(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Țiganul Djokovic (II)

Posted by Arca lui Goe pe septembrie 30, 2021

La cei 34 de ani ai săi, veteranul Novak Djokovic, destul de departe fiind de legendarul sau maxim valoric si de nivelul spectaculozității cu care-i obișnuise pe spectatorii profesioniști de tenis, a reușit totuși si anul acesta câteva performanțe remarcabile, printre care si aceea că a ajuns in 4 finale consecutive de grand slam, câștigând 3 dintre ele, ceea ce nimeni altcineva n-a mai reușit. Nole este singurul care a reușit, în trecut, să depășească aceasta performantă, ajungând în 4 finale consecutive de mare slam si câștigându-le pe toate 4. De fapt a ajuns in 5 finale consecutive câștigând 4 consecutive. O altă performanța remarcabilă de anul acesta a lui Novak Djokovic este aceea că a jucat, în compania lui Rafael Nadal, unul dintre cele mai frumoase seturi de tenis din istorie, set pe care l-a câștigat, împreună cu partida (semifinala de la Roland Garros)… Tot în anul acesta, bătrânul Nole a reușit recordul de a câștiga al-IX-lea titlu de grand slam la Australia Open si de a deveni singurul tenismen din istorie care reușește să câștige fiecare turneu de mare slam de cel puțin două ori. Acestea sunt performanțe la care cei mai mulți nici cu gândul nu gândesc, nici cu visul nu visează pentru întreaga lor carieră. Si totuși, acum pe final de an, senzația este de eșec, de ratare, Novak Djokovic având în ochii multora alura de învins. Deh, e greu să fii legendă. Așteptări mari. Pretenții mari. Si dacă Novak Djokovic (cu asemenea reușite) este învinsul, firesc ar fi să ne întrebăm cine sunt învingătorii… Desigur că ei există si merită menționați si ovaționați. Satisfacția de a fi martori ai unui moment istoric colosal (precum ar fi fost cel consemnat prin succesul lui Nole în a patra finală de grand slam de anul acesta) nu ne-a fost refuzată chiar pe gratis, fără compensații. Si când spun compensații, nu ma refer numai la lecțiile de morală, filozofie si meditație, incluse în refuzul respectiv, ci si la noii învingători. Despre acele lecții, dar si despre învingătorii care si-au câștigat victoriile în timp ce atenția era îndreptată în special care Nole si eșecul său, as vrea să mai zic(em) vreo două, trei vorbe, înainte de a trimite tenisul la odihnă si Arca în altă direcție. Așadar… (va urma, vin imediat)

Mi-as îngădui (cu permisiunea dumitale) să introduc aici o divagație. Aveam pe vremuri un prieten extrem de selectiv în privința lecturilor, etalând niște gusturi literare destul de bizare as zice. De exemplu îi plăceau la nebunie „Visul crestelor albe” a lui Viktor Astafiev si „Limba salvată” a lui Elias Canetti, cărți foarte bune nimic de zis, dar în același timp refuza si dezavua tot ceea ce nu se încadra strict (tematic si stilistic) în gusturile sale foarte înguste. Cu toții aveam preferințe literare si autori preferați, dar ne îngăduiam cu lejeritate să citim, să descoperim, si să apreciem cărți din afara acestei arii. Nu si amicul nostru. In grupul nostru de prieteni ne acceptam unii altora recomandările de lectură, citind câte o carte propusa de altcineva, încercând involuntar să deslușim ce si cum anume i-o fi plăcut prietenului in cartea pe care o recomandase ori, adesea, fiind de-a dreptul captivați de ea, să o includem spontan la favorite. Amicul nostru participa la conversațiile noastre despre cărți, purtate pe terase sau prin cârciumi, si se străduia să afle din discuții dacă vreo posibilă ofertă se încadrează suficient de precis în „stil” așa încât să merite să încerce lectura respectivă. In principal două erau criteriile prin care, cu o revoltătoare lejeritate (ni se părea nouă, celorlalți) o mulțime de cărți bune erau încadrate scurt la „maculatură”, cu care nu merită să-ti pierzi timpul. Primul se referea la proporția de ficțiune-non-ficțiune pe care se baza cartea. Un roman care se referea la niște evenimente sau personaje istorice era din start suspect că încearcă să plagieze si să-si bazeze gloria pe niște glorii preexistente. O hoție. Ce sfârâială e aia să impresionezi cititorul descriind atrocitățile vreunui război mondial, sau să povestești despre vreo revoluție, vreun rege, tzar, imperator, președinte, sau vreo celebritate, si să profiți literar de pe urma popularității acestora? „Război si pace”? „Nimic nou pe frontul de vest”? „Pe aripile Vântului”? Maculatură produsă de viteji care se arată după război. De apreciat sunt operele literare create din nimic, de la zero, care anticipează (sufletul omului) nu (doar) interpretează post-factum (faptele si/sau întâmplările). Daca nu era cumva victima vreunei neînțelegeri, omul nu se apuca să citească așa ceva. A citit „Ciuma” lui Albert Camus si s-a declarat încântat, până când, cu stupoare, a aflat, de la fratele lui (vitreg si mai în vârstă), că ciuma nu era ciumă ci nazism, si că orașul fictiv care îndura molima era de fapt Parisul sub ocupație. Chiar ne explica si nouă (cu o oarecare admirație) cât de parșiv si viclean a fost Camus încât să-l ducă cu preșul cu asemenea tertipuri si să-l facă să citească romanul. Dacă vreo carte pusă în discuție la un pahar de vin, trecea de primul criteriu, urma întrebarea cheie: „Asa, si ce ne învață pe noi cartea asta?” Ca să fie bună o carte trebuia să aibă musai o morală, un tâlc, o învățătură, ceva cu nume, care să contribuie la transformarea cititorului întru devenirea sa, să-l pregătească pentru a-l face să stie cum să reacționeze în viitor în fata unor provocări. O carte care livrează „doar” emoții e fără rost, fără sens, de parcă transformarea cuiva prin emoționare nu s-ar pune. Să zicem c-ar fi așa. Si atunci e normal să ne întrebăm: Povestea înecării la mal a țiganului Djokovic ce ne învăță pe noi? Care să-i fie morala? Are vreuna? Tu ce zici?

Update: Poate că… morala ratării apoteozei la mal a micului om mare Novak Djokovic, este atât de complicată si/sau de transcendentală încât putem considera că nu-i domne nicio morală în toată povestea asta, extrasă din futila lume a competițiilor sportive. Ce morală să fie? Ce morală ar putea fi? „Nu faceți ca ei”?! Prin urmare, în acord cu logica vechiului meu prieten, de demult si de departe, povestea asta nu merită nicio atenție, în sine. Morala acestei lipse de morală ar fi că eventuala frumusețe a tenisului se termină la tenis, pe teren, în joc si în joacă. Cui ii place tenisul să urmărească partidele, să admire măiestria jucătorilor, să extragă spontan din acest spectacol emoțiile potrivite si să le consume instant la fata locului, si să lase metafizicele pernicioase în plata filozofilor de meserie (zugravi si tinichigii) si sa nu mai facă comparații exagerate între vreun jucătoraș de tenis si Ghilgameș sau Isus (ca să nu se facă de râs si să nu-si atragă ei oprobiul maselor si batjocora semenilor). Asa să fie? O fi! Mă rog, cine are talent artistic, poate încropi povești în care să propună câte o morală cu tentă antropologică, transcendentă tenisului, ca să distreze, să impresioneze si eventual să emoționeze publicul si să-l provoace la horă. Cu condiția să nu se ia prea tare în serios si să rămână conștient că morala propusă este inventată, nu descoperită. Nu știu de ce acum îmi vine în minte povestea păstorului care fiind singur si uitat de lume, pe lume, si-a sculptat singur o „nevastă” din lemn, si care i-a ieșit atât de neverosimil de frumoasă, încât aceasta a prins spontan viață. Poate prind vreun dobitoc care să vină si să declame ritos si isteț că așa ceva nu-i posibil, că nu știu ce fac cu el. Este foarte posibil. Doar sunt atâtea femei neverosimil de frumoase pe lumea asta. Care au prins viață. Chiar si din cele urâte sunt unele destul de însuflețite. (desigur că va urma)

in recreație un intermezzo: pseudo-bibliografie cvasi-facultativa: Despre autoamăgire

Alt update: Oricine poate fi victima auto-amăgirii, inclusiv spectatorii competițiilor de tenis si/sau jucătorii de tenis, ceea ce se întâmplă de obicei din cauza unor așteptări nepotrivite, exagerate. E drept că adesea jucătorii sunt cei care înșală așteptările, relativ realiste si îndreptățite, ale spectatorilor, dar de si mai multe ori spectatorii se amăgesc singuri, imaginându-si idolii (sau favoriții) mai puternici decât sunt în realitate. In privința jucătorilor s-ar putea crede că, in cazul vreunei dez/amăgiri, este exclusiv vina lor, individuală, ei fiind cei care si-au stabilit niște obiective, țeluri, si tot ei cei care nu le-au dus la îndeplinire (supra-evaluându-si potențialul). Totuși lucrurile sunt mai subtile de atâta. Sunt o mulțime de factori exteriori care au o contribuție colosală atât in ceea ce privește obiectivele pe care si le propune un jucător cât si in ceea ce privește așteptările sale in legătură cu atingerea acelor obiective. Probabil ca Novak Djokovic nu si-ar fi propus să câștige peste 20 de turnee de mare slam si nu s-ar fi aventurat in asemenea provocare (…) dacă rivalii săi, Federer si Nadal n-ar fi câștigat deja câte 20 de turnee, si nici aceștia n-ar mai fi fost motivați să câștige atâtea turnee dacă n-ar fi simțit în ceafă răsuflarea urmăritorului. Federer mărturisea că obiectivul lui era să câștige 15 turnee de mare slam (adică cu unul mai mult decât Pete Sampras, precedentul recordman), gândindu-se probabil că niciun alt jucător nu va reuși neverosimila performanță. Cei trei mari corifei ai tenisului își datorează unul altuia faptul ca au câștigat atâtea trofee. Desi si-au disputat multe finale ei intre ei, câștigându-le unul în dauna altuia, impresia mea este că (oricât de paradoxal ar părea), în absență celorlalți doi, oricare dintre ei, ar fi câștigat nu mai multe, ci semnificativ mai puține trofee. In tenis abilitatea construirii si re-construirii cvasi-perpetue a motivației de a câștiga, are in întreaga strategie de management al succeselor si al succesului in cariera, o pondere mult mai mare decât in orice alt sport, fie doar si pentru simplul fapt ca in niciun alt sport nu exista patru campionate mondiale in fiecare an. Este extrem de ușor să te de-motivezi după ce-ai câștigat unul-două turnee de mare slam (exemple cat cuprinde)… De la un punct încolo este mult mai greu să-ti găsești sau să construiești sau să-ti inventezi (pur si simplu) motivația pentru noi obiective, decât de a te antrena si pregăti pentru acel obiectiv (după ce ti-ai găsit sau inventat o motivație suficient de solidă si de persistentă). Probabil că una dintre multiplele moralele ale finalei de la US Open de anul acesta are legătură cu dinamica găsirii unor motivații solide în batalii purtate mereu pe viață si pe moarte.

54 răspunsuri sa “Țiganul Djokovic (II)”

  1. Apreciază

  2. Radu Humor said

    Daniel said, on septembrie 29, 2021 at 9:43 pm
    De la 1 octombrie vor fi disponibile oficial 5 terapii pentru Covid – se va renunța la vaccin în UE !!

    Vești bune fratilor. DISTRIBUIȚI LA TOȚI cei care nu vor să fie „vaccinați”.
    Toate vaccinurile nu vor mai fi justificate începând cu… Restul mesajului AICI – la poziția 0001.

    Apreciază

  3. Mi-as îngădui (cu permisiunea dumitale) să introduc aici o divagație. Aveam pe vremuri un prieten extrem de selectiv în privința lecturilor, etalând niște gusturi literare destul de bizare as zice. De exemplu îi plăceau la nebunie „Visul crestelor albe” a lui Viktor Astafiev si „Limba salvată” a lui Elias Canetti, cărți foarte bune nimic de zis, dar în același timp refuza si dezavua tot ceea ce nu se încadra strict (tematic si stilistic) în gusturile sale foarte înguste. Cu toții aveam preferințe literare si autori preferați, dar ne îngăduiam cu lejeritate să citim, să descoperim, si să apreciem cărți din afara acestei arii. Nu si amicul nostru. In grupul nostru de prieteni ne acceptam unii altora recomandările de lectură, citind câte o carte propusa de altcineva, încercând involuntar să deslușim ce si cum anume i-o fi plăcut prietenului in cartea pe care o recomandase ori, adesea, fiind de-a dreptul captivați de ea, să o includem spontan la favorite. Amicul nostru participa la conversațiile noastre despre cărți, purtate pe terase sau prin cârciumi, si se străduia să afle din discuții dacă vreo posibilă ofertă se încadrează suficient de precis în „stil” așa încât să merite să încerce lectura respectivă. In principal două erau criteriile prin care, cu o revoltătoare lejeritate (ni se părea nouă, celorlalți) o mulțime de cărți bune erau încadrate scurt la „maculatură”, cu care nu merită să-ti pierzi timpul. Primul se referea la proporția de ficțiune-non-ficțiune pe care se baza cartea. Un roman care se referea la niște evenimente sau personaje istorice era din start suspect că încearcă să plagieze si să-si bazeze gloria pe niște glorii preexistente. O hoție. Ce sfârâială e aia să impresionezi cititorul descriind atrocitățile vreunui război mondial, sau să povestești despre vreo revoluție, vreun rege, tzar, imperator, președinte, sau vreo celebritate, si să profiți literar de pe urma popularității acestora? „Război si pace”? „Nimic nou pe frontul de vest”? „Pe aripile Vântului”? Maculatură produsă de viteji care se arată după război. De apreciat sunt operele literare create din nimic, de la zero, care anticipează (sufletul omului) nu (doar) interpretează post-factum (faptele si/sau întâmplările). Daca nu era cumva victima vreunei neînțelegeri, omul nu se apuca să citească așa ceva. A citit „Ciuma” lui Albert Camus si s-a declarat încântat, până când, cu stupoare, a aflat, de la fratele lui (vitreg si mai în vârstă), că ciuma nu era ciumă ci nazism, si că orașul fictiv care îndura molima era de fapt Parisul sub ocupație. Chiar ne explica si nouă (cu o oarecare admirație) cât de parșiv si viclean a fost Camus încât să-l ducă cu preșul cu asemenea tertipuri si să-l facă să citească romanul. Dacă vreo carte pusă în discuție la un pahar de vin, trecea de primul criteriu, urma întrebarea cheie: „Asa, si ce ne învață pe noi cartea asta?” Ca să fie bună o carte trebuia să aibă musai o morală, un tâlc, o învățătură, ceva cu nume, care să contribuie la transformarea cititorului întru devenirea sa, să-l pregătească pentru a-l face să stie cum să reacționeze în viitor in fata unor provocări. O carte care livrează „doar” emoții e fără rost, fără sens, de parcă transformarea cuiva prin emoționare nu s-ar pune. Să zicem c-ar fi așa. Si atunci e normal să ne întrebăm: Povestea înecării la mal a țiganului Djokovic ce ne învăță pe noi? Care să-i fie morala? Are vreuna? Tu ce zici?

    Apreciază

    • Stely said

      Foarte intersanta „divagatia” . Referitor la povestea inecarii la mal a lui Djokovic , nu cred ca are vreo morala anume. Eu cred ca faptele in sine (povestea) vor ramane in istoria tenisului profesionist si posibil sa vor scrie carti de beletrestica sau se vor face fime artistice. Nu vor fi niste dramolete ieftine , ci vor fi adevarate lectii de viata despre succes si esec , despre darzenie si profesionalism , despre bucurie si disparare – o viata plina de reusite dar si ceva esecuri ,din care nu lipseste dragostea(a fanilor dar si a familiei.) 😍

      Cred totusi ca Djokovic ,asa cum il vad eu, isi va reevalua asa zisul esec si va trece peste el. Este prea mandru sa se lase prada deznadejdiei . Va avea o revenire asa cum a mai avut-o si acum cativa ani . Va mai aduceti aminte cand iesise din top 10 si cand chiar dvs nu-i mai dati nici o sansa ? Chiar si anul acesta la AO in finala cu Medvedev au fost niste indoieli. Hai ca aduc „dovada” 🙂

      Stely said
      februarie 19, 2021 la 2:36 pm
      Ei da, acum ,dupa ce am vazut meciul din semifinala ATP – Medvedev -Tsitsipas- pot sa ma incumet sa dau un pronostic pentru finala de duminica. Daa, ati ghicit… voi miza pe Djokovic. Daca ma veti intreba ,cum si de ce, nu pot sa va spun decat dupa victorie. Hai , Nole ! 🙂

      RALG said
      februarie 19, 2021 la 4:44 pm
      Sunteti mai mult decat curajoasa, dincolo de curajosa. Si eu sper sa faca Nole o magie, ceva… caci altminteri nu vad cum ar putea sa-l invinga pe neverosimilul Daniil.

      Arca Lui Goe said
      februarie 21, 2021 la 1:53 pm
      Si King Novak a oferit vraja asteptata cu racheta sa magica. Fluturasul nu minute si nu glumeste. E scris in stely. 😊

      Stely said
      februarie 21, 2021 la 1:56 pm
      Si „miracolul” se infaptui .🤩 Nu asa cum prevedeau unii experti intr-ale tenisului masculin, ci asa cum se „hazardau” sa dea pronisticuri niste tupeisti „curajosi”. 🙂 Bravo Nole, le-ai dat o lectie tuturor celor care isi pierdusera increderea in tine!
      Cum a invins ? Ei bine, ne-a spus-o chiar el aratand cu degetul la tampla :cu mintea si increderea in sine. Felicitari Nole , dar si celor care te-au sustinut desi au avut indoileli,

      Apreciat de 1 persoană

  4. Radu Humor said

    Dr. Vladimir Zelenko avertizează împotriva unui genocid planetar: Este un război împotriva lui Dumnezeu! bla, bla, bla… Restul mesajului AICI – la poziția 0002.

    Apreciază

    • Cand nu e Iosif e Radu Humor, rapandulele de serviciu, gunoaie ordinare. Numai bune să le pupe Aila pe gură si să le spună bancuri cu biberoane. Secția terapie in grup, „vorbiți aici”.

      @Radu Humor – Mai nesimțitule, mai javră decrepită, du-te măi in pizda mă-si lui Iosif cu căcaturile tale cu tot, si fă-ti blog acolo si debitează acolo ce vrei.

      Apreciază

  5. AdAmAmA789 0xyz said

    ShalOM, dragi mioritici simpatici, geniali, inteligenti si minunati, pe aceasta (b)Arca veche îmbarcati, testati, mascati, vaccinati, imunizati –

    … Mesajul off-topic transferat AICI – la poziția 0003.

    Apreciază

    • @Iosif Greblea – Ce e mă porcule? Iar ai venit? Normal! Ce să faci si tu? Ti-a ocupat Radu Humor (cam abuziv) locanta din care bolboroseai si ai venit cu jalba. Haide fi băiat gigea si tolerant că încăpeți amândoi acolo destul de bine merci, că doar sunteți că doi frați gemeni.

      Apreciază

  6. Se manifestă de ceva vreme pe Arca lui Goe niște troli ordinari care-mi cam limitează abuziv dreptul la liberă exprimare. Cu vorba bună n-am reușit să-i fac să înțeleagă că nu trebuie să posteze abuziv mesaje off-topic si alte aberații. Cu vorba rea, parcă-parcă au înțeles ceva, dar d-lor fiind si smintiți si nesimțiți, învață greu si uită repede. Se pare că va trebui să caut si să găsesc alt fel de vorbe pentru a fi un pic mai convingător. 🙂

    Apreciază

  7. Bau Bau said

    Toți suntem jucători în viața asta. Predispuși la „succesuri” și „eșece”. Asta mă motivează să comentez aici. 😊

    Lumea se obișnuiește greu să ne vadă învingători. Iar când ea s-a obișnuit, e posibil ca noi să fi obosit un pic.
    Lumea aceea de fani ai tenisului aplauda ceea cunoștea, ceva cu care se deprinsese, pe învingătorul Nole. Lupul tânăr Medevedev (parcă așa îi zice) încă nu lăsase amprente așa puternice în mintea colectivă. Poate a surprins și mintea lui Nole.
    Plânsul lui Nole, plânsul câștigătorului pierzător. Lumea poate fi discordantă. Doar dacă acceptăm asta, trăim cu calm. Lucru greu, aproape imposibil. Ridici un turn și ți-l dărâmă – dacă e să fie – chiar și un foșnet de aripă de fluture.

    Poți rezista numai dacă simți (simți, nu gândești) că tu ești și constructorul, și turnul, și fluturele.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Update: Poate că… morala ratării apoteozei la mal a micului om mare Novak Djokovic, este atât de complicată si/sau de transcendentală încât putem considera că nu-i domne nicio morală în toată povestea asta, extrasă din futila lume a competițiilor sportive. Ce morală să fie? Ce morală ar putea fi? „Nu faceți ca ei”?! Prin urmare, în acord cu logica vechiului meu prieten, de demult si de departe, povestea asta nu merită nicio atenție, în sine. Morala acestei lipse de morală ar fi că eventuala frumusețe a tenisului se termină la tenis, pe teren, în joc si în joacă. Cui ii place tenisul să urmărească partidele, să admire măiestria jucătorilor, să extragă spontan din acest spectacol emoțiile potrivite si să le consume instant la fata locului, si să lase metafizicele pernicioase în plata filozofilor de meserie (zugravi si tinichigii) si sa nu mai facă comparații exagerate între vreun jucătoraș de tenis si Ghilgameș sau Isus (ca să nu se facă de râs si să nu-si atragă ei oprobiul maselor si batjocora semenilor). Asa să fie? O fi! Mă rog, cine are talent artistic, poate încropi povești în care să propună câte o morală cu tentă antropologică, transcendentă tenisului, ca să distreze, să impresioneze si eventual să emoționeze publicul si să-l provoace la horă. Cu condiția să nu se ia prea tare în serios si să rămână conștient că morala propusă este inventată, nu descoperită. Nu știu de ce acum îmi vine în minte povestea păstorului care fiind singur si uitat de lume, pe lume, si-a sculptat singur o „nevastă” din lemn, si care i-a ieșit atât de neverosimil de frumoasă, încât aceasta a prins spontan viață. Poate prind vreun dobitoc care să vină si să declame ritos si isteț că așa ceva nu-i posibil, că nu știu ce fac cu el. Este foarte posibil. Doar sunt atâtea femei neverosimil de frumoase pe lumea asta. Care au prins viață. Chiar si din cele urâte sunt unele destul de însuflețite. (desigur că va urma)

    Apreciază

    • Pentru a complica si mai mult problema inefabilei morale a finalei marelui slam de la US Open 2021, a intervenit si Andy Murray (el însuși, ca destin, o lecție de morală, si aproape legendă) tot cu o morală, făcută cu zel ATP-ului, pentru că acesta ar tolera, mișelește, i-moralități la unii tenismeni aflați in clasament mult mai bine decât Andy… Ba că Tsitsipas, ba că Zverev, ba că una, ba că alta, mai rău decât Naomi Osaka. Ceea ce nu a rămas fără consecințe morale. De exemplu d-na Stely, fan al scoțianului, a declaratără că de aici încolo n-o să-i placă cum joacă Sasha Zverev, indiferent de cum o juca, pentru că cică s-ar fi zvonit prin târg că si-ar fi maltratat concubina cu vorbe rele si alte abuzuri. Care va să zică că ce morală să mai căutăm noi la tenismenii ăștia care nu se mai satură de bani. Si de glorie. Si de titluri. Si de nimic. Morala e una singură: Lăcomia strică omenia, iar apa trece si pietrele rămân… de căruță… Si pentru că întreaga poveste se petrece într-un sat de pescari, din când în când pe ecran apare o (b)Arca. (b)Arca săracului, care-nu-are-lotca-lui.

      Apreciază

      • Stely said

        N-am zis ca n-o sa-mi mai placa cum joaca Zverez ,ci ca n-am sa-i mai urmaresc meciurile ,insa cred ca numai cele pe care le va joaca in compania altor tenismeni decat Djokovic si ceilalti 2 corifei plus Andy ciudosul . S-ar putea sa aiba „norocul ” sa dea peste el la Indian Wells . Parca vad ca o sa-mi pun ceasul sa sune ca sa vad competitia 🤨.
        D-voastra ce veti face in absenta lui Nole si a celor doi , in caz ca va juca Zverev cu Andy Murray ? Veti vedea meciul la o ora tarzie, trebuind sa va sculati ?

        Morala cu lacomia nu este valabila dupa parerea mea la tenismenii de top(asa cred).Pe ei ii impinge de la spate , de cele mai multe ori mai ales catre sfarsit ,dorinta (ambitia)de a fi invingatori . Hai Nole, intoarce-te in arena, sa te vad jucand cu Andy Murray. 🙂

        P.S. E musai sa joace la Paris si Londra (Turneul Campionilor). E posibil ca Daniil sa-i fure locul I . Are nevoie doar de 1000 de puncte. Ar fi pacat, zau ! Am impresia ca are de aparat trofeul din 2019 de Indian Wells. La fete este macel in clasament. Doar A.Barty , Sabalenka si Pliskova au ramas cu un punctaj nestirbit, In schimb Naomi Osaka mai are la ora actuala din 7000 puncte , doar 3000, cazand de pe locul 2 pe 12, iar Simona pe 17 cu 2780 p 😦 La fel si Iga , Sofia Kenin , Svitolina, Serena , Bianca Andreescu etc…

        Apreciat de 1 persoană

        • E adevărat că n-ați zis explicit chiar întocmai, dar am forțat si eu o concluzie, așa de amorul artei. Presupun că singurul motiv rezonabil pentru care un iubitor de tenis poate refuza să vadă niște meciuri de tenis este pentru că nu-i place cum joacă tenismenii care susțin respectivele meciuri. Nu văd ce persoană rezonabilă ar lăsa politica să-i aleagă meciurile la care să se uite.

          O să urmăresc Indian Wells cu mare interes pentru că vreau să o văd pe Emma Răducanu cum se descurcă fiind in centrul atenției. Presupun că are toate șansele să devină o mare campioana,(de talia lui Steffy Graff), nu ca altele pe care nu le mai numesc, pentru că oricum le-ați înșirat si d-voastră in comentariu. Probabil însă că înainte de a ajunge mare campioana va trebui să mănânce niște bătăi urâte si să fie in stare să le digere si să revină. Am impresia că bate numai la zero din disperare si frică. Pare incapabilă să gestioneze pierderea unui set, așa că mai bine nu se încurcă cu așa ceva. Vreau s-o văd revenind după un set pierdut (nu ca la Wimbledon 🙂 )

          P.S. N-am nimic împotrivă să vedem in viitor o finală de mare slam intre Nole si Andy, chit ca asta cam aduce a scenariu SF. 🙂

          Apreciază

  9. in recreație un intermezzo: pseudo-bibliografie cvasi-facultativa:Despre autoamăgire

    Apreciază

  10. neamtu tiganu said

    http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2021/10/la-struguri.html

    Apreciat de 1 persoană

    • @Tiganu – Merci de semnalare (si zic merci ca cale de mijloc, să nu fie nici gracias, nici danke schön)…

      P.S. Cele străvezii si cu dependentă de clorofilă ar trebui să fi sintetizat de mult faptul, de natura evidentei, că pentru țigani like-urile se acordă exclusiv pe Arca lui Goe, chiar si in cazul celor care vor să se lase… de fumat light…

      Apreciază

      • Și nu se răspunde la reclamații. 🙂

        Apreciază

        • Păi nu ziceați chiar d-voastră că tăcerea este adesea răspunsul cel mai potrivit? O reclamație căreia i se răspunde astfel, cu promptitudine, este in mod clar pe cale de rezolvare. Gata, s-a (si) rezolvat. In rest ce mai ziceți? Ce mai faceți? Am auzit c-ar fi ruginit frunza prin vii. E adevărat? Deh, vii cu vii, si… ceilalți cu nemurirea…

          Apreciază

          • Amu dacă ruginește verdele se reduce și fotosinteza. În rest bine. Ceea ce vă doresc și dvs. 🙂

            Apreciază

          • Acuma daca tot se reduce fotosinteza la vie cred că vă rămân disponibile două variante: continuați fotosinteza la cetina tot verde, sau treceți la fermentație… Esențială pentru sinteza mustului, a vinului si a tescovinei, bat-o vina. Mă bucur să aflu că si in rest sunteți bine si vă si mulțumesc pentru dorințe. Ping-pong.

            Apreciat de 1 persoană

        • Stely said

          Fotosinteza,
          Sa nu te astept ca „reclamatia” ta sa fie bagata in seama de adminul blogului. El nu se omoara cu raspunsuri catre comentatori . Ba dimpotriva, unele care desi sunt inofensive , au fost banate fara a sta prea mult pe ganduri. Am facut prostia sa scriu un mic comentariu ca sa-ti demonstrez ca se poate intra pe blog destul de usor, dar dupa putin timp a fost sters . Iata :stely3 octombrie 2021, 18:28
          Acest comentariu a fost eliminat de autor.

          Apreciază

          • Dna, Stely nici nu este important. Am vrut să mă bag în seamă pe blogul dânsului dar n-am știut repede ce să zic deștept.🤭

            Apreciază

          • Rușine, rușine, rușine !!! De trei ori rușine dictatorului. Nu pot să cred că Neamtu Tiganu a fost într-adevăr în stare să facă așa ceva !!! Tot mai sper că e doar un accident tehnic nefericit si că există o explicație logică…

            Apreciază

          • Stely said

            Fotosinteza ,
            Tot asa am zis si eu, dar sa-l lasam in plata Domnului ca , intr-adevar, n-a fost nimic important. Eu macar am stiut cu cine am de-a face, dar imi pare rau de dvs ca ati avut, totusi, destule tentaive de a-l aborda . Acum ne-am lecuit , asta e…

            Apreciază

          • Stely said

            Arca lui Goe,
            Cand am vazut link-ul pus fara nici o vorba nu i-am dat atentie , ba am avut chiar un sentiment de respingere. Ce naiba , am zis , neamtu procedeaza intocmai ca Iosif si altii ca el. Macar atat, sa-si fi dat seama ca linku-l lui nu are nici o legatura cu topicul si ca ar fi trebuit sa aiba bunul simt sa dea un simplu salut.
            Abia dupa ce l-ati recomandat( calduros )am fost curioasa sa-l citesc . A fost nici mai bun nici mai rau decat celelalte . N-am avut nici cea mica pornire sa-i dau like. Pesemne ca nici nu se poate. Habar nu am de ce a sters mica interventie adresata Fotosintezei . E adevarat ca nu am scris ceva despre textul lui , dar chiar daca as fi facut-o in cel mai bun caz l-ar fi ignorat
            Ma bucur insa ,ca mi-a sters asa zisul comentariu, intrucat l-am provocat sa-si dea arama pe fata. Adica sa procedeze intocmai ca cei pe care i-a dezavuat ( candva ) ca l-au banat , recte Aionesei , Padina etc.

            Apreciază

          • (a) Am impresia că nu este la mijloc intervenția blogger-ului ci a platformei, prin urmare până la deplina lămurire n-as mai insista pe acuzația de cenzură, banare, blocare…

            (b) Da, postarea unui link off-topic pentru auto-promovare, fără nicio vorbă la subiect, poate fi considerat un gest inelegant, dar cred că atât vreme cât se întâmplă rar, si când vine din partea cuiva cu o oarecare vechime pe Arca lui Goe, gestul poate fi acceptabil. Problema cea mare sunt mesajele off-topic, multe si dese, stupide si adesea kilometrice, care se transforma într-un balast dezgustător, in care topicul, atât cat e, se diluează, in timp ce navigarea printre comentarii si participarea la vreo discuție on topic devin totalmente obositoare, descurajante si neplăcute sau chiar dezagreabile. Am de lucru la rezolvarea acestei mici probleme. Un link, aruncat așa din când în când, de coloratură, nu produce asemenea efecte nefaste si supărătoare. Cred.

            Apreciază

        • neamtu tiganu said

          Anunt important:

          Nu am intervenit deloc pe blog, nu am sters nici o postare, absolut niciuna. Nu stiu ce se intimpla, am observat si eu ca nu prea apar comentarii, de aceea intru rar sa le vad, deoarece pur si simplu nu sunt.

          Imi cer scuze, am verificat setarile blogului si sunt in regula, toate comentariile sunt la liber. ????

          Apreciază

          • Aila said

            Culmea culmilor e ca si eu am comentat dar nu m-am impacientat cand nu am vazut comentariul. A disparut dupa ceva timp. Acum ce sa spun d-lui a ales sa il stearga iar mie mi-a ramas doar un gol in suflet pricinuit de faptul ca nu mi-am vazut comentariul meu. In rest toate bune, ni-i bai!

            Apreciază

      • P.S. Păstrându-mă în asentimentul d-nei Fotosinteza de Toamnă, recomandăm tuturor lectura ușoară propusă de către hispanicul german. Este despre un cetățean viclean care, venit dintr-o spanie, s-a dus la vie pentru a declara că strugurii sunt încă acri, cel puțin până la Craciun. Detalii in landul de la fata locului. 🙂

        Apreciază

  11. neamtu tiganu said

    Iata setarile blogului
    Comentarii
    Locația comentariilor
    Încorporată
    Cine poate face comentarii?
    Oricine (inclusiv persoane anonime)
    Moderarea comentariilor
    Niciodată
    Pentru postări mai vechi de
    14 zile
    Doresc ca solicitările pentru moderare să se trimită prin e-mail la
    Imagine de verificare captcha pentru comentariul cititorului
    Afișați verificarea prin cod CAPTCHA pentru cititorii care comentează
    Mesaj formular comentarii

    Apreciat de 1 persoană

  12. Alt update: Oricine poate fi victima auto-amăgirii, inclusiv spectatorii competițiilor de tenis si/sau jucătorii de tenis, ceea ce se întâmplă de obicei din cauza unor așteptări nepotrivite, exagerate. E drept că adesea jucătorii sunt cei care înșală așteptările, relativ realiste si îndreptățite, ale spectatorilor, dar de si mai multe ori spectatorii se amăgesc singuri, imaginându-si idolii (sau favoriții) mai puternici decât sunt în realitate. In privința jucătorilor s-ar putea crede că, in cazul vreunei dez/amăgiri, este exclusiv vina lor, individuală, ei fiind cei care si-au stabilit niște obiective, țeluri, si tot ei cei care nu le-au dus la îndeplinire (supra-evaluându-si potențialul). Totuși lucrurile sunt mai subtile de atâta. Sunt o mulțime de factori exteriori care au o contribuție colosală atât in ceea ce privește obiectivele pe care si le propune un jucător cât si in ceea ce privește așteptările sale in legătură cu atingerea acelor obiective. Probabil ca Novak Djokovic nu si-ar fi propus să câștige peste 20 de turnee de mare slam si nu s-ar fi aventurat in asemenea provocare (…) dacă rivalii săi, Federer si Nadal n-ar fi câștigat deja câte 20 de turnee, si nici aceștia n-ar mai fi fost motivați să câștige atâtea turnee dacă n-ar fi simțit în ceafă răsuflarea urmăritorului. Federer mărturisea că obiectivul lui era să câștige 15 turnee de mare slam (adică cu unul mai mult decât Pete Sampras, precedentul recordman), gândindu-se probabil că niciun alt jucător nu va reuși neverosimila performanță. Cei trei mari corifei ai tenisului își datorează unul altuia faptul ca au câștigat atâtea trofee. Desi si-au disputat multe finale ei intre ei, câștigându-le unul în dauna altuia, impresia mea este că (oricât de paradoxal ar părea), în absență celorlalți doi, oricare dintre ei, ar fi câștigat nu mai multe, ci semnificativ mai puține trofee. In tenis abilitatea construirii si re-construirii cvasi-perpetue a motivației de a câștiga, are in întreaga strategie de management al succeselor si al succesului in cariera, o pondere mult mai mare decât in orice alt sport, fie doar si pentru simplul fapt ca in niciun alt sport nu exista patru campionate mondiale in fiecare an. Este extrem de ușor să te de-motivezi după ce-ai câștigat unul-două turnee de mare slam (exemple cat cuprinde)… De la un punct încolo este mult mai greu să-ti găsești sau să construiești sau să-ti inventezi (pur si simplu) motivația pentru noi obiective, decât de a te antrena si pregăti pentru acel obiectiv (după ce ti-ai găsit sau inventat o motivație suficient de solidă si de persistentă). Probabil că una dintre multiplele moralele ale finalei de la US Open de anul acesta are legătură cu dinamica găsirii unor motivații solide în batalii purtate mereu pe viață si pe moarte.

    Apreciază

    • stely said

      Hei, stie cineva ce se petrece cu retelele de socializare , de ce nu functioneaza de cateva timp ? Facebook-ul , wahtsapp-ul . instagram-ul etc… sunt moarte . Vad ca nimeni nu se impacienteaza .😲

      Apreciază

      • La ce vă referiți? Cum adică „moarte”? Sunt in moarte clinică sau doar atinse așa… de blazare, plictiseală si apatie?

        Apreciază

        • Stely said

          „This site can’t be reached” – la facebook , iar wahtsapp-ul la fel, nu are conexiune .
          Facebook-ul functioneaza pe celular dar pe calculator nu. Eu nu am urmarit la stiri tv, dar mi s-a spus ca problema este mai ampla ( in mai multe zone ale lumii). V-am intrebat crezand ca aveti aceleasi probleme si la dvs acasa, si poate aveti informatii mai clare.

          Apreciază

          • Doar că la mine acasă nu mă uit pe canalele astea de tv 🙂 Facebook, WhatsApp, Instagram… ?! Câh…

            Apreciază

          • Stely said

            Multumesc pentru raspuns. ‘Om vedea maine. Sper sa nu se intmple nimic rau pana atunci.
            Noapte buna !Sa visati frumos.😇

            Apreciază

          • N-aveți pentru ce. Cică ar fi picate serverele (Doamne ajuta). Ce Dumnezeu să se întâmple? N-are ce. Noapte bună, somn ușor. Si vise lucide.

            Apreciază

          • @Stely – Gata s-a rezolvat. Aveți iarăși rețele si rețete de socializare. Facebook, WhatsApp, Instagram nu mai trebuie să
            comunice cu „mușterii” pe Twitter. Cei cu dependență severă au din nou acces la drog. Sper ca n-ați visat coșmaruri despre sevraj. 🙂

            P.S. Nu sunt fun Facebook si evit pe cât posibil această rețea multi-toxică. Am însă impresia că acum a mai supărat (altfel) si pe alții cu ceva mai multă influenta decât mine si prevăd ca va avea mult de furcă cu ei, ba chiar este posibil să sfârșească în furci dacă nu se conformează cererilor si ofertelor, așa după cum presupune „economia de piață”. 🙂

            Apreciază

          • Stely said

            Nu am fost chiar atat de speriata ,dar mi s-a parut ca era ceva neobisnuit si nu stiam ce . Vad ca dvs ati stiut si, mai mult ,cunoasteti ca vor fi niste consecinte . Din ce imi dau seama sfarsitul acela (in furci )pe care il vedeti posibil ,nu este de bun augur pentru viitorul retelelor de socializare . Din partea mea sa se intample ce-o fi .Nu mai sunt de mult dependenta de Facebook si nici de wahtsapp , iar de celelalte nici nu m-am atins..La TV ma uit doar la tenis pentru care , da, am devenit 100% dependenta. Ma uit la toate competitiile la care sunt implicati toti ai nostri. Am vazut cupa Devis unde Marius Copil a castigat pentru Romania contra Portugaliei toate cele trei meciuri aducand astfel victoria Romaniei , implicit intrarea la baraj pentru finala Cupei alaturi de cele mai bune echipe din lume.
            Mai am cateva dependente destul de placute si antrenante . 🙂 De ele nu cred ca voi scapa usor, dar cine stie… Spunand „dependente” spun pasiuni.

            P.S. Ziua de astazi nu a fost , in privinte unei asteptari , asa cum mi-as fi dorit. Imi pare rau ca premonitiile mele nu s-au adeverit. Si visasem atat de frumos… ☹

            Apreciat de 1 persoană

          • Sper să ameliorez un pic mica decepția in legătura cu așteptările zilei, menționând că le dorim din toata inima bucurii, sănătate, succese, împliniri si la multi ani, tuturor vizitatorilor si comentatorilor de pe Arca lui Goe care-si serbează azi ziua de naștere. 🙂

            Apreciază

          • Stely said

            Daaa… s-a incheiat ziua neasteptat de frumos . Multumesc ! 🤩

            Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: