Contrapunct(e)

In general veștile sunt triste, de-a dreptul îngrijorătoare. In particular vestea bună este că veștile sunt atât de triste si de înfricoșătoare, încât asta chiar nu prea mai contează si că prin urmare putem să le ignorăm cu desăvârșire si să ne vedem liniștiți de treburile noastre (imaginare), pe care le avem, savurând, in egală măsură, rezultatele obținute în sine, cât si satisfacțiile aferente care ne cuprind de fiecare dată când reușim să ducem onorabil la bun sfârșit câte o astfel de treabă (imaginară), după tipic, in acord „cu” si relativ „la” etapele vieților noastre, cu vremurile (tempora si mores), cu ceilalți si restul lumii, cu conjunctura, cu… adică să ai parte de note bune, jocuri frumoase, examene luate, succese in viată, casă, masă, mașină, sex de calitate, prieteni, petreceri, meserii bănoase, respect, recunoaștere, faimă, dragoste, iubire, dorințe, satisfacții, împlinire, apreciere, filme bune (Melancolia), copii reușiți, să plantezi un copac, să scrii o carte, o poezie, să te bucuri de anonimat, să ai parte de sănătate si de însănătoșiri grabnice, să călătorești, să cunoști lumea, oamenii, femeile, să te cunoști pe tine însuti, să te recunoști, să fii deosebit, să fii ca toți ceilalți, să pictezi, să compui, să meditezi, să faci yoga, să te reconciliezi cu universul, cu dumnezeu, cu restul oamenilor, cu mecanica cuantică, mă rog, chestii din astea, să-ti faci treaba, să-ti joci rolul, poate chiar să-ti scrii partitura, să  te plimbi cu bicicleta, să te lași cuprins prostește de bucuria de a fi si de liberul arbitru, de noutăți si de abilitatea de a (tot) învață… si de a fi curios. Să te menții ocupat, într-o notă pozitivă, cu filozofii bucolice  (nu de greață, ca Sartre) si să lași naibii, in plata Domnului, veștile triste si înfricoșătoare. Iar dacă simți si simți că ispita e mare si că te paște primejdia de a lua in serios veștile cele triste, si de-a dreptul îngrijorătoare, ne fiind tu totodată nici iluminat de duhul indiferenței eliberatoare, nici sub tutela zeului inversiunilor optimiste, atunci mai bine sinucide-te liniștit (cu o armă cu lunetă), sau, dacă nu, si nu, atunci apucă-te de rezolvat probleme de aritmetică simple, precum problema 3n+1 sau problema numerelor prime pereche.   

(atenție) Va urma…

P.S. Daca ești in categoria naturilor fericite, adică a acelora care habar nu au despre veștile triste, de-a dreptul îngrijorătoare, ar fi poate de preferat să te îndepărtezi în mare grabă, și să nu te mai întorci prea curând prin zonă, pentru că există riscul ca acestea să fie menționate, așa…  aluziv, și, accidental, să și înțelegi despre ce ar fi fiind vorba, și să-ti complici astfel în mod gratuit existenta. Desigur că șansele unei asemenea secvențe de evenimente sunt extrem de mici, dar totuși, de ce să riști?

…multe, multe contrapuncte…

(prin) Urmare: Lumea se întinde mai departe de Ploiesti, mai departe de Câmpina si de Câmpia Turzii, de Paris si de Honolulu. Mai departe de Centura Kuiper si de Norii lui Magellan, mult mai departe. Se tot întinde… Oricât ne-am strădui să rămânem în cercul nostru strâmt, (po)veștile (bune, rele) (ne) vin de departe.

„The most merciful thing in the world, I think, is the inability of the human mind to correlate all its contents. We live on a placid island of ignorance in the midst of black seas of infinity, and it was not meant that we should voyage far.” (Cred ca asta i-ar fi plăcut si lui INTJ)

Cu mintea sa „diabolică” sau măcar îmbârligată, Admin-ul a oferit câteva piste false, făcând trimiteri discrete către posibile vesti profund triste si de-a dreptul înfricoșătoare, cu care i-a amenințat (in derâdere si devălmășie) pe martorii preconizați, mai mult sau mai puțin întâmplători, ai prozei sale. Spre posibila dezamăgire (!?) a admin-ului pistele respective au rămas complet neexplorate (neatinse), pasagerii de pe arcă, ce joacă simultan si rolul spectatorilor co-mediei, găsindu-si cu ingeniozitate propriile piste „false” pe care să joace leapșa până la deplina epuizare. Ceea ce s-a si întâmplat… fiecare cu pista lui… disjuncte, Iosif cu a lui (pseudo-predici mistico-morale), Humor cu a lui (conspirația ocultei), Bau-Bau cu a ei (sacrificarea talentului ei literar pentru alinarea suferinței existențiale a Admin-ului), Stely cu a ei (promovarea Bua-Bau-lelei ca contributor de bază si de vază pe Arcă), Aila cu a ei (gogoșării si arlechino-isme), fiecare convins de frumusețea si importanta gesturilor lor făcute exclusiv in ajutorul, in favoarea si spre binele Arcei si al Admin-ului, sau măcar a comunității si/sau cui s-o găsi, nimeri… Mai puțin dl. Neamtu Tiganu, care nu are niciodată asemenea pretenții, luându-se in seamă pe față, sincer si onest. Cum să nu-l iubești? Vine omul, se laudă cu vreo ispravă, își dă singur un like si… pleacă, fără să mai aștepte si să pretindă alte aprecieri, mulțumiri, recunoștință, aplauze sau recunoaștere. Ar mai fi d-na Fotosinteza, dar d-ei este din alt peisaj si din alt film, așa ca deocamdată nu se pune la socoteală. Dar uite că m-am luat cu vorba si era sa uit de unde am plecat si de ce-am venit: falsele vești profund triste si vag înfricoșătoare scăpate din atenție si din discuție. Le-as mai da o șansă. Mică dar orișicât. Șansa de a auzi ce păreri, impresii, sentimente or avea vajnicii spectatori ai propriilor spectacole de pe Arca lui Goe, despre veridicitatea acestora si mai ales despre abisalitatea si înfricoșător-ismul acestora. Prima ar fi cea din atingerea Melancoliei, despre faptul ca viață n-ar fi decât un accident nefericit, unic, că există doar pe Pământ si că este esențialmente ceva profund rău, malefic, o tentativă de re-ciclare a răului, care trebuie să înceteze, să dispară, înainte de a deveni un perpetuu ciclu al răului in lume. E aceasta o veste plauzibilă? Dar tristă si înfricoșătoare este? A doua pistă falsă pe lista lui Goe este faptul ca matematica nu este in stare si (in schimb, sic) nici nu va fi capabilă să rezolve niște probleme simple (precum cele menționate). Matematica instrumentul divin ca mijloc de înțelegere si interpretare a Universului si a lui Dumnezeu, este de fapt un moft, o jucărie neputincioasă. E aceasta o veste plauzibilă? Dar tristă si înfricoșătoare este? Tu ce părere ai? Da, da, tu…

Muncă de lămurire (nu glumă), dar iată că am reușit, în cele din urmă, să biruim haosul si entropia in zona comentariilor si să aducem putină ordine in complexitate, făcându-i pe toți vizitatorii (fără excepție) să fie cu toții (într-un glas) on topic si să livreze exclusiv răspunsuri la obiect (si la subiect), cu maxima elocvență posibilă. Eterogenul public a fost in cele din urmă omogenizat. Așa da! Deci se poate!

Fiecare animal vine pe planetă (de unde vine? din ou, din pizda mă-si, din neant, dracu știe de unde, nu contează), și-și vede neabătut de treaba lui, întocmai și la timp, în arealul lui. Papă iarbă, gazele, furnici, crustacee, sau ce-o păpa, își elimină ritualic concurența si/sau se-împerechează în ciuda acesteia, repetă identic de vreo câteva ori treburile astea si apoi plecă de pe planetă (unde pleacă? fix de unde a venit, cui îi pasă?) si animalul pare fericit si împlinit, absolut nimic ne perturbându-i ordinea firească si bucuria cu care-si joacă rolul. Bucuria de a fi (ființă). Cu excepția animalului-om. Care…

Where Do We Look for The Meaning in Life