ce-mi dai tu mie cu de-a sila șansa să critic eu florile pe care le faci tu? Te-am smuls eu din gradină si te-am adus aici să te critic băi pulică prolificul care produce en gross si de-a valma clișee si zgomote? Bai carghiosule, ești pe tura la făcut tumbe si stârnit hi-hilaritatea?

            Sunt totalmente înduioșat de drama trăită de domnul Greblea care ARE CEVA DE SPUS (ce?) si căruia i se pare că pe cap îi cade cerul: Unde va găsi cuvântul ce exprimă adevărul? Păi AAAE. Il frământă doruri vii şi patimi multe… Musai pe Arca lui Goe, băga-l-as in pizda mă-si de filozof să-l bag.

            Apreciază

          • Iosif said

            Ultima superba fraza, va cam caracterizeaza, un mare critic de va(r)za, plin de eGoe si emfaza. 🙂 🙂 )))

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            Haide, Iosif treci la nani, până nu-ti sare somnul, si lasă gargarele si experimentele gramaticale. Dacă eu sunt criticul tu ești varza, nu? Frumoasă auto-critică. Du-te și dă-ți un șut în cur pentru virgula pe care ai pus-o între subiect si predicat, și spune și o rugăciune pentru iertarea păcatelor învățătoarei tale care te-a trecut clasa pe de-a moaca.

            Apreciază

          • Iosif said

            Daa, chiar asa. Nu sunt nici macar varza, poate mai degraba un vierme de …varza, în curs de mrtamorfoza si transcendenta spatio-temporala.

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            Numai larvele se metamorfozează. Viermii nu. Ești un limbric în curs de evacuare. Poți să-i zici transhumanță daca vrei, vei ajunge la canal sau în potecă, în natură, dar înaripat nu vei fi, oricât ai colcăi.

            Apreciază

          • Iosif said

            Cine zice, lui îsi zice! Cine zice, ăla e! 🙂

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            Dacă zici tu (si cam zici) înseamnă că așa este. Valabil pentru tine. Pot eu să te contrazic? Mai ales că si eu iți spun același lucru: ești un limbric insistent si dizgrațios care pretinde ca s-ar afla (citez) „în curs de mrtamorfoza si transcendenta spațio-temporală„. Cui îi zic, ăla e. Tu, Iosife, când ai venit pe Arca nici nu știai sa scrii „transcendent” (scriai „transcedent”). A trebuit să te corectez de vreo câteva ori până să bagi la ganglionul nervos. Acum văd că ai probleme cu „metamorfoza”. „mrtamorfoza” ușoară in continuare, daca tot ti-a sărit somnul. Auzi domne cu ce se ocupă Greblea in timpul lui liber (tot timpul acela), cu transcendenta spațio-temporală. Comedie la menajerie.

            Apreciază

          • Iosif said

            De data asta recunosc spasit, aveti dreptate,
            Gresesc în fiecare zi, de 70 de ori luate câte 7,
            De multe ori mai cad sleit, sub crucea de pe spate,
            Dar ma ridic prin har Divin, cu El prin neagra noapte.
            Urcând mereu spre Golgota,prin Adevar spre libertate…

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            @iosifoane – Mă, Eminescu ai fost, dar na acuma, transcendent cum te afli, era normal să începi să te crezi Isus… Isuse, mă tu ești? Greblea, Greblea, Greblea, zeul penibilului, pe net ca-n viață. Deocamdată te-ai eliberat de inhibiții si de simțul ridicolului. Iți dai in petec fără scrupule si fără jenă. Bravo. „Urcând mereu spre Golgota,prin Adevar spre libertate…” si luptă, si dă-i, si famelia ta de la pașopt…

            P.S. Zeu cum te afli reușești să mă faci s-o regret pe doamna Bau-Bau… Încep să cred că am fost prea aspru cu dânsa comparând-o cu tine. 🙂

            Apreciază

  8. Frumos articol. Pot confirma, dacă mai este cazul, că am făcut și eu un ocol mare în jurul cozii ca să aflu că așa cum am fost înainte de start, eram foarte ok.

    Apreciat de 1 persoană

    • Dl.Goe said

      In legătură cu concluzia d-voastră as vrea să vă spun că eu am în casă o scară cam… scrântită la cap care duce la mansardă. Si zic „scrântită” fiind blajin, întrucât uneori este de-a dreptul nebună. Fiecare treaptă a scării echivalează cu o călătorie in timp, la urcare o călătorie in trecut, la coborâre o călătorie in viitor… Nimic anormal pentru o scara care duce la mansarda, doar ca a mea e sifilitică rău de tot întrucât nu reușește să-si păstreze ritmul, treptele fiind cand mai mari cand mai mici, cand cu mai mult cand cu mai puțin, așa încât o călătorie in pod se încheie invariabil cu surprize. Da, știu si eu că scările astea care duc in atic au mania de a intermedia calatorii in timp, in trecut la urcare si înapoi in viitor la coborâre, dar măcar cele normale au bunul simt să aibă acilași ritm si la ducere si la întoarcere si si mereu același așa încât știi unde te duci si știi unde si de unde te întorci atunci cand o iei pe scări in sus către mansardă. Eee, am avut odată o scara către mansardă ceva mai normală la cap. Mă ducea in atic întotdeauna fix cu o ora in urmă, ma aducea înapoi fix cu o oră înainte, plus cat stăteam eu prin atic… (cu Paula Seling)… așa încât totul se aranja firesc… fără surprize si paradoxuri… Ma rog unele mici pocinoage se mai întâmplau… Odată de exemplu, am urcat in atic cu o tavă pe care aveam micul dejun pentru că voiam musai să văd ceva pe geamul de la atic in dimineața aceea (asata-i altă poveste, poate altădată), si ce sa vezi, oul fiert tare pe care mi-l pregătisem era pur si simplu nefiert, exact ca in urmă cu o oră. L-am băut așa crud, ce puteam sa fac? De fiecare data cand începea să mă doară capul, sau burta sau să mă simt deprimat, pac, mă urcam in atic pe scara minune, cu o exact oră in urmă, într-un timp fără dureri de cap, fără dureri de burtă, fără anxietăți… Stăteam cât stăteam, o oră, două, cât era nevoie si cât nu mă plictiseam printre amintiri, si pe urma coboram, si totul era minunat pentru că, între timp durerile îmi trecuseră. Probabil că si durerile astea plecau mai repede simțindu-se fără obiect si fără sens cât eram eu in atic. Dar cu scara asta de acum nu știu cum o să mă descurc. Pot ajunge în urmă cu o oră, o zi, un an, sau chiar cu o sută de ani, pot cotrobăi prin cufere si mă pot juca cu patefonul, sau pot pierde timpul citind reviste vechi… Pot pierde sensul timpului. Partea cea mai dramatică este că la întoarcere scara mea tâmpită nu mă aduce de unde m-a luat, în prezent, ci hăt în câte un viitor în care sunt luat la palme (la figurat dar orișicât) pentru lucrurile pe care nu le-am făcut, si care culmea, nu s-au rezolvat de la sine, între timp. Nu știu ce să mă fac cu scara asta.

      Apreciat de 1 persoană

      • Un om deștept mi-a spus odată să am grijă la călătorii. Am râs atunci de el dar din fericire, am ținut minte. Am fost mai atentă. Dar sunt atât de fascinante și captivante! Cândva călătoriile s-au schimbat: dacă până la un moment dat aveam senzația că mă deplasez, cu timpul s-a schimbat ceva ( în bine zic), călătoriile veneau la mine. Dar, abia târziu am aflat că nu sunt gratis. Pentru toate an plătit scump cu energiile mele valoroase. Am plătit cu aur mărgele din sticlă.

        Apreciat de 1 persoană

      • Aila said

        Si eu am o scara care duce la balconul de la etajul 5. Uneori ma urc pe ea si in zapaceala tot a mea ajung nu de putine ori in balconul de la etajul 4, alteori la 3. Culmea culmilor este ca si la etajul 4 ma simt ca acasa, ca acasa la vecinul, si la 3 la fel. In noptile romantice ies pe balcon il strig pe Romeo, uneori raspunde vecinul Costica, alteori Mitica. Fiind o scara exterioara este confectionata din fier forjat cu balustrada in stil baroc, in spirala,o imbinare a stilului aniilor 1740 cu designul contemporan. Uneori cabor cu cate un platou de prajituri alteori cu gogosi si rareori cu tiramisu sau sovergi, dar niciodata cu mana goala. Urc in cuibul meu de nebunii mult mai cool, mai fresh. Amintiri, eu nu am totul se intampla acum si aici.

        Apreciat de 1 persoană

        • Întotdeauna dragostea trece prin stomac. Sau mă rog, prin abdomen pe undeva. Toate se găsesc pe acolo, plexul solar, anima, și multe alte lucruri… care se lasă mai ușor ispitei daca sunt îmbiate „cu cate un platou de prăjituri alteori cu gogoși si rareori cu tiramisu sau scovergi, dar niciodată cu mâna goală”, deși uneori și mâna goală poate face minuni… Desigur, exclusiv in prezent. Acum sau niciodată. 🙂

          Apreciază

          • Aila said

            Daca dau un pic timpul inapoi, pe la inceputul anului, este vizibil un salt nu neaparat calitativ dar totusi este ceva. Imi era destul de greu sa ma exprim prin scris. Nu imi gaseam cuvintele chiar in momentul in care trebuia sa tastez. Daca ma puneam in fata oglinzii turuiam ceva de speriat pe orice subiect dar cu scrisul imi era groaznic. Acum scrie mana fara mine. Sa vedeam unde ajung in decembrie……Oricum sper sa scap de acest complex care din pacate vine tot din trecut. Mama scria extraordinar iar eu am vrut ca doar ea sa fie meritoasa familiei in scris.

            Apreciat de 2 persoane

          • Aila said

            Va multumesc tuturor!

            Apreciat de 1 persoană

          • Dezinhibare, mai multa naturalețe, curaj si o oarecare detașare/nepăsare cred ca se pot remarca in comentariile tale. Toate foarte bune premise pentru realul progres pe care eu unul il pot anticipa in viitorul apropiat dar pe care tu l-ai putea chiar pre/medita. Zic!

            Apreciat de 3 persoane

  9. Aila said

    Chiar dacă ar exista posibilitatea unei călătorii în timpul dintr-un trecut îndepărtat sa presupunem în urma cu vreo 2000 de ani eu totuși nu as încerca experiența. O oarecare idee în legătură cu trecutul oarecum o am formata. Ca istoria o fi adevărată, ca nu o fi, Dumnezeu mai știe, eu totuși nu as fi pregătită vreodată pentru asa ceva și nici nu mi-as dori. Nu cred ca s-ar mai putea schimba ceva. Sa presupunem ca as avea privilegiul sa fiu invitata de Gates într-o călătorie în viitor, sa presupunem peste vreo o mie de ani pentru vreo 96 de ore. Ca și cum as pleca într-un City break. La nivel personal oare cu ce m-as alege? Doar cu ce ma aleg din orice călătorie. Nu cred ca o astfel de experiență ma va îmbogății cu ceva mai mult decât o călătorie normala. Ar fi doar bucuria momentului, as avea amintiri cu cea am văzut care peste ani își vor pierde din farmec deci totul va fi trecut. Indiferent unde ai călătorii totuși bucuria momentului este trăită doar în prezent. Când s-a încheiat este deja trecut. Emoțiile, satisfacția le simiți și le trăiești în momentul respectiv.  Cu ce s-ar putea schimba viata mea la întoarcerea din călătoria minunata din anul 3021?  As povesti ce am văzut, cum m-am simțit acolo, deci călătoria în viitor va avea numai amintiri. Cred ca ar fi doar o descoperire a oamenilor de știință importanta bineînțeles dar care la nivel de individ ar fi idem toate celelalte descoperiri. Am călători cu mașina timpului precum călătorim astăzi cu avionul un alt lucru banal din evoluția omenirii.

    Apreciat de 1 persoană

    • Stely said

      Aila,
      Am inteles din articolul topicului prezent ca aici nu (mai ) este vorba de calatoriile in timp (trecut si viitor) a corpului fizic , ci de altfel de calatorie .

      Adica aceasta :

      „Din perspectivă simbolică, călătoria nu este altceva decât o aluzie ritualică la un parcurs viu şi autentic pe care cel intrat pe cale va trebui să şi-l asume ca experienţă personală şi ca trăire nemijlocită. Acest substitut constituie totodată, și un impuls calificat dat aspirantului pentru a înfăptui și el, la propriu, acea unică şi subtilă călătorie spre înălțimile nebănuite din Centrul Ființei.

      În legendele de acest gen, pelerinul pornește invariabil în căutarea a ceva concret, palpabil și nădăjduiește că va găsi acel ceva la capătul destinației vizate.

      Ei bine , la acest gen de calatorii ar trebui sa ne concentram atentia. Desigur , ar fi prea pretentios sa credem ca noi am strabatut pana acum acest lung drum care sa ne acorde statutul de initiat , dar daca stam sa ne gandim am putea sa speram ca macar pe sfert l-am facut, fiecare in felul lui . Bunaora eu am avut ceva momente din viata mea cand am facut genul de calatorii, pe care la momentul acela nu-l facuse nimemi dintre tinerele de atunci. Am mai povestit aici ce fel de calatorie(expeditie montana) a fost . Cert e ca atat eu cat si grupul de copii ,de diverse varste, pe care l-am condus in aceasta calatorie , am fost la prima calatorie de acest gen. Si da, pot sa spun ca perioada aceasta a vietii mele a fost un bun prilej de a-mi cunoaste sinele si totodata de a-mi aduce bucuria in suflet. Desigur, si celor pe care i-am condus in calatorie.

      Au mai fost alte calatorii , nu toate inedite , dar si-au pus si ele amprenta in devenirea mea .Insa, cea pe care am facut-o in lumea virtuala (blogosffera) a fost de departe cea mai prolifica si lunga calatorie . Ea mi -a pus la incercare toata fiinta :intelectul, psihicul si sufletul. Nu si fizicul , dar ce conteaza . 🙂 Prolific, in sensul ca am gasit deja acel” ceva concret” desi nu pot sa spun ca am ajuns inca „la captul destinatiei” 🙂

      Daca vreti sa stiti este vorba despre aceasta :

      „Oricum în drumul către scop scopurile se schimbă, după cum se va ilustra poate mai la vale, în amonte (sic), pe firul poveștilor de nimic despre potriveala dintre călător și drum. Uite până și Arca lui Goe, deși stă ancorată la dana de nisip (pe o dună) scufundându-se lent (cvasi-infinitezimal) în țărâna primordială (din care a fost făcut omul, făcător de Dumnezeu), totuși călătorește, străbătând, în mod misterios, distanțe apreciabile, uluitoare. Aproape că a făcut înconjurul lumii. Al lumii, nu al Pământului. Periplu, nu glumă. Mă rog, n-am ajuns încă la nicio destinație, ceea ce înseamnă că mai are de rătăcit, până să se întoarcă acasă. (Probabil că întoarcerea acasă se va face pe o scurtătura, căci e plin universul de găuri de vierme, mișună).”😇

      Apreciat de 2 persoane

      • Dl.Goe said

        Presupun ca fiiind vorba despre calatorii in general, asta le (poate) include si pe cele temporale. Tot calatorii sunt si cele in timp, nu? Si si acestea pot fi initiatice sau… nu (dupa cum pre-tinde Aila)…

        Apreciază

      • Aila said

        @Stely Calatoriile care m-au impresionat si despre care voi povesti poate de la anul Orasul Petra Iordania, Catelul Moussa Liban, Haifa Israel iar pentru relaxare imi place Baden de langa Viena si Balatonul de la Unguri iar in tara Delta.In pelerinaje am mers regulat in Romania inainte de pandemie pentru linistea mea sufleteasca dar si pentru a descoperii locuri, oameni, traditii. Imi place sa hoinaresc dar totusi imi organizez calatoriile din timp si nu ma rup de confort. Deci nu la cort si nu fara baie. Fiecare cu pasarica lui!

        Apreciat de 1 persoană

    • Dl.Goe said

      @Aila – Nu-mi dau seama dacă este adevărat ce spui. Nu-mi dau seama nici măcar dacă ești sinceră… Iar daca nu ești. nu știu daca ești vicleană (vulpea, strugurii…) sau doar… înțeleaptă… Dar mesajul tau îmi creează o stare de disconfort, o tristețe inefabila, ca-n fata unei statui nude, de marmură, a unei femei frumoase (cumpărată de la un sculptor valoros, bun cunoscător al anatomiei)… Aparent pledezi cu luciditate si pragmatism pentru un carpe diem, nerealizând pare-se că armonia prezentului, in interiorul clipei sale, nu este deloc incompatibilă cu trecutul si viitorul… Orice suvenir adus dintr-o călătorie făcută in trecut sau in viitor are locul sau perfect in prezent, in interiorul clipei… Dar, in fine, mă simt de parcă as încerca să-i explic unui orb ce este o lebădă…

      Apreciază

  10. Iosif said

    @Aila
    Si…totusi, a avea si a oferi lumii amintiri Adevarate despre viitor, nu cred ca-i la îndemâna oricarui…muritor, am zice (999)Noi unA.

    Apreciază

    • Aila said

      @Iosif Cui crezi ca ar folosi acum amintirile mele din viitor? Este idem cum eu ti-as povesti tie acum ca eu am vazut in 3021 cum toti oamenii levitau, se plimbau doar cu masina timpului pierdut dintr-o dimensiune in alta, apasau pe un buton si asta ar fi jobul, nu exista bani ci numa monezi virtuale, erau case de vacanta chiar si pe luna, se clona tot, hrana doar cu o pastila pe an iar informatia se transmitea prin cipuri…….Bine, bine ai spune tu Iosif dar acum in 2021 la ce imi foloseste mie practic intamplarile din 3021? Eu ti-as raspunde simplu ……la nimic. Cum de nici un folos practic mie nu imi este acum nici ce a facut Mitza Bicilista in perioada interbelica sau Madame de Pompadour in 1741, ci doar ce fac acum etc.

      Apreciat de 1 persoană

      • Iosif said

        @Aila
        Cred ca m-ai înteles eronat. Eu ma refeream la faptul de a cunoaste viitorul real, „revelat” pragmatic, fizic, obiectiv, ni imaginativ-fictiv, în ideea de a-l modifica (daca nu-ti place) azi, aici, acum, în prezentul perceptiei gândirii analiticognitive, formulându-l, proiectându-l, plasându-l si exprimându-l si conjugându-l faptic, mâine, în saptamâna, luna, anul, deceniul, secolul, mileniul si infinit(iv)ul VIITOR… 🙂

        Apreciază

        • Dl.Goe said

          @Iosif – Măi băiatule nu ti-am spus măi să-ti aranjezi refrenele in forma de strofe? Văd că rămâi refractar la sfaturile de bine. Bineee…

          @Aila – In mod categoric l-ai înțeles eronat. E invers. Partenerul tau Iosif, desi concubinează cu atemporalitatea (in haremul sau AAAE-ist), este adept extra-conjugal al călătoriilor in timp, si in trecut si si in viitor, pe care le considera firește posibile (…) si si necesare… in scopul modificării acestora pentru a s potrivi cu modelul-de-lume-din-capul-mono-neuronal al iosifului. Calea sigura spre desființarea Universului. Aila te rog străduiește-te si tu un pic sa-l înțelegi ne-eronat… ca, mai știi?, te trezești că se duce la Bau-Bau pentru a doua opinie. 🙂

          Apreciază

        • Aila said

          @Iosif, ma scuz daca nu am inteles. In general ma consider ca inteleg dar sigur sunt si exceptii. Eu traiesc doar prezentul si asta imi ocupa tot timpul. Ma hranesc cu bucuriile si fericirea de moment. Am planuri minore doar pentru viitorul apropiat. Stiu ca in orice clipa, orice plan se poate narui fiindca imprevizibilul lucreaza pe cont propriu fara a anunta in prealabil.

          Apreciat de 1 persoană

          • Stely said

            @Alila,
            Faptul ca tu insisti sa spui (cu convingere) ca iti traiesti doar prezentul ,desi ai fost atentionata (vezi mai sus) ca , „Orice suvenir adus dintr-o călătorie făcută in trecut sau in viitor are locul sau perfect in prezent, in interiorul clipei…” denota ca nu ai inteles nimic. Scuzele nu au rost in acel contest (descris de Iosif) , dar nici in acesta nu ar fi necesare . Este de ajuns doar sa stai „o clipa ” sa meditezi la evolutia ta (personala) de cand te-ai nascut si pana acum . Nu ai avut nici un moment in care ai inceput sa visezi la viitorul tau ,sa ti-l i inchipui cum ar arata el peste un an, 10 ani etc? Sa visezi ( de ex. )clipa cand vei fi mireasa; cum va arata familia ta etc ? De asemenea, la casa parinteasca, costruita de parintii sau bunicii tai care va fi ,poate, mostenita de tine in viitor ,apoi va fi a copiilor tai? Casa aceea nu este doar o casa ,ci acolo se afla copilaria ta ,de cand te-ai nascut , pana cand ti-ai luat zborul . Acolo se afla spiritul(viu) al bunicilor si patintilor tai. Sau daca (de ex ) ai calatori in trecut nu ai vrea s-o vezi pe fetita, care erai ,in prima zi de scoala , sa-i spui sa priveasca in viitor cu speranta ca acela va fi bun, sau ma rog, cum il percepi tu acum ?Sau in caz ca ar putea avea o cumpana in viata ei, sa-i spui sa nu se sperie, ca ea fi trecuta cu bine etc ?
            Faptul ca te-ai gandit la cum ar fi sa calatooresti in viitor , nu este o viziune a ta din prezent pentru viitor ? Spui ca daca te-ai duce nu ti-ar folosi la viata ta din prezent , insa numai faptul ca vei spune la intoarcere cum va arata omenirea in anul de gratie 3021( unde te-ai teleportat de buna voie )este de ajuns De ex, spui ca „nu exista bani ci numa monezi virtuale.” Pai, acum, daca ai sti asta ti-ar folosi pentru viitorul tau apropiat. Vei investi fara grija in criptomonede si vei avea viitorul tau si al copiilor asigurat. Toti cei care au cumparat un bitcoin in 2013 cu 67,81 $ sunt ,acum (dupa 8 ani )milonari in dolari, Asta, intrucat au avut viziunea viitorului banilor pe hartie si au trecut la actiune investind cu curaj si incredere. Un singur bitcoin valoreaza prezent peste 40 .000 $. Vezi aici toata istoria bitcoinului , din trecut pana in prezent.
            https://www.coingecko.com/en/coins/bitcoin?fbclid=IwAR2srZVSQ6l4zTM3VRkj-JPMnMg_3ulDJehi2DQpv3hiloBgtOqySz90Dmc

            P.S. S-a terminat de curand partida de tenis de la JO -Tokio -2020 dintre Djokovic si Nishikori . Nu am prevazut cu exactitate scorul neverosimil al meciului ( 6-2 , 6-0) pentru Djokovic , dar el ne spune mai de vreme cu cateva zile ,cam cine ar castiga peste cateva zile, Medalia de Aur .

            Plus ca prevazusem (intr-un fel ) esecul Osakai la tenisul feminin , faptul ca a fost batuta de Vondrousova aproape la acelasi scor( rusinos )ca si cel al Mihaelei („Buze”) noastre. Esec recunoscut si de ea , dar pus pe seama aceleasi presiuni, care a facut-o sa nu mai joace cateva luni in vreun turneu de tenis major. Presiune pe care ea o percepe gresit, ca ar fi cauza unui esec, cand de fapt este chiar necesara pentru un sportiv de performanta . Nu trebuie decat sa stie sa o tina sub control ,pentru reusita scopului propus.

            Apreciat de 2 persoane

          • Aila said

            Doamna Stely, pai daca ar exista masina timpului credeti ca as folosi eu masina sa calatoresc in trecutul meu? Nonsense. Eu m-as duce in urma cu 2000 de ani. Sa visezi e placut dar eu totusi nu ma visez pe mine.Nu investesc in monezi virtuale. Eram sigura ca Nole castiga.

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            Eu m-as duce în urmă cu 13,7 miliarde de ani! Așa de-un pamplezir, de-o glumă. Dar numai dacă n-ar costa prea mult biletul la mașina timpului, clasa business.

            P.S. Tulburătoare teama Ailei de a-și vizita trecutul.

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            @Aila zice „@Iosif, ma scuz daca nu am inteles. In general ma consider ca inteleg dar sigur sunt si exceptii. Eu traiesc doar prezentul si asta imi ocupa tot timpul.

            O alcătuire uluitoare în care cititorul poate savura trecerea de la agonie (…) la extaz (…) In general „mă” cred că rezist la surprize dar sigur sunt și excepții. 🙂

            Nu știu dacă parafraza Eu trăiesc doar prezentul și asta îmi ocupă tot timpul” e luată de Aila de undeva ad litteram sau este o creație „de ea” însăși, dar pot confirma că este monumentală. Aducerea ei acasă, pe Arca lui Goe, este un eveniment rar, o potriveală colosală, o coincidentă misterioasă, o enigmă, o paradigmă, un paradox. Si si o ilustrare proverbială a zicătorii „gura păcătosului, adevăr grăiește”. Felicitări Aila, merci…

            Apreciază

      • Dl.Goe said

        Aila tu trebuie sa fii bucuroasa ca Iosif te baga in seama (ca fiind de-a lui) folosindu-te ca prilej minunat de vorba, in timp ce pe d-na Bau-Bau o ignora cu desavarsire, simtindu-se timorat din cauza incompatibilitatii dintre „misticismul” lui si „misticismul” dân-sei…

        Apreciază

  11. Dl.Goe said

    Că-comentează io-sifonul si babirusa, lăbărțându-se, nu-i încă așa de grav. Se poate si mai rău. Mult mai rău. Mă întreb cam cum ar fi dacă ar începe să comenteze pe Arcă vrăbiuțele, Sprling & Muceni-cula sa? Bine, vrăbiile sunt fricoase si n-ar îndrăzni să facă așa ceva, dar dacă prin absurd s-ar ajunge la o asemenea infestare cu vrăbii, iosifonul si babirusa ar părea, așa deodată, parfum de trandafiri. In fine, copacul demn se-naltă in grădina mea… călătorind agale, unidirectional prin spațiu, atât cat ii îngăduie spațiul însuși in mișcarea lui pe verticală. Pe orizontală copacul circulă mai mult in timp, în cercuri anuale. Multe cuiburi sunt în copac, de felurite păsări. Dar nu de vrăbii. Aferim.

    Apreciază

  12. Dl.Goe said

    Mi-a luat ceva timp dar până la urmă am realizat de ce nu vine D’Artagnan pe Arca lui Goe: Pentru că n-are timp.

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      Din același motiv lipsește si Rebeliunea Minerală de pe Arca lui Goe: Pentru că n-are timp.

      Apreciază

    • Dl.Goe said

      In schimb însă masivul Polichinelle lipsește de pe Arca lui Goe din cu totul alt motiv: Pentru că nu are spațiu.

      Apreciază

    • Stely said

      …spre deosebire de altii care au berechet , asa ar spune tot el. Eu as spune ca timpul este acelasi pentru toti , dar depinde cum ti-l organizezi – ce ai de facut cu el. Bunaoara , unii fac aceleasi treburi mai incet ne mai avand timp si pentru altceva, altii mai repede, ramanandu-le „berechet” …sa vina si pe Arca lui Goe. Plus ca fac si mai multe treburi deodata. Eu (de ex),in timp ce ma uitam la partidele de tenis si baieti , scriam comentariul acela lung de mai sus. 🙂 Cum ar fi de spus ? ca la unii timpul se condeneaza, iar la altii se dilata ?

      Apreciază

      • Dl.Goe said

        Deocamdată discutăm absentele, nu prezențele, dar (după cum „bine” anti-cipați), vom discuta si motivele prezențelor. 🙂

        Apreciază

      • Dl.Goe said

        Ar fi interesant de știut cum își organizează Rebeliunea Minerală timpul (același pentru toți ?!? 🙂 ).

        Apreciază

        • Stely said

          Pai el este „dincolo de timp” -prezent aici si acum prin amintirea lui . Dumnezeu sa-l odihneasca !
          P.S. Am spus ca timpul este „acelasi pentru toti” dar depinde de „observator” , de modul cum se misca , fiind deci relativ .

          Apreciază

          • Dl.Goe said

            … si deci că relativu-i absolut…

            Apreciază

          • Stely said

            De fapt …” Timpul in sine nu exista, este doar masura relativa a schimbarilor pe care le sesizam observand universul. Iar schimbarea este efectul unei singure cauze: dilatarea spatiului. Tot ceea ce se intampla in univers este strict si nemijlocit legat de aceasta dilatare, inclusiv iluzia timpului si a sagetii acestuia in directia gradientului entropiei. Spatiul este singurul lucru care exista realmente. ” dixit Dl Goe ,in timpul calatoriei sale facuta in interiorul Sf-erei lui Goe pe post de „Pisica lui Shrodigher”. 🙂
            P.S. Prin „dincolo de timp ” inteleg vesnicie, iar acesta , da, este aboluta. Nu se mai intoarce nimeni de acolo , doar ca aducere aminte.

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            veșnicie, absolut, nimeni, acolo… toate-s relative… (chiar si aaae-urile)…

            Nu știu de ce am vaga impresie că tot încercați să-i dați în cap d-lui Goe cu dl. Goe. N-o să obțineți niciun cucui. La mine vorba-i vorba, ce-am vorbit nu mai întorc. Dar nici de vorbă nu ma țin.

            P.S. Pe topicurile acestea despre călătorii temporale este vorba despre timpul care există, nu despre timpul care nu există. Nu-i nicio contra-dicție la mijloc, ci o simplă diferență de con-text. Meta-contextul pe care-l pro-puneți, aduce cu două luntre (ambele ale lui sărmanului Caron care n-are lotca lui), in care încercați să plasați câte o bucă. Nu se îmbucă.

            Apreciază

          • Stely said

            Aha, da … 🤣

            Apreciază

    • Dl.Goe said

      Si așa in general, având diverse motive unii pasageri lipsesc nemotivat de pe Arca lui Goe. Unii au strâns atâtea absente nemotivate încât îi paște ex-matricularea. Pe alții repetenția, ca pe dl. Goe ori ca pe d-na Bau-Bau 🙂 Cică istoria e forțată să se repete… Probabil ca Dumnezeu n-a avut de la bun început destule calapoade si le tot reciclează. 😦

      Apreciază

  13. Stely said

    iata ce am primit (azi ) pe mesenger, direct de la Novak Djokovic :

    https://m.facebook.com/watch/?v=2944573539116994&_rdr

    P.S . Vedeti ce pierdeti daca nu aveti cont pe facebook ? 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Dl.Goe said

      Puțin de-i mai puțin, și câte lumi se pierd!

      Apreciază

    • Dl.Goe said

      Pe de alta parte se întâmplă si invers. Cine are Facebook n-are Arca lui Goe (de exemplu D’Artagnan)… si nici Corabie, de exemplu Toma Alimoș si Viorel Padina… Ca nu le poți avea (chiar) pe toate… De exemplu pe Gina Pistol.

      Apreciază

      • Stely said

        …,sau cerceteaza Universul cu ce au mai bun …. bunaoara cu telescopul :

        Apropos de calatoriile in timp (spatiu) .Putem spune ca acestia ” calatoresc” in trecut , nu-i asa ? Adica, ceea ce vad ei la un moment dat prin telescop , s-a intamplat cu milioane de ani in urma…

        Apreciază

        • Dl.Goe said

          Ginecologi din toate domeniile uimiți-ne !

          Că ne benoclăm cu telescopul, cu lupa ori cu ochiul liber la vreo gaura neagra, sau cu vreun alt instrument sau sculă, în căutarea punctului G (de la gravitație), până la urmă, de uitat, tot cu mintea ne uităm… si uităm. Si desigur că orice contemplare a unei găuri negre echivalează cu o „călătorie”/privire in trecut, intre meta-fizică si clitoris, milioane sau chiar miliarde de ani… Un plonjon formidabil… 🙂

          P.S. Ați reușit cumva să anticipați intenția mea pentru topicul următor referitoare la o perspectiva anume de abordare a călătoriilor temporale si/sau spațiale, întreprinse (categoric) în contra naturii prin intenția expresa a unei „ființe” dotată cu voință.

          Apreciază

          • Aila said

            Next topic
            Calatoria in nemarginire, o calatorie de la punctul material la punctul 0 spiritual

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            Bună Aila. Mă bucur enorm să constat că voiajul pe Arca lui Goe te inspiră în așa măsură încât să vrei să propui si tu pe blogul tău un topic cu o temă asemănătoare. Sunt sigur ca dl. Iosif de-abia așteaptă să comenteze o asemenea călătorie de la punctul material la punctul 0 spiritual. Mă aștept la dădăceală… Mult succes (epistemologic si si la public). Bine că nu te-ai inspirat tematic de la Arca Vrăbiilor.

            P.S Ce este acela un punct 0 spiritual? Este O origine? Si punctul material ce număr are? 1? Pi? Niciun număr ????

            P.P.S. Pentru un moment am avut impresia că ma eviți, de când cu răspunsul meu la invitația ta pentru dulceața de caise si altele. Se vede treaba că mi s-a părut.

            Apreciază

  14. Dl.Goe said

    Dupa ce am consumat timp (din rezerva mea personală) ca să realizez (instantaneu) de ce nu mai de-vine dl. D’Artagnan pe Arca lui Goe (pentru ca n-are timp, pentru ca a de-venit destul…), m-a lovit gândul de a identifica (prin exprimare verbală) motivele pentru care vin cei care vin pe Arca lui Goe. In mod paradoxal se pare că si aceștia au exact același motiv ca si dl. D’Artagnan: n-au timp. Mă rog, mă refer la majoritatea dintre ei. Pot pentru ca să spun că există si excepții. Sunt unii care vin pe Arca lui Goe, dimpotrivă, pentru că au timp. Nu-dau-nume! 🙂

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      De ex. Doamna Stely!

      Apreciază

    • Dl.Goe said

      Aveam in liceu un „profesor” (de atelier) care era celebru pentru perlele pe care le scotea. I se dusese vestea si in afara liceului. Cand afla cineva la ce liceu ești, inevitabil erai întrebat „Si Ganea ce-a mai zis?”. Păi ce să zică? Atunci cand ne-a făcut instructajul pentru protecția muncii a zis că dacă ne tăiem la deget trebuie să-l bandajăm, pentru că altfel se infectează si ni-l impută doctorii. Ha-ha-ha… De departe cea mai tare zicere a lui era considerată zicala: „N-am timp să-mi pierd timpul” pe care o livrase prompt atunci cand un coleg (alt „profesor” de atelier) l-a invitat să mai citească si el câte o carte… Ei bine zicala lui Ganea devenise sloganul (nostru) universal: N-am timp să-mi pierd timpul. Un slogan bun in orice împrejurare. Cam așa si cu cei care vin și revin pe Arca lui Goe (inclusiv dl. Goe), oameni care au timp.

      Pe urmă o să devenim cu toții scriitori, precum Marcel. Proust. (parcă așa se scrie, că e in franceza) 🙂 Si-o să scriem cu toții romane celebre, „La umbra fetelor in floare”…

      Apreciază

      • Mai puțin d-na Bau-Bau, care o să scrie „Educație sentimentală” de Madame Bovary… Dar numai după ce s-o întoarce pe Arcă, acum fiind plecată, împreună cu Nostrastella (?!) în căutarea timpului pierdut.

        Apreciază

  15. Dar destul cu vorbăria. Am, ca dedicație, o ofertă lirică acordată celor care au apreciat cu like gândul copacului (vă mulțumesc). Ne fiind in stare să ies din dilema alegerii, propun ambele variante, lăsând la latitudinea laureaților să decidă care varianta li se potrivește. Așadar, în loc de noapte bună:

    Apreciază

  16. neamtu tiganu said

    Romania profunda (V)
    Azi vom vorbi din nou despre oameni. Mie-mi plac oamenii, tare-mi plac. Si, nu numai oamenii, ci si femeile.
    In Germania e posibil sa muncesti cu cineva cot la cot, zece ani si sa nu afli daca e insurat, daca are amanta, daca are parinti. In schimb in Ro sunt suficiente citeva minute si afli absolut tot, ti se prezinta chiar si analizele medicale. De ex. mergeam cu nepoata cu bicicleta, la un mos, vorba vine, ca era mai tinar ca mine cu zece ani, cel putin, sa cumparam rosii. Avea niste rosii extraordinar de gustoase. In cel mai scurt timp am aflat ca muncea pamintul cu maica-sa de 90 de ani, nefasta era functionara la Bucuresti, avea in baiat sofer in Anglia, caruia ii facuse o casa, mai avea pamint si in alta parte. In drum, la sat, am vazut si un institut de infrumusetare, chiar am intrat si am vrut sa obtin o programare pt sora-mea si nefasta, care sunt frumoase foc, dar mi-am zis ca nu strica inca un pic. Dar ele nu au vrut.
    La Lepsa am cunoscut mai multi, printre care femeia de servicu de la cabana, extrem de vioaie si vorbareata, fosta macaragioaica la un combinat al otelului. Avea 72 de ani, fusese de 5 ori in america, unde locuia sora-sa, era maritata de 50 de ani cu domnu Radu, si el prezent. Domnu Radu se combinase, in tinerete, cu una de la carburanti. Domnu Radu, 82, fusese bolnav pe moarte, cu inima, da ea l-a salvat, desi nu era in stare nici macar o surubelnita sa insurubeze.
    La un restaurant, in sat, am intrebat unde am putea gasi produse locale, brinza si altele. Ni s-a spus ca nu prea se mai produce nimic deoarece toti si-au vindut pasunile, care urmau sa devina hoteluri de cinci stele, si au plecat in lume. Infricosator era ca nu prea vedeam nici vaci, nici turme de oi, pasunile erau lasate in paragina. I-am intrebat cum se explica faptul ca-n zona sunt inca f multe paduri, ni s-a spus ca sunt si oameni f rai. De ex. padurarul si cu fi-su, sunt f mitocani si retrasi, nici nu vin la o tuica si cum il prinde pe unu ca taie ceva, cum il arde.
    Data viitoare vom vorbi despre mincare.

    Apreciat de 2 persoane

  17. AdAmA5 said

    Apreciază

  18. Ai, ai, ai, Novak Djokovic, nema sansa, nema randamentu.

    Apreciază

  19. Cu un efort de imaginație (pe alocuri) apreciabil se poate considera că (până la urmă) majoritatea comentatorilor au reușit cumva să fie on topic fata cu „Călătoria inițiatică”… In mod (oarecum) paradoxal, d-na Bau-Bau a reușit, prin unicul său comentariu, să fie cel mai „on topic” dintre toți, foarte la subiect. Faptul că a reușit să se abțină de la excese scriboreice colaterale este un bonus nesperat. 🙂

    Apreciază

    • P.S. Desi ceața „discuțiilor” (de până acum) si ceata „interlocutorilor” (din aria de acoperire) m-ar putea contrazice brutal, îndrăznesc să cred că am reușit cumva, inefabil si infinitezimal, să ne apropiem de punctul de inflexiune omicron, din care se poate vedea limpede (chestie de perspectivă) cât de iluzorie este in sine ideea de călătorie in timp sau in spațiu… Singurele incursiuni accesibile fiindu-ne cele din imaginație, unicul „spațiu-timp” în care noțiunea de călătorie poate fi altceva decât non-sens, adică lumea mirifică a poveștilor (nota distinctă din definiția omului ca ființă). Altminteri (după cum a spus si d-na Bau-Bau, fără să-si dea seama), despre ideea călătoriilor in timp si/sau spațiu, in univers, fiind in contra naturii universului, nu se poate constata altceva decât totala sa inconsistentă semantică. Fiind pretutindeni, totdeauna, nu ne putem duce nicăieri, niciodată. Chiar si „pseudo-călătoria” pe Marte ori la stele, n-ar fi decât o schimbare de decor acasă, nu o reală călătorie. Singura șansă (imaginabilă) pentru consistența semantică a ideii de călătorie ar fi legată de o incursiune în afara Universului, de-ar exista așa ceva. Aceea da, s-ar încadra în definiție, si ar da o strălucire aparate mirobolantei zicători care zace captivă mioritic si intraductibil în interiorul limbii române: Călătorului îi șade bine cu drumul.

      Apreciat de 1 persoană

      • @Fotosinteza12 only – In fiecare iarnă, o ceata de sisifi mici, urcă pe un deal, trăgând după ei, prin zloată, câte o greutate numită sanie. Ajunși sus se așază pe ea, spre odihnă, dar gravitația sau curbura spațiului, sau vreun zeu buclucaș le strică toată munca, sania alunecând la vale, ducându-i mereu înapoi de unde au plecat. Sisifii cei mici chiuie si o iau iarăși si iarăși la deal (o golgotă?)… In fiecare iarnă o ceată de sisifi mici,…etc, … presupun că nu sunt mereu aceiași… Si nici dealul nu mai e ce-a fost.

        P.S. O alta vorbă încapsulată regional in limba română, profundă si incultă, este pe cale sa se piardă pentru totdeauna… Ultima dată când auzit-o rostită cu sens a fost în copilărie, de la bunica mea care-mi zicea cand eram „neastâmpărat” (mai tot timpul): Stai mereu!

        Apreciat de 2 persoane

        • Șezi mereu sau șezi blând. 🙂
          Povestioara dvs mi-a amintit de un vis mai vechi. La ultimul etaj al unui turn alb foarte înalt, sus-sus deasupra norilor stăteam. Apoi mi-am dat drumul în gol. La fiecare etaj era o plasă fină albă în care cădeam și mă înfășuram, apoi căderea continua. Cândva am ajuns la baza turnului pe pâmânt, înfășurată ca un cocon și am uitat profund.
          Uneori mă gândesc cu ciudă că da dacă mi-a făcut careva vânt?!🙂

          Apreciat de 1 persoană

          • De ce cu ciudă? Ați fi preferat să rămâneți omidă pentru toată viața?

            P.S. Foarte interesantă si emoționantă viziunea onirică a saltului din turnul de fildeș (alb), inclusiv (sau mai ales) partea referitoare la uitarea profundă. Probabil că nici fluturele nu-si amintește nimic din viața sa de larvă, după cum nici noi nu ne amintim nimic din viața petrecută în trupul mamei. Poate că până la urmă acesta este rolul unei crisalide (si al unui uter), să amortizeze căderea în neant, dând timp aripilor să crească.

            Visul d-voastră mi-a amintit de o șaradă auzita in tramvaiul 16, de la o doamnă cu ochelari rotunzi imenși si cu un cap enorm de mare (ceea ce o făcea să aducă foarte bine cu o bufnită), care-i spunea unui domn decrepit ca vai de el, si cam surd pe deasupra, despre o conversație purtată în burta mamei de către doi gemeni. Unul dintre ei il întreba pe celălalt (in limba gemenilor): Tu crezi că există viată după naștere?

            Apreciat de 1 persoană

          • P.S. Apropo de crisalidă (crisalida de aer !!!) cred că romanul 1Q84 al lui Haruki Murakami ar fi o reconfortanta lectura (sau re-lectura) pentru majoritatea fluturilor care se învârt (momentan) in jurul Arcei lui Goe (poate mai puțin pentru dl. Neamtu Tiganu, care fiind preponderent scriitor, nu cititor, n-ar aprecia lucrarea con-fratelui său nipon)…

            Apreciat de 1 persoană

        • Stely said

          In zona mea de bastina se spunea „stai odata” in loc de „stai mereu”. 😐

          Apreciat de 1 persoană

        • Poate sunt subiectiv (si de ce n-as fi), dar parcă vorba bunicii mele mi se pare a fi mai grea, mai plină de sensuri si de trimiteri decât celelalte variante, fie doar si pentru că e singura, „stai mereu”, care face o pereche armonică cu „stai pe loc”, un tandem de îndemnuri care invită (exclusiv in universala limbă română) spre imposibilul repaus, in timp si spațiu…. si din repaos m-am născut, mi-e sete de repaos… „șezi” înseamnă să stai jos (fiind astfel o diminuare, o de-generalizare), iar să stai blând are o altă conotație si decât cea directă si intenționată de „stai mereu (= fii cuminte) si de cea neintenționată care sugerează o încremenire în timp. „Stai odată” este cred altceva. Nu-i regionalism si echivalează cu un „stai potol” ori „stai o clipă”. Poti sta odată si pe urmă trebuie să mai stai încă odată… Dar să stai mereu este o condamnare mult mai grea. „Stai mintenaș” sună cool. O să încerc să-mi introduc expresia in vocabular să văd ce succes are la public (nu, nu pe Arca lui Goe, sau nu musai pe sau numai pe Arca lui Goe, ci si aiurea, in alta părți, inclusiv in tramvai)… Primul sens care-mi vine in minte ca intenție de folosire ar fi cel de „Stai (că te rezolv) mintenaș”. 🙂

          Tata: O să pun scara cea mare pe frasinul ăla și o să ma urc cu toporul să-i curăț lăstarii și să-i rotunjesc coroana.
          Bunica: Stai mereu, mă mumă, că-învățam lumea albă!

          Apreciază

          • Aila said

            Ati intuit bine.Expresia mea este Stai mintenaș, șezi blând! Dar nu recomand a fi folosita. Suna ca si cum urmarea ar fi doar biciuirea si agatarea intr-un cui. Nu e frumos. Eu promo limbajul civilizat.

            Apreciază

      • P.P.S. Desigur însă că succesul major de consemnat pe acest topic este un altul, mult mai practic si mai prozaic, decât apropierea de punctul omicron… Găsitorului recompense. 🙂

        Apreciază

    • Stely said

      Eu cred ca si neamtu tiganu („fiul ratacitor”)a fost „on topic ” cu proza lui , care ar descrie o „calatorie initiatica” in tara lui de origine adica „acasa”. Poate nu a avut de gand sa se incadreze in tema , dar a facut-o fara sa vrea , doar cu inima .
      P.S. Se pare ca Nole se cam chinuie. Oboseala si clima (temp.si umiditate ridicate) isi spun cuvantul. Sper sa ia setul acesta , sa-si revina psihic in setul decisiv , apoi mai revigorat sa castige meciul. Hai Nole !

      Apreciat de 1 persoană

      • Da, într-adevăr si Neamțu Ţiganu a reușit o prestație bună la „on topic involuntar”, picând însă pe locul doi (medalie de argint), la o oarecare distantă de câștigătoarea locului întâi cu medalie de aur, coroniță de flori și prima strigare (d-na Bau-Bau). D-voastră d-nă Stely vă situați (abia) pe locul 3, medalie de bronz. Sper să nu fiți dezamăgită. Ați prins podiumul și oricum v-ați clasat mai bine decât Nole & Aila. Acum trebuie să ascultăm resemnați imnul olimoxilor. 🙂

        Apreciază

        • Stely said

          Eiii, pai atunci invitati-o sa vina pe podium, sa-i puneti medalia la gat si coronita pe cap, dar tot dvs va revine sarcina sa-i prezentati imnul, ca sa-l ascultam …incantati , de ce nu ? Eu imi respect competitorul , desi ma simt total nedreptatita … Eu ca eu dar pe Fotosinteza 12 cum de ati uitat-o ? Trebuie sa facem contestatie , ce mai … 🙂

          Apreciat de 2 persoane

        • Aila said

          Nu e corect. De ce nu am si eu o coronita? Asta-i culmea! Am scris frumos si la obiect……Sunt suparata foc……

          Apreciat de 1 persoană

        • Mi se pare că e încurcătură la mijloc. Nu se poate ca două doamne atât de voluntare precum domniile voastre să nu fi remarcat că premierea propusă era la proba „on topic involuntar„. Aspirați d-voastră la așa ceva?

          Apreciază

          • Stely said

            Pai ar fi cazul sa reveniti cu premierea si la probele „on topic clar , dorit si voit. ” Banuiesc ca si la aceasta tot cu medala de bronz ma voi alege . 😦 Asta , intrucat desi am avut dorinta si vointa, comentariile mele n-au fost clare si la obiect (subiect).
            P.S . Am tot asteptat-o pe Nostrastella cu discutia „on topic” , dupa cum a spus , despre ” banda Möbius .” As fi fost curioasa sa vad cum ar fi adecvat-o la topic , desi nu cred ca i-ar fi fost greu. Insa , daca ati schimbat topicul , ma indoiesc ca va mai reveni .

            Apreciat de 1 persoană

  20. neamtu tiganu said

    Olanda vintoasa
    Deoarece s-a produs o indiscretie legata de mica mea excursie la Marea Nordului, sunt nevoit sa amin postarea despre mincare, lucru care de altfel face bine la dieta.
    Da, mi-era dor de mare, tare dor, asa ca am hotarit sa trag o fuga la Marea Nordului, nici nu e prea departe. Am mai fost prin zona si cam stiam la ce sa ma astept, dar daca marea ma chema, ce puteam sa fac?
    Pt cine nu stie, acolo marea e altfel. In primul rind exista flux si reflux f puternic si malul e putin inclinat, astfel ca atunci cind marea e retrasa trebuie sa mergi chiar si un km ca sa ajungi la apa. Si mergi printr-un fel de namol, iti intra piciorul pin la genunchi. Trebuie sa porti si ceva in picioare deoarece in namol sunt ascunse niste scoici f ascutite.
    In al doilea rind acolo bate vintul, de regula te ia pe sus, de aici vine Olandezul Zburator. Se poate studia procedeul de sablare. Nisipul e f fin si antrenat de vint iti subtieaza pielea, ca d-aia sunt aia asa de fini.
    Dar, cum spuneam, marea ma chema, asa ca m-am incumetat, sa le arat olandezilor ce poate un dac. E adevarat ca eram singurul care s-a incumetat, asa ca am observat cum postul de salvamar a intrat in alerta rosie. Mai ales o olandeza cu tite mari se pregatea de respiratie gura la gura.
    Dar nimic nu ma mai putea opri. Am mers, am mers, am mers si cindva am ajuns la apa. Erau valuri puternice. Am asteptat valul numarul 7, care e cel mai tare, si l-am despicat cu pieptu-mi vinjos. Nu am intrat bine si am simtit cum o mina uriasa ma lua si ma impingea in larg. Am inceput sa lupt, ma gindeam deja la olandeza cu tite mari, mi s-a parut ca a durat o vesnicie, dar am reusit sa inving cei 5 metri care ma desparteau de zona cu apa mica.
    A fost frumos, ceea ce va doresc si voua.
    Acum aici ploua, sunt 17 grade.
    PS Persoana imbracata bine, din poza, nu e nevasta mea, e o prietena. Sotia e in spatele aparatului de fotografiat.
    http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2021/07/olanda-vintoasa.html

    Apreciat de 4 persoane

  21. Stely said

    “O corabie olandeză a fost prinsă de o furtună când încerca să treacă de Capul Bunei Speranţe, situat în sudul Africii, pe coasta Atlanticului, un reper geografic important pe drumul spre Orientul Îndepărtat. În zadar l-au rugat marinarii pe căpitan să caute un loc mai adăpostit până trece furtuna, acesta s-ar fi închis în cabină, pentru a bea şi a fuma. Furtuna s-a înteţit între timp, iar căpitanul, înjurând şi blestemând, a sfidat cerurile, cerând să-i scufunde nava, dacă pot aşa ceva. În momentul acela, la bordul corăbiei s-a arătat o entitate luminoasă, spre care căpitanul şi-a îndreptat pistolul, dar arma i-a explodat în palmă, iar o voce s-a auzit spunându-i căpitanului olandez: ”Din moment ce îţi place să îţi chinui marinarii, îi vei chinui, pentru că vei deveni spiritul rău al mării, iar corabia ta va aduce nenorocire tuturor celor care o vor vedea”.

    Legenda i-a inspirat pe scriitorul german Heinrich Heine (în 1834) şi compozitorul Richard Wagner (în 1843), care au popularizat-o prin lucrările lor. Acesta din urmă a compus opera “Olandezul zburător” (Der Fliegende Holländer), care a fost prezentată şi în România, în 1926, la Opera Română din Cluj-Napoca, cu titlul “Vasul fantomă”. Libretul operei, scris chiar de Wagner, constă într-o poveste în care un căpitan olandez este condamnat de diavol să călătorească la nesfârşit, având voie să se oprească, pentru scurt timp, doar la şapte ani, până va găsi femeia a cărei dragoste să-l izbăvească de blestem. “În timpul unei astfel de călătorii blestemate, nava fantomă a Olandezului zburător s-a arătat căpitanului norvegian Daland. Acesta a fost de acord să i-o prezinte olandezului pe fiica sa, Senta, care se îndrăgosteşte de căpitanul olandez (şi înţelege că este iubirea vieţii ei. La plecarea, de fapt dispariţia fantomei Olandezului zburător, Senta îşi părăseşte familia şi se aruncă în mare. Sacrificiul ei îl dezleagă de blestem pe olandez, sufletele lor rămânând pentru totdeauna alături, dincolo de viaţă, în eternitate”.(adevarul.ro)

    Apreciat de 4 persoane

  22. Stely said

    O calatorie din trecut … inceputa ” la vârsta de 4 ani, când părinții săi l-au dus la înot, la recomandarea unui medic, pentru corectarea unor mici probleme ale spatelui. Așa avea să își descopere pasiunea pentru înot…. spre viitor :

    La vârsta de 10 ani, David a avut primul record național. „De atunci, am devenit dependent de senzația pe care ți-o dă cel mai înalt loc de pe podium”, a mărturisit David Popovici. Până acum, tânărul a urcat de 62 de ori pe podium, la toate categoriile de vârstă, și a doborât 36 de recorduri naționale în șapte probe diferite.”

    …a plecat apoi apoi spre Roma unde …„”Imperial! David Popovici, al treilea aur la Roma! Roma, Cetatea Eternă, are un nou împărat! Are doar 16 ani, a cucerit aurul la 50 m, 100 m și 200 m liber la Campionatele Europene de înot pentru juniori, a stabilit trei recorduri mondiale de juniori (de două ori la 100 m și o dată la 200 m), are cel mai bun timp la 100 m în 2021 și este gata să impresioneze și la Jocurile Olimpice. ”

    …la nici o saptamana si-a continuat calatoria spre alte viitoare succese, la JO Tokio 2021 . N-a fost sa fie vreo medalie , dar s-a clasat pe locul 4 la 200m liber , cu 2 sutimi diferenta fata de locul 3 (medalie de bronz). La 100 m liber s-a clasat pe locul 7, printre marii „rechini ” modiali, iar la 50m liber, proba unde cu putin timp in urma castigase aurul , cu un timp mult mai bun decat cel de acum ( 22” 03 fata de 22” 78) nu s-a calificat in semifinale .

    Insa adolescentul de 16 ani nu s-a descurajat . Iata ce spune :

    „E puțin diferit, e un alt stil de înot. Trebuie să antrenezi alte chestii, să fii mai bun la ele . Momentan, sunt mai bun la înotul puțin mai lung și mai de anduranță. Dar o să fiu mai bun și la 50m.
    Explozia e una dintre calitățile principale pe care trebuie să le ai în proba de 50m, dar cred că cel mai important e să menții viteză și să ai control asupra ei. Degeaba dai din mâini tare, ca un câine turbat, dacă nu scoți ceva din asta.
    Cred că eram obosit, dar nu mi-am dat seama. Nu am simțit, creierul meu nu a înregistrat asta. Poate s-au simțit oboseala și presiunea. Eu m-am simțit bine, dar își spun și ele cuvântul.
    Rămân cu extrem de multă experiență și cu, probabil, cel mai frumos concurs la care am fost. Aștept cu nerăbdare următoarele Jocuri și nu numai.
    Dar eu și antrenorii avem planuri mărețe…vrem să revoluționăm înotul. Avem timp, răbdare și pasiune. Dar mă opresc aici. După vorbe trebuie să demonstrezi treaba asta” – David Popovici, la finalul concursului de la 50 metri liber, citat de gsp.ro.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: