(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Închis

Posted by Arca lui Goe pe august 12, 2021

iResponsabilul plecat după marfă.

(vin imediat)

update: Faptul că momental avem „închis”, la magazinul nostru universal non-stop, n-a trecut neobservat, stârnind satisfacții în rândul altor apropritari de magazine virtuale (si nu numai) care s-au grăbit să-si manifeste bucuria acordând like-uri întâmplării, semnalând totodată mușteriilor că la dumnealor este (încă) „deschis”. Profit de bunăvoința acestora pentru a menționa că pe durata infinitezimal mică în care iResponsabilul este plecat după marfă (prin teleportare în viitor), eventualii vizitatori întâmplători ai Arcei lui Goe nu trebuie să stea cu ochii în soare până după miezul nopții, ci mai bine să-i viziteze pe oricare dintre cei care au acordat like pe acest topic de inventar. Serios. Au bloguri foarte bune, plăcute, captivante, pe care se poate petrece timp de calitate. Recomand în special bârlogul d-lui Florin, fiind acesta un blog cu savoare aparte, ce poate fi citit pe nerăsuflate, inclusiv secțiunea de comentarii. Are si d-lui o babirusă monumentală (mai dihai decât a noastră, pesedistă si antenistă), cu care dl. Florin întreține o șuetă foarte drăguță (de exemplu aici: Re-fe-ren-dum).

51 răspunsuri sa “Închis”

  1. Închis pentru inventar imaginal (inventat)… lipsă în gestiune, de la lapidare, contrabandă la negru cu neant (nimic de lux din import, universuri paralele-lele), contabilitate dublă și favoritism clientelar (favorizarea infractoarei mov)… atitudini ireverențioase, pumni, palme, picioare, Dumnezeii mamii, cafine… În fine, caz de pușcărie… important este să se pre-scrie și post-scrie (în jurnalul de babord, mă ocup personal…). Tremur, viața me. 🙂

    Apreciat de 4 persoane

  2. Dl.Goe said

    update: Faptul că momental avem „închis”, la magazinul nostru universal non-stop, n-a trecut neobservat, stârnind satisfacții în rândul altor apropritari de magazine virtuale (si nu numai) care s-au grăbit să-si manifeste bucuria acordând like-uri întâmplării, semnalând totodată mușteriilor că la dumnealor este (încă) „deschis”. Profit de bunăvoința acestora pentru a menționa că pe durata infinitezimal mică în care iResponsabilul este plecat după marfă (prin teleportare în viitor), eventualii vizitatori întâmplători ai Arcei lui Goe nu trebuie să stea cu ochii în soare până după miezul nopții, ci mai bine să-i viziteze pe oricare dintre cei care au acordat like pe acest topic de inventar. Serios. Au bloguri foarte bune, plăcute, captivante, pe care se poate petrece timp de calitate. Recomand în special bârlogul d-lui Florin, fiind acesta un blog cu savoare aparte, ce poate fi citit pe nerăsuflate, inclusiv secțiunea de comentarii. Are si d-lui o babirusă monumentală (mai dihai decât a noastră, pesedistă si antenistă), cu care dl. Florin întreține o șuetă foarte drăguță (de exemplu aici: Re-fe-ren-dum).

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      Ma rog, cu o excepție si aceea notabilă si A-nume cea a d-nei Adolescent Rebel care si d-ei are magazinul închis de-o lună… (ăsta da inventar)… si care nici n-a mai anunțat „la public” ceva. Dacă nu dădea like-ul de aici as fi crezut că e arestată, săltată de mascați, direct de la blogul sau universal, momentan eminamente in paragină, pentru vreo delapidare… din culpă… si cand colo d-ei in concediu de blazare, blazare…

      Apreciază

  3. Florin said

    Mulțumesc Goe. Apreciez.😀

    Apreciază

  4. CONTEMPLU said

    https://www.bing.com/videos/search?q=jack+kerouac+poetry+and+jazz&&view=detail&mid=AC3CBF99CF67DFE294BBAC3CBF99CF67DFE294BB&&FORM=VDRVRV

    Apreciat de 1 persoană

  5. Stely said

    Literadura
    6 martie 2020
    Poemele Tristeții
    *
    o să mă dau de trei ori peste cap
    și voi deveni calul tău alb
    imaginal
    va trece viața
    tu vei uita că eu
    m-am dat de trei ori peste cap
    acum
    savanții descoperă
    că unicornii chiar au existat
    dar
    nu erau cai albi
    nici nu aveau corn spiralat
    magia
    câtă a fost s-a întâmplat
    doar când cineva a crezut că merităm
    să se dea de trei ori peste cap
    *
    cad picături anemice
    din cerul amenințător iar tu
    rememorezi furtunile adolescenței
    alergatul dezlănțuit prin ploaie
    viscolul
    gerul care îți lipește mâinile de clanță
    gustul feliei de pâine pitite într-un buzunar
    jocul însingurat de-a exploratorul oceanului
    într-un pahar cu apă
    apoi liniștea încăpătoare întâlnirile
    distilează
    pregătește-ți licoarea pentru vămile
    dintre moarte și viață
    spune ino
    poate că nu va fi nimeni acolo
    să te țină de mână
    decât
    această liniște încăpătoare
    pe care o umpli acum
    cu amintirea lor
    *
    eșecul meu și cu mine
    ne privim ochi în ochi îndelung
    câtă iubire
    da
    prietene ino
    în orice ego râde copilărește un alter
    da
    prietene ino
    în bezna caldă a eșecului se alintă succesul
    eșecul meu și cu mine ne îmbrățișăm
    îndelung
    și nu mai știm cine naște pe cine
    *
    tremură
    frunzele rămase în cireș
    cerul se îngălbenește rotund
    îmi amintesc că m-am trezit cu
    o mare frică
    cred că m-a bântuit toată noaptea
    un vis tulbure menit
    altcuiva
    oamenii speră să-i vindece pelerinajele
    moaștele
    da
    eram într-o biserică
    am simțit o căldură stranie venind din dreapta
    m-am apropiat mi-au luat foc tălpile
    se pare că am o sensibilitate specială
    pentru fragmente de corpuri
    sfinte
    dumnezeu poate coborî oriunde
    chiar într-o așchie de
    unghie
    iar eu
    mă simt adeseori „o idolatră”
    din familia lui eliade
    și blaga .

    Apreciat de 2 persoane

    • Dl.Goe said

      Foarte frumoasă poezie ați compus d-nă Stely. La mulți ani de Stă Mărie…

      Apreciază

    • Stely said

      Eee, parca n-ati sti ca nu sunt scrise de mine….
      Urarea de „Stă Maria” este binevenita . Multumesc.😇
      P.S. Am uitat sa spun ca „poemele”(vedeti mai sus) sunt cu dedicate pentru Aila&Fotosinteza .

      Apreciat de 2 persoane

      • Dl.Goe said

        Nu sunt scrise de d-voastră ???!? Dar de cine? La stil aduc un pic cu stilul d-voastra inefabil… Sper ca destinatarele să aprecize gestul d-voastra de a le oferi o dedicație anonimă… ca o romanță spaniolă, o baladă anda-luză…

        P.S. Ați si revenit din vacantă? Cum fuse?

        Apreciază

        • Stely said

          Daca doriti sa cunoasteti autoarea Poemelor Tristetii , se poate cauta si gasi usor .
          Dar, pentru ca au primit un like de la Fotosinteza , banuiesc ca dnei stie deja cine este autoarea. Ma bucur ca v-au placut si dvs. 😉
          P.S. He, vacanta n-a fost ce am vrut sa fie , deci nu fuse …

          Apreciază

          • Dl.Goe said

            a) Doamne ferește. Nu doresc așa ceva. Asta ar mai lipsi. 🙂

            b) Cu plăcutul de, ce să zic?, nu puteam să nu laud o poetă la debutul literal… in plus, fiind vorba de d-voastră (este?), ce alta puteam să fac?

            c) Dacă vacanță nu fuse, nimic nu este. 🙂

            P.S. Drăguță jena d-voastră de a (nu) pronunța cu voce tare numele lui Ucigă-l toaca, încercând să pasați responsabilitatea pe spatele Fotosintezei.

            Apreciază

          • Dl.Goe said

            Apropo de titlu: „Poemele Tristeții” este un mic plagiat, o ciupitură… Mă rog fără „înadins”, ci inevitabil, din fluvial-itate… că de… cineva care dă de-a valma cu psedo-metafore-n populație, nu se poate să nu dea accidental peste prozaism-ele din panseurile de inimă albastră a ale altor „poeți”, prolifici, sentimentali, obositori… sub-mediocritatea si prost-gustul sunt fiind („valori”) universale. Multi prozaici (consumatori de Prozac) au ambiția de se crede poeți, declarându-si panseurile auto-terapeutice, din prozele lor foarte scurte, poeme frate, poeme (re-citabile)… Mă rog, dreptul fiecăruia la deplina libertate de impresie si expresie, si de a-si construi realități declarative, conduse prin decret. Puțină dis-cernere n-ar strica însă față cu universul infinit al decretelor… de fațadă.

            Apreciază

      • Dl.Goe said

        P.S. Cine este Aila?

        Apreciază

        • Stely said

          Ei , cine , parca n-ati sti !!? Las’ ca vine ea si se va prezenta singurica. Dar chiar asa, pe unde o fi umbland de vreo cateva zile ?

          Apreciază

          • Dl.Goe said

            @Stely – D-năăăă d-voastră sunteți? In Persoană? Vă comportați bi-zar. V-ați apucat de scris poeme literale, răspundeți sibilinic si pe ales întrebărilor… eludându-le ne-antic pe celelalte, inventați personaje (Aila? Serios acuma? Telenovea? ). Nu vă recunosc. Ați fost clonată? Clotildă? Va „impersonează” cineva? V-a fost furat nick-ul? Ionul? Veniți de-acasă, sper, fără niciun ocol prin spațiu ori (Doamne ferește), prin timp. Ați stat cumva prea aproape de mașina timpului cand cu dislocarea temporală a Iosifonului si Babirusei? Vă rog din suflet să spuneți ceva (anume) ca să știu ca sunteți d-voastră si nu vreo nălucire, vreun plocon… pardon, cocon. Sau crisalidă. Să nu mă trezesc, mâine, poimâine, sau ieri, peste vreo o mie de ani, că iese din d-voastră altceva, da, cum ar fi, aaa, d-na aaaa, ah, Mecu. Nemecu, Nemesis/ul… oribila tragedie. Să ne revenim așadar din reverie si să nu intram in vrie. Ați încheiat comp(l)otul de prune anul acesta? Sau ați făcut doar magiun?

            Apreciază

          • Stely said

            Dl Goe ,
            „Nu vă recunosc. Ați fost clonată?”
            Nu, n-am fost clonata, dar marturisesc ca nici eu nu ma recunosc de la o vreme. Imi pare rau ca am stricat linistea si armonia ce abia se instalase pe Arca lui Goe . Acuma , ce sa mai zic ? Nu am decat sa -mi fac mea culpa si sa revin cand voi putea sa-mi revin din letargie. 😦

            Apreciat de 1 persoană

          • Habar nu am care ar fi fiind armonia (dintre multele armonii) pe care ziceți c-ați fi stricat-o din culpă, dar nu pot fi decât de acord cu d-voastră, respectându-vă cu sfințenie deciziile pe care le luați, urându-vă revenire grabnică din letargie. Slavă D-lui că n-ați fost si clonată si cu letargia instalată… 🙂

            P.S. Să știți că sunteți oricând binevenită si așteptată cu plăcere pe Arca si in zona comentariilor. Nu-i nicio grabă, întrucât după evacuare, n-ați prea mai avea multe variante pentru conversații virtuale, decât cel mult cu Fotosinteza din pen-umbra, prin intermediul like-urilor si/sau ne-like-urilor. Prin urmare take your time. 🙂

            Apreciază

          • Dna Stely, numa nu vă necăjiți. Pare că pe mai mulți îi acoperă de o vreme letargia. O fi un eveniment energetic. Trece. 🙂

            Apreciază

          • … că toate trec ca frunza spulberată… ghici cine a zis si de ce… 🙂

            Apreciază

          • Nu știu. 🤔 Aflu de la dnia voastră?

            Apreciază

          • … că ce mi-e goe, ce mi-e google… tot un drac…

            …credeam că frunza e specialitatea d-voastră, dar deh, ce-i drept e drept, asta spulberată nu prea mai face fotosinteza, ci melancolia. Că n-are clorofilă… cred că Ducu, sau Serghei… să fi zis pe vremea în care parcă pe un cal trandafiriu, vesel nu mai galopau de dimineață… Vine vremea când fiecare pune calul in cui. 🙂

            Apreciază

          • No, așa ceva…

            Apreciază

          • Stely said

            Fotosinteza 12 ,
            Multumesc pentru sfaturi si incurajari. Sper sa-mi treaca , dar mai sper ca si dvs o sa va treaca (in caz ca…) si in curand veti fi gata sa aduceti aici, pe Arca lui Goe ,un „val ” de energie revigoranta incat sa ma ajute si pe mine sa ies din letargie. Eu cunosc deja cauzele „letargiei” mele si voi incerca sa gasesc ceva adecvat contra ei. Altfel daca va dura mai mult , mi-e teama ca, asta e o…

            P.S. Aici un eventual raspuns la intrebarea de mai sus: „ghici cine a zis si de ce…

            Nu regret
            de Serghei Esenin
            Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
            Toate trec ca floarea spulberată.
            Veştejit de-al toamnei mele frig,
            Nu voi mai fi tânăr niciodată.

            N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
            Inimă răcită prea devreme
            S-o pornesc din nou desculţ la drum,
            Stamba luncii n-o să mă mai cheme.

            Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
            Pui pe buze flacăra pornirii
            O, pierdutul prospeţimei har
            Cu vioiul clocot al simţirii!

            În dorinţi încep zgârcit să fiu,
            Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?
            Parcă pe un cal trandafiriu
            Vesel galopai de dimineaţă.

            Toţi suntem vremelnici pentru veci,
            Rar ning fagii frunzele deşarte…
            Binecuvântat să fie deci
            Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.

            P.S. Daca nu am nimerit raspunsul corect , nu-mi pare rau … 🙂

            Apreciat de 2 persoane

          • Oh, ce frumoasă poezie!

            Apreciază

          • Și ” Corabia” asta a dlui Vișniec este superb de faină. 🙂

            Apreciază

          • Matei Vișniec este un poet genial, dar ca recitator nu-i nici măcar la nivelul lui Adrian Paunescu… Pentru asta este nevoie (si) de actori, domnule… Că deh, nu le poți avea pe toate… Uite, o altă interpretarea muzicală a Corabiei lui Matei Vișniec, oferită de Stefan Iorache. E altceva:

            Apreciază

          • Da,da , mult mai faină. 🙂

            Apreciază

          • @Stely – Cine?? Da, poate. Dar „de ce?”? Când? Exhaustivitate vă rog… 🙂

            Apreciază

          • Stely said

            Pai daca este vorba de poetul rus Serghei Esenin corelat cu citatul precum „că toate trec ca frunza / floarea spulberată” inseamna ca viata (cu bune si rele ) este trecatoare, precum „floarea sulberata” de vant , urmandu-si nestingherita cursul catre imbatranire, stiind ca nu va mai fi tanar niciodata si ca nu se va mai intalni cu bucuriile ce decurg din aceasta .N-o regreta , avand poate chiar o premonitie ca va muri destul de tanar , intrucat se simte „binecuvantat” ca inca traieste , asteptandu-si cu demnitate si sentimentul implinirii moartea , care va fi de fapt o alta viata chiar vesnica prin poeziile lui nemuritoare .

            Apreciat de 1 persoană

          • Murirea de tânăr se poate întâmpla oricui (gen Jim Morrison & co si, vai, nu numai), dar ceea ce mi se pare răscolitor este ca Esenin a scris poezia aceea pe la 28 de ani… ca si cum ar fi fost, deja, foarte bătrân… ca si cum ar fi făcut un salt in timp îmbătrânind brusc, numai așa, de-al dracului, ca sa scrie o poezie. Geniala, dar n-are a face, plătind cat nu face pentru un moft. Sau nu? Scump, frate scump, foarte scump. Enorm, noi nu putem plăti atâta. Călătoriile astea in timp sunt exorbitant de costisitoare… Cred ca de aceea noi ceilalți, pământenii ne si mulțumim sa le facem doar așa, cu vorba… iar cand întâmplător (sau nu) murim de tineri, murim degeaba, murim pe gratis. Chiar am in plan un topic despre rușinea si păcatul muririi la ne-timp. Ceva, gen „Să nu mori Darie. Să nu mori”. Dar la Esenin nu faptul c-a murit de tânăr mă impresionează, ci faptul că a îmbătrânit brusc, fără vreme (alcoolicul naibii). Si ce zic eu că mă impresionează, mă cam înspăimântă de-a dreptul, ca să zic așa. Mă rog, in măsura in care mă pot înspăimânta. 🙂

            P.S. D-na Stely, mai sunteți prin zonă? Că zicea Aila că vine cu nu știu ce compunere dar numai cand oti fi d-voastră prin zonă ca să fie sigură de pluralitatea like-urilor. Daca n-o fi mințit, că am cam băgat noi de seama că Aila e cam mincinoasă. Nu poți niciodată să pui bază pe ce zice ea. Doar turnesol.

            Apreciază

          • Stely said

            Da, acum sunt . M-am teleportat ,pentru cateva minute, de la Cicinnati dar ma voi teleporta din nou , imediat ce voi termina comentariul sa vad ,ca de auzit aud, meciul de tenis al Soranei Cristea . Prevad insa un set pierdut ( 6-2 , 5-0) pentru adversara ei, Gil Teichmann.
            😦 Poate isi va reveni in setul doi si in prelungiri, dar nu prea vad , tipa joaca f.bine.

            Apreciază

          • Stely said

            Aoleu, m-am intors mofluza. Sorana a mancat bataie . Nu fuse decat doua seturi , deci nu avea cum sa -si revina. 🙃

            Apreciază

        • Aila said

          Sunt pe aici si pe dincolo, va citesc comentariile doar ca eu nu mai vreau sa scriu. O perioada voi fi focusata doar pe vanzari.

          Apreciază

          • Imi pare rău că ați fost silită să scrieți acest comentariu împotriva voințelor noastre. Sper să nu ni se mai întâmple.

            O perioadă veți fi ofuscată pe vânzări. Alte dame se focalizează pe cumpărături. Asta pentru că în genere bărbații e proști și nu stie ce trebuie sa aprecieze. Si pe cine.

            Mă mai saluți cu cate-o frunză,
            Te mai salut cu niște spini,
            Dar viața noastră e ascunsă
            In disperate rădăcini.

            Vor trece ere curioase
            Si ne-or găsi cum am fost: buni,
            Cu nervi, si rădăcini si oase,
            In niște mine de cărbuni.

            Apreciază

  6. Dl.Goe said

    Pro-gresăm… Ieri obscurantism, azi lumină, ieri întristare, azi veselie. După lupte milenare, care au durat, hăt, aproape 200 de ani, dl. Ludwig van Beethoven reușește performanța să finalizeze Simfonia no. 10, după ce spiritul său a fost teleportat în timp de către Inteligenta artificială. In octombrie va fi gata. Sunt convins că va ieși impecabil, ca toate celelalte capodopere al inegalabilului Ludwig van Beethoven.

    Să sperăm ca Inteligenta Artificiala va face rapid progrese așa încât să-l teleporteze în timp, la timp, si pe Celibidache, altminteri tot Andre Rieu va fi dirijorul minune care va reda publicului larg Simfonia a-X-a de Ludwig van Beethoven

    Apreciază

  7. Dl.Goe said

    Dar si noi am făcut pro-grese notabile, aici pe Arcă. Am reușit nu numai să amorsăm mașina timpului virtual, ci si să-i reglam acordul fin si selectivitatea așa încât am putut teleportăm în timp, fără daune colaterale majore, toate creaturile off topic (paraziții virtuali), care încercau să se aciueze pe unda purtătoare a ne-timpului de pe Arca lui Goe, cu zgomote si clișee. Au fost trimise acolo unde le este locul, într-un alt timp (care în viitor, care în trecut), in universuri para-lele-lele rău de tot. As face pariu că în universurile în care au ajuns respectivele cre-aturi, nu 17 este numărul cu ghinion, ci 13.

    Pe cei ramași pe arcă (in timp si spațiu), ii invit la o excursie temporală, prin împrejurimi, pe aici pe aproape, să ascultam împreună, cu lacrimi in ochi, într-o cazarmă, stingerea la trompetă, într-o toamnă la sfârșitul mileniului trecut.

    In sfârșit Silence:

    P.S. Proba completă a mașinii timpului va fi considerată încheiată după testarea re-aducerii creaturilor teleportate, înapoi pe punte. Sau înainte, de la caz la caz. 🙂

    Apreciază

    • Se pare ca ne-am grăbit un pic cu raportarea succeselor… si ca de fapt exista unele (d)efecte colaterale ale proceselor de teleportare ne-antică (ci medievală), vizibile la unii… vii-zi-tatori cât si prin năluciri trans-lucide ale unor „fete morgane” din Aila-i-laltă lu-me. In compensarea acestora, propun un salt scurt cu Zagar & Evans in anul 2525… Țineți-vă (de) bine…

      Apreciază

  8. Dl.Goe said

    Mamare bagă, te rog, un Ave Maria pentru toate Mariile si Marinii întâmplați vreodată pe Arcă (se cam știu ei, și-i cam știm și noi):

    La mulți ani cu sănătate, Maria dragă, Marine dragă:

    Apreciat de 1 persoană

  9. Dl.Goe said

    Si acuma… destul (de-i mai destul) cu muzica, și câte alte lumi răsar, s-ascundă liniștea, să tulbure tăcerea, învolburând nimicul… preț de-o ne-clipă, așadar… In paradisul singurătății este vremea să probam puterea. Puterea infinită a tăcerii. Si liniștea senină a puterii… E un cerc. Mda, cred că am adus-o bine… mă rog, s-a înțeles din țesere ideea.

    Să dăm speranțelor speranță. Se cuvine. 🙂 (asta e din Hamlet, sonetul 17, tabloul 13, deci să sporim cu dramă comedia). Începem. „Atenție, ne scufundăm„.

    Apreciază

    • Cred că la dvs pe blog am citit o poezie frumoasă cu o barcă care se tot scufundă de mult timp și tot plutește.

      Apreciază

      • Este aproape așa cum spuneți, doar ca nu era pe blog, ci pe b-arcă, si nu era o barcă, ci o corabie. In rest, da, fix la fel, nicio deosebire.

        Apreciat de 1 persoană

      • Si încă un mic si nesemnificativ amănunt… un pic esențial… „Începem. „Atenție, ne scufundăm„.„… nu se ridica cu pretențiile până la drama Corabiei care se scufundă… prea lent… Mai ales ca era doar o glumă nevinovată (nu, nu se scufundă deloc, ne având unde, unde in sensul de valuri) … referindu-se prin trimitere la ceva mult mai adecvat nivelului Arcei lui Goe… si anume la „Cipi, acest pitic uriaș”…”Cipi, piticul cel fioros”… si mai ales la bunul alter ego al d-lui Goe, Chiorâș Chiondorâș, fiind noi pe aici prin poieniță, pe rând sau con-comitent, când Cipi, cand jupanul Cârtiță, cand pasarea, cand iepurele, Ariceștii, albinele, si chiar broasca (arătarea pistruiată si cheală…nu dăm nume, sau nick-uri)… Mă rog nu tot timpul, dând in intertime răgazul potrivit fiecăruia dintre cei teleportați in mod miraculos, sau măcar surprinzător (in tot cazul nejustificat științific) pe Arca, de a fi si ei, personajul potrivit (care cum poate, care cum stie, care cum vrea, inclusiv aiurea, inclusiv bau-bau, iclusifiosif) din lista animăluțelor care dau viață pădurii in care Cipi pune lumea la cale de la înălțimea scorburii sale. Replica „Atenție ne scufundam”, ii aparține lui Chiorâș Chiondorâș zis Surzilă, zis Jupan Cârtită, si se refera la scufundarea in somn. Că na acuma, de… mai trebuie să si visam. Mă rog, să dormim. Tot aia.

        Fotosinteza12 – Daca n-ații citit povestea lui Cipi (cand a trebuit, la vremea ei), vă invit urgent să călătoriți in acea vreme si să citiți povestea, musai, ca să înțelegeți mai bine Arca lui Goe, chit ca n-aveți nevoie… (în sensul că, n-a acuma, o să vă descurcați oricum, ca si până acum…)… 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  10. Bau Bau said

    Muscoiul nostru, plictisit de incurile moșulețului roz, părăsi puntea murdară și făcu o călătorie în jurul universului, preț de o mie de ani.
    – Ce lucruri minunate pierdeam, dacă nu m-aș fi decis rapid să-mi iau zborul! Cred că Domnul cu șlapi roz e de multă vreme oale și ulcele.

    Dar… ce s-o fi ales de musculițele acelea încântătoare care îl ascultau cu uimire și îi admirau știința și inteligența? Ele nu auzeau strigătele vulcanului noroios copil.
    Brusc, muscoiul decise să se teleporteze pe punte, la vreo trei zile după plecarea lui de acolo. – Așa, sunt sigur că îi mai găsesc în viață. Făcu o setare prin care era reconstituit ca invizibil.

    Ajunse tocmai când o musculiță grațioasă vorbea despre el cu Adminul gol. Gol pe dinăuntru, firește.
    Ea spunea: – Muscoiul retralcitrant era o prezență plăcută, mie îmi plăcea cum bâzâie.
    – Vai, biată copilă, n-ai observat că era chior, ciung și șchiop? O hidoșenie de insectă, lipsită de o elementară inteligență. Ptiu!
    Copila tăcu cuminte, apoi îi mulțumi adminului roz pentru magnifica lecție de matematică primită, pentru minunatele filmulețe educative, pentru discuția lor elegantă.

    Muscoiul leșina de râs. Rozaliul îl simți și începu să-și caute pliciul. – Ăsta trebuie ucis!

    Dar cum să ucizi Invizibilul?! 😊

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: