(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Contrapunct(e)

Posted by Arca lui Goe pe septembrie 15, 2021

In general veștile sunt triste, de-a dreptul îngrijorătoare. In particular vestea bună este că veștile sunt atât de triste si de înfricoșătoare, încât asta chiar nu prea mai contează si că prin urmare putem să le ignorăm cu desăvârșire si să ne vedem liniștiți de treburile noastre (imaginare), pe care le avem, savurând, in egală măsură, rezultatele obținute în sine, cât si satisfacțiile aferente care ne cuprind de fiecare dată când reușim să ducem onorabil la bun sfârșit câte o astfel de treabă (imaginară), după tipic, in acord „cu” si relativ „la” etapele vieților noastre, cu vremurile (tempora si mores), cu ceilalți si restul lumii, cu conjunctura, cu… adică să ai parte de note bune, jocuri frumoase, examene luate, succese in viată, casă, masă, mașină, sex de calitate, prieteni, petreceri, meserii bănoase, respect, recunoaștere, faimă, dragoste, iubire, dorințe, satisfacții, împlinire, apreciere, filme bune (Melancolia), copii reușiți, să plantezi un copac, să scrii o carte, o poezie, să te bucuri de anonimat, să ai parte de sănătate si de însănătoșiri grabnice, să călătorești, să cunoști lumea, oamenii, femeile, să te cunoști pe tine însuti, să te recunoști, să fii deosebit, să fii ca toți ceilalți, să pictezi, să compui, să meditezi, să faci yoga, să te reconciliezi cu universul, cu dumnezeu, cu restul oamenilor, cu mecanica cuantică, mă rog, chestii din astea, să-ti faci treaba, să-ti joci rolul, poate chiar să-ti scrii partitura, să  te plimbi cu bicicleta, să te lași cuprins prostește de bucuria de a fi si de liberul arbitru, de noutăți si de abilitatea de a (tot) învață… si de a fi curios. Să te menții ocupat, într-o notă pozitivă, cu filozofii bucolice  (nu de greață, ca Sartre) si să lași naibii, in plata Domnului, veștile triste si înfricoșătoare. Iar dacă simți si simți că ispita e mare si că te paște primejdia de a lua in serios veștile cele triste, si de-a dreptul îngrijorătoare, ne fiind tu totodată nici iluminat de duhul indiferenței eliberatoare, nici sub tutela zeului inversiunilor optimiste, atunci mai bine sinucide-te liniștit (cu o armă cu lunetă), sau, dacă nu, si nu, atunci apucă-te de rezolvat probleme de aritmetică simple, precum problema 3n+1 sau problema numerelor prime pereche.   

(atenție) Va urma…

P.S. Daca ești in categoria naturilor fericite, adică a acelora care habar nu au despre veștile triste, de-a dreptul îngrijorătoare, ar fi poate de preferat să te îndepărtezi în mare grabă, și să nu te mai întorci prea curând prin zonă, pentru că există riscul ca acestea să fie menționate, așa…  aluziv, și, accidental, să și înțelegi despre ce ar fi fiind vorba, și să-ti complici astfel în mod gratuit existenta. Desigur că șansele unei asemenea secvențe de evenimente sunt extrem de mici, dar totuși, de ce să riști?

…multe, multe contrapuncte…

(prin) Urmare: Lumea se întinde mai departe de Ploiesti, mai departe de Câmpina si de Câmpia Turzii, de Paris si de Honolulu. Mai departe de Centura Kuiper si de Norii lui Magellan, mult mai departe. Se tot întinde… Oricât ne-am strădui să rămânem în cercul nostru strâmt, (po)veștile (bune, rele) (ne) vin de departe.

The most merciful thing in the world, I think, is the inability of the human mind to correlate all its contents. We live on a placid island of ignorance in the midst of black seas of infinity, and it was not meant that we should voyage far.” (Cred ca asta i-ar fi plăcut si lui INTJ)

Cu mintea sa „diabolică” sau măcar îmbârligată, Admin-ul a oferit câteva piste false, făcând trimiteri discrete către posibile vesti profund triste si de-a dreptul înfricoșătoare, cu care i-a amenințat (in derâdere si devălmășie) pe martorii preconizați, mai mult sau mai puțin întâmplători, ai prozei sale. Spre posibila dezamăgire (!?) a admin-ului pistele respective au rămas complet neexplorate (neatinse), pasagerii de pe arcă, ce joacă simultan si rolul spectatorilor co-mediei, găsindu-si cu ingeniozitate propriile piste „false” pe care să joace leapșa până la deplina epuizare. Ceea ce s-a si întâmplat… fiecare cu pista lui… disjuncte, Iosif cu a lui (pseudo-predici mistico-morale), Humor cu a lui (conspirația ocultei), Bau-Bau cu a ei (sacrificarea talentului ei literar pentru alinarea suferinței existențiale a Admin-ului), Stely cu a ei (promovarea Bua-Bau-lelei ca contributor de bază si de vază pe Arcă), Aila cu a ei (gogoșării si arlechino-isme), fiecare convins de frumusețea si importanta gesturilor lor făcute exclusiv in ajutorul, in favoarea si spre binele Arcei si al Admin-ului, sau măcar a comunității si/sau cui s-o găsi, nimeri… Mai puțin dl. Neamtu Tiganu, care nu are niciodată asemenea pretenții, luându-se in seamă pe față, sincer si onest. Cum să nu-l iubești? Vine omul, se laudă cu vreo ispravă, își dă singur un like si… pleacă, fără să mai aștepte si să pretindă alte aprecieri, mulțumiri, recunoștință, aplauze sau recunoaștere. Ar mai fi d-na Fotosinteza, dar d-ei este din alt peisaj si din alt film, așa ca deocamdată nu se pune la socoteală. Dar uite că m-am luat cu vorba si era sa uit de unde am plecat si de ce-am venit: falsele vești profund triste si vag înfricoșătoare scăpate din atenție si din discuție. Le-as mai da o șansă. Mică dar orișicât. Șansa de a auzi ce păreri, impresii, sentimente or avea vajnicii spectatori ai propriilor spectacole de pe Arca lui Goe, despre veridicitatea acestora si mai ales despre abisalitatea si înfricoșător-ismul acestora. Prima ar fi cea din atingerea Melancoliei, despre faptul ca viață n-ar fi decât un accident nefericit, unic, că există doar pe Pământ si că este esențialmente ceva profund rău, malefic, o tentativă de re-ciclare a răului, care trebuie să înceteze, să dispară, înainte de a deveni un perpetuu ciclu al răului in lume. E aceasta o veste plauzibilă? Dar tristă si înfricoșătoare este? A doua pistă falsă pe lista lui Goe este faptul ca matematica nu este in stare si (in schimb, sic) nici nu va fi capabilă să rezolve niște probleme simple (precum cele menționate). Matematica instrumentul divin ca mijloc de înțelegere si interpretare a Universului si a lui Dumnezeu, este de fapt un moft, o jucărie neputincioasă. E aceasta o veste plauzibilă? Dar tristă si înfricoșătoare este? Tu ce părere ai? Da, da, tu…

Muncă de lămurire (nu glumă), dar iată că am reușit, în cele din urmă, să biruim haosul si entropia in zona comentariilor si să aducem putină ordine in complexitate, făcându-i pe toți vizitatorii (fără excepție) să fie cu toții (într-un glas) on topic si să livreze exclusiv răspunsuri la obiect (si la subiect), cu maxima elocvență posibilă. Eterogenul public a fost in cele din urmă omogenizat. Așa da! Deci se poate!

Fiecare animal vine pe planetă (de unde vine? din ou, din pizda mă-si, din neant, dracu știe de unde, nu contează), și-și vede neabătut de treaba lui, întocmai și la timp, în arealul lui. Papă iarbă, gazele, furnici, crustacee, sau ce-o păpa, își elimină ritualic concurența si/sau se-împerechează în ciuda acesteia, repetă identic de vreo câteva ori treburile astea si apoi plecă de pe planetă (unde pleacă? fix de unde a venit, cui îi pasă?) si animalul pare fericit si împlinit, absolut nimic ne perturbându-i ordinea firească si bucuria cu care-si joacă rolul. Bucuria de a fi (ființă). Cu excepția animalului-om. Care…

212 răspunsuri sa “Contrapunct(e)”

  1. Stely said

    Pai de ce n-as risca ? Eu si asa tot stau prin preajma sa vad cine sparge gheata. 🙂

    Apreciază

    • Ați spart gheata, si acuma faceți pe niznaiul încercând să acreditați aluziv ideea că altcineva o va fi spart-o. Vă place ce-ați făcut? Dacă nu v-ați fi asumat riscul de a comenta (si deci de a fi) pe acest topic, nici Bau-Bau n-ar fi îndrăznit să comenteze. Presupun că in urma evaluării rapide pe care ați făcut-o asupra riscurilor enunțate in topic, v-a dat c-ar fi mici pentru d-voastră, in comparație cu satisfacția de a-i vedea pe alții asumându-si-le cu inconștientă, drept pentru care ați purces. Să știți totuși că faptul de a fi fiind de atât amar de vreme pe Arca lui Goe, făr de știință in privința tristelor vesti, nu-i o garanție de imunitate… ci este, dimpotrivă, un factor de risc statistic, in ceea ce privește contaminarea spontană cu înfricoșătoarele vesti rele. Probabil că mintea d-voatră a început deja să lucreze febril la trecerea in revistă a veștilor care ar putea fi pe lista neagră. Aveți d-voastră garanția că n-o să le nimeriți in cele din urmă, dând peste ele din întâmplare? Că n-aveți… 🙂 (Uite Aila si Nostrastella sunt mult mai prudente, si bine fac)… 🙂

      Apreciază

      • Stely said

        E adevarat , mintea mea lucreaza febril de catva timp , intrucat am aflat deja „vestile triste si ingrjoratoare” care sunt in derulare (in particular) aici, in realitate . Ce-ar mai fie sa fie dintre cele care s-ar afla pe „lista neagra „a Arcei lui Goe , sa ma ingrijoreze si intristeze mai mult decat acestea care sunt ? 😦 Or fi nu zic nu si pe Arca lui Goe,dar parca m-am invatat cu ele si stiu ca le-as putea face fata mult mai usor decat altadata . 😉

        Si da, aveti intr-un fel dreptate . M-am obisnuit sa dau like la topice (prozele scurte) desi imi plac toate stiti bine, doar dupa ce scriu primul comentariu care sa fie musai on topic si sa imi placa mai intai mie . Like-ul neinsotit de comentariu mi se pare formal, fara viata. Banuiesc ca acesta este si motivul pentru care topicul acesta are like-uri putine . Cred ca cei care se obisnuisera sa dea like-uri fara sa comenteze si-au dat seama … Este drept insa ca si proza scurta, desi atragatoare prin driblingurile (trilurile ) facute intr-o veselie, este cat se poate de complicata. Orice s-ar scrie va fi intors ( rasucit) pe toate fetele, dupa cum se si vede . Sper sa nu se supere Fotosinteza . M-as fi mirat sa intre in joc Nostrastella. Desi pare a fi razboinica nu risca sa iasa prima la „bataie” cu un comentariu on topic , ceea ce denota altceva decat … 🙂
        Intrezaresc , citind printre randuri , ca la ordinea zilei se afla necesitatea (straduinta) de armonie intre cele doua nivele(general si particular ). Acesta a fost si rostul video-clipului privighetoarei care canta atat de frumos(armonios )pe mai multe trepte( octave). 🤩

        Apreciat de 1 persoană

  2. Bau Bau said

    Viața are valențe serioase de tragi-comedie, ori invers, de comi-tragedie.
    Caragiale, un mare creator de comic, este în fond un plângăcios sensibil.
    Glumele sadice sunt tragi-comedii.
    Căderea unui guvern ne poate întrista și înveseli. Depinde ce alegem să privim. Și le putem alege pe amândouă.
    Un tenismen plânge de fericire, alții râd de plânsul lui.
    Un copil plânge că alți copii se amuză chinuind un cățeluș.

    Viața e oximoronică, așadar. În alți termeni decât tragedie și comedie. Bunăoară, depresia poate fi o sursă de activare / rezistență în situații de mare pericol. Un dur poate avea izbucniri de sensibilitate.

    Artiștii, fini observatori, ne aduc spre contemplare această „duplicitate” a vieții. Aș mai zice, dar mă ia somnul. Un ochi rîde, altul plânge. 🙂 😦

    Apreciază

  3. Apreciază

  4. Dezlegarea ghicitorii dintr-un număr trecut: Un negru care face laba. Sau, daca preferați mai politically correct, un african care se mass-turbează.

    Apreciază

    • Când egoului i se pare că ceea ce a scris sau spus e prea frumos, mai adaugă o țâră de mâl, ca să nu strălucească prea tare.🤔

      Apreciază

      • Bau Bau said

        Frumusețea și mâlul Ego-ului merg împreună, în c o n t r a p u n c t. 🙂

        Apreciază

        • Oare?!🙂

          Apreciază

          • Bau Bau said

            Sigur, imho (după umila mea opinie). Verific asta de când postez și citesc pe aici.
            Verific asta și live, în viața de toate zilele. 🙂 Poate e chiar lecția aspră a vieții.

            Apreciat de 1 persoană

          • @Bau Bau – V-as întreba de ce „aspră” si nu „dulce”? Dar mai ales (v-as întrebă), care să fie diferența între un lucru si inversul său. Desigur că diferența trebuie să fie mică, adesea insesizabilă, dar am impresia că la domnia voastră micimea enormă a acestei diferențe apare pe direcție perpendiculară in raport cu axa lucrurilor (lucrul in sine si inversul său) ceea ce denota, daca-mi permiteți, o aberație (IMHO).

            P.S. Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită (optativ își are originea în latinescul „optare“, care înseamnă a dori) sau o acțiune realizabilă dacă este îndeplinită o anumită condiție. Condiția ne fiind îndeplinită nu întreb niciuna dintre întrebările pe care le-as fi întrebat, dacă… (…) lăsându-le așadar retorice, (a) in voia întâmplării sau (b) în plata Domnului. La alegerea spectatorului si a martorilor. Vă întreb însă ce părere ați avea despre experimentul cuantic al dublei fante.

            Apreciază

      • 0. @Fotosinteza12 – am trei lucruri de spus despre comentariul d-voastra ( in afara de acesta pe care l-am spus deja).

        Apreciază

        • 1. @Fotosinteza12 – Daca as fi știut că mica proză strălucește așa de tare, as fi blocat comentariile cu totul, ca să nu mai fie poluată de banalități, platitudini, inepții, clișee, ticuri verbale, panseuri înainte de culcare sau de sculare, si/sau pur si simplu de comentarii mult sub nivelul literar al acesteia. Dar vezi, n-am știut. Nici acuma nu știu. 🙂 Proza pare mai slabă decât altele de dinainte, având mai puține like-uri. Adică că am avut si proze mai bune (cu mai multe like-uri), în care-mi pusesem speranțe 🙂 si care au fost poluate mult mai din greu cu aluviuni off topic si/sau enormități obscene, care au reușit să compromită sau măcar să amâne sine die, discuțiile in „direcția potrivită”. Atunci nu v-ați plâns. Dimpotrivă, chiar ați dat like-uri si încurajări unora dintre acestea. 🙂 P.S. Glumesc, glumesc, glumesc. De trei ori glumesc. In sensul că na acuma, (a) nu-mi pun niciun fel de speranțe în prozele de clacă si cancan postate pe Arca lui Goe (iar natura speranțelor pe care nu le-am putea avea in privința acestor proze ar merita un topic aparte, nu?), si (b) că nu voi să spun c-ar trebui sau c-ar fi trebuit să depuneți plângeri in contra cuiva, intru păstrarea purității si strălucirii textelor propuse in deschiderea fiecăreia dintre discuțiile eminamente si inexorabil colaterale, prilejuite de festivitățile virtuale ale egoe-urilor din HUVACA. (iar a treia glumă este prima).

          Apreciază

          • Desi lucrurile au progresat, până la urmă „Contrapunctul” s-a ales tot cu un singur like in total, format din doua jumătăți. Unul la cerere (obținut prin milogeală subtilă de la d-na Stely) si altul aproape retras (prin oripilare ulterioara, de la d-na Fotosinteza)… Plus unu (neacordat de la d-na Aila)… Plus niciunul de la Andreea Marin, Adolescent Rebel , Serban Huidu si altii asemenea… Total unu. Unul si bun.

            Celor care (nu) l-au acordat le suntem recunoscători si le facem o dedicație si o invitație:

            Apreciază

        • 2. @Fotosinteza Unu-Doi – „Când egoului i se pare că ceea ce a scris sau spus e prea frumos, mai adaugă o țâră de mâl, ca să nu strălucească prea tare.🤔 … Așadar ego-ul a dat, ego-ul a luat, numele ego-ului fie lăudat. Ego-ul meu (adică eu) s-a luat in seamă scriind un text firoscos (bine ticluit), iar ego-ul tău (adică tu), singurul si singularul, s-a întâmplat (a) să fie martor si (b) să se (si) recunoască pe sine in întâmplare, drept pentru care, s-a luat in seamă, acordând like cu grăbire, pentru a confirma si mai ales pentru a se consolida pe sine (ceva gen, „așa am vrut sa spun si eu, deci acesta este adevărul si/sau frumosul”). Până aici toate bune si frumoase… Nu? Si mai ales bune, plauzibile si destul de in/discutabile… de Gustitus… etc. Ceea ce se întâmplă mai apoi însă este însă un pic tulburător, cvasi-paradoxal si un pic bizar. Din motive si in scopuri pe care deocamdată le trecem sub tăcere, dl. Goe adaugă un comentariu (aparent) foarte off topic, bulversant si obscen, despre un negru care face laba, ceea ce d-nei Fotosinteza Unu Doi ii repugnă, mai ales ca apucase să dea like prozei. Ceea ce naște o întrebare deloc trivială si anume: poate fi alterată valoarea unei opere prin adăugări ulterioare, prin comentarii făcute de autor sau de terți, ori prin alte încercări artistice ulterioare ale autorului de mai proastă calitate? Sunt poeziile bune ale lui Adrian Paunescu proaste, pentru ca a scris si tone de poezii proaste si balast neliterar? Sau, dimpotrivă, poate fi sporită valoarea unei opere prin adăugiri (on topic sau nu), comentarii, zarva, zgomot… Unii spun că da. De exemplu d-na Stely, care, prudentă, nu acorda like unui topic decât cu mare întârziere, adică după ce vede ce comentarii au fost făcute, si deci ce valoare are capodopera in integralitatea ei inseparabilă text-original-originar+comentarii. Si de exemplu si d-na Fotosinteza Unu Doi care aceeași părere, doar că e mai impulsivă la acordat like-uri. Dacă-i asta o părere validă, mă uit in urmă cu mânie, la ce am scris pe Arca lui Goe, si realizez (încă o data si mai abitir), ce de tâmpenii am putut să compun. Cu martori. Cu tot. 🙂 O simfonie întreagă de tâmpenii incomplete… Sau poate că nu, n-o fi chiar așa… si că nici dracul nu-i așa de negru si nu se masturbează in văzul lumii… Putem spera (de exemplu) că in viitor, niște vizitatori din viitor, poate chiar extra-tereștri, vor vizita Arca, vor adăuga (si alte) comentarii si vor drege (astfel) busuiocul, întregind opera într-o manieră sferică si favorabilă, prin calitatea deosebită a acelor comentarii… cu tentăăăă… ăăă eventual antropologică (?!). Desigur că putem trage nădejdea asta, dând astfel (un) sens, hârjoanelor la care ne dedam din prea mare plictiseală. Cine chiar are nevoie de sens, poate trage aceasta nădejde, cine nu, nu. Vestea proastă (deloc tristă) este că o asemenea nădejde avepiana este nu doar totalmente utopică, ci prostească si lipsită de conținut. Semantic, logic… si oricum veți vrea… Libertatea deplină acordata tuturor si oricui de a adăuga comentarii (inclusiv de a polua cu banalități, platitudini, inepții, clișee, ticuri verbale, panseuri înainte de culcare sau de sculare, si/sau pur si simplu de comentarii mult sub nivelul literar al prozelor), are ca premisa ideea că comentariile respective chiar nu contează. Si nu contează chiar deloc-deloc… Ceea ce pe unii ar putea sa-i stimuleze să le scrie, iar pe alții ar putea sa-i inhibe, fiecăruia cum ne-o fi nouă „norocul”. Sau viceversa. Rezultanta fiind mereu Arca lui Goe si Compania. 🙂

          Apreciază

          • Dl Goe. Tare complicat pare la dvs. La mine se vede altfel: citesc, am sentimentul de senin apoi citesc mai departe și peste senin trec nori. Că este pe cerul minții mele sau al autorului ( de articol, de comentariu) nu știu. 🙂 Gata, m-am supărat, nu mai dau like.😏

            Apreciat de 1 persoană

          • Că nu mai dați like n-ar fi nimic… Frumos ar fi să le retrageți pe cele acordate deja. Oricui ar trebui să i se acorde a doua șansă (inclusiv a răz-gândirii)… mai ales românilor care au mereu mintea (cea de) pe urmă…

            P.S. Exprimarea o fi complicată, lucrurile însă sunt simple ca buna ziua, pentru cine citește simplu. Este calitatea textului alterata de comentarii sau nu? Aceasta e întrebarea. Primordială. In con-text. Răspundeți la aceasta întrebare (simplă) si pe urma trecem la întrebarea secundară…

            Apreciază

          • Dl.goe, nu alterează nimic, că nu la articol m-am referit și nici la alterări.

            Apreciază

          • După cate înțeleg eu limba română, din formularea „adaugă o țâră de mâl, ca să nu strălucească prea tare”, pot deduce ca (in opinia d-voastră) unele comentarii diminuează (alterează) strălucirea (originală a) autorului in calitatea sa de creator al articolului. Din ceea ce spuneți acum deduc că nu vă mențineți declarația inițială despre dezlegarea ghicitorii dintr-un număr trecut, exercitându-vă astfel dreptul suveran la reconsiderare si răz-gândire… 🙂 Intuiesc însă o confuzie mai adâncă un pic in context virtual, in care se cam încurcă un pic in semnificații termenii persoană-personaj-text si ca d-voastră, prin gesturile pe care le faceți (like sau non-like, de ex) vizați preponderent persoanele, mai puțin personajele si mai deloc textele… Nu spun musai ca aceasta ordine ar fi corecta sau greșită, ci doar ca nu se pupă (niciun pic) cu filozofia (b)Arcei lui Goe. Ceea ce sper sa nu vă îngrijoreze prea tare, întrucât nu sunteți nici pe departe cea mai in contradicție cu sine si cu Arca de pe Arcă. Doamna Stely fiind aceea, care adastă din vremuri ancestrale pe punte, fără să fie de acord cu absolut niciunul dintre principiile care guvernează Arca lui Goe. Dezacordul si contradicția fiind in mod cvasi-paradoxal, motoarele manifestărilor dânsei pe Arca lui Goe, într-un balet pseudo-primejdios si semi-inofensiv.

            Apreciază

        • 3. @Fotosinteza Unu Doi –

          Caţavencu: (încet către Cetăţeanul turmentat, care a trecut lângă el) Nenorocitule! Ţi-ai aruncat norocul în gârlă: te făceam om!

          Cetăţeanul: Nu puteam… andrisantul cu domiciliul cunoscut. (arată pe Zoe.)

          Asa si cu dezlegarea. Exista un meta-on topic, si un fir epic care transcende o țâră on topicul fiecărei proze (articol + comentarii + zgomote). Există o onestitate a cetățeanului turmentat care nu tine seama de norocul (gârlă sau nu). Ghicitoarea fusese lansată, dezlegarea trebuia livrată, nu se putea altminteri. Nu ne uitam noi la sensibilitățile sau insensibilitățile vizitatorilor pasageri, care oricum pot avea rău de mare si li se poate face greață din orice. E o chestie simplă care tine de filozofia Arcei lui Goe si pe care au tot contestat-o si/sau au încercat s-o amelioreze fel de fel de pasageri. Asta in afară de faptul ca unele lucruri ca acestea funcționează ca semafoare, ca sirene si geamanduri de semnalizare, pentru cei care or fi prea tentați sa se predea prea ușor confortului ofertelor înșelătoare de pe Arca lui Goe. Trebuie să ne simțim bine. Dar cu măsură si cu prudență. 🙂

          Apreciază

    • Probabil că aceasta dezlegare a ghicitorii va stârni mai multe reacții si comentarii din partea vizitatorilor decât topicul în sine, dându-le acestora ocazia să se manifeste, să se ia în seama, să se etaleze, ergo să existe, întreținând astfel iluzia existenței Arcei lui Goe.

      Poate ar merita propusă invitația de a fi ghicită ghicitoarea a cărei dezlegare este mâloasa ghidușie. Se încumetă cineva?

      Apreciază

  5. Ghicitoare: „Intr-o noapte Măria aude zgomot prin ogradă si iese din casă ca să vază ce-i. Coboară din tindă pe întuneric si se proptește din greșeală cu păsărica în oiștea carului si atunci zice (zâmbind): Ioane, tu ești?”. Ghici cine si cui a spus gluma asta, si unde a fost consemnată. Ghicitorilor recompense veșnice. 🙂

    Apreciază

    • Aila said

      Cred ca Ioan a spus gluma la crasma din sat cand si el precum altii pierdea timpul alaturi de Vasile si un toi cu horinca.

      Apreciat de 1 persoană

      • Nu, nu. Nici vorba…

        P.S. Cum v-a putut da prin cap așa ceva? Si de unde ar fi putut Ion să stie de întâmplare? Să fi fost chiar el acolo când a invocat Măria enormitatea? Si de unde un asemenea „gând” în sub-conștientul d-voastră? 🙂

        Oricum mulțumesc pentru bunăvoința de a încerca un răspuns. Dacă ați ști cu ce pierdeau de fapt timpul cel care spunea gluma si cei care o ascultau, cred ca ați rămâne perplexă. Rămâneți pe recepție si fiți pe fază…

        Apreciază

    • Timpul pentru dezlegarea șaradei a expirat. Întrucât nimeni nu a oferit răspunsul corect, premiile menționate se reportează pentru ex-tragerea viitoare.

      P.S. Gluma respectivă a fost spusă de filozoful Constantin Noica, discipolului sau Gabriel Liiceanu (si altora), si a fost consemnată de către filozoful Gabriel Liiceanu in volumul „Jurnalul de la Păltiniș”.

      La vremea cand am citit jurnalul, reacția mea a fost oarecum asemănătoare cu a d-nei Fotosinteza Unu Doi, in sensul că am con-siderat că spunerea bancului respectiv il descalifică e Noica… nu prin obscenitatea bancului, ori prin faptul ca e grosier, ori tâmpit (există bancuri obscene, grosiere si/sau tâmpite care sunt bune si cu haz (de exemplu „Ce e roșu-negru, roșu-negru, roșu-negru, alb?”), ci pentru că prin alegerea bancului respectiv Noica se plasează in categoria celor fără umor. Noica, filozoful fără umor si cu puța mică. Ceea ce însă (nu,) i-a diminuat opera filozofică. Si nici calitatea de antrenor cultural al unor discipoli plini de umor (ca de exemplu Andrei Pleșu si/sau Gabriel Liiceanu).

      Apreciază

      • Aila said

        Nu mi l-am inchipuit pe marele Noica asa de glumet, dar daca a spus totusi acest banc denota ca avea un simt a umorului destul de debordant sau poate la livrat la plesneala ca nu se simtea prea bine in compania tinereilor.

        Apreciază

        • Nu cred c-ar trebui să considerați că toți procedează ca d-voastră, livrând la plezneală vorbe atunci când nu se simt confortabil in compania cuiva. Scena livrării bancului respectiv are ceva comic in ea, dar nu denotă alt umor decât cel rezultat din riscul penibilului, asumat de Noica (ca neofit in materie de zicător de bancuri), pe care si l-a îngăduit ca urmare a faptului că-si cunoșteam „clienții”, sclifosiți si tocilari, adică că cam de același nivel cu el in manipularea bancurilor. Omul n-avea de unde să stie ca gestul său privat avea să devină public. Pe de altă parte d-voastră livrați la plezneală vorbe căcălău, știind bine că gestul este făcut in public. Că nu vă (mai) pasă chiar așa de tare de acest public, are si părți bune, are si parti mai puțin bune. Noi să fim sănătoși.

          Apreciază

          • Aila said

            Atata timp cat cu corectitudine se face public ce a spus X, Y sau chiar Z, nu vad nici o problema. Ce mie nu imi place este atunci cand vorbe nespuse ti se pun in gura sau cand cu intentie se rup din context doar parti dintr-o afirmatie si se reinterpreteza intr-un mod partinitor. Cred ca uneori si scriitori apeleaza la cate o picanterie strecurata intr-o carte doar pentru a atrage intr-un fel cititorul. Pentru mine faptul ca omul Noica a spus bancul mi se pare ceva firesc, faptul ca cel care a auzit bancul la facut la un moment dat public mi se pare a fi o alegere asumata. Nu gasesc nici un inconvenient cand totul este livrat publicului cu onestitate si asumare. Nu exista penibil intre oameni ci doar intre intelectuali. De parca filozoful, scriitorul sau omul de stiinta trebuie in public sa fie doar o imagine prefabricata intr-o scoarta tapitata……

            Apreciat de 2 persoane

          • @Aila – in contextul dat… „scriitorii” se scrie cu patru „i”, nu doar cu trei… precum copiii (care au chiulit la lecțiile de gramatică, ortografie, ortoepie si punctuație)…

            sunt totalmente dezolat că una vorbim, bașca ne înțelegem… în sensul ca nu… Haide să vă mai spun un banc. Cică un ins scapă cu viață dintr-un naufragiu plutind pe o scândură până ajunge pe o insulă (aproape pustie). Acolo are surpriza sa găsească alti vreo 20 de naufragiați care se aflau pe insula de vreun an, echipajul unui vas care, tot așa, se scufundase. Omul este bine primit, cu toată atenția, cu toții bucurându-se de sosirea lui si de veștile despre ce s-a mai întâmplat prin lume in ultimul an. Apoi omul este pus la curent cu mersul lucrurilor pe insulă si cu faptul că nu are de să-si facă griji întrucât se cam găsesc de toate, fructe exotice, păsări si animale, vreme bună, mă rog, un mic paradis. Omul se uită la ei văzându-i așa veseli, bronzați si fericiți si-i întreabă: „Dar femei se găsesc?” I se răspunde că, ce-i drept, femei nu se găsesc, însă există o turmă de capre foarte blânde, blajine si disponibile. Auzind una ca asta omul este totalmente stupefiat, indignat, oripilat. „Cum? Voi faceți sex dragoste cu… capre? Nu se poate!!! Groaznic, oribil… Eu n-o să fac niciodată așa ceva”. Trece o lună, trec două, omul abstinent rezistă eroic, confruntându-se cu anxietatea, cu depresia si melancoliile negre, in timp ce toți ceilalți sunt veseli si ferice. Se gândește omul o vreme zicându-și că atunci cand ești la Roma faci ca Roma, hotărându-se să încerce si el o capră. Zis si făcut. Vede undeva o capră mai stingheră si trece la treabă. Ceilalți, văzându-l, încep să râdă în hohote si să-l arate cu degetul. Omul, mirat, zice: „Ce aveți măi de râdeți așa ca prostii? Voi nu faceți la fel?” „Ba da măi, da’ nu cu nasoala aia !”

            Nu găsesc nimic nepotrivit in faptul ca intelectualii sa spună bancuri porcoase sau de orice alt fel, cu condiția sa fie bancuri bune, cu schepsis. Iti poți face o idee excelentă despre oricine in funcție de ce bancuri spune si la ce bancuri râde. Cu bancul ăla Noica își dă cu firma-n cap, vădindu-se a fi un tâmpițel oarecare, gen Iosif. Nici Liiceanu nu-i departe, un discipol cu respect pentru maestrul său ar fi menționat desigur scena respectivă in Jurnal, pentru coloratură, veridicitate si umanizare, dar ar fi schimbat dracului bancul cu unul mai ca lumea, dacă ar fi știut el vreunul. Măcar putea să-l întrebe pe Andrei Pleșu. Nutresc speranța ca nea Pleșu ar fi putut livra un banc mai bun, de atașat imaginii lui Noica pentru posteritate. Desi acuma mă gândesc că Liiceanu a făcut totul cu intenție, dorind in secret să saboteze imaginea maestrului, care-l teroriza dându-i teme grele de studiat la filozofie in limba germană. Sau poate că, mai știi?, omul chiar a înlocuit bancul cu unul care i s-o fi părut lui „mai bun”, întrucât bancul ăsta cu oiștea cam aduce cu genul de umor Liiceanu (varianta secretă a filozofului).

            Apreciat de 1 persoană

          • Aila said

            Eu nu prea cred ca cei care au auzit bancul nu s-au amuzat. Eu una m-as fi cracanat de ras. Mama ce sarada as fi facut cu Noica pe seama oistei. Oricum cel mai inteligent este ca la o gluma chiar si nesarata sa raspunzi tu cu o gluma buna. Dar aici nu a fost cazul. Noica a fost delicios.

            Apreciat de 1 persoană

          • @Aila – E posibil sa aveți dreptate, dar asta numai Pleșu & Liiceanu ar putea s-o stie, desi nu sunt sigur că or să ne spună vreodată dacă s-au crăcănat sau nu de râs… pe ei. Lor le-a spus Noica gluma, nu d-voastră. Pe d-voastră cred că v-ar fi întrebat dacă sunteți pe orbită. Sunteți? Din cate-mi amintesc din Jurnal, Liiceanu a fost mai degrabă ușor mirat, ușor jenat la momentul respectiv.. Nu cred c-a făcut mare haz si nici nu cred că s-a apucat să-i spună alt banc cu Ion si Măria sau cu Bulă lui Noica. Impresia mea este că nu ați prins esența întâmplării respective redată aici si nici a întâmplării redării aici, referindu-vă cu o dezinvoltură căutată, la o realitate paralelă, in care-i judecați (sumar) pe Noica si Liiceanu, cu măsură d-voastră. Mă rog, ca fiecare.

            Si cam ce șaradă ați fi făcut cu Noica pe seama oiștii? (așa se zice „oiștii”, nu „oistei” cum ați zis d-voastră; puțin respect pentru organul respectiv !).

            Apreciază

          • Aila said

            Cred ca mi-am dat seama de cum au decurs lucrurile. In fapt era destul de simplu de dedus dar eu doar dupa ce am petrecut pana tarziu in noapte timp de calitate am avut o revelatie, oarecum m-am tele-purtat in timp si am descoperit descoperirea secolului trecut. Discipolul cu ii in prenume s-a simtit jenat cand a auzit bancul lui Noica fiindca era virgin, s-a inrosit pana in varful urechilor doar cand a auzit cuvantul pasarica iar prietenul meu si al tuturor mirobolantul parabolic in realitate s-a cracanat de ras stiindu-si prietenul timid si neinceput.

            Apreciază

  6. Aila said

    In legatura cu textul nu prea am inteles ce inseamna pentru autor sex de calitate??? si din aceasta pricina nu am putut livra un like. Ma rog,eu nu ma astept la un raspuns, este doar o ciupitura de nas, nimic cu intentie…….

    Apreciat de 1 persoană

    • Păi daca nu știți ce sau cum să înțelegeți… singurul lucru pe care-l pot exprima, pentru d-voastră, este regretul. Sper să nu disperați si după ce veți afla, cândva, sa re-veniți si să acordați like-ul cu pricina…

      P.S. Nu m-as fi așteptat nici în ruptul capului ca pentru „sex de calitate” să ratez un like, sau ca pentru o masturbare africană să se pună sub semnul îndoielii singurul like pe proză (si așa stingher)… Domne ce lume lipsită de toleranță… Poate ar fi nimerit cândva, un topic de genul „Despre sex, cu dragoste…”

      Apreciază

      • Aila said

        Nu aveti ce regreta eu sunt mandra ca nu stiu ce inseamna sex de calitate. Eu cu sotul meu facem doar dragoste fiindca ne iubim si suntem fericiti. Nu aveti like de la mine, astept urmatorul articol.

        Apreciat de 1 persoană

        • „doar dragoste” !!! „doar” suna destul de minimalist (denotând a o oarecare incompletitudine)… de parca v-ați gândi ca alții fac mai mult decât atât…

          P.S. La asta m-am referit si eu, la „dragoste de calitate”… 🙂 In plus am impresia ca interpretați cam rigid lista propunerilor cu alternative si obiective de urmărit in viată. Presupun ca nu din întâmplare ați ales (spre con-testare) din lista, o „deșertăciune” anume si nu altele. Prin urmare va înțeleg frustrarea si refuzul de a acorda like, desi nu mi se pare, in mod formal, un motiv rezonabil si rational pentru așa ceva. Ba chiar mai mult decât atât consider ca de fapt acest refuz este un like (nu prea bine camuflat)… Merci…

          Apreciază

          • Aila said

            E, nu trebuie să vă zbârliți, am reacționat ei eu doar din compasiune. Vă dați seama ce naspa este pe cel/cea care are parte de sex de calitate îndoielnică. Zbrrrrr!!! Ti se face pielea găină nu alta.

            Apreciat de 1 persoană

        • p) Următorul articol va fi despre Nole.

          q) Presupun că nimeni nu poate să se iubească si să fie fericit in continuu.

          w) Văd ca nici de la Andreea Marin nu am like. 😦

          Apreciază

        • Se pare că de ieri până azi d-na Aila a aflat ce se înțelege prin „sex de calitate” (nu i-a luat mult, felicitări), si a venit să ne anunțe (public), acordând like-ul de rigoare prozei. Fix like-ul care mai lipsea.:) Cred că niciodată n-a mai primit vreun articol de pe Arca lui Goe like-uri mai deosebite si mai diferite unul de altul decât acuma. As zice că sunt diametral opuse, dar nu pot, întrucât sunt trei si prin urmare n-ar putea fi diametral opuse decât într-un univers cu măcar cinci dimensiuni… Ceea ce nu e cazul acum, aici. In istoria literaturii doar „Numele Trandafirului” al lui Umberto Eco e posibil să mai fi primit aprecieri așa de deosebite si de diferite una de alta.

          P.S. @Aila – Imi promiseserăți ca o să citiți „Numele Trandafirului”. Putem consemna vreun progres in acest sens?

          Apreciază

  7. Vestea veselă este că pe nimeni (din siaj) nu interesează veștile triste, nici măcar in subsidiar (brava băietului), toți pierzându-se, ca de obicei, on topic, en gros si (mai ales) en details. Diavolul e ascuns in detalii. Văd ca unii extrag detaliile favorite din lista detaliilor propusă in „Contrapunct”, pentru lucrușoarele de bifat „in această viață”. Poate că unii or să atace, si problema filmelor bune, gen Melancolia, ori problemele de aritmetica (captivante in felul lor), pe care le-am propus preventiv pentru ca in caz de pericol sa aibă (re)petenții unde să spargă geamul, chit ca „momental” cel puțin, nicio primejdie nu umbrește atmosfera zburdalnică de pe punte.

    Apreciază

  8. Înainte de a complica un pic lucrurile si de a introduce in discuție alte ipoteze si confuzii, as vrea sa precizez cu claritate că acest articol „Contrapunct”, este o continuare a temei despre călătoriile temporale… in timp si in general… nu numai… Zic asta sperând că poate că astfel unii… vor (re)face legătura… cu tema dată si rămasă (după câte desigur că vă amintiți), suspendată in suspensie 🙂 Iar dacă nu (si nu), nu-i bai, vom continua indefinit să ne ducem umila co-existenta așa.. pierduți in spațiu, unii de alții. Asta desigur în măsura in care n-om putea pierde, gravitația si similitudinile dintre semeni având ele drăguțele, grija să nu ne pierdem, nici in spațiu, nici in timp, nici altcum… Odată călătoream printr-o pădure în compania inegalabilă a fiului meu. In mod normal el este „ghidul”, adică responsabilul cu observarea marcajelor pe traseele pe care le urmam cu vigilență, pentru a nu ne pierde. Intr-o zi i-am propus să ne abatem de la traseul marcat si să mergem așa, la întâmplare, să vedem ce-om descoperi prin pădure, dar minorul a fost foarte reticent în fața acestei propuneri (de sabotaj) considerând că ne-am putea pierde… Nu l-am convins decât atunci când i-am spus că nu avem cum să ne pierdem, întrucât orice am face si oriîncotro am lua-o tot pe planeta Pământ vom fi si vom rămâne, întrucât gravitația nu ne va lasă cu niciun chip să o luăm razna. Ocazie cu care am descoperit un lac si un traseu nou prin pădure. Totul întâmplându-se deodată, pe loc. Nicio călătorie, nicio teleportare, nicio dramă. Întrebarea rămâne însă. Una sau (chiar) mai multe. O fi posibila călătoria in timp? dar in spațiu? Dar in universuri paralele? Si uite așa ne apropiem, fără să ne dam seama, de veștile cele triste si îngrijorătoare… bau-bau! (atenție interjecție, nu invocare).

    Apreciază

    • Aila said

      Cred totusi ca ar fi mai bine sa suneti vestea trista si tot necazul dupa care sa purcedem la dezbateri atemporale.

      Apreciază

      • Veștile triste sunt mai multe… Sau mă rog așa cred, desi este posibil ca prin reformulări si simplificări matematice riguroase să se dovedească/demonstreze că de fapt este una singură (cu mai multe instanțieri, fețe, fațete)…

        Înainte de a atinge cu vorbe veștile cele îngrozitor de triste (dar la fel de bine si neasemuit de vesele si fericite… ) am putea trece in revistă veștile false care ar putea fi incluse pe listă mai mult sau mai puțin abuziv… spre dezbatere si amuzament, de exemplu, vestea „tristă” este că vom muri si că nu există dumnezeu. Cum vi se pare? Sau vestea si mai „trista” este că vom învia si că există dumnezeu. Pe care dintre acestea două credeți că ar trebui s-o trecem pe o listă preliminară? Votați acum! Si alții la fel! (Nu-i nevoie s-o faceți cu voce tare, vocea interioară fiind mai mult decât suficientă pentru consemnare) 🙂

        Sper că sunteți măcar partial mulțumită, suficient încât „să putem purcede la dezbateri atemporale”. Nu? Impresia mea este că va cam fofilați si că vă si place să vă fofilați găsind satisfacții in acest gen de fofilări. Locul este perfect potrivit pentru așa ceva: Arca lui Goe. 🙂 Ceea ce vă doresc si d-voatră: fofilare plăcută.

        Apreciază

        • Aila said

          Eu cred doar ca Jana nu e moarta, Jana se transforma
          Asa ca prin urmare vestea trista ca vom muri este falsa cum de altfel si vestea trista ca vom invia tot falsa este. Adevarul absolut universal, eliberator si atemporal este ca noi ne vom transforma doar dupa bunul plac, dupa dorinte, aspiratii si crezuri intr-un mod total aleatoriu. Eu vulpita, tu pisoi, ea porumbita, el cotoi……..

          Apreciat de 2 persoane

    • Aila said

      rectific spuneti scuze

      Apreciază

  9. Bau Bau said

    🙂 😦
    Iată o știre tristă și îngrijorătoare. Pare a fi plauzibilă: DEȘERTIFICAREA. Eu unul… am o plantație de aloe și pregătesc una de cactuși. Adaptarea e totul. Și veselia intră în contrapunct cu tristețea, trecutul pădurilor, cerealelor și grădinilor cu viitorul dunelor și oazelor.

    Sper să fiu longeviv, să apuc live, în timp real, viitorul. În imaginar, îl străbat zilnic. În contratimp cu trecutul.

    https://ambasadasustenabilitatii.ro/documentar-arte-desertificarea-cuprinde-incet-dar-sigur-sudul-romaniei/

    PS. Un ochi îmi râde, altul îmi plânge și al treilea mi se deschide „încet dar sigur”, ca deșertul.

    Apreciază

    • o micro-știre într-adevăr nano-tristă și pico-îngrijorătoare: DEȘERTIFICAREA cu majuscule a sudului României. Condiții optime pentru construirea unor piramide. Vom avea piramida de la Dăbuleni, biblioteca de la Alexandria, Sfinxul de la Zimnicea si Oracolul de la Oltenița…. Nu-i chiar on topic cu veștile triste (si de-a dreptul îngrijorătoare) dar este o tentativa drăguță de a le tine pe acestea departe de atenția publicului neavizat. Propuneți vă rog un protest, un apel, o scrisoare deschisă, ceva, in contra DEȘERTIFICARII cu majuscule a sudului României si s-o semnăm cu toții olograf, noi cei de pe Arca lui Goe, parcată pe o dună de nisip, in desertul roșiatec al absolutului fix. 🙂

      Apreciază

    • P.S. Bau-Bau cum vi se pare faptul că nu există sens in lume si niciun scop mai înalt dincolo de noi, nicio finalitate si ca existenta acestei lumii se va încheia definitiv fără a transmite absolut nimic… dincolo, nicio informație utilă sau (măcar) memorabilă nu va parveni de aici următoarelor lumi si că si acestea își vor duce existentele, de la început, până la sfârșit, ca si cum n-a existat nimic înaintea si după? Si asta în cel mai fericit caz cu putință. Vă rog să nu vă imaginați că aceasta ar fi fiind vreuna dintre veștile triste, caci chiar (nu) este, ci doar așa să punem cazul. 🙂

      Apreciază

      • Bau Bau said

        M-am „formatat” să trăiesc clipa. Pisica mea preferată nu pare afectată deloc de aceste(grave?) lipsuri. E un bun model pentru mine. La fel și greierii. „Cri cri cri / toamnă gri” e doar o lamentație umană. Prea dezolant umană.

        Și care e sensul dovleacului? Să fie mâncat.

        În fiecare dimineață salut o nouă clipă. Râd frumos spre ea. Să nu se teamă de Bau Bau.

        Și apoi, de unde știu eu că ceea ce spuneți nu e decât o altă ipoteză de lucru? Printre altele. Și îmi amintesc de zisa rabinului: „Și tu ai dreptate, și tu ai dreptate…”. Ce e dreptatea, that is the question.

        Apreciază

        • Multumesc pentru „raspuns” si pentru „solutie”.

          Sa traiesti clipa, sa traiesti viata, nicio diferenta.

          Nu avem decat ipoteze (povesti). Nimic altceva. Unele cu mai mult si mai indelungat succes la public, altele cu mai putin. Toate false.

          Apreciază

          • Bau Bau said

            Da. Viața e clipa și vițăvercea. 🙂 Sau un șirag de clipe. Ce se întâmplă în pauzele dintre ele, e problema „iluminaților”

            Falsitatea și adevărul, alte născociri ale omului.. Mintea vrea neapărat categorii, căsuțe… pline de sens. 🙂 😦

            Păi, cum știu că sunt toate false? Cu ce aserțiuni adevărate le compar? FALS nu are „sens” decât în tandem logic cu ADEVĂRAT.

            Tocmai admiram acum o clipă puterea unei plante semi-sălbatice de a depăși un obstacol, crescînd cu frunze imense și verzi într-un loc neprielnic (în opinia și după experiența mea). Cine are dreptate, eu, ori ea? 🙂 Cine deține adevărul? 🙂

            Și de ce e nevoie ca cineva / ceva să dețină adevărul? Doar pentru a declara altceva fals? Și de ce ar fi nevoie de „sens” și de „finalitate” într-o lume liberă? Sensul unuia poate ucide sensul altuia. 😦 Adevărurile se pot distruge reciproc. Finalitățile concurente se pot hărțui reciproc.

            Apreciază

          • @Bau Bau – „fals” este doar un cuvânt, la fel precum „falus” ori precum oricare alt cuvânt, având toate avantajele si dezavantajele, limitările si nelimitările cuvintelor. Dincolo de toate acestea (limitările intrinseci), el poate fi folosit (utilizat sau invocat) în mod mai mult sau mai puțin corect (limitările vorbitorului), mai mult sau mai puțin abuziv (onestitatea vorbitorului), o întreagă nebunie, apelându-se la unul sau la altul dintre sensurile sale, la una sau la alta dintre accepțiuni, semnificații, nuanțe, sonorități. Universul utilizării unui cuvânt nu este niciodată punctual, fiind mai degrabă o sferă centrată in jurul unui sens primar, primordial daca vreți, care în mod ideal încearcă să se atașeze unei anume realități punctuale neverbale (cruda realitate) aflată în continuă si complexă mișcare. Niciodată centrul sferei difuze, în care se mișcă cuvântul dat, nu coincide cu realitatea descrisă (a cărei descriere cuvântul o încearcă), între acestea existând întotdeauna o distanță oarecare nenulă (echivalabilă adeseori cu infinitul). Cu atât mai puțin un punct oarecare (o nuanță) din sfera înțelesurilor cuvântului (sfera omonimiilor), ales de către vorbitor (pentru a descrie punctual o realitate, mișcătoare), se va nimeri să se afle, cu sensul său simbolic, exact acolo unde se află realitatea. Mecanismul de comunicare prin cuvinte (cuvinte cu sens, dar un sens exclusiv relativ la alte cuvinte) pentru a transmite mesaje „despre realitate”, de la un emițător, la un receptor, este un proces difuz, fuzzy… ne univoc. Totuși pentru a ne putea „înțelege” (pseudo-înțelege, dar orișicât, cât de cât) se pare că este suficient să urmăm un set de convenții referitoare la modul în care sunt folosite (utilizate si/sau invocate) cuvintele, în acord cu normele lingvistice în vigoare. A urma aceste norme este o provocare majoră pentru orice vorbitor, acestuia fiindu-i mereu testate abilitățile de a urma aceste norme (ceea ce depinde de educația si inteligenta fiecăruia), cât si onestitatea de a fi un interlocutor binevoitor (ceea ce depinde de caracterul său, cât si de interesele sale in context ) care (utilizându-si intuiția), să aleagă din pleiada de sensuri si nuanțe posibile ale cuvântului folosit (utilizat si/sau invocat), pe cea mai apropiată de cea intenționată de emitent, sau măcar să accepte (în dialog) un curs convergent către acea nuanță. Asta desigur dacă intenția sa este comunicarea ingenuă. Dacă intențiile sunt altele (si pot fi o mulțime de alte intenții, precum diversiunea, divagarea, vorbirea gratuită, luarea în seamă si/sau ridiculizarea/desființarea interlocutorului), desigur că atunci a alege cu bună intenție alt sens/nuanță (dintre cele îndeobște acceptate in dicționar), decât cel intenționat de interlocutor, (sau chiar mult in afara sensurilor acceptate in dicționar, cam cum face, involuntar, Iosif), poate fi o variantă validă, care conduce la un dialog al surzilor, la hârjoane (mai mult sau mai puțin drăguțe, nostime, cu sau fără valențe ludice sau artistice), dispute, aporii sau fundături. Desigur că aveți toată îndreptățirea să considerați acel sens al cuvântului „fals” (cel in jurul căruia v-ați construit mesajul, replica), găsindu-se acesta în interiorul sferei cuvântului „fals” (în acord cu normele si convențiile în vigoare), totuși, acordându-vă prezumția de onestitate, as vrea să vă atrag atenția că nu acesta este sensul pe care l-am intenționat in afirmația că „Nu avem decât ipoteze (povesti) si ca toate sunt false”. Vorba ‘ceea, poate nu m-am exprimat eu bine. Ce voiam să spun este că vorbirea si gândirea nu produc descrieri contingente cu vreo realitate, ci sunt simple surogate (religie, știință, filozofie, artă), simple povesti „false”, în sensul ca sunt inconsistente, incoerente, greșite, lipsite de sens, non-sensuri, în raport cu vreo (posibilă sau imposibilă, existentă sau inexistentă) realitate, ne aflate in vreo relație consistentă cu vreo realitate. Poveștile oamenilor sunt doar despre ele însele, adică despre nimic. Nu „false” în sensul de „ne adevărate”, ci false în sensul de lipsite de vreo realitate. Partea tragi-comică (si astfel începem să ne apropiem de tristele vesti), este că nici in măcar în raport cu ele însele nu denotă consistență, coerență, completitudine, rigoare, scârțăind din toate încheieturile cand te uiți mai atent la ele, chiar ignorând realitatea sau vreo relație (oricum plenar ratată) între ele si vreo realitate. Tot ceea ce contează este talentul povestitorului si bunăvoința spectatorului, în a produce si impune povesti, a le accepta pe unele in contra sau in dauna altora, într-un proces care ne dă iluzia sensului, salvându-ne (provizoriu) de la plictiseală si greață.

            Apreciat de 2 persoane

          • Aila said

            @ Bau-Bau Nu am sa inteleg nicioadata de ce sunt necesare emoticoanele intr-un comentariu Frate,chiar nu esti in stare sa transmiti mesajul altfel, gasind cuvinte de impact…….lasa-ma sa inteleg ce vreau si sa interpretez cum vreau nu am nevoie de vreun indiciu. Nu imi place.Nu va mai citesc, dau pass si bye-bye

            Apreciat de 1 persoană

          • @Aila – se pare că sunteți prețioasă nu doar ca scriitoare, dar si in calitate de critic literar si cititor de proze. Nimeni nu vrea să vă piardă. 🙂

            Apreciază

          • @Aila – Ați putea justifica like-ul acordat comentariului de mai sus? L-ați acordat fără justificare. 😦 Sunteți superficială sau la plezneală? 🙂

            Apreciază

          • Aila said

            Justific maine ca acum fac schimbari pe site si mai pun si gogosari. Revin

            Apreciază

          • Mofturi. Conform teoriei pe care ați acceptat-o ar fi trebuit să puneți mai întâi gogoșarii si numai după aceea să vă aventurați in acordarea like-urilor. Una vorbiți, alta fumați. Cu sau fără explicații si justificări formale, la moment sau după gogoși si gogoșari, sunteți si rămâneți aceeași căpriță zburdalnică si superficială care ța-ța-ța si ea ca țața, pe aiciișa. 🙂 Spor la web update si la alte gogoșării…

            Apreciază

          • @a-i-lo – Oricât de neverosimil ar părea, mâine-le de ieri este azi… si mult nu mai e până la mâine-le de mâine. Nu-i frumos să profiți de răul altuia (precum drama babirusei) pentru a te fofila si pentru a-ti spori deșarta strălucire… timpul e scurt si poate încă nu realizezi cât de complicat iți va fi sa inventezi o justificare like-ului acordat la plezneală din snobism comentariului de mai sus. După câte văd se pare că ai terminat de pus gogoșarii. E timpul pentru castraveți. Grădinarii te așteaptă in piață. 🙂

            Apreciază

          • Aila said

            Posibil sa raspund chiar maine, mai fac repetitie de fapt recapitulare, gata nu mai vreau sa gresesc, sa dau cu cu oistea-n gard sau de gard….

            Apreciază

          • arlechino, arlechino…

            Dar ce, până acum ai greșit că ai vrut? Ei, oricum tu de vrut vrei multe… E o bază… Vezi să nu faci vreo obsesie pentru oiște. 🙂

            P.S. Cred că răspunsul justificativ este mult mai simplu decât ti-ai închipui. Succes la repetiția generală si la premieră. Mâine, poimâine, alaltăieri, când o fi să fie…

            Apreciat de 1 persoană

          • Arlechino said

            Cel mai mult mi-a placut paragraful de mai jos mai putin cuvantul greata care ar fi fost de preferat sa fii fost inlocuit cu dezgust. Dar pentru cele doua like-uri am trecut cu vederea.
            Tot ceea ce contează este talentul povestitorului si bunăvoința spectatorului, în a produce si impune povesti, a le accepta pe unele in contra sau in dauna altora, într-un proces care ne dă iluzia sensului, salvându-ne (provizoriu) de la plictiseală si greață.

            Apreciat de 1 persoană

          • a) Arlechino – era, în intenție, si o tentativă de vocativ… 🙂 Sunteți precum Peneș Curcanul, care a transformat porecla in renume… 🙂

            b) Ați precizat care parte v-a plăcut (mai mult). Foarte frumos. Cred însă că d-na Stely altceva a vrut sa spună cand a afirmat că un like acordat, fără participare la dialog si discuție pe tema dată, nu înseamnă aproape nimic. Prin justificarea like-urilor acordate, d-ei se referea la faptul că îndreptățirea acordării in cunoștință de cauza, se poate demonstra prin comentarii on topic, la subiect, prin interpretări si adăugări personale (încercând sa justifice astfel întârzierea cu care acorda like, vezi Doamne, nu pentru c-ar aștepta să vadă ce zic ceilalți, nu pentru că s-ar fi prins mai greu de poantă, ci pentru ca își pregătea in scris dovada c-a si înțeles ce i-a plăcut). Faptul ca nu acorda spontan like-ul lăsând „dovedirea” pentru eventual mai târziu, este o notă specifică a personajului „Stely”. In mod normal, acordând-se vizitatorilor prezumția de onestitate si inteligentă, like-urile propuse de către aceștia, fără alte explicații, trec desigur de like-ori oneste si in cunoștința de cauză… (cu excepția cazurilor in care exista motive de a crede contrariul, ca in cazul like-urilor propuse de Ideota69, de ex). Desigur că adesea a face un comentariu despre sau in continuarea unui topic sau a altui comentariu care ti-a plăcut de te-a făcut sa acorzi (sincer) like, poate fi util, constructiv si plăcut. Ceea ce însă nu-i musai. Foarte adesea ne plac sincer lucruri într-un mod de-a dreptul inefabil. Ne mai punând la socoteală lucrurile atât de frumoase încât a mai adăuga gargare în continuarea lor este o blasfemie…

            c) Era vorba despre „greață” existențială precum cea sugerata de Sartre in romanul omonim. Termen consacrat așadar, de cultură generală, presupus a fi perceput in mod asemănător de către toți cititorii, prin trimiterea expresă la reperul universal respectiv. Dezgustul denotă mai degrabă o stare spontană, circumstanțială, legată de o întâmplare punctuală, este un șoc, nu poate ține mult (…) pe cand greața poate fi o stare de (mai) lungă durată, permanentă, pentru toată viața (vezi cazul Sartre). Greața (aceasta) poate fi păcălită, ameliorată, cu po-vesti ingenioase, dezgustul nu. Poti să-i spui unei fetite oricâte povesti vrei despre Mos Crăciun si degeaba, dacă în farfuria ei se afla un căcat pe care bâzâie muște verzi. Nu-i poți anula, micșora sau ascunde dezgustul. Dacă însă are o greață existențială, pentru că (de ex) este mai urâțică decât alte fetite, niște povesti bine alese pot fi de ajutor. Prin urmare vin si zic să păstram „greața” si să repudiem „dezgustul”, în chestiunea dată. Cel puțin până când veți scrie d-voastră un roman intitulat „Dezgustul existential, de la tinerețe, pân la bătrânețe” 🙂

            Apreciază

  10. Isus n-a existat. Greblea n-a existat. Eminescu n-a existat. Vestea bună este că nici Sorescu n-a existat si că nimeni nu se simte prea bine. 🙂 Ocazional există niște dame in zadar, care se întrec pe sine una cu alta pentru a obține in exclusivitate rolul „The Lady in the Van”, pentru a-si parca dubița în drive-way, Pe Arca lui Goe ??!?!. In rest nimeni, nimic. Pace si liniște. Cine vrea (,) sa fie (!)(?). Noi unul recomandam cu căldură. Masterpiece:

    Apreciază

    • E si pe Netflix, cred. 🙂

      Apreciază

      • stely said

        Am vazut filmul . A fost trist , pe alocuri amuzant si cat se poate de ingrijorator . 😦

        Apreciat de 1 persoană

        • îngrijorător? de ce? cred că există câteva lucruri/simbolice care ar putea trece de „îngrijorătoare” in film (si ar fi drăguț să știm care dintre ele v-a trezit d-voastră anume acest sentiment), dar presupun totuși că in film e vorba despre îngrijorări mărunte. Faptul că ați utilizat acest termen anume, mă face să mă gândesc că poate ați vrut să corelați „îngrijorător-ismului” din film cu „îngrijorător-ismul” invocat in topic. E adevărat? Sincer sau la plezneală? 🙂

          In final doamna are o ascensiune fulminantă, exact cum si-a dorit, fiind aspirată si dizolvându-se in divin si divinitate. Ce alt final mai optimist, mai fericit si mai lipsit de griji decât acesta s-ar fi putut imagina?

          Apreciază

          • Stely said

            E adevarat ca finalul a fost inaltator dar vorba aceea ” pana la Dzeu te mananca toti sfintii” … in sensul ca viata ei printre oameni „de la tinerete pân’ batranete ” nu a fost deloc roza .
            Am spus „cat se poate de ingrijorator ” si cu gandul la topic dar mai ales la „lucrurile” care ar putea interveni in viata ce va urma ,care sa te aduca intr-o asemenea situatie fizica , psihica si lipsita de confort precum cea a eroinei din film. Stiti doar ca sunt bantuita de niste vise care apar iar si iar in anume momente considerandu-le a fi premotionale. 😦 Lipsit de griji nu poti sa fii decat in viata de apoi, dar acum trebuie sa le gestionezi in asa fel incat sa nu le bagi in seama. Da, sunt dupa cum imi tot spuneti ori de cate ori vine vorba, o materialista. 🙂

            Apreciază

          • o materialistă vulgară nu dialectică… 🙂

            Desigur că in viața eroinei au existat unele note de disconfort, ca in viața fiecăruia, provenite (vai) din probleme pur imaginare (si asta tot ca-n cazul fiecăruia)… dar n-as zice ca viața ei (in van) n-a fost roză. Impresia mea a fost ca ea si-a găsit-o destul de roză, in mod clar nițel mai roză decât si-a găsit-o scriitorul gazdă pe-a lui. Viața fiecăruia fiind pe atât de roză pe cât si-o găsește el însuși, nu pe cât i-o găsesc alți binevoitori. 🙂

            daca intre „nota îngrijorătoare aferentă întâmplărilor din film” si cea conținută in veștile „triste”, evocate aluziv in proza zilei de ieri sau de alaltăieri, o există vreo legătură sau vreo corelație oarecare, aceasta trebuie să fie atât de subtilă si inefabilă încât noi nu vom ști-o poate niciodată. 🙂

            Apreciază

  11. AdAmAmA789 0xyz said

    Psalmii 01

    Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori, ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
    El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit.
    Nu tot aşa este cu cei răi, ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.
    De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii, în adunarea celor neprihăniţi.
    Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

    Fiti cu totii, împreuna binecuvântati, iubiti si fericiti, de pacatul universal, real, mortal, cât sunteti constienti, sa va feriti !

    Apreciază

    • Vorbeam de lup si porcul la ușă. Iar ai venit mă porcule? Iosif, negarea negației sub forma de porc. Porcul Greblea mereu la sfatul celor răi, mereu oprindu-se pe calea celor păcătoși, pentru a nega din cuvinte ceea ce face din fapte. Neprihănirea porcului Iosif Greblea, o forma deloc subtila de trufie si deșertăciune. Trufia, păcatul favorit. Greblea, un căcat cu ochi, care macină cuvinte la moară, (cică) ca să nu moară. Mă Greble, da’ tie nu-ti e mă niciun pic rușine de tine? Porc scârbos ce ești, cu pretenții de om, du-te băi si mai fă o tură in pizda mă-ti cu deșertăciunea ta cu tot, si nu mai polua spațiul vorbelor cu imbecilităti. I-auzi ce zice Iosif (porcul universal): „Fiti binecuvântați de păcatul universal, real, mortal…”… Ti-a luat Dumnezeu mințile? (Eh, glumesc, că de, ce să ia cine, de la limbricul pseudo-vorbitor, că n-are ce)

      Apreciază

      • AdAmAmA789 0xyz said

        Magnifique… autoportrait. Chapeau !

        Apreciază

        • De vreme ce te admit ca interlocutor înseamnă ca ofer oricui șansă sa ne confunde, daca vrea, inclusiv tie. Încercarea ta de a zice „ba pe-a mă-ti”, „ba tu”, „cine zice ăla e”, nu-i decât confirmarea că-ti accepți postura. Comice aspirațiile tale de a fi considerat egalul oricui pe Arca lui Goe, gata sa-ti camuflezi fanfaron-ismul, doar pentru a avea si tu o felie de loc pe Arca lui Goe. Mai că-mi dau lacrimile văzând strădaniile limbricului, de a-si justifica captivitatea pe Arca. Milogeala lui Greblea (căcăreaza mistică) poate fi oricând un eșantion pentru studii antropologice.

          Apreciază

          • AdAmAmA789 0xyz said

            Apreciază

          • Ce limbric sensibil si cult sunteți d-le Iosif Greblea. Colcăiți si pe muzică? Sunteți un… cum le zice ăstora care iubesc muzica?!… un megaloman… 🙂

            ce drăguț că vă expuneți pasiunile in public, împărtășindu-le cu ceilalți… Împărtășania lui Greblea pe Arca lui Goe!

            Apreciază

          • AdAmAmA789 0xyz said

            (999)Noua unA ni se pare ca, înafara faptului ca aveti limba invectiva si infecta, degustati cu pofta mare viermii intestinali, pe care îi mestecati cu mare placere la fiecare replica. Bravos neaGoe…bon appetit !

            Apreciază

          • @Iosif – Esti un troll nenorocit, o putoare si o scârboșenie pe care nimeni nu o degustă cu plăcere. Încerci in fel si chip să-ti justifici prezenta si insistenta de a-ti vinde zgomotul si ființa, profitând de faptul că aici nu se practică cenzurarea si/sau blocarea nimănui, inclusiv a gunoaielor de teapa ta. Dar d-voastră d-le Greblea Limbricul, cu ce treabă pe Arca lui Goe?

            Apreciază

          • AdAmAmA789 0xyz said

            Nu credem ca v-ar place sa cunoasteti aceasta necunoscuta prezenta a noastra, în trecutul dumneavoastra, Aici, Acum si-n eterNul cuAntum.

            Apreciază

          • @Iosif Greblea – ești un troll agramat si stupid care postează mesaje nesolicitate (gunoi) prin care încearcă să se ia in seamă. Un căcat cu ochi. Nimic altceva. Nimic de știut.

            Se spune „v-ar plăcea”, nu „v-ar place”.

            Apreciază

          • AdAmAmA789 0xyz said

            Va identificati perfect cu personajul lui I.L. Caragiale, dl.Goe cel infantil stupid, invectiv, fictiv, hiper activ, rasFATat, orGOLios,

            Apreciază

          • Așa și? Ce-i cu asta? E asta o justificare a faptului că ești un limbric libidinos si un troll nerușinat care insista să-si dea in petec? Du-te băi limbricule si te pitulă-n pizda mă-ti si nu mai umple spațiul cu zgomote.

            Apreciază

          • AdAmAmA789 0xyz said

            (999)Noi unA va recomandam usturoiul chinezesc contra limbricilor, viermilor, parazitilor si microbilor ce-i purtati pe limba de lemn si v-au invadat (b)Arca uscata, arsa, carbonizata.

            Apreciază

          • Eu vă recomand să vă duceți in pizda mamei d-voastră si să nu mai stați (ca prostul) pe (b)Arca uscată, arsă, carbonizată. Ce nu pricepi, parazitule ?

            Am o funie de usturoi agățată de catarg. Vampirii ocolesc Arca. Limbricii nu si nu, vor musai îmbarcare. Imborcănare in formol o să primească.

            Apreciază

          • AdAmAmA789 0xyz said

            Trebuie sa-ti dau dreptate, draga Goe, iubit frate, suntem viermi si virusi Goy, ce ne zbatem în gunoi, (Noi)… limbrici viermi inelati, toti pe (b)Arca îmbarcati, Voi… altfel de paraziti, mult mai mari si… trogloditi.

            Un vierme mic
            A A A
            Autor: Costache Ioanid | Album: Taine | Tematica: Diverse

            E noapte. La o masă, plecat peste hârtie,
            cu-abecedaru-n faţă, stă un copil şi scrie.
            Dar lângă el, vicleană, din luciul filei roze,
            zâmbeşte o şopârlă din cartea lui cu poze.
            Acum copilu-și pune creionul între dinți.
            „Şopârlele-s frumoase… şi-s repezi… şi-s cuminţi.”
            Uşor el dă o filă. Şi alta… Şi-ncă una.
            Apare papagalul… păunul şi păuna…
            şi un cocoş cum scurmă, hrănind o găinuşă,
            şi un… Dar stai… afară… cine-a scâncit la uşă?
            Băiatul stă și-ascultă. E-un glas sau o părere?
            Se duce-n prag şi strigă: „E cineva?” Tăcere.
            Ba nu. E-un glas subţire. Auzi? — Mi-e frig… îngheţ…
            Copilule, deschide pentr-un sărman drumeţ!
            — Dar cine eşti? Mi-e frică. — Sunt mic… — Să-ntreb
            pe tata!
            — Nu-l întreba! Deschide că plouă cu găleata!
            Şi-apoi ştiu basme multe şi ghicitori un sac!
            — Dar cine eşti? — Un vierme… — O, viermii nu
            prea-mi plac.
            — Dar eu sunt mic… o scamă… Şi, când mă fac covrig,
            abia mă vezi. Hai, trage zăvorul că mi-e frig!
            Şi i-a deschis băiatul: — Noroc şi seară bună!
            — Noroc… Dar unde-i ploaia? — A stat… Nu vezi că-i
            lună?
            — Hi – hi! … A fost o glumă ca să mă laşi pe prag…
            Dar stai, nu-nchide uşa că după mine trag
            un vechi şi bun prieten, un şoricel din pod…
            —Sunt eu! Dar cartea unde-i? Ia dă-mi-o să ţi-o rod!
            Apoi o să dăm fuga pe mese şi prin blide
            să facem mii de pozne. Dar stai, mă rog, nu-nchide,
            că trag şi eu cu coada o bufniţă flămândă!
            — O bufniţă? Mi-e frică! — Dar bufniţa e blândă…
            — Sunt bufniţa! Priveşte în ochii mei rotunzi.
            De-acum să umbli noaptea şi ziua să te-ascunzi!
            Să fii ascuns de mama, de tata… Stai puţin.
            Ia mai lărgeşte uşa să intre şi-alt vecin…
            — Eu… Mă cunoşti. Sunt vulpea. Şi cred că mă iubeşti…
            — Eu ştiu că vulpea strică… — Ce? — Viile… — Poveşti!
            Dacă asculţi de mine am să te-nvăţ să furi!
            — Dar e păcat… — N-ai teamă! Nu spune în Scripturi
            că apele furate mai dulci sunt, mai plăcute…
            Şi-acum… deschide-n lături, că vine… vine iute…
            o zână fără seamăn! Zâmbind să-i ieşi în cale
            slăvitei caracatiţi!… încolăcimii sale!
            — Nu, n-o primesc! Mi-e frică! Afară !… Prea târziu…
            Căci bufniţa şi vulpea şi şoarecul suriu
            dau uşa de perete. Şi umede ventuze
            se prind în rotocoale pe umeri, peste buze…
            Ce rece-mbrăţişare! Cum i se frânge trupul!…
            — Aşaa! sunt deznădejdea! Acum… apare lupul!
            Vai! În chenarul uşii doi ochi de foc se-arată…
            E lupul ce rânjeşte… şi vine… vine… „Tată!”
            Ca trăsnetul loveşte o flacără pe lup.
            Iar umedele braţe de pe copil se rup.
            — Tu dormi? îi spune tata. Şi lecţia n-ai scris!
            Ce bine-i lângă tata! Ce bine c-a fost… vis…

            *

            „Minciuna nu-i o crimă”, se spune câteodată.
            „E-un vierme mic, ce trece. Şi floarea-i tot curată…”
            Nu, floarea nu-i curată! Un vierme nu-i ca roua.
            Întâia ta minciună aduce pe a doua.
            Întâi e o verigă, apoi un lanţ: robia.
            Visarea trage lenea şi lenea lăcomia.
            Apare băutura, desfrâul, furtişagul.
            Şi-apoi când deznădejdea, trecând în grabă pragul,
            te faci să-ţi curmi viaţa sau să te-mbete crima,
            cine-a deschis zăvorul? Doar o minciună… Prima.
            Minciuna o e crimă? E-o crimă orice pată!
            Când vine micul vierme! Tu strigă-n grabă: „Tată!”
            Prin sângele salvării loveşte pe duşman!
            Alungă primul oaspe, căci ultimu-i Satan!

            Apreciat de 1 persoană

          • Bine mă Iosife, ai un 9 (nouă) pentru azi, pentru străduință si anduranță. Aproape că ai reușit să fii on topic. 👍

            Apreciază

          • AdAmAmA789 0xyz said

            E greu sa fii în topic
            pe-o (b)Arca asa veche,
            când nu ai partitura
            si cânti …dupa ureche.
            Tot ce-i creat în lume
            de omul limitat,
            un val ce lasa dune
            într-un pustiu uscat…

            Apreciază

          • AdAmAmA789 0xyz said

            Apreciază

          • Normal, dacă-i dai nas lui Ivan, el se suie pe divan.

            Haide anelidule, nu te-ntinde, că te rupi !

            Apreciază

        • AdAmAmA789 0xyz said

          Apreciază

          • @Iosif – Băi cretinule, termină băi cu epatările astea înduioșătoare… Iti închipui ca limbricul greblea o putea trece de egalul video clipurilor cu care poluează spațiile in care se screme să se ia in seamă? Nicio șansă limbricule. Poti vehicula oricâte clișee vrei, poți morfoli in gura-ti tâmpă câți dumnezei, isusi si aaae-uri vrei, poți posta videoclipuri cu imnuri si muzicuțe, tu tot un limbric prost o să rămâi, inutil, ignar, arogant si fanfaron, necuvântător, incapabil să lege două cuvinte si-un gând cu capul lui, o japiță insistentă si disperată, un rebut uman, un rateu, un gunoi… care vrea musai să epateze. Pe Arca lui Goe. Tttt…

            Apreciază

  12. Bau Bau said

    @Arca lui Goe

    Fain răspuns. Merită să devină un paragraf de carte. Cum mie cărțile îmi ies în cale, cine știe? 🙂 🙂 L-oi găsi cândva.

    Dacă am priceput eu bine, „fals” ar putea însemna și iluzoriu. Firește, iluziile se intersectează cu realitatea, de unde convingerile beton ale unora că ei spun ori descoperă adevărul, echivalând partea cu întregul.

    Pe măsură ce îmbătrânesc, mă amuză toate teoriile (care îmi ies în cale) simulând completitudinea. Bune pentru neofiți, doctoranzi și postdoctoranzi. Bune pentru experți. Și bune pentru cei școliți pe google, mai ales.

    Am citit de curând „diferențialele divine”. Creatorul postulat de Blaga evită completitudinea spre a nu-și produce un concurent la centralitate. 🙂
    Geneza directă constă în producerea de diferențiale divine, frânturi non-nucleare (non-centrale, mai puțin importante) din El (deci un corpus incomplet, Divinul cenzurându-se). Geneza indirectă rezultă din varii combinații ale acestor diferențiale, cu valențe diferite.

    Așadar lumea e complexă, dar nu completă. E fals să zic „după chipul și asemănarea Domnului”. Păi, cum să-l iubească teo-logii?! 🙂 🙂 🙂 Că au sigur un motiv de NEFERICIRE citindu-l. 🙂

    Apreciază

    • „Fain răspuns”. Vă referiți la răspunsul acordat lui Iosif? Așa s-ar părea… 🙂

      Da, „fals”, in sensul de iluzoriu. Exact asta am vrut sa spun. Ideea că iluziile s-ar intersecta cu realitatea este un gând extrem de optimist. Exagerat de optimist. „Lumea”, în sensul de „modelul mental uman” folosit pentru a acoperi aceasta „noțiune”, este complexă, incompletă, incoerentă, inconsistentă, contradictorie, iluzorie si minunată. Cea mai bună dintre lumile cu (ne)putință. 🙂

      Apreciază

      • Bau Bau said

        NU. Eu îl las pe domnul Iosif în plata Domnului. Să-l ajute și să-l lumineze.

        Mă refeream la răspunsul dat mie de dvs. Și voi pune un emoticon, fiindcă îmi plac imaginile. Și fiindcă nu există sens înțepenit, emoticonul meu poate avea orice sens-nonsens, la fel ca vorbele. Râsul ori lacrimile pot avea și în real ț sensuri-nonsensuri.

        🙂

        Apreciază

        • Atunci poate veți încerca să vă plasați comentariile la locul potrivit, in continuarea mesajelor comentate. Si eu cred că un emoticon pe ici pe colea, n-are cum să strice, dar abuzul de emoticoane denotă… si încă rău de tot… 🙂

          Apreciază

  13. Se pare ca avertismentul nostru, oferit dezinteresat celor din categoria naturilor fericite, adică a acelora care habar nu au despre veștile triste, de-a dreptul îngrijorătoare, de a lua sau de a păstra distanta, nu prea a fost luat in seamă. Cu excepția lui Mihai (un indolent), cam toți ceilalți s-au grăbit să dea cu subsemnatul, în aria comentariilor, de îndată ce inimoasa doamnă Stely a spart gheața cu picamărul, ignorând d-lor, cu insolentă, riscurile potențiale menționate, supra-evaluându-si cu nonșalanță imunitatea. Zic eu cu un optimism debordant. Dar poate că totuși, știu sau simt ei mai bine (ne/cunoscând-se pe sine) că nu e niciun risc. Ce risc bă? Pe Arca lui Goe? Hai bă fugi cu cercul… Nu se există un așa ceva… E caterincă. Dar totuși, vigilentul d. Greblea, a venit, preventiv, cu descântecul la purtător. Tocmai d-lui care si așa este cel mai invulnerabil (la cap) de departe. Poate ar merita făcute niște teste de imunitate.

    Apreciază

    • Stely said

      Nu vreau (inca) sa trag nici concluzie ci doar sa spun ca cineva (nu spun cine) a riscat dar a castigat . Trebuie sa fie fericit ca a reusit prin comentariile sale ( asumandu-si riscul) sa obtina de la Arca lui Goe un suvoi de raspunsuri filozifico- literare, atat de consistente (elaborate)incat trebuie sa ma intorc la ele sa le mai citesc odata ca sa le prind toate nuantele , acordurile, sensurile etc. Nu vreau sa spun vorbe mari dar cred ca asa cum simt si vad topicul si-a atins scopul. S-a riscat dar s-a meritat. Felicitari ! Da, si eu am un merit : acela ca m-am retras strategic. 😉
      Apropo, am explicat (vedeti mai sus comentariul meu) ca m-am obisnuit sa acord like-ul la tema, dupa ce reusesc sa fac un comentariu care sa-mi placa mai intai mie. Avand in vedere ca am reusit am dat imediat si like-ul de rigoare In concluzie a fost dat in cunostinta de cauza si nu cersit asa cum s-a afirmat. Cred ca Arca lui Goe s-a alintat, dar mi-a placut. 😇

      Apreciază

      • N-a fost cerșit, a fost smuls cu forța. 🙂

        Deci, de fapt, like-urile pe care le acordați sunt date propriilor d-voastră comentarii, indirect, ca să nu bată la ochi. Nu chiar precum, Neamtu Țiganu (care si le dă singur pe față, la vedere), dar tot cam pe acolo. 🙂

        Apreciază

        • Stely said

          Pai nu , dupa parerea mea daca cititorii(vizitatorii) dau like-ul fara sa spuna ceva la adresa topicului, inseamna ca acesta a fost acordat doar asa sa fie , acolo. Cand le vad
          spun in gandul meu : scrie (bre ) in cuvinte de ce ti-a placut . Stiu, este greu al naibii sa gasesti vorbele pe masura topicului , dar acesta este riscul meseriei de cititor pe Arca :sa se exprime cum stie el mai bine . Sa ofere autorului pentru munca depusa o satisfactie palpabila nu doar simbolica . Cateodata si mie imi vine greu, dar imi fac curaj gandindu-ma ca daca vor fi critici , ironii, amuzamente etc. voi gasi eu ce sa spun ca sa ies din belea . 🙂 Pai da , ce ,vi s-a parut ca am ramas datoare la cineva ? Eu cred ca nu. Totul e sa ramai conectat la topic si eventual la discutia in sine , nu s-o iei pe aratura …
          Asadar, „sa-mi placa mie” inseamna ca am reusit (atat cat am putut )sa spun ce simt, gandesc etc.

          Apreciat de 1 persoană

          • Cine se scuză… ne amuză… like-urile acordate articolelor n-au nicio treaba cu comentariile. Un astfel de like poate fi sincer sau superficial, cu sau fără comentarii explicative, ulterioare (binevenite dar nu musai necesare). Felul in care vă acordați d-voastră însevă like, pe textele propuse pe Arca lui Goe, n-are a face cu explicația însăilată pe care insistați să o propuneți. Sper măcar că nu mie încercați să mi-o vindeți.

            Apreciază

          • P.S. Ați putea sa-mi spuneți care anume este comentariul acela in care explicați ce v-a plăcut in articolul „Contrapunct” astfel încât să se justifice deopotrivă like-ul acordat cât si întârzierea cu care a fost făcut gestul acordării. Am trecut în revistă comentariile pe care le-ați făcut si n-am fost in stare să-l identific. Mi-o fi scăpat. 🙂

            Apreciază

          • @Aila – Văd că ați acordat like comentariului d-nei Stely in care d-ei afirmă că un like fără „explicații explicite” denotă superficialitate. (a) Sunteți superficială? Sau (b) explicația urmează mai târziu? Sau o fi fost (c) un like acordat la plezneală? Din aceasta trilemă n-as putea ieși decât considerând valabile toate variantele simultan. Un abc ilustrativ al Ailei. 🙂

            Apreciază

          • Aila said

            Sunt la asentimentul dumnevoastra si este de preferat ca un like sa vina la pachet cu un comentariu. Dar cred ca pe unii ii jeneaza dialogul sau se tem de interpretari sau critici. Eu nu am nici o jena in a ma manifesta in fel si chip aici pe bArca si imi plac remarcile de orice fel.

            Apreciază

          • De-a dreptul cuantic. Observatorul a forțat electronul sa decadă din superpoziție, pentru a se condensa într-o stare măsurabilă macroscopic, in cazul de fată starea (b), repudiindu-se astfel stările (a) si (c). Ce drăguț !

            Apreciază

          • @Stely – Hai c-am scăpat. Amândoi. V-a venit mușteriul. Aila a cumpărat-o. N-ați livrat-o in van. (The lady in the van – Foarte bun filmul. L-ați văzut? )

            Apreciază

          • Iată un (exemplu de) topic care a primit numai like-uri nejustificate: Nuntata. 🙂

            Apreciază

  14. Bau Bau said

    @Aila
    Mulțumesc pentru observație. Scuze!

    Mă voi strădui să nu vă pierd de cititor.

    Apreciază

    • Ce? Despre ce vorbiți? Nu se înțelege nimic ! Cred ca de fapt asta ați si vrut să spuneți. 🙂

      Apreciază

      • Bau Bau said

        Google translate: Nu voi mai pune emoticoane în comentarii. Voi urma indicațiile d-rei Aila, de a căuta cuvinte de impact, fiindcă emoticoanele o enervează și nu mă mai citește.. Sper că așa mă va citi. I-am vizitat blogul, scrie minunat, am un bun model. Incitant. Sunt aici ca să învăț și am de la cine.

        Apreciază

        • Primul lucru pe care-l aveți de învățat de la d-na Aila este simplu: să vă plasați mesajele in continuarea textelor comentate. Al doilea ar fi (tot simplu) să aflați ce se înțelege prin „sex de calitate”. Ar trebui să vă grăbiți, acuma cât are cunoștințele proaspete, că până mâine se ia cu gogoșarii si uită. Pentru restul lucrurilor pe care le-ați avea de învățat de la d-na Aila (complicate toate), vă las să vă stabiliți singură agenda de priorități.

          P.S. Un sfat: Nu vă entuziasmați prea tare in privința lucrurilor pe care le citește d-na Aila, chiar daca le acordă like (justificat sau nu).

          Apreciază

  15. neamtu tiganu said

    Adineauri m-am intors din Spania. Atit!

    Apreciază

    • Aha, de la castel. Si primul lucru făcut cand ați ajuns acasă a fost sa dați o raită pe Arcă… 🙂 Nu-i rău. Cred ca aveți multe de recuperat. Cine-i de vină ca v-ați făcut castel in Spania si nu l-ați dotat cu internet?

      Apreciază

    • Aila said

      Welcome back! Oare ce-oti fi mancat in Spania? O fi fost bun, naiba stie, asteptam impresii din Spania1, Spania 2, 3…..10
      todo lo mejor!!!

      Apreciază

      • Cred că ce-a mâncat dl. Neamtu la pensie în Spania este irelevant. Si asta nu pentru că băutura e temelie, iar mâncarea fudulie, ci pentru că în cea mai mare parte d-lui si-a petrecut timpul liber. Contemplând prin muzee…Cred că încă-i defilează prin minte imagini din Prado, oftând într-una: Las Meninas, Las Meninas…

        P.S. Se zice că asta ar fi cea mai frumoasă pictură din lume:

        Las Meninas!

        mi se pare destul de drăguță 🙂

        Apreciază

        • Arlechino said

          Eu ma gandeam sa nu cumva sa se tina scai nefastul de dansul si sa fii gasit si acolosa in Spania ciorba zeama lunga, friptura uscata si vinul diluat precum in RO
          Pictura draguta, nitel cam incarcata pentru gustul meu dar reusita per ansamblu.

          Apreciază

      • Ceva mă face să cred că dl. Neamțu Ținganu preferă varianta reconstituită de Pablo. Tie care-ti place mai mult?

        Apreciază

      • Hai că m-am prins. 🙂 Iti plac amândouă așa de tare, că nu știi pe care s-o alegi de câștigătoare, iar din această dilemă n-oi putea ieși prea ușor. Nu te grăbi! Take your time !. Timp există căcălău! Nu-i niciodată nicio grabă. 🙂

        Apreciază

  16. Radu Humor said

    Un nou studiu realizat în Israel, în curs de a fi evaluat inter pares, arată că probabilitatea ca persoanele „complet vaccinate” să se îmbolnăvească de COVID-19 și să dezvolte simptome este de 27 de ori mai mare, iar riscul de spitalizare este de 8 ori mai mare decât în cazul persoanelor nevaccinate, însă cu imunitate naturală, informează The National File.

    Aceeași publicație a mai prezentat în luna august și un alt studiu extraordinar, al Oxford University Clinical Research Group, care atestă că persoanele complet vaccinate poartă de 251 ori încărcătura virală a coronavirusului în comparație cu cei care nu au primit nici unul dintre vaccinurile controversate.

    Studiul israelian prezent, intitulat „Comparing SARS-CoV-2 natural immunity to vaccine-induced immunity: reinfections versus breakthrough infections” („Compararea imunității naturale la SARS-CoV-2 cu imunitatea indusă de vaccin: reinfectări versus infectări post-vaccinare”), a analizat fișele medicale a zeci de mii de persoane în perioada 1 iunie-14 august 2021, fiind în prezent cel mai amplu studiu observațional din lumea reală realizat până la această dată pe tema imunității la coronavirus, atât în ceea ce privește persoanele vaccinate, cât și cele nevaccinate.

    Studiul a constatat că persoanele „complet vaccinate” au o probabilitate de 27 de ori mai mare de a fi infectate și de a dezvolta simptomele COVID-19 decât persoanele nevaccinate, cu imunitate naturală. De asemenea, studiul a constatat că persoanele „complet vaccinate” prezintă un risc de 8 ori mai mare de a fi spitalizate din cauza unei infecții post-vaccinare.

    „Este un exemplu clasic despre cum imunitatea naturală este într-adevăr mai bună decât vaccinarea”, a declarat Charlotte Thålin, medic și cercetător imunolog la Spitalul Danderyd și la Institutul Karolinska. „Din câte știu eu, este prima dată când acest lucru a fost demonstrat cu adevărat în contextul COVID-19”.

    Cel de-al patrulea val al pandemiei COVID-19 din SUA pare să fie aproape de două ori mai mortal decât cel de-al doilea val, care a avut loc cu câteva luni înainte ca sute de milioane de oameni să fie vaccinați împotriva coronavirusului. Potrivit datelor CDC, ratele de mortalitate cauzate de coronavirusul din SUA în primele zece zile din septembrie 2021 sunt aproape de două ori mai mari decât în primele zece zile din septembrie 2020.

    În timp ce administrația Biden și autoritățile internaționale din domeniul sănătății insistă să spună că actuala criză de coronavirus este o „pandemie a celor nevaccinați”, studiile indică faptul că persoanele vaccinate mor din cauza COVID într-o rată mai mare decât cele nevaccinate, în timp ce mass-media centrală se străduiește să justifice decesele. „La prima vedere, această situație poate părea alarmantă, dar este exact așa cum ar fi de așteptat”, a relatat The Conversation, potrivit The National File.

    Până acum, s-a dovedit că vaccinurile „sigure și eficiente” împotriva COVID-19 nu împiedică persoanele vaccinate să contracteze virusul sau să răspândească COVID-19 altora, dar acest lucru nu a oprit administrația Biden să instituie ordine federale fără precedent privind vaccinarea, ceea ce mulți experți constituționali au spus că este „o sfidare pe față a Constituției”.

    Studiul israelian, împreună cu alte dovezi care apar din ce în ce mai des, ar putea ridica semne de întrebare cu privire la motivul pentru care guvernul american – dar nu numai – impune vaccinarea forțată a persoanelor care lucrează pentru marile companii, în ciuda dovezilor care indică faptul că persoanele vaccinate au o probabilitate covârșitor mai mare de a contracta, răspândi și de a fi spitalizate cu COVID-19.

    „Premisa de la care au pornit cei zece cercetători, angajați ai unor prestigioase instituții medicale israeliene, a fost aceea că, cel mai probabil, imunitatea naturală este mai puternică decât cea conferită de vaccin, de vreme ce Israelul, una dintre primele țări care au demarat o campanie intensă de vaccinare la nivel național, a cunoscut o creștere fără precedent a cazurilor de COVID după vaccinare. Această situație a stârnit un val de neliniști cu privire la eficacitatea vaccinului împotriva variantei Delta.”, scrie Imuno-Medica, într-o prezentare riguroasă a studiului israelian.

    Comentând concluziile studiului menționat, eminentul profesor biostatistician și epidemiolog al Facultății de Medicină de la Harvard, cel care a conceput sistemul de evaluare CDC a vaccinurilor, Martin Kulldorff, a afirmat că aceste informații dovedesc că pașapoartele de vaccinare sunt neștiințifice și discriminatorii. „Trecerea prin boala COVID oferă o imunitate mai bună decât vaccinurile, așa că pașapoartele de vaccinare nu sunt doar niște prostii, din punct de vedere științific, ci, mai mult, sunt discriminatorii și lipsite de o bază etică”, mai comentează sursa citată.

    National File face trimitere și la un alt studiu extraordinar, al Oxford University Clinical Research Group, publicat pe 10 august în cunoscuta revistă de specialitate The Lancet, care a constatat că persoanele complet vaccinate poartă de 251 ori mai mult încărcătura virală a coronavirusului în comparație cu cei care nu au primit nici unul dintre vaccinurile controversate.

    „Încărcăturile virale de cazuri descoperite de infecție cu variantă Delta au fost de 251 de ori mai mari decât cele ale cazurilor infectate cu tulpini vechi detectate în perioada martie-aprilie 2020”, se arată în studiul citat.

    Citiți și Cunoscutul medic evreu-american VLADIMIR ZELENKO deconspiră vaccinarea Covid în fața unui Tribunal Rabinic: Treziți-vă! Este al treilea război mondial. Este moarte. Este genocid. Doar 10% vom supraviețui – cei cu credință și gândire mântuitoare

    „După cum am spus, efectele secundare și eficacitatea sunt măsurate în ani, nu în luni.”, a comentat congresman-ul conservator Paul Gosar, care este și medic, prezentând studiul privind răspândirea virusului de către vaccinați:

    Apreciază

    • Iată că au sosit si veștile triste, aproape înfricoșătoare: indivizi precum Radu (cioboată) Humor există. Aievea. Parcă nu era destulă dramă că aveam puhoaie de iosifi pe planetă. Acuma, na beleaua, avem si razi. Si ăștia tot puhoi (puroi). Mama cretinilor este de-a pururi fătătoare ca iepuroaicele.

      Radu Humor, stimate domn sunteți off-topic. Nu este cel mai grav lucru care se poate spune despre d-voastră. Grav este că mama d-voastră (d-na Humor a bătrână) a fost foarte off-topic, în perioada sa de maximă înflorire). La cât humor avea în dânsa s-a gâdilat cu cine stie cine si a făcut si d-ei o glumă. Proastă. Iar gluma continuă… Răspândacul răduhu…

      Apreciază

    • Aila said

      Matale, stai cuminte ca atat de Pacala cat si de Tandala nu se prinde nimic, nici macar CO-vidul. Instantaneu, mie mi s-a facut mila de cercetatorii care au studiat problema pe ambele parti. Deplorabil moment, un stand-up comedy cu un humor negru-n cerul gurii. Pass, bye-bye,see you never and forever………

      Apreciat de 1 persoană

  17. Bau Bau said

    Poveste despre iluzia de a fi
    ……………………………………….

    INTRODUCERE

    Era o noapte feerică / pe o planetă aproape sferică.

    CUPRINS

    Un ban de aur se rostogolea, se rostogolea, până se rosto-golea.
    Și așa se jeluia:
    „Oare cine m-a avut / și de ce m-o fi pierdut / of, unde-i sensul vieții mele / sub jetul picurat de stele”.
    Pân o voce îi grăia:
    „Ești un moș nenorocit / dintr-un secol pervertit. Azi bitcoinul cel din flori / ne salvează de orori. El nu are trup ca tine / nici sânge stricat în vine.”

    ÎNCHEIERE

    Viitoru și trecutu / ciungu orbu și cu mutu.

    Apreciat de 1 persoană

    • …iar vocea era a babei sterpe care se chinuia ca dracul să-si caute consolări… si scăpări din propria-i po-veste, într-un cadru mai larg, exterior… Dar baba era așa de-n interior si de captivă-n po-veste, încât niciodată nu-i reușea încheierea pe care si-o dorea obsesiv, ca pe o izbăvire… Probabil că va mai recita de un număr oarecare de ori aceeași poveste a durerii si speranțelor ei ratate, povestea dorinței, înainte de a se usca (prin evaporare, nu prin sublimare), mereu mimând că-i prima oară când o recită, mereu sperând că-i ultima oară când o declamă… Madam tot proastă ești. Tot nu te-ai prins?

      Apreciază

      • Bau Bau said

        Ce fain vă dați cu dreptul în stângul! 🙂 🙂 🙂

        Candidați la Nobelul anonimilor, nu ratați!

        PS. Spumegați, spumegați, spumegați! Pe mine doar mă amuzați.

        Apreciază

        • „Pe mine doar” – misto poem (de jale)…
          „mă amuzați.” – Sunteți gâdilicioasă, asta e. Hai si-oți fugi în lume, doar vi s-or pierde urmele si nu v-or ști pe nume: Bau-hau…

          Apreciază

        • Chiar nu înțeleg de ce v-ați supărat si de ce v-ați chircit iarăși (hohotind, de-râs-(in)-de-râdere). N-am făcut decât sa adaug un spârc de frișcă povestii d-voastră cu rimă la stimă și știmă. No drama!

          Vai, mi-am dat cu dreptu’-n stângu’? V-am dezamăgit? Tocmai la apogeu, tocmai la climax, tocmai cand va era lumea mai dragă, taman la apropont, când să aveți in fine si d-voastră primul orgasm pe Arcă. Tttt… Si doar ce vă spusesem să vă informați via Aila despre ce înseamnă „sex de calitate”. A dracului pielea pe babă, dac-o vrea ea să urmeze un sfat bun.

          P.S. Se zice cu stângu-n dreptu’. Asa-i formula. E mai logic si suna mai bine. Se vede ca nu jucați fotbal si n-aveți idee de chestiune. Serios.

          P.P.S. V-am dat like justificat. Ați progresat enorm față de data trecută. Serios. Vizibil. Sub aspect literar vorbind. Sper că după ce termină cu gogoșarii să vă dea si d-na Aila un like (justificat). Il meritați din plin (chit ca v-ați dat cu stângu-n dreptu’, exagerând iar cu emoticoanele). Cu puțin noroc luați unul si de la d-na Fotosinteza, chit ca a zis ca s-a supărat si nu mai dă like-uri. Adevărata apoteoza ar fi like-uri de la concubinii d-voastră Iosif Greblea si Radu Humor, sau măcar de la criticul literar Neamtu Tiganu, dar nu-mi fac (de teama) speranțe chiar atât de mari. In tot cazul bravo. Un bravo sincer de la mine. Nu ma așteptam.

          Apreciază

          • Bau Bau said

            Vă acord și eu un Like, cu milă infinită.

            PS. Ați uitat că sunteți stângaci.

            NU am făcut progrese, doar v-am băgat prea mult în seamă, lăsându-mi talentul literar să zburde pe aici. Speram să vă aline suferința existențială, dar nu aveți leac. Trist și demn de milă.

            Hai, spumegați, dacă asta vă mai alină. Spor!

            Apreciază

          • @Bau hau – nu văd niciun like acordat. Vă lăudați doar. Ah, veniserăți să vă puneți „talentul literar” (puhoa) in slujba alinării, si ați dat chix. E vina mea că talentul vă e fals si diagnosticele greșite?

            Nota redacție: mai încercați !

            Apreciază

          • Si nu, nu sunt stângaci. Cred că mă confundați cu Rafael. Nadal.

            Apreciază

      • Stely said

        N-ar fi cazul sa intervin ,dar imi voi asuma riscul, asa cum de altfel am facut-o in multe situatii Motivul este acela ca ma simt inselata a nu stiu cata oara, de intentiile (reactiile) dnei Bau Bau( in primul) si in al doilea rand ale Arcei lui Goe. Aveam sentimentul pe care l-am ” divulgat „intr-un comentariu (vezi mai sus) anume acela ca dna Bau Bau a lasat de o parte diversele stari obsesive referitoare la Arca lui Goe si s-a hotarat sa participe cu toata sinceritatea si priceperea on topic . La inceput mai greu, aducand in discutie unele ” vesti ” triste si ingrijoratoare” din realitate , despre asa zisa „DESERTIFICARE”, o interventie la plesneala (zic eu) ce n-a fost trecuta cu vederea de vigilentul admin, amendand-o pe loc cu ironii (insa) destul de dragute si amuzante care pesemne au amuzat-o si pe madam Bau Bau, devreme ce nu au destabilizat-o in asa fel incat s-o ia pe aratura asa cum se intampla de obicei. Aici :
        „o micro-știre într-adevăr nano-tristă și pico-îngrijorătoare: DEȘERTIFICAREA cu majuscule a sudului României. Condiții optime pentru construirea unor piramide. Vom avea piramida de la Dăbuleni, biblioteca de la Alexandria, Sfinxul de la Zimnicea si Oracolul de la Oltenița…. ”

        Acesta a fost pentru mine un motiv de bucurie (pe cuvant!) crezand ca Bau Bau in sfarsit s-a imunizat. Comentariile ce au urmat (dialogul , mai bine zis) dintre d-neai si Arca lui Goe mi-au confirmat ca se afla intr-o stare de gratie potrivita, intrucat s-a hotarat sa o ia pe drumul cel bun in ce priveste relatia cu Arca lui Goe. Credeam ca reactiile d-neai sunt semnul acceptarii unor reguli (principii) reiterate , inca de la inceputul existentei Arcei apoi din cand in cand si la vedere, de Dl Goe . Ei bine , n-a fost sa fie asa intrucat o replica putin mai „apasata” a Arcei lui Goe la un comentariu al dneai apreciat (culmea) de dlui, ca sa o faca sa se intoarca exact la starea dinainte . Ce a urmat se vede in continuare… Se pune insa problema cum s-a ajuns aici ? M-as bucura daca cei doi protagonisti vor avea bunavointa sa ne explice . Eu cred ca Arca lui Goe a facut un mic test pe care dna Bau Bau din pacate nu l-a trecut. 😦 De ce nu l-a trecut ? Eu banuiesc, dar intrebarea mea ar fi : Arca lui Goe are ceva banuieli ?
        .

        Apreciat de 1 persoană

        • Topicul curent si comentariile on topic sau off topic nu sunt despre doamna Bau-Bau. Deloc. As fi tentat să spun că singura „persoană” pe care d-na Bau-Bau a convins-o că topicul si comentariile ar fi fiind despre d-ei, este celebrul personaj „Stely”, dar desigur că asta n-ar fi câtuși de puțin adevărat. D-na Bau-Bau n-a convins pe nimeni de nimic si cu atât mai puțin de faptul că despre d-ei ar fi fiind vorba in „propoziție”. De fapt d-ei nici nu a încercat așa ceva in mod explicit (fiind prea plina de sinele-i glorios)… Faptul că persoana interpretată de personajul „Stely”, pare a fi fiind convinsă de către Bau-Bau că despre Bau-Bau ar fi fiind vorba, este o mistificare. Chestia cu Bau-Bau este un punct de baza in agenda d-nei Stely (o obsesie veche de-a d-ei), pe care o promovează spre rezolvare pe Arca d-ei, ori de cate ori are ocazia. Că asta de acum putea părea o bună ocazie este de la sine înțeles. D-na Stely vorbește despre un univers paralel pe care-l populează singură. Nici măcar vreun un Bau-Bau ne-aflându-se acolo, altfel decât sub formă de fantomă care o bântuie pe d-na Stely. „Se pune însă problema cum s-a ajuns aici ? M-as bucura daca cei doi protagoniști vor avea bunăvoința sa ne explice .” Dixit, moderatorul „Stely”.

          Apreciază

  18. Aila News online said

    Scuze, Fac niste schimbari

    Apreciază

  19. Aila News online said

    Deci pot doar scrie comentariu dar nu pot da like la articol, interesant. Va rog sa stergeti cele doua comentarii de proba

    Apreciază

  20. „In general veștile sunt triste, de-a dreptul îngrijorătoare. In particular vestea bună este că veștile sunt atât de triste si de înfricoșătoare, încât asta chiar nu prea mai contează si că prin urmare putem să le ignorăm cu desăvârșire si să ne vedem liniștiți de treburile noastre (imaginare), …”
    Esența articolului, mie mi-a sunat atât de fain! Îmi amintește de multele situații trăite sau auzite în care veștile erau atât de proaste încât îmi păreau ireale. Atât de lipsite de logică și rațiune încât păreau dintr-un film de comedie.🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • @Fotosinteza12 – vă mulțumesc pentru încercarea de a dezgropa, din moloz si mâl, ideea inițială de contraatac, din Contrapunct. Aveți talent si ambiție de arheolog, precum doi mari precursori ai d-voastră (Schliemann si Daniken). După câte se vede (din comentarii) veștile triste si îngrijorătoare sunt într-adevăr triste si înfricoșătoare, doar că, vai, nu sunt acelea invocate initial in articol, ci altele (aduse de comentatori, in ranițe, alături de bastonele de mareșali). Vestea bună este ca acelea (originale) s-au pierdut pe drum. S-au rătăcit prin labirint si vor mai întârzia o vreme. Suntem scăpați.

      Apreciază

  21. Bau Bau said

    NEVERENDING STORY. O MILĂ INFINITĂ

    Muscoiul se lăfăia în soarele blând al toamnei. Și contempla universul virtual.
    Coșmelia din pixeli numită (b)arcă părea bântuită. Moșnegelul administrator (cu fes roz) era muncit iar de o criză de răutate. „E mai rea ca guta – îl căină Muscoiul – și nu are leac. Bietul suflet! ”.

    Moșnegel scrisese ceva așa de îmbârligat încât admiratorii săi nu pricepuseră nimic și nu primise like-uri. „Poate că ăsta a fost triggerul crizei. Uite-l cum își dă cu stângul în dreptul. Văleleu!”

    Muscoiul primise de la El, regele suferind al bărcii numită Arcă, trei like-uri și un plici dar vesta lui de umor îl apăra foarte bine și de unele și de altele.

    Îi era tare milă de moșnegelul chinuit. Știa că nimeni și nimic nu-l poate ajuta. Da, neverending story. Și o milă infinită.

    (Bietele musculițe, speriate de plici, începură să dea like-uri).

    Apreciază

    • Vorba ceea, milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima. Aveți un haz nebun (la propriu, umor de ospiciu) si in același timp trist, de jucărie stricată, aproape creepy. Ca de fiecare data când „realitatea”, bolnavă care vă populează mintea rătăcită, refuză, cu toate eforturile si disperarea d-voastră, să se potrivească cu realitatea locului in care sunteți captivă, intrați în panică, începând să dați rateuri, exact ca un patefon stricat… sunteți dulce. Bomboana de-mentă. Spectacol cu nebuni. Numai pe Arca lui Goe. Lume, lume, nu ratați. Veștile vesele!

      Apreciază

  22. Oare nu-i minunat că, iată, nimeni nu-i venit pe Arcă pentru a-si da în petic si pentru a se lua în seamă, ci toți sunt veniți special ca să acorde celorlalți (si mai ales d-lui Goe), soluții, salvare, alinare, mântuire? Cum să nu te simți binecuvântat? 😁🥂

    Apreciază

  23. Bau Bau said

    CUGETAREA MUSCOIULUI

    „Moșnegelul acesta irascibil nu reușește să priceapă că cine își face un blog se bucură că este citit și se bucură atunci când este băgat în seamă de către comentatori.
    Așadar, o minimă bună-creștere cere să nu-i jignești golănește. Nu-ți convine ceva, ai altă părere, te exprimi civilizat.

    Nu știu dacă va înțelege vreodată asta. Poate și-a făcut doar un blog de harță. Cu atât mai demn de milă este.”

    Apreciază

    • @Bau-Hau – Nu sunt sigur dacă vorbiți „serios” sau continuați să faceți ficțiune în proză. Stimată doamnă, dusă cu pluta, îmi pare sincer rău pentru suferința pe care v-o pricinuiți. Faptul că durerea d-voastră este etalată pe Arca lui Goe este o simpla întâmplare, o coincidență, o concomitență, nu efectul vreunei cauze generată de Arca lui Goe. Arca lui Goe nu are nicio vină si nicio responsabilitate pentru că sunteți d-voastră proastă, dusă cu sorcova, obsedată de fantasme si iluzii pe care, „cu o demență demnă de o cauza mai buna„, vă încăpățânați să vi le impuneți de realitate, insistând să luați cu de-a sila publicul de pe Arca lui Goe drept martor al smintelii d-voastră. Că d-voastră vreți să vindeți ideea ca livrarea spectacolului acestei sminteli înseamnă că l-ați baga in seamă pe dl. Goe este o comedie de bună calitate, pe care o toleram cu plăcere pe Arca lui Goe. V-am răspuns la proză si ficțiuni, cu proză si ficțiuni. Faptul că din asta vă simțiți frustrată, vexată, jignită si ofensată, are după părerea mea sinceră o singură explicație: sunteți proastă. Dacă mă înșel păcatul să fie al meu, dar după cum vă inervați… nu știu, zău… 🙂

      Tot comedie este si insistenta trollilor nesimțiți (pentru că sunteți o nesimțită ordinară, stimată doamnă Bau-Hau), de a trasa directive in legătură cu ce trebuie să priceapă un blogger, cu cum si de ce ar trebui să tină blog, si cum ar trebui să se bucure de atenție acordata lor cu mărinimie de către trolii smintiți si nesimțiți, precum Iosif si Bau-Hau, care țin musai să polueze spațiul comentariilor cu revărsările lor mizerabile si nesolicitate. Stimată creatură Bau-Hau, prezenta pe blog este facultativă. In mod implicit se subînțelege că cei care aleg benevol să viziteze blogul, să comenteze si să stea, o fac pentru că, în mare, acceptă tematica, stilul si regulile, iar nu că vin ei să si le impună pe ale lor. Asta ține într-adevăr de o minimă bună-creștere, iar a proceda invers denotă o atitudine golănească. Sunteti o golancă decrepită si smintită, căreia-i place să-si pună poalele-n cap, încercând cu disperare să insulte si să spurce. Faptul că n-are spor o scoate si mai rău din minți. Madame, nu-ți convine ceva, ai altă părere, te exprimi civilizat (nu cum faci tu șarlă), iar dacă nu obții ce dorești, nu te dai cu curul de pământ, ci înțelegi pur si simplu că locul tău nu-i aici si te duci in altă parte. Nu știu dacă vei înțelege vreodată asta. Poate că ti-ai făcut doar un plan de harță. Pe Arca lui Goe. ???!! Mult succes, vă doresc. 🙂

      Apreciază

      • Aila said

        @Bau-Hau – Nu sunt sigur dar sunt ferm convins că uneori vorbiți „serios”, nu faceți ficțiune în proză. Minunata mea doamnă, dusă cu pluta către sufletul meu, îmi pare sincer rău că nu vă pot alina mai mult suferința. Faptul că durerea d-voastră este etalată pe Arca lui Goe, nu este o simplă întâmplare, o coincidență, o concomitență, sau efectul vreunei cauze generată de Arca lui Goe. Arca lui Goe nu are nicio vină si nicio responsabilitate pentru că sunteți d-voastră în suferință, dusă de valurile agitate a vieții, obsedată de fantasme si iluzii pe care, „cu o fervoare demnă de o cauză mai bună„, dar cu toate astea noi încăpățânați din fire, pasagerii de pe Arca lui Goe suntem martori smintelii cotidiene, iar livrarea spectacolului acestei sminteli înseamnă că a băga în seamă pe unul ca dl. Goe este doar o comedie de bună calitate, pe care o toleram cu îngăduință pe Arca lui Goe. V-am răspuns la proză si ficțiuni, cu proză si ficțiuni. Faptul că din asta vă simțiți adulată, apreciată, slăvită și admirată, are după părerea mea sinceră o singură explicație: sunteți cea mai deșteaptă. Eu nu mă înșel.

        Tot evlavie este și insistența enoriașilor (pentru că sunteți o sfântă doamnă Bau-Hau), de a trasa directive în legătură cu ce trebuie să priceapă omul simplu, cam cum și de ce ar trebui să tină post negru, și cum ar trebui să se bucure de atenția acordata lor cu mărinimie de către preacuvioși care țin musai să curațească cu revărsările lor cucernice sufletele pierdute. Stimată făptură divină, prea dulcea mea Bau-Hau, prezența ta aici este indispensabilă. In mod implicit se subînțelege că cei care aleg benevol să ne viziteze, să comenteze si să stea cu noi, o fac pentru că, în mare, acceptă pocăința, liniștea și reculegerea. Asta ține într-adevăr de o buna-creștere, ci nu de o atitudine golănească a celor corupți de vrășmași. Sunteți o pioasă, căreia nu-i place să-și pună poalele-n cap, nu încearcă cu disperare să insulte și să spurce. Faptul că aveți spor scoate și mai rău din minți rău intenționații. Unora, dacă nu le convine ceva, au altă părere, nu se exprima civilizat, nu obțin ce doresc, se dau cu curul de pământ, fără să înțeleagă pur și simplu că locul lor nu-i aici. Nu știu dacă vor înțelege vreodată asta. Poate că si-au făcut doar un plan de harță. Mult succes, vă doresc. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  24. Bau Bau said

    MUSCOIUL AMUZAT

    „Când te gândești că mi-am storcit creierii să scriu ceva care să se sincronizeze cât de cât cu mintea îmbârligată a adminului. A remarcat asta și Secretara.

    Da el tot la obsesia cu Anima lui a revenit, a proiectat-o pe mine într-un final dramatic, apoi a porcăit-o frumușel.
    De tot râsu. :))))

    Vai de domnia ta, biet moșnegel!”

    Apreciază

    • Comedia del arte in lege, madam Bau-Hau si-a storcit creierii (??!) ca să scrie ceva care să se sincronizeze cât de cât cu mintea îmbârligată a adminului. !!! Să-ti dea lacrimile nu alta. Tot ce-a reușit a fost sincronizarea cu mintea „secretarei”… Tanti ești hilară până la cer cu ideea c-ai fi priceput ceva si că scremerile tale „literare” ar avea vreo convergență cu „adminul”. Esti de-a dreptul înduioșătoare. Începi să expui public de unde-ti vine suferința. Dă-i-nainte ! O fi vreo tentativă de auto-exorcizare ! De unde se vede că confuzia babirusei este mult mai adâncă decât părea. Ești mai caricatură decât Iosif cu dorințele si iluziile tale de creatură amărâtă si decrepită. Babirusa transparenta…

      Apreciază

  25. Acesta este un topic cu un singur like. Nu m-as fi gândit, atunci când l-am postat că va căpăta atât de multe like-uri. Este de fapt proza de pe Arca lui Goe cu cele mai multe like-uri primite. Unul dar bun. De la d-na Fotosinteza12. Si d-ei la fel, una dar bună. 🙂

    P.S Mă distrează (in toate sensurile termenului „distracție”) faptul ca prozele propuse pot crea anumite emoții chiar si vizitatorilor superficiali (de la mama lor), care, desi nu pricep mai nimic din conținut (in mare măsură e vina mea, pe alocuri e meritul meu, in rest credit cititorului), totuși reușesc să găsească potriveli cu ceea ce sunt ei înșiși, activându-si astfel secrețiile glandelor scriboreice si dorinta de a se manifesta plenar in acord cu ce-au „înțeles”. Vânzolelile rezultate au chic-ul lor. Vivat !

    Apreciază

  26. ADMINUS said

    Cu mintea sa „diabolică” sau măcar îmbârligată, Admin-ul a oferit câteva piste false, făcând trimiteri discrete către posibile vesti profund triste si de-a dreptul înfricoșătoare, cu care i-a amenințat (in derâdere si devălmășie) pe martorii preconizați, mai mult sau mai puțin întâmplători, ai prozei sale. Spre posibila dezamăgire (!?) a admin-ului pistele respective au rămas complet neexplorate (neatinse), pasagerii de pe arcă, ce joacă simultan si rolul spectatorilor co-mediei, găsindu-si cu ingeniozitate propriile piste „false” pe care să joace leapșa până la deplina epuizare. Ceea ce s-a si întâmplat… fiecare cu pista lui… disjuncte, Iosif cu a lui (pseudo-predici mistico-morale), Humor cu a lui (conspirația ocultei), Bau-Bau cu a ei (sacrificarea talentului ei literar pentru alinarea suferinței existențiale a Admin-ului), Stely cu a ei (promovarea Bua-Bau-lelei ca contributor de bază si de vază pe Arcă), Aila cu a ei (gogoșării si arlechino-isme), fiecare convins de frumusețea si importanta gesturilor lor făcute exclusiv in ajutorul, in favoarea si spre binele Arcei si al Admin-ului, sau măcar a comunității si/sau cui s-o găsi, nimeri… Mai puțin dl. Neamtu Tiganu, care nu are niciodată asemenea pretenții, luându-se in seamă pe față, sincer si onest. Cum să nu-l iubești? Vine omul, se laudă cu vreo ispravă, își dă singur un like si… pleacă, fără să mai aștepte si să pretindă alte aprecieri, mulțumiri, recunoștință, aplauze sau recunoaștere. Ar mai fi d-na Fotosinteza, dar d-ei este din alt peisaj si din alt film, așa ca deocamdată nu se pune la socoteală. Dar uite că m-am luat cu vorba si era sa uit de unde am plecat si de ce-am venit: falsele vești profund triste si vag înfricoșătoare scăpate din atenție si din discuție. Le-as mai da o șansă. Mică dar orișicât. Șansa de a auzi ce păreri, impresii, sentimente or avea vajnicii spectatori ai propriilor spectacole de pe Arca lui Goe, despre veridicitatea acestora si mai ales despre abisalitatea si înfricoșător-ismul acestora. Prima ar fi cea din atingerea Melancoliei, despre faptul ca viață n-ar fi decât un accident nefericit, unic, că există doar pe Pământ si că este esențialmente ceva profund rău, malefic, o tentativă de re-ciclare a răului, care trebuie să înceteze, să dispară, înainte de a deveni un perpetuu ciclu al răului in lume. E aceasta o veste plauzibilă? Dar tristă si înfricoșătoare este? A doua pistă falsă pe lista lui Goe este faptul ca matematica nu este in stare si (in schimb, sic) nici nu va fi capabilă să rezolve niște probleme simple (precum cele menționate). Matematica instrumentul divin ca mijloc de înțelegere si interpretare a Universului si a lui Dumnezeu, este de fapt un moft, o jucărie neputincioasă. E aceasta o veste plauzibilă? Dar tristă si înfricoșătoare este? Tu ce părere ai? Da, da, tu…

    Apreciază

    • WordPress zice că, in medie, ar fi cam de zece ori pe-atâția vizitatori unici pe zi, pe-trecători pe arcă, muți ca lebedele, despre care nu vom ști niciodată dacă sunt (cam) aceeași (repetitivi) sau nu (adică simple pleiade meteorice accidentale, care ajung întâmplător, se sperie, si pleacă).

      Apreciază

  27. Muncă de lămurire (nu glumă), dar iată că am reușit, în cele din urmă, să biruim haosul si entropia in zona comentariilor si să aducem putină ordine in complexitate, făcându-i pe toți vizitatorii (fără excepție) să fie cu toții (într-un glas) on topic si să livreze exclusiv răspunsuri la obiect (si la subiect), cu maxima elocvență posibilă. Eterogenul public a fost in cele din urmă omogenizat. Așa da! Deci se poate! 🙂

    Apreciază


  28. (prin) Urmare: Lumea se întinde mai departe de Ploiesti, mai departe de Câmpina si de Câmpia Turzii, de Paris si de Honolulu. Mai departe de Centura Kuiper si de Norii lui Magellan, mult mai departe. Se tot întinde… Oricât ne-am strădui să rămânem în cercul nostru strâmt, (po)veștile (bune, rele) (ne) vin de departe.


    The most merciful thing in the world, I think, is the inability of the human mind to correlate all its contents. We live on a placid island of ignorance in the midst of black seas of infinity, and it was not meant that we should voyage far.” (Cred ca asta i-ar fi plăcut si lui INTJ)

    Apreciază

    • ADMINUS said

      Întrebarea ar fi, cu toata considerația, de cât de departe ne vin (po)veștile?

      Cred că singura care stie răspunsurile este neștiutoarea Bau-Bau… 🙂 Ceea ce este mai mult decât suficient pentru toata arca. Ajunge o măciucă la un car de oale.

      Apreciază

      • Arlechino said

        Cred ca povestiile vin din suflet iar vestiile de pretutindeni. Pentru unii cea mai mare veste de pe pamant a fost O ce veste minunata!. Vestiile bune te bucura, cele proaste provoca stres iar vestiile socante te scot din minti. Pentru mine vestea buna este ca exist, o veste proasta este ca in existenta mea de zi cu zi nu ma prea inteleg cu mine iar vestea socanta este ca uneori nu ma recunosc si asta ma scoate din minti. Cu drag Arlechino!

        Apreciat de 1 persoană

        • Toate veștile-si-po-veștile vin din minte. Mintea noastră sau mintea altora… Nimic din altă parte. Cu drag de Arlechino! 🙂

          Fiecare inventează povesti si/sau se afiliază (emotional) unor povesti, încercând apoi sa le impună tuturor celorlalți. Rezultanta vectorială (după regula paralelogramului) este umanitatea, care este (?!)…In rest Dumnezeu cu mila, mai nimic. Demn de atenție.

          P.S. Înțelege-te cu tine, că cu alții nicio șansă… 🙂

          Apreciat de 1 persoană

          • Aila said

            Pai aici e buba cu altii sunt excelent iar cu mine ma inteleg senzational dar un vrut si eu sa scriu un comentariu mai metaforic.

            Apreciază

          • hi-hi-hi… Nu există decât două variante de fericire… impresia că ne-am înțelege bine (pe noi, cu noi, pe alții, cu alții) (cazul tau), sau impresia că nu contează cum (nu) ne înțelegem (pe noi, cu noi, pe alții, cu alții) (cazul meu)… restul… mofluzii 🙂

            Apreciat de 1 persoană

  29. In sfârșit a început să-mi placă teribil de pasagerii Arcei lui Goe. Pe locul unu în ordinea preferințelor mele de acum este grupul Stely, Bau-Bau, Aila, Iosif si Radu Humor, iar pe locurile doi si trei, la o distanță apreciabilă de locul unu, Neamțu Ținganu si Fotosinteza12. Onorabilă mențiune pentru toți ceilalți! Cei din lume fără nume. 🙂

    The gracefulness
    of a butterfly,
    how gentle,
    and fragile they seem.
    Gently fluttering,
    on a calm summers day,
    floating like,
    a dream.
    But sadly,
    their time is over,
    Hardly before it’s begun.
    So enjoy
    your special moments,
    like a butterfly,
    in the sun.

    Apreciază

  30. Fiecare animal vine pe planetă (de unde vine? din ou, din pizda mă-si, din neant, dracu știe de unde, nu contează), și-și vede neabătut de treaba lui, întocmai și la timp, în arealul lui. Papă iarbă, gazele, furnici, crustacee, sau ce-o păpa, își elimină ritualic concurența si/sau se-împerechează în ciuda acesteia, repetă identic de vreo câteva ori treburile astea si apoi plecă de pe planetă (unde pleacă? fix de unde a venit, cui îi pasă?) si animalul pare fericit si împlinit, absolut nimic ne perturbându-i ordinea firească si bucuria cu care-si joacă rolul. Bucuria de a fi (ființă). Cu excepția animalului-om. Care…

    Apreciază

  31. Din partea echi/pajului, gânduri pioase, mulțumiri solemne si sincere felicitări, pasagerilor trecători de pe Arca lui Goe, a-duși, se-duși si re-duși… la tăcere, în cabine. Cine se-întoarce primul mă-sa e curvă. 😊

    si, trecătorilor pasageri o dedicație muzicală

    Apreciază

  32. “A show about nothing?”
    “Nothing”
    Who wants to hear about nothing?
    I assure you I do
    Me and my crew?
    We’re always discussing nothing
    What car you ridin
    which chick you cuffin?
    All the little bits of huffin and puffin we do to
    blow the house down
    set the roof on fire
    Do whatever we can to inspire
    Before we expire.
    See there’s a bit more to nothing
    Nothing is intangible
    Love and friendship
    learning and life
    Nothing is freedom
    Nothing is expression
    Nothing is the Rule and Nothing is the exception
    I know nothing about nothing
    Nothing is everything that everything is not
    Nothing is anything
    and that means a lot.

    Apreciat de 1 persoană

  33. We all just wanna sing don’t we
    be the Master of the House
    Nobody wants snow on their parade
    Everybody wants to be the funny guy
    Everybody wants to impress
    Everyone wants to persuade
    so we put on
    so we put on that fur or suede
    or some kind of brocade barricade
    And we aren’t born were made
    and once those walls fall
    were pretty much the same
    just singing in the Snow
    -=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-

    ..ambele poeme sunt ex-trase din con-text de AICI. Dovada ca nimicul se bucura de o mare popularitate fiind in atenția tuturor. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  34. Aila said

    Am o propunere pentru articolul the next. Ca urmare a faptului ca am fost dusi in eroare si am tot asteptat vestiile rele care de fapt intr-un final fara a se demonstra s-a dedus ca ele sunt destul de bune chiar si atunci cand par a fi destul de rele iar in atmosfera s-a instaurat involuntar de vointa pasagerilor o stare de apatie din care unii cred ca nu isi mai pot reveni, adminul are acum sarcina de a destinde situatia tensionata si a provoca audienta la glume.
    PS Sunt foarte curioasa cat de glumet este Iosif, Bau-Bau, D-na Stely, Radu Humor si Adminul, ca din ce am mirosit eu sunt asa de posaci de zici ca necazul se tine scai de dansii…..or fi fost nascuti suparati….nu imi dau seama……Cu drag Aila!

    Apreciază

    • Toti cei menționați au un simt al umorului… limitat. In plus d-lor tin ca la ochii din cap la onoarea mamelor d-lor, așa ca nu putem spera să-i vedem prea curând pe aici, dar putem spera invers, fără probleme. Admin-ul nu are nicio sarcină, iar situațiile tensionate care nu se destind de la sine in maximum trei zile, nu merită (vreo) atenție, ci viceversa. Dincolo de aceste considerații generale, as preciza că nu cred să existe vreo stare tensionată pe Arca lui Goe. Dimpotrivă, abia ce s-au instalat calmul si relaxarea, echilibrul si armonia, concordia si toleranta, într-o noua paradigmă… a acestei goelete. 🙂

      P.S. Vă înțeleg angoasele si teama că in absența altor „interlocutori” Admin-ul va sta cu geana exclusiv pe domnia voastră, plus stres-ul ca n-aveți destul public cand faceți tumbe, plus pericolul de a va afla prea îndelung doar cu dl. Goe pe punte… așa că mă aștept din clipa in clipa să vă alăturați cuminte grupului foștilor comentatori de pe Arca lui Goe. Cu drag, al d-voastră, dl. Goe.

      Apreciază

    • @Aila – Cred că oricum ceilalți vă privesc (din umbră) ca pe o trădătoare, profitoare. 🙂

      Apreciază

  35. Radu Humor said

    Vaccinul in pandemie aduce noi tulpini : Luc Montagnier – premiul Nobel in medicinia spune:
    28 SEPTEMBRIE 2021 LA 17:03
    – situația Norvegiei, care, cu 80% populație adultă vaccinată, a atins în luna septembrie recordul absolut de infectări de la începutul epidemiei și până azi;
    – situația Irlandei care, cu 88% populație adultă vaccinată, a avut în septembrie dublu de infectări față de momentul începerii campaniei de vaccinare (februarie 2021);
    – situația Israelului, care, cu 74% populație adultă vaccinată, a atins în luna septembrie recordul absolut de infectări;
    – situația Statelor Unite ale Americii, care, la 67% populație adultă vaccinată, a avut în septembrie dublu de infectări față de momentul începerii campaniei de vaccinare;
    – situația Turciei, care, la 65% populație adultă vaccinată, are triplu de vaccinări față de momentul începerii campaniei de vaccinare;
    – situația Marii Britanii, care, la 80% populație adultă vaccinată, are triplu de infectări față de momentul începerii campaniei de vaccinare;
    – situația Franței (76%), Spaniei (90%), Portugaliei (98%), care, la astfel de procente de populației vaccinată, au atins în august-septembrie un număr de infectări mai mare decât la începutul campaniei de vaccinare (triplu în cazul Spaniei, dublu în cazul Portugaliei, o dată și jumătate în cazul Franței).
    CONCLUZIA demonstrata de fapte, de realitate si de oameni de stiinta adevarati, neinrengimentati politic/ocult, ca Luc Montagnier-premiul Nobel in medicina, este ca vaccinul in pandemie aduce noi tulpini :
    https://www.dir.org.ro/virusologul-francez-castigator-al-premiului-nobel-pentru-medicina-luc-montagnier-a-numit-vaccinarea-in-masa-in-timpul-pandemiei-ca-fiind-de-neimaginat-si-o-eroare-istorica-ducand/
    https://informatialibera.ro/vaccinarea-in-timpul-unei-pandemii-este-de-neimaginat-si-provoaca-decese-a-afirmat-laureatul-din-2008-al-premiului-nobel-pentru-medicina-dr-luc-montagnier-virusolog/

    Apreciază

    • @Radu Humor – Vezi domne că ai uitat să livrezi taman concluzia si nu ai precizat explicit de ce anume își vaccinează guvernele cetățenii. Care-i scopul? Mai ales că în mod clar Radu Homor si alți experți (laureați Nobel) recomandă ne-vaccinarea. Lași știrea ne terminată ca să te speli pe mâini si să rămână la latitudinea cititorilor ne avizați să tragă sau nu concluzia. Lașule.

      Apreciat de 1 persoană

  36. Vai mie! Homunculul Radu Humor a acordat like articolului „Contrapunct(e)”. Mi-e si frică să-mi imaginez ce a înțeles d-lui din articol de l-a făcut să dea cu like-ul in populație. Tț… Mai lipsește un like si de la Iosif pentru ca tentativa de proză să fie complet compromisă… 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: