(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Țiganul Djokovic

Posted by Arca lui Goe pe septembrie 25, 2021

Prezentul discontinuu – Nimicnicia lui Nole

Cronica ratării unei apoteoze anunțate.

Când s-o-împărțit dragostea publicului, fost-a el Nole dus la lucru si la unii o dat cu caru’, numa’ lui/a cu pa-harul… Omul le-a zis pa si a luat harul, devenind cel mai mare tenismen din istorie, fără a fi însă nici cel mai iubit, nici cel mai adulat, nici cel mai apreciat, nici de public, nici de presă, nici de sponsori, în afara câtorva (mai ciudați) de pe lume, excepții neglijabile. Totuși, ca să nu mai lase loc de prea multe comentarii gen c-o fi, c-o păți, omul nostru din Belgrad, nu mai avea decât de pus o cireașă pe tort. Atât.  Însă Novak Djokovic s-a înecat ca țiganul la mal. Drama, de proporții colosale, comparabilă ca anvergură cu dramele combinate al lui Don Quijote si Don Juan, mușamalizată discret si trecută, între timp, cu vederea, sub tăcere, s-a întâmplat totuși aievea… (am fost acolo si am văzut cu ochii mei) de parcă ar fi desprinsă dintr-un film de-al lu Emir Kusturica pe muzica lui Goran Bregovic. Despre natura acestei drame ar fi, cred, câte ceva de zis.

Se poate presupune că în continuare urmează a fi spuse lucruri importante sau emoționate sau măcar fistichii. În tot cazul lucruri extra-ordinare, ieșite cumva din comun. Sau că cel puțin aceasta este intenția sinceră a autorului auto-motivat. Altminteri de ce s-ar deranja (si ne-ar deranja). Nu? Se poate presupune că în continuare cititorul este pregătit să recepționeze lucruri importante sau emoționate sau măcar fistichii. În tot cazul lucruri extra-ordinare, ieșite cumva din comun. Sau că cel puțin aceasta este intenția sinceră a cititorului (auto-selectat). Altminteri de ce s-ar deranja (si ne-ar deranja). Nu?

Ei bine nu. Azi nu. Nu urmează nimic important, emoționat, fistichiu sau ieșit cumva din comun, nici măcar la nivel de intenție. Este aceasta o simplă reglare contabilă a excesului de vorbe reziduale rămase neutilizate la timpul potrivit, palavre găsite în surplus la inventar, care încarcă inutil gestiunea si care trebuie date la casat. Cam ca atunci când, în timp ce dormim ni se radiază unele amintiri si ni se rearanjează, în subconștient (?!), amintirile rămase si prioritățile, rezultând colateral visurile, ca povești absurde, fantasmagorice, lipsite de logică si coerență.

Așadar si prin urmare, numai si numai cine chiar n-are nicio treabă pe-acasă sau prin altă parte, ori care prin absurd este momentan totalmente lipsit de inspirație si refuzat de muze în a-si găsi orice altceva util si/sau plăcut de făcut, poate să rămână. Ceilalți nu. Aveți două minute să părăsiți incinta.

Cine pleacă acum nu trebuie să plece mai târziu, iar cei care pleacă mai târziu sunt rugați să o facă discret, în liniște, fără suspin, fără adio si fără la revedere.  … … Foaie verde cucuruz, fruntea sus măi frate, fruntea sus… 

Așa, acum c-am rămas noi între noi, alde nimeni, sau (ideal) chiar nimeni, să revenim la chestiune: drama înecării la mal a țiganului Djokovic. Probabil că ar fi nimerit să încep cu un „se făcea că…”  Pentru că altminteri, dacă aș fi avut de spus lucruri importante, emoționante sau măcar fistichii, ar fi trebuit sa încep cu „a fost odată ca niciodată…” fiindcă toate lucrurile realmente importante s-au întâmplat cândva demult, în timpuri imemoriale, lucruri care și-au dovedit importanta prin „simplul” fapt că au rezistat uzurii, reușind să răzbată până la noi, scăpând uitării, rostogolindu-se perpetuu în mentalul colectiv si fiind astfel validate de trecerea inexorabila a timpului, si de abundenta acestuia, precum povestea lui Ghilgameș, a lui Alexandru Macedon/ski or a lui Isus din Nazaret. Oricât de importante, legendare si mitologice mi s-or părea mie niște întâmplări de ieri sau de săptămâna trecută (ca de exemplu finala de la US Open), probabil că n-oi putea relata despre ele începând cu „a fost odată ca niciodată”, căci ar fi un abuz ridicol… Si totuși ! Ce m-ar putea costa să forțez un pic nota? Ia să vedem… A fost odată ca niciodată ieri, o dimineață ca oricare alta. Am ieșit la alergat și am alergat eu la pas, ca vântul doar cu gândul, până la cafeneaua din colț, unde mi-am comandat o cafea. În așteptare, am remarcat pe pereții cafenelei mai multe tăblițe decorative cu mesaje motivaționale. Una dintre ele menționa ”Love is never wrong !” Am zâmbit, zicându-mi, „normal”, pentru că „Love is blind”. Apoi chiar m-am întristat nițel pentru că, recitind tăblița cuneiformă, mi-a iești la a două lectură „Love is never love !” Eroii legendari mitici și semizei (mai exact două treimi zeu și o treime om) au reușit cumva să devină nemuritori, la un moment dat. Ghilgameș la 31 de ani, Alexandru Macedon la 32, Isus din Nazaret la 33, iar Novak Djokovic era cât pe aci să devină si el tot așa la 34. Păcat că, deh, nu fu să fie. O nemuri el altădată, mai târziu, poate, dar nu știu dacă s-o mai pune. ☹

 „Novak Djokovic” nu-i o singură poveste, ci o culegere de basme fantastice care s-au spus în același timp: Djokovic tenismenul, Nole gladiatorul, Djoko performerul, Novak legenda, cuvântul … Ca atlet a avut de jucat si de inventat tenisul si sensurile acestuia, în disputele sale cu rivalii din arenă, lucruri care i-au ieșit si îi ies fabulos, tenisul, ca spectacol, câștigând colosal, prin prestația lui Novak: frumusețe, sens, semnificație si destin. Înțelesurile tenisului au sporit în profunzime adăugându-și dimensiuni pe care nu le-a avut până la el. Spectacolul a sporit în complexitate, multiplicând unghiurile, perspectivele si satisfacțiile aferente oferite spectatorului de tenis (fie că acesta privește siderat un simplu schimb de mingi sau un game, un set, o partidă, un turneu ori tenisul, așa in curgerea sa fluidă). Este, împreună cu Rafael Nadal si Roger Federer, un artizan genial al unei epoci de aur în tenis, care probabil că nu se va repeta prea curând. Despre tenismenul Djokovic s-au spus si se vor mai spune multe… vorbe. Loc cât cuprinde.

Nole gladiatorul este o altă poveste. Iar povestea aceasta ne spune despre un băiat venit în tenisul mare dintr-o țară mică, atunci când apele se separaseră deja. Vechile generații de gladiatori se pensionaseră, iar la putere se instalaseră noii zei Roger Federer si Rafael Nadal… care stăpâneau deja, deplin, peste arene, competiții, trofee, bani, atenția publicului, a mass-media si a sponsorilor, formând împreună noua ordine mondială a tenisului, făcându-i (ca și) uitați pe predecesori, iar pe spectatorii făcându-i să nu aștepte invitații speciale pentru a-si alege favoritul si a-l transforma in idol. Roger si Rafael si-au împărțit în mod echitabil publicul, Federer luând partea leului, iar Nadal partea… tigrului. Si când se păreau ca rivalitatea dintre Fedex si Rafa va fi motorul de bază care va întreține animația si emoțiile publicului pentru o durată nedeterminată, hop că mai apăru din senin, ca o floare, încă un flăcău, al nimănui, cu tupeu si declarații belicoase, insolite si insolente, cum că are de gând sa devină No.1, lider mondial, si alte bazaconii de acest gen. Fanii celor doi „idoli” l-au privit ca pe ciudățenie care trebuie ignorată, până când gluma a început să se îngroașe si să prindă contur si culoare. Trebuie amintit că în genere „un fan” este o ființă care se supra-identifică cu idolul său, implicându-se emoțional în susținerea acestuia ca si când ar fi mai mult decât el însuși. Pentru fan, de îndată ce si-l adoptă, idolul este fanul însuși, este Dumnezeul fanului, si, mai presus de asta, este (ca si când ar fi) fiul fan-ului, adică cineva pe care să-l susții până în pânzele albe, să-i ierți multe (totul la o adică), s­ă-i iei partea si să-i combați dușmanii, pe termen nelimitat. Când a ajuns Nole in arene, cam toți fanii erau deja luați, si luați fiind aceștia l-au luat in colimator pe Nole ca posibil dușman al zeilor. O astfel de realitate nu prea se schimbă cu una cu două, atașamentul, inerția si rezistenta la schimbare, refuzul de a-ti nega alegerile, menținându-te sine die in plasa idolului. Așa se face că doar o mică parte din spectatorii de tenis au ajuns la concluzia că este nimerit să schimbe tabăra din mers, devenind fanii lui Novak Djokovic, printre aceștia aflându-mă si eu unul, de vreo 10-12 ani, după ce am evadat din „mrejele” lui Roger Federer. Despre explicația acestei metamorfoze i-am povestit cândva cu lux de amănunte unui fan de-al lui Federer, care obișnuia să facă vizite si fandări pe Arca lui Goe. Știu si vreo câțiva veniți aici din zona Nadal. Totuși, suntem o minoritate, așa încât noul nostru idol a trebuit sa se descurce într-un mediu eminamente potrivnic dacă nu chiar de-a dreptul ostil si, slavă Domnului, s-a descurcat foarte bine, ținându-se de cuvânt punct cu punct. A devenit no.1, lider, i-a învins sistematic pe rivali luând-le caimacul, s-a impus cu autoritate, depășind recorduri si bariere. Nimic suficient încât să capete adulația necondiționată a publicului. Este probabil unicul campion din tenis care a reușit să-si câștige faima, gloria si prestigiul în ciuda publicului, împotriva acestuia, în bătălii epice si epopeice, duse în paralel cu bătăliile avute împotriva marilor săi rivali. Bătălii care s-au transformat încet, încet, într-un război de uz-ură. Chiar dacă din ostilitatea publicului Nole a reușit în mod constant, admirabil si exemplar să extragă motivații si energie în a-si purta bătăliile cu ceilalți zei, totuși cu gândul că nu-i si el iubit si adorat (ca ăialalți), omul nu s-a împăcat niciodată. Si câte n-a făcut pentru marea împăcare cu zeul popor, cu regele public, cu gloata! S-a țigănit! Si-a scos inima din piept după fiecare bătălie câștigată în arenă si a zbârlit-o publicului în cele patru zări. A învățat modestia, calmul, karma, zen-ul si feng-shui-ul, dar în zadar. Neclintite si neîndurătoare au rămas ne-învingătoarele armate vrășmașe… până mai adineauri. Când… Dar, să nu anticipăm. 

Pentru a-si oficializa supremația si pentru a mai tempera elanurile cârcotașilor cu orice preț, s-a închegat cumva ideea că Novak Djokovic trebuie să facă anul acesta 2021, ceva ne mai văzut, o misiune imposibilă (gen Harap Alb la cererea Spânului) ca de exemplu să câștige consecutiv toate cele patru mari turniruri într-un an, adăugându-și astfel si cel de-al 21-lea mare șlem în colecție, întrecându-i astfel pe monstruoșii săi rivali. Ce zici Nole? Te bagi? Ce mare lucru pentru un geniu ca tine? Ai doar de câștigat 28 de meciuri la rând in turneele de mare șlam, unul singur de pierzi, si totul s-a năruit… Ce șanse să fie pentru un așa ceva, pe hard, pe zgură, pe iarbă, pe hard… e ne mai întâmplat. Provocarea ne rostită cu voce tare umplea totuși aerul cu vibrații, în lumea tenisului, unii așteptând triumful lui Djokovic, alții așteptând să-l vadă rupându-și gâtul, si unii si alții cu sufletul la gură. Misiune imposibilă? Nu pentru Nole. Că doar mai câștigase, el Novak Djokovic, 28 de meciuri la rând si 4 turnee de mare șlem consecutive în decurs de un an, chit că acuma nu-si prea mai amintea nimeni de întâmplare (Novak Djokovic, singurul în era open a tenisului, a câștigat totuși cele 4 turnee consecutiv, în decurs de un an, în ordinea Wimbledon, US Open, Australia Open, Roland Garros, 28 de meciuri la rând, în cap, doar că performanță nu s-a prea mai pus la socoteală, așa că fiindcă cică turneele au fost în calendare în doi ani diferiți)… Si aventura s-a declanșat și, ceea ce părea imposibil… a început încet-încet si greu-greu, să prindă contur, un meci, doua, trei, șapte, un turneu, doua, trei… pe hard, pe zgură, pe iarbă… Si iată că s-a ajuns la ultimul turneu de mare șlem al anului, mai sunt de jucat si de câștigat șapte meciuri, șase, cinci, patru, trei, două… victorie după victorie, unu, mai e de jucat si de câștigat un meci, un singur meci… un munte. Maine-i marea finală, apoteoza, istoria, legenda, limanul, destinul, inevitabil, inexorabil, implacabil, ineluctabil… Cine sau ce să-l mai oprească?

Epilog: Încurajat si ovaționat neverosimil, nebunește, o data, ca niciodată, de către un public vulcanic si amnezic, Novak Djokovic, de nerecunoscut, cu un joc confuz si nesigur, a pierdut în mod categoric finala, ultimul meci, cu 3-0 la seturi, în fata unui Daniil Medvedev imbatabil si imperturbabil. De e sens într-asta. N-ole – N-ole-ole-ole…    

Update 1. After all No Country for Old Men

Update 2. Câteva considerații târzii. Împotriva multor aparențe, compunerea de mai sus nu este despre tenis. Este despre iubire si amăgire, despre destin si hazard si despre alte câteva asemenea mărunțișuri vorbite în limba tenis. Ne fiind însă un vorbitor fluent în limba respectivă, n-am reușit să ating nici concizia necesara evidențierii esențialului (rătăcit pe undeva printre rânduri), nici elocința de a-i atrage si stimula pe alții să o facă ei în comentarii potrivite. Mă rog, nici nu prea aveam pe cine să stimulez, căci nimeni din siaj nu prea vorbește limba respectivă, nici măcar la nivelul amatoricesc si cu multe dezacorduri la care mă învrednicesc s-o vorbesc eu, câteodată, singur dar cu voce tare, ca nebunii. Si zic așa „ca nebunii”, păstrând convenția contextului clasic în timpul vorbirii, pentru că pe partea cuantică nu-i nicio nebunie, iar singurătate nici atât, ci doar hazard, probabilități, posibilități, incertitudini si funcții de undă (ah, metaforă). După cum bine știu că știi, în context cuantic orice nebunie denotă normalitate. Dar în fine, să nu deviem si mai tare de la subiect. Ce voiam să adaug în deznodământul si așa dezlânatei balade a înecării lui Djokovic precum țiganul la mal, în apele învolburate ale fluviului 2021, ar fi că… desi nota tragică asociată catastrofei respective reflectă o realitate cât se poate de dramatică (pentru ca evenimentul neatingerii acelui liman este, cel puțin din câteva perspective, o reală catastrofă), totuși în stilul său caracteristic, multiversul are bunul obicei de a se oferi pe sine, cu generozitate, într-o multitudine de straturi si dimensiuni care denotă universuri paralele, în care numai rareori o tragedie este capabilă să afecteze mai mult de un singur univers. Ca de obicei, ceea ce e dramă si agonie într-un univers, în altele este un simplu fapt divers de o absolută neutralitate, în caz că nu-i chiar vreun extaz sau vreo comedie. Novak Djokovic a ratat o performantă simbolică (încărcată de câteva semnificații remarcabile), așteptată îndelung si cu mari emoții de către o mulțime (ne vidă) de oameni, multi din afara tenisului. Procesul în care s-a coagulat aceasta așteptare în mintea si/sau sufletul unor oameni (în particular si în mintea si/sau sufletul lui Novak Djokovic, si el un om ca toți oamenii) este departe de a fi unul trivial, iar felul in care s-a finalizat (trist si pesimist pentru unii, vesel si optimist pentru alții), are toate atributele unei tragedii antice, pârând post factum a fi fiind una planificată în detaliu cu geniu sofoclean. Se relevă de-a dreptul diabolic felul in care cel îndreptățit (prin prestigiu, prestanță si încrederea spectatorilor, fani, anti-fani si gură-cască deopotrivă) să obțină acea performanță, este adus pas cu pas către punctul culminat al încercării, astfel încât să ajungă acolo, la limită, epuizat, vlăguit, marcat de pesimism si neputință, deposedat de energie si de încrederea că poate si merită să atingă acea performanță. Gladiatorul Djokovic, acceptat si aclamat de public, ajuns în arenă pentru ultima bătălie, copleșit dintr-o dată, nu se mai simte îndreptățit nici să-i fure (iarăși) visul lui Medvedev, și nici să-i depășească în glorie si trofee pe vechii săi rivali, Federer si Nadal, plângându-și singur de milă, în hohote, învins, sub prosop. Djokovic cel învins. (Un anti-fan a postat pe un zid media că acesta a fost cel mai dulce moment al anului, în tenis, Djokovic plângând în hohote)… Dacă nici asta nu-i tragedie atunci nu știu care alta ar putea fi. Poate vărul Shakespeare să mai stie… Dar vorba lui nenea Iancu (Kafcaragiale), nu trebuie să disperam, pentru că nu s-au terminat ministerele si nici universurile… paralele, iar triumful talentului este întotdeauna inevitabil. Va urma. 🙂

71 răspunsuri sa “Țiganul Djokovic”

  1. Nefiind tenis fan și nici măcar fan, m-am gândit că nici nu voi citi acest lung articol care mi se promitea plicti. Spre surprinderea mea, am reușit să îl citesc până la capăt și chiar mi-a plăcut.

    Apreciază

  2. AdAmAmA789 0xyz said

    „Errare humanum est, perseverare diabolicum”

    Apreciază

  3. Aila said

    Eu am citit pentru prima oara despre Nole aici pe bArca dupa care am inceput sa mai citesc biografia lui si am vazut partida cu Berrettini si cea cu Denis Shapovalov de la Wimbledon 2021. Nu m-a impresionat si nu am avut incredere in el. Esecul de la US Open nu m-a mirat cu toate ca recunosc ca l-am vazut invingator. Nu pot sa spun ca pana acum Nole nu a fost exceptional, nu sunt fan, nu l-am urmarit dar cred ca daca Nole ar fi fost american ar fi castigat mult mai mult din sponsorizari si chiar simpatia ar fi fost cu totul alta. Eu sper intr-o revenire a lui anul viitor.

    Apreciază

  4. Apreciază

  5. Apreciază

  6. E clar că „universurile” se încalecă si se întrepătrund unul pe altul de nu se mai înțelege om cu persoană. De exemplu lumea tenisului cu restul lumii… Dacă încerci să afli până unde se întinde de fapt, până unde ține lumea tenisului, e posibil să constați că restul lumii nici nu prea există, sau abia dacă mai există… Vorbim desigur despre lumea si lumile oamenilor, nu despre a lumile moluștelor, nematozilor ori anelidelor, care, într-adevăr nu au nicio treabă cu lumea tenisului… In privința umanilor e destul de greu de trasat o frontieră clară care să-i separe categoric pe cei aflați în lumea tenisului de cei aflați în afara acestei lumi. Cu puțină îngăduință îi putem considera incluși (un pic) în lumea tenisului si pe cei care declară că nu sunt fani, sau că nu se uită niciodată la tenis, dacă îndeplinesc alte criterii mai ușoare. Ii putem întreba, de exemplu, dacă știu ce semnificație are cuvântul „halep”. Nici nu contează dacă știu sau nu. Dacă au de oferit un răspuns oarecare acestei întrebări, îi putem considera cu lejeritate ca fiind (d)in lumea tenisului. Dacă vrem. Dacă dorim o lume a tenisului mare si cuprinzătoare. Dacă nu, nu. Dacă vrem o lume mai selectivă, i-am putea elimina (de ex) fără probleme pe cei care mai cască uneori ochii sau doar gura la tenis, fără să înțeleagă mare lucru. Si tot așa. La urma urmei nici măcar tenismenii-tenismeni nu sunt chiar toți si chiar tot timpul efectiv în lumea tenisului. Ce vreau să spun este că „lumea tenisului” poate însemna aproape orice, având un cuprins si semnificații foarte diferite de la ins la ins si chiar si de la un moment la altul. Unora, câteodată, li se poate părea că lumea tenisului tine doar cât ține Federer. Altora, altădată li se face părerea că în lumea tenisului încape cu larghețe oricine a auzit de Nole, ceva, orice. Fiecare cu lumea tenisului lui. Prin urmare as recomanda celor care citesc texte, proze, cronici, pamflete sau balade despre tenis, să țină seama că acestea sunt adresate strict celor din lumea tenisului. 🙂

    Au fost odată trei băieți pe care-i chema Adidas, Lacoste si Uniqlo, sau invers:

    Apreciază

  7. Apreciază

  8. Apreciază

  9. Apreciază

  10. Apreciază

  11. Cred că vom putea considera capitolul tenis… provizoriu încheiat, de îndată ce vor fi adăugate în galantar câteva ipoteze fanteziste despre semnificațiile ratării apoteozei lui Nole pe anul in curs. Om putea apoi să ne continuam incursiunile imaginare, în lumea călătoriilor si rătăcirilor în timp si spațiu. Anticipând un pic (destul) as menționa că invitați la discuții vor fi: Ulise, Marco Polo, Sinbad, Gulliver, Robinson Crusoe, Pinocchio, Magellan, Columb si Popeye. Poate si Badea Cârțan. Câți dintre aceștia vor accepta invitația depinde de imaginația fiecăruia… si de eficienta mijloacelor de transport public în timp si spațiu… Terminus virtual – Arca lui Goe.

    Apreciat de 1 persoană

  12. Nu-i așa că din când în când Isus, cutreierând prin timp si spațiu, pogoară pe câte o stradă, la întâmplare, ca să-i încânte la chitară pe trecători?

    Apreciază

  13. Nu-i așa că din când în când șabloanele universului sunt reutilizate? After all, Nole is an old man!

    Apreciază

  14. Update 2. Câteva considerații târzii. Împotriva multor aparențe, compunerea de mai sus nu este despre tenis. Este despre iubire si amăgire, despre destin si hazard si despre alte câteva asemenea mărunțișuri vorbite în limba tenis. Ne fiind însă un vorbitor fluent în limba respectivă, n-am reușit să ating nici concizia necesara evidențierii esențialului (rătăcit pe undeva printre rânduri), nici elocința de a-i atrage si stimula pe alții să o facă ei în comentarii potrivite. Mă rog, nici nu prea aveam pe cine să stimulez, căci nimeni din siaj nu prea vorbește limba respectivă, nici măcar la nivelul amatoricesc si cu multe dezacorduri la care mă învrednicesc s-o vorbesc eu, câteodată, singur dar cu voce tare, ca nebunii. Si zic așa „ca nebunii”, păstrând convenția contextului clasic în timpul vorbirii, pentru că pe partea cuantică nu-i nicio nebunie, iar singurătate nici atât, ci doar hazard, probabilități, posibilități, incertitudini si funcții de undă (ah, metaforă). După cum bine știu că știi, în context cuantic orice nebunie denotă normalitate. Dar în fine, să nu deviem si mai tare de la subiect. Ce voiam să adaug în deznodământul si așa dezlânatei balade a înecării lui Djokovic precum țiganul la mal, în apele învolburate ale fluviului 2021, ar fi că… desi nota tragică asociată catastrofei respective reflectă o realitate cât se poate de dramatică (pentru ca evenimentul neatingerii acelui liman este, cel puțin din câteva perspective, o reală catastrofă), totuși în stilul său caracteristic, multiversul are bunul obicei de a se oferi pe sine, cu generozitate, într-o multitudine de straturi si dimensiuni care denotă universuri paralele, în care numai rareori o tragedie este capabilă să afecteze mai mult de un singur univers. Ca de obicei, ceea ce e dramă si agonie într-un univers, în altele este un simplu fapt divers de o absolută neutralitate, în caz că nu-i chiar vreun extaz sau vreo comedie. Novak Djokovic a ratat o performantă simbolică (încărcată de câteva semnificații remarcabile), așteptată îndelung si cu mari emoții de către o mulțime (ne vidă) de oameni, multi din afara tenisului. Procesul în care s-a coagulat aceasta așteptare în mintea si/sau sufletul unor oameni (în particular si în mintea si/sau sufletul lui Novak Djokovic, si el un om ca toți oamenii) este departe de a fi unul trivial, iar felul in care s-a finalizat (trist si pesimist pentru unii, vesel si optimist pentru alții), are toate atributele unei tragedii antice, pârând post factum a fi fiind una planificată în detaliu cu geniu sofoclean. Se relevă de-a dreptul diabolic felul in care cel îndreptățit (prin prestigiu, prestanță si încrederea spectatorilor, fani, anti-fani si gură-cască deopotrivă) să obțină acea performanță, este adus pas cu pas către punctul culminat al încercării, astfel încât să ajungă acolo, la limită, epuizat, vlăguit, marcat de pesimism si neputință, deposedat de energie si de încrederea că poate si merită să atingă acea performanță. Gladiatorul Djokovic, acceptat si aclamat de public, ajuns în arenă pentru ultima bătălie, copleșit dintr-o dată, nu se mai simte îndreptățit nici să-i fure (iarăși) visul lui Medvedev, și nici să-i depășească în glorie si trofee pe vechii săi rivali, Federer si Nadal, plângându-și singur de milă, în hohote, învins, sub prosop. Djokovic cel învins. (Un anti-fan a postat pe un zid media că acesta a fost cel mai dulce moment al anului, în tenis, Djokovic plângând în hohote)… Dacă nici asta nu-i tragedie atunci nu știu care alta ar putea fi. Poate vărul Shakespeare să mai stie… Dar vorba lui nenea Iancu (Kafcaragiale), nu trebuie să disperam, pentru că nu s-au terminat ministerele si nici universurile… paralele, iar triumful talentului este întotdeauna inevitabil. Va urma. 🙂

    Apreciază

  15. AdAmAmA789 0xyz said

    ShalOM ISRAEL…

    Apreciază

    • Iosif Greblea, un gunoi ordinar care ține musai să facă zgomot. Un reziduu infect și ne reciclabil. Bine naiba că e un gunoi bio-degradabil…

      Stimată jigodie și troll (băi cretinule), ați remarcat cumva care este topicul, care e subiectul propus?… Băi căcărează, băi sluga dracului, când te-am trimis în pizda mă-ti, unde te-ai și dus cu mare bucurie, nu ti-am zis să te și întorci. Mai du-te o dată și rămâi acolo retardatule. Doamna respectivă a făcut mizeria, doamna respectivă să suporte consecințele. Ce nu înțelegi? Marș !

      Apreciază

      • Aila said

        Dedicatie DL Go-EL
        Un barbat statea la soare, in pielea goala, pe plaja. Din ratiuni de comportament civilizat si ca sa se fereasca de arsura soarelui, si-a pus o palarie peste partile intime. O femeie trece pe langa el si spune mustacind:
        – Daca ai fi fost un domn, ti-ai fi scos palaria!
        El ridica o spranceana si raspunde:
        – Daca ai fi aratat mai bine, s-ar fi ridicat singura!

        Apreciază

    • AdAmAmA789 0xyz said

      @G 0 E…N I …M I C….A B…S U R D…U…T 0 P …I C

      Apreciază

      • Lume, lume, dresură cu limbrici, ale-hop, du-te, du-te si s-a dus. L-am trimis în pizda mă-si si iată-l că s-a dus, val-vârtej. S-a împachetat frumos si s-a băgat la loc de nu se mai vede care-i limbricul si care-i lindicul, dar, ale-hop, si de acolo continuă sa bolborosească. Mișcă buzele… Desigur nu pe ale lui… că nici n-are limbricul așa ceva. Animată ventrilocvent, dinspre doamna se aud sunete… Mesajul limbricului Greblea pentru lume… Tttt… Spectacolul, sunet, penumbră si lumină, este fascinant… Imaginea oferită are ceva dint-un tablou de Salvador Dali convertit la onirism si obscenitate… Iar sunetul… o fojgăială labială, marca Iosif Greblea… Un gest cât o auto-definiție exhaustivă a personajului, captiv pe Arca lui Goe. Merită deslușire… prin reducere la absurd si eliminare… Cum-ne-cum, până la urma limbricul este eliminat pe calea potrivită… chit că d-lui se tine cât poate cu gingiile si cu ventuza din dotare, să fie si să rămână aici, in contact si comunicare cu d-l Goe (cu nimicul, cu absurdul, cu utopicul), altminteri existenta-i fiindu-i periclitată… Desigur că alternativa e sumbră, aceea de a fi expulzat împachetat in fecale, di(n)rect pe lumea cealaltă. O lume ostilă, neprietenoasă cu un parazit ca Greblea.

        sau poate ca (b) mesajul lui Greblea nu-i pentru Goe, ci pentru restul lumii. Un avertisment pe care-l transmite Greblea naivilor si neștiutorilor despre pericolul pe care-l re-prezinta dl.Goe, cel ni-mi, ab-surd, u-topic… Lume fugi, ferește-te… zice Greblea, salvatorul lumii… Martirul Greblea.

        ori poate ca (c), într-un uluitor si neverosimil moment de luciditate Greblea (un om stricat, ca Mitu Pescăruș, un Iona ratat, ca o maioneză tăiată), realizând brusc, grozăvia că e ni-mic, absurd si u-topic, se screme să refuze realitatea crudă, încercând cu disperare s-o paseze altcuiva. Nu eu, zbiară Greblea din pizda mă-si, Goe e de vină. Nu sunt eu, ci el…

        sau poate că, varianta momentului lucidității fiind prea gogonată, de fapt (d) mesajul limbricului este un des-cântec, o dorință, o incantație, un acatist. Asa i se pare lui că ar arata realitatea care l-ar avantaja si el, si tot repeta chestia asta, captiv pe Arca, doar, doar o instaura-o prin des-cântec. Ar fi singura varianta in care ar putea fi si el ceva, singura șansă de a emite pretenții ontologice. Mesajul lui Greblea este un strigat de disperare. Nici nu știi de cine se roagă de fapt. De Dumnezeu sau de d-l. Goe.

        Aceste 4 variante sunt (desigur) perspectiva optimistă a problemei, exagerat de optimistă, o colecție (pur literară) de speculații, care acreditează ideea (enormitatea) că limbricul Greblea ar avea vreo adâncime metafizica. Aiurea. Iosif Greblea este un căcat cu ochi, un trol ordinar si superficial, un găinaț fătat de mă-sa din greșeală, care încearcă să se ia in seamă cu zgomote, si sa polueze, mândru de faptul că-i sta in putere să producă perturbații, deranj… Crede el…

        Pe Arca lui Goe sunt postate niște proze ușurele si fără pretenții… prilej de vorbe si de ipoteze, de hârjoane (ludice sau nu), ocazia de dare in petic sau in stamba, șuete, conversații… dar si de muțenii, tăceri (elocvente), distracții… Pretexte… Metafore. In acest context nu poate fi o tragedie că Novak Djokovic a ilustrat ratarea la limita a unei încercări umane oarecare… Tragedia cea mare este că omenirea conține prea din abundență rahaturi din astea gen Greblea Iosif… Pe Arca lui Goe, oricât s-ar screme ale Iosif asta nu-i nicio dramă. Dimpotrivă. Greblea este un trol de foarte proasta calitate, dar, ca limbric de circ in menajeria Arcei, face toți banii. Ale-hop…

        Apreciază

      • AdAmAmA789 0xyz said

        nE@GO e, v-ati dat toata silinta si ati pus multa pasiune, în acest autentic auto portret, caracteristic multor E goy sti, narcisisti si ipocriti, pe planeta Terra pretutindeni râs pânditi.
        Go 0N goE !!!…

        Apreciază

        • Esti prost si ții s-o dovedești. Desigur ca in orice portret exista un auto-portret. Asa si? Ce-i cu asta? E asta o scuza pentru propria-ti prostie? Iti tine asta loc de educație si de bun simt? Justifica asta in vreun fel insistenta ta de fi aici in compania mea? Esti un limbric captiv pe Arca lui Goe, care caută tot felul de superfluii, de justificări, de scuze, acestei captivități, imaginandu-se viclean in a oferi diversiuni, divagații, incantații ori simple si infantile „ba pe-a ma-ti”, „ba tu ești”, ori „cine zice ala e”. Esti un gunoi inutil, care încearcă sa facă zgomot pe Arca lui Goe. Un trol imbecil, incapabil de a fi on topic undeva, oriunde, care profita emoțional maxim pentru faptul ca iată-l bagă cineva in seama, pentru zgomotele pe care le face. Ba-i amărâtele, daca n-ai fi așa de dizgrațios in prostia ta, ai scapă mai ușor. Dar nu ești.

          Apreciază

          • AdAmAmA789 0xyz said

            Daca ati fi macar inteligent, m-ati ignora, însa v-ati dat cu firma-n cap, prin expresiile utilizate. Ati cazut la… Te ssst ! 🙂

            Apreciază

          • Nu am de ce sa ignor gunoiul care se acumulează pe punte. Te milogești in fel si chip sa te las sa faci zgomot si poluare. Nu este cazul. Esti un gunoi off topic care se manifesta nesolicitat si care nu înțelege de vorba buna sa nu-si mai etaleze precaritatea pe aici. Gunoiul îmi recomanda sa ignor gunoiul, ca sa-mi respect blazonul si sa nu-mi dau cu firma-n cap. Ttt. N-am blazon, n-am firma. Aici este Arca lui Goe si atât. Simplu. Dar la cat de stupid si de milog ești nimic nu-i destul de simplu. Daca te-ar întreba mămicuța ta (presupunând că i-ar păsa de tine) ce faci tu pe aci, pe (o asemenea) Arca lui Goe? Cu ce treaba? Ce cauți? Ce dorești? Ce te tine si retine aici? Ce i-ai spune?

            Ah, îmi evaluează Greblea inteligenta si expresiile utilizate. Ce mă fac? Vai mie…

            Apreciază

          • Stely said

            AdAmAmA789 0xyz ,
            Daca n-ai fi atat de inconstient ai observa ca nu prezenta ta este dizgratoasa , ci comportamentul tau lipsit de rusine, demnitate , gata sa se faca de ras cu orice pret, fara sa-i pese ca este ciuca ironiilor, satirelor , tinand-o langa cu postari care nu au nici un rost , nici o valoare . Vii cu ele si le rastorni ca un tantalau pe Arca lui Goe , fara sa observi ca textele publicate aici sunt (dtpdvd ) de mare calitate, peste nivelul celor publicate pe blogurile pe unde umbli tu si esti lasat sa-ti faci damblalele . Pesemne ca nici nu le citesti , fiind in lumea ta de talibani un habotnic . Daca ai avea macar un minim de luciditate ai vedea ca ceva nu este in regula cu tine. Esti un fel de naluca care umbla zaluda fara sa-si cunoasca rostul . Locul tau nu este aici , pe Arca lui Goe ,ci in alta parte. Poate la circ.

            Apreciază

          • Aila said

            Stely Sunteti foarte rea mai rea decat raul cel mai mic.

            Apreciază

          • Aila said

            Ileana Cosanzeana mergea suparata prin padure. Se intalneste cu Muma-Padurii:
            – Ce e cu tine suparata asa Ileana Cosanzeana?
            – Sunt singura si trista!
            Merge ea ce mai merge, se intalneste cu Fat-Frumos care o intreaba:
            – Ce e cu tine Ileana-Cosanzeana de esti asa suparata?
            – Sunt singura si trista!
            – Ileana Cosanzeana daca ma lasi sa te injectez cu siringa mea iti trece!
            – Chiar asa?
            – Sigur!
            O lua Fat-Frumos, o… injecta si Ileana-Cosanzeana pleaca inapoi spre casa. Pe drum se intalni din nou cu Muma-Padurii care o intreaba:
            – Ce e cu tine Ileana-Cosanzeana de esti asa fericita?
            – M-am intalnit cu Fat-Frumos si mi-a zis ca, daca il las sa ma injecteze cu siringa lui, imi trece! Si-mi trecu!
            – Aoleu, Ileana-Cosanzeana si siringa asta se afla cumva intre picioare?
            – Da, de ce?
            – Gatu’ ma-sii si pe mine m-a mintit ca e biberon!

            Apreciază

          • AdAmAmA789 0xyz said

            @Stely,
            Aici ma simt într-adevar, mai grozav decât la „circ”, iar pe… „arlechinii” de pe punte, cu d-l neaGoe-n frunte, ce spun vrute si nevrute, îi admiram de pe…plute, ve(n)dete cu stelle-n frunte.

            Apreciază

          • Libertate de exprimare inclusiv pentru zgomote si gunoaie, iosifi si aile… Asta e.

            Apreciază

          • AdAmAmA789 0xyz said

            Mesaj off-topic transferat AICI

            Apreciază

  16. Dilema (sau chiar trilema) despre cine-i cel mai mare tenismen al tuturor timpurilor nu este unica problema pe care o are ATP de rezolvat (si pe care trebuie musai s-o rezolve cumva, cu vreun decret, ceva). In acord cu Andy Murray (care vorbește ca sa nu tacă fiindcă-l bate nevasta la cap) cică … ATP’s powers must address the Alexander Zverev domestic abuse allegations. Adică că ce să facă ATP’s power? Să verifice cât de iritabil este colonul lui Tstsipas si cât de iritabil e Zverev cu concubina. Si să ia masuri. Ce masuri? Măi Andy, haide măi băiatule la joc (ești sportiv, nu?), si lasă problemele grave pe umerii altora, gen Greta Tutenberg si Naomi Osaka…

    Apreciat de 1 persoană

    • Aila said

      Cred ca totusi cel mai tare tenismen al tuturor timpurilor este doar Tiriac Ion, al doilea cel mai bogat roman, cu o avere care se situeaza în jurul valorii de 2 miliarde de euro…….

      Apreciază

    • Stely said

      Nu citisem grozaviile facute de Zverev. Nu exista nici un dubiu ca s-au intamplat, ceea ce chiar daca nu-i scade din meritul de tenismen valoros, imaginea lui ca om este ingrozitoare. Desigur ca ATP-ul nu are competente sa faca ordine in viata privata a unui tenismen. Este de ajuns ca intamplarile se fie facute publice si „judecat” dupa cum doreste fiecare. Eu una sunt uluita si nu cred ca Zverev va fi vreodata favoritul meu in competitiile pe care le va avea de aici incolo. 😠

      Andy Murray mi se pare amuzant cu interventiile vis-a-vis de comportamentele competitorilor lui. Este un fel de conflict de interese. Ce sa faca si el … ii trebuie putina publicitate ca sa iasa din anonimat. Eu totusi ii urmaresc partidele . Este prezent in competitia de simplu de la San Diego. A ajuns in optimi , dar nu vad sa-l bata pe Ruud C. fav. 2. Apropo, cred ca ati aflat ca Nole nu merge la Indian Wells . Im pare rau , abia asteptam sa-l vad. Sper sa mearga macar la Turneul Campionilor.

      P.S. La ora 20 :30 este un meci interesant la turneul din Chicago, sferuri de finala dintre Svitolina si Gabi Ruse a noastra. Nu stiu daca atI urmarit-o . Joaca extraordinar. Meciul se difuzeaza pe Digi Sport 2.

      Apreciază

      • a) „Nu exista nici un dubiu că (n.b. faptele reprobabile) s-au întâmplat” – Wow. S-a pronunțat comisarul poporului. „nu cred ca Zverev va fi vreodată favoritul meu in competițiile pe care le va avea de aici încolo„. Moarte dușmanilor poporului. Din ce se vede pe terenurile de tenis, mie mi se pare ca Alexander Zverev (cu toată rezerva lui de aur de la gât) este o persoană rezonabilă, un ins timid chiar, cu respect pentru adversari si pentru public si un jucător talentat cu stofa de campion. Imi pare bine că n-o sa țineți cu el. 🙂

        b) In contextul actual tot ceea ce mai contează in cariera lui Novak Djokovic ar fi câștigarea a unul, doua turnee de mare slam, daca o mai putea. Restul nu prea mai contează. Sper să poată participa (onorabil) la Masterul de la Paris si/sau la Turneul Campionilor, așa încât sa încheie si anul acesta in postura de lider mondial, dar nu-i musai. Daniil Medvedev este si el potrivit de a fi primul care ajunge no.1 in lume după ce amar de vreme postura respectivă a fost rezervată exclusiv pentru Djokovic, Federer, Nadal si Murray…

        Apreciază

        • Aila said

          Doi naufragiati intr-o barca in mijlocul oceanului.
          Dupa cateva zile, gasesc plutind lampa lui aladin.
          Iese duhul si zice:
          – Ba, baieti, io nu mai am putere decat pentru o dorinta
          . Unul din naufragiati, insetat, zice:
          – Transforma oceanul in bere rece?
          Duhul se conformeaza.
          Celalalt naufragiat zice:
          – Boule! acum trebuie sa ne pisam in barca!

          Apreciază

        • Stely said

          In ce-l priveste pe Alexandru Zverev , sunt de acord cu dvs ca se comporta in competitii cu gratie (decenta ) si joaca un tenis de calitate. Insa , in public, daca se va dovedi ca fosta lui partenera a minti, cand bietul de el nu a atins-o nici cu o floare , atunci voi considera ca m-am lasat prada „maniei proletare” manipulata fiind de ziare si alte persoane interesate sa-i pateze imaginea bravului tenismen. M-as rusina de naivitatea mea si mi-as cere scuze.

          Nu i-am contestat meritele de tenismen profesionist si nici nu am aprobat presupusa ancheta care ar trebui initiata de ATP pentru vreo sanctionare , dar de vreme ce faptele acelea s-au intamplat in public , cu martori care pot dovedi oricand ca este adevarat, nu pot sa nu -l dezavuez pe faptas. Nu se poate sti insa decat daca tenismenul o va da in judecata pe fosta lui partenera pentru calomnie. Asta numai daca ii pasa de imaginea lui sifonata. Daca nu , sa lase asa sa treaca de la sine.

          P.S. Nu stiu ce parere v-a facut ghiolbanul de Ilie Nastase care ,deunazi, si-a bumbcit nevasta pana la desfigurare. Tocmai faptul ca iubitorii de tenis il privesc cu ingaduinta, pentru meritele lui de fost tenismen de top, il fac sa nu-i pese de nimeni continuind sa practice acest „sport national” fara teama ori de cate ori ii vin pandaliile.
          Cred ca va amintiti de o intamplare povestita de mine pe Arca lui Goe , careia i-am fost martora si pe care am dezavuat-o pe loc si in public- oprindu-l pe indindividul care era pe cale sa-si omoare nevasta in bataie ,sub ochii trecatorilor- cu riscul de a fi catalogata o nebuna care se baga in casa omului fara sa stie „ce a facut nevasta lui” de a ajuns sa o bata. Oi fi fost si atunci un fel de comisar al poporului ? Nu-mi pasa atat vreme cat consider ca am facut ce trebuia. 😑

          Apreciat de 1 persoană

          • Cred totuși ca ATP nu are nicio treaba aici. Indiferent ce greșeli face Zverev in viată lui personala, ATP nu trebuie sa aibă nicio autoritate in privință acestora. Exista instituții abilitate care pot si trebuie sa decidă daca sunt de luat masuri împotriva cuiva care comite fapte reprobabile care contravin unor prevederi legale. ATP trebuie sa ia masuri si sa se implice exclusiv in lucruri care se petrec in competițiile pe care le patronează. Discuția in sine si propunerea făcută de Andy Murray este absurdă. S-a ajuns oricum la confuzii grotești si la aberații monumentale. Dupa părerea d-voastră ce a masuri ar trebui să ia ATP si de ce?

            Un fan al echipei West Bromwich Albion a fost condamnat la opt săptămâni de închisoare cu executare pentru un mesaj rasist postat pe rețelele de socializare la adresa mijlocașului Romaine Sawyers, jucător al formației favorite. El l-a jignit pe jucător pe rețelele de socializare, când a sugerat că acesta ar fi îndreptățit să câștige nu „Balonul de aur” ci „Babuinul de Aur”. „opt săptămâni de închisoare cu executare„, pentru o glumă. ???!!! Culmea e ca nu s-ar fi întâmplat nimic daca ar fi zis ca-i îndreptățit sa primească premiul „Boul de aur”.

            Belarus: Peste 50 de persoane au fost arestate după ce au comentat pe internet schimbul de focuri soldat cu moartea unui programator şi a unui ofițer KGB.

            Unde am ajuns? Stalinism.

            Apreciază

  17. How Leaving Nike Made Roger Federer $600 Million Richer. Acesta este doar unul dintre motivele pentru care „țiganul” Djokovic ar trebui sa mai câștige măcar unul, doua turnee de mare slam. 🙂

    Apreciază

    • Aila said

      Un tractorist a rasturnat remorca cu lemne chiar in mijlocul strazii.Un politist care era in preajma ii zice:
      – Ce-ai facut, esti turmentat, sa vezi ce-o sa-ti faca seful.
      Tractoristul:
      – Pai stie.
      Politistul:
      – De unde stie?
      Tractoristul:
      – Pai. Este sub lemne.

      Apreciază

  18. As iniția o anchetă socială… Un sondaj de opine… cu o „singură” întrebare capcană:

    1. Credeți că Iosif Greblea ar trebui să mai frecventeze Arca lui Goe? Da, nu, de ce ?

    (Este desigur o anchetă despre nimic, pasibilă de a se finaliza, numai când va fi fiind evident, că-i fără obiect. E valabil si pentru tine 🙂 )

    Apreciază

    • Stely said

      Pentru mine Iosif Greblea nu este altceva decat un pretext de texte literare (pamflete ) pline de umor scrise de cine se pricepe. Oricat ai fi de suparat nu ai cum sa nu razi cu lacrimi. Cred ca si lui ii place sa fie personaj de satira si umor , altfel nu vad de ce ar veni pe Arca lui Goe fara vreun scop anume. Asadar, eu votez sa ramana . 😃

      Apreciat de 1 persoană

  19. Aila said

    De acord.Iosif este bun venit oricand. Sa ramana. Daca ramane el este posibil ca 99.9% sa raman si eu.

    Apreciază

    • Stely said

      Aila ,
      Daca esti atat de doritoare ca Iosif sa fie binevenit pe Arca lui Goe nu inteleg de ce nu te conversezi cu el, nu doar sa-i trimiti bezele, ci sa-i dai replici la asa zisele lui comentarii. Nu te-am vazut, nici ca il aprobi si nici invers. L-ai ignorat total, intelegand ca nu dai nici o para chioara pe idioteniile lui. Ei bine, mie mi s-ar parea jignitoare o asemenea atitudine ingaduitoare. Ar fi sa -i sa-i spunet , „lasati-l in plata Domnului sa scrie ce-o vrea, ca nu da cu parul” !
      Eu cred ca isi face mai intai rau lui insusi . Prin urmare trebuie sa -i spuna cineva doar doar sa-si dea seama ca ceva este in neregula cu el. Banuiesc ca nu i-a spus-o nimeni din jurul lui, altfel si-ar fi dat seama . Ced ca si cei din jur afiseaza aceeasi ingaduinta ca tine si ca cei de pe alte bloguri . Eu una nu as putea sa ma prefac.

      P.S. Si cine este „raul cel mic „. Cumva nostrastella ? 😄

      Apreciat de 2 persoane

      • Tocmai începusem sa ma „îngrijorez” ca se consolidează o confuzie, din „discuții” acreditându-se cumva ideea că s-ar pune problema daca lui Iosif sa i se dea sau nu voie sa se manifeste pe Arca. Nici vorba de așa ceva. Întrebarea era doar daca ar trebui sa facă asta, daca ar fi nimerit sa continue sa frecventeze locul si sa-si producă zgomotele inepte, daca-i priește, dacă-i face bine lui, sau dacă e cumva în asta vreun bine pentru altcineva…? Acesta era sensul întrebării. Că oricum in afara de admin nu-l bagă nimeni in seama (ne având ce si de ce)… Singura creatură care resimte un oarecare bine este Aila care nu vrea să fie ea cea mai râioasă capră din bătătura (desi după cum a luat-o pe ulei are toate șansele sa ajungă așa, cu sau fără Iosif pe Arca)…

        Apreciază

        • Aila said

          Vine Goic cel mic acasă, beat.
          Mama din bucătărie:
          – Goic al mic, dar ce a căzut acolo?
          – Hainele mele.
          – Dar de ce cu așa zgomot?
          – Nu am reușit să ies din ele.

          Apreciază

      • Aila said

        Goic cel mic, are probleme de sănătate, obezitate, colesterol, tensiune mărită, ficat mărit, aşa că merge la doctor. Îl întreabă doctorul: – Ia zi, Goic cek mic, obişnuieşti să fumezi? Goic: – Mmm… Aşa şi aşa… – Dar cât înseamnă „aşa şi aşa”? – Mmm… Păi cam 4 pachete pe zi. – Dulciuri mănânci? – Mmm… Aşa şi aşa… Cam 5 ciocolate pe zi. – Sărat mănânci? – Mmm… Aşa şi aşa… Cam o solniţă pe zi pun în mâncare. – Grăsimi mănânci? – Mmm… Aşa şi aşa… Cam un kil- două de slană pe zi… – Prăjit mănânci? – Mmm… Aşa şi aşa… Pe zi… Cam câte o omletă de 4 ouă şi cartofi prăjiţi, asezonaţi cu cârnaţi. – Aha… Dar de băut, bei? – A, da! De băut, beau!

        Apreciază

  20. Stely said

    Despre interventiile ATP am spus aici :

    1)Desigur ca ATP-ul nu are competente sa faca ordine in viata privata a unui tenismen.
    SI aici :
    2)Nu i-am contestat meritele de tenismen profesionist si nici nu am aprobat presupusa ancheta care ar trebui initiata de ATP pentru vreo sanctionare
    In concluzie , nu ar trebui sa se ia nici o masura.

    P.S. Despre masurile juridice zic si eu ca sunt exagerate dar in acelasi timp m-as feri sa ajung in vizorul ei. As spune astfel de glume(rasiste) doar in compania unor apropiati .
    Asta din Belarus are iz (da) de stalinism . 😠

    Apreciază

    • Si aia din marea Britanie are nu dor iz ci esență de stalinism. Partea si mai grava este ca s-a reușit sa li se inoculeze oamenilor ideea că ar fi fiind normal. Iar cei zeloși si slabi de înger precum Andy Murry, ajung să ceară ei sistemului să ia măsurile staliniste.

      Apreciază

      • Stely said

        Aia (gluma) din Marea Britanie , ce-i drept , este interpretata cam fortat de justitie ca fiind rasista . Nici macar avocatul nu a fost in stare sa-i faca o aparare competenta .
        Marturisesc ca ma bag de multe ori in discutii contradictorii cand intalnesc, mai ales pe faceboock, persoane care injuriaza sportivii de performanta dupa felul cum arata fizic . Si nu cu tenta de gluma bine plasata, ci la modul cel mai urat (rautacios). La o gluma se rade , ne fiind motive prea mari de suparare,dar la o injurie se simte rautatea cu iz de ura . De la asemenea reactii se poate ajunge la suprimare fizica, asa cum s-a intamplat cu fotbalistul columbian care a fost impuscat mortal la intoarcrea in tara, pentru ratarea unui penalty, ducand la eliminarea echipei din CM de fotbal din SUA , acum cateva zeci de ani. 😦
        Este posibil ca justitia sa fie ceva mai vigilenta cu situatii de genul acest, tocmai sa previna niste tragedii, Asa cred..

        Apreciază

        • Ptiu drace, doamnă.

          Pledoaria d-voastră (foarte slăbuță de altfel) pare elaborată de corifeii neo-marxiști ai corectitudinii politice.

          „De la asemenea reactii se poate ajunge la suprimare fizica, asa cum s-a intamplat cu fotbalistul columbian care a fost impuscat mortal la intoarcrea in tara, pentru ratarea unui penalty, ducand la eliminarea echipei din CM de fotbal din SUA , acum cateva zeci de ani. 😦”

          Haideți doamnă nu vă dați cu firma-n cap ca e păcat si de firmă si de cap. „De la asemenea reacție se poate ajunge la suprimare fizica” ??? Serios? Astă e argument? Până una alta de la asemenea reacții se ajunge la pușcărie (ca pe vremea lui Hitler si Stalin). De ajuns la suprimare fizică se poate ajunge de la „orice vorbă”. Ușor, ușor, pentru a asigura „libertatea de exprimare” a sentimentelor rănite la comanda, va trebui să suprimam libertatea de a vorbi.

          Partea a doua a pledoariei (cea tragică) este si mai comică ca ilustrare. Cazul respectiv n-are nici cea mai vagă legătură cu vreo vorbire, cu rasismul ori cu vreo discriminare. Fotbalistul Escobar a fost asasinat pentru că a stricat planurile cu pariurile ale unor interlopi din lumea cartelurilor de droguri.

          Apreciază

          • O fetiță care se juca pe pervazul ferestrei cu o cutie goală de chibrituri, s-a dezechilibrat si a căzut în gol de la etajul al zecelea, murind pe loc. Iată cât este de periculos să lăsați chibriturile pe mâna copiilor.

            Apreciază

          • @Stely – Partea cea mai gravă din confuzia pe care o faceți este alta. Escobar n-a ratat un penalty, ci a înscris un auto-gol. Cam ca d-voastră cu acest comentariu. Poate ar fi de preferat ca, măcar o vreme, să evitați să mergeți prin Columbia. Zic si eu, pentru ca țin la d-voastră… 🙂

            Apreciază

          • Stely said

            Aveti dreptate .Am facut destule confuzii (greseli)dar si erori de judecata. Am sa ma iert singura, n-am ce face . 😝

            Apreciază

          • … si iertată să fiți dacă o asemenea autoritate supremă v-a acordat iertarea … ați scăpat așadar si de pușcărie si de asasinare…

            P.S. Văd că sunteți într-o stare de grație si mărinimie. Mai aveți pe cineva pe lista cu grațieri?

            Apreciază

          • @Stely – va mai amintiti:

            INTJ – ianuarie 14, 2013 la 11:03 am
            eu gătesc pe gustul meu, eu mănânc ce-am gătit … si tot eu mă bucur că mie îmi place ce-am gătit. iar dacă nu sunt prea satul, eu mă laud in gura mare (că sa mă si aud) cât de „bun” sunt. sunt om!

            Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: