(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 4 octombrie 2021

Țiganul Djokovic (III)

Posted by Arca lui Goe pe octombrie 4, 2021

In termeni tehnici, la startul turneului de mare slam de la US Open, obiectivul țiganului Djokovic era acela de a câștiga trofeul. De ce? De ce atâta muncă, atâta efort, atâta chin si zbatere, consum, durere, sacrificiu si dramă (habar n-ai tu), pentru un simplu turneu de mare slam, la fel ca alte 20 pe care le ai deja pe-acasă. De ce, de ce, oameni în toată firea si nu înțelegem de ce. Iată de ce: Păi simplu, pentru a demonstra lumii că este cel mai bun din lume, din toate timpurile, el Nole, recte, mai bun decât cei mai iubiți tenismeni din toate timpurile, recte țiganii Federer & Nadal, si in subsidiar pentru a demonstra că ar merita si el să fie iubit si adulat de lume si eventual chiar să si fie iubit de către ingrata lume. Avem așadar o poveste de amor (propriu), în care este vorba despre frumusețe, despre iubire si despre salvare prin frumusețe si iubire. Că nătă-răi mai suntem. Tânărul Nole este amorezat de Zița (aka Lumea întreagă), știți din seara aceea de la Iunion. Dar Zița umblă cu mofturi. Iubește pe altul. Omul, care vorba ceea poate fi nimicit dar nu învins, pentru că omul n-a venit pe lume ca să fi învins, stie că pentru a dovedi lumii întregi că este cel mai bun, cel mai tare, cel mai talentat, cel mai frumos din Universul acesta, trebuie de fapt să-si demonstreze lui însuși că este cel mai bun. Mai bun decât rivalii săi de-o viață, si ei tot țigani din aceiași mahala, Roger si Rafael. Că si la US Open Nole al nostru (cuscră) tot cu Roger si Rafael se luptă, că doar nu s-o lupta cu ceilalți puțoi de prin cartier care n-au, toți la un loc, nici măcar un turneu de mare slam câștigat (na beleaua că acuma au). Doar că Roger si Rafael au spus pas, si n-au venit la turneu, lăsându-l pe Nole în offside, să se bată singur cu ei, în absența lor. Cam nasol. Nole a trecut (ca mai mereu) peste tertipurile celor doi titani si a ajuns până în finală, adică în singurul loc si timp în care putea să le dovedească în contumacie, celor doi absenți, cine e șeful șefilor, ocazie cu care ar fi putut si să-i dea papucii Ziți, care nu-l merită ea pe Rică, si s-o trimită fără regrete înapoi la Ghiţă Ţircădău. Dar, in finală, lucrurile s-au complicat teribil monșer. Pe Rică l-a abandonat curajul de a intra singur pe o stradă neluminată de lampe gazoase, si de a câștiga mai multe grand slam-uri decât tovarășii săi de generație. Copleșit de oboseală si cuprins de îndoieli, Nole a pășit in arena, unde, colac peste pupăză, Zița, Zița până ieri, până-n ultima clipă rece si distantă, sarcastică si zeflemitoare, schimbase foaia fără preaviz (Zițo, Zițo numai tu ni le faci toate), fiind deodată ambetată, numai iubire pentru Nole, iubire nebună, trimițând în disperare bezele, ocheade si urale către junele tânăr si nefericit, care parcă nu mai pricepea nimic. Nimic. Si numai la joc si la bătălie nu-i stătea mintea. Parcă-si atinsese deja scopul. Scopul cel mare, nu vreun moft. N-ole, N-ole, ole, ole, ole. Nu mă înțelegeți greșit. La ora finalei, chiar si fără complicațiile înșirate mai la deal, probabil că Novak Djokovic n-ar fi reușit să-l învingă pe arlechinul Daniil Medvedev, venit cu lecția învățată (de la Australia Open), si cu legenda personală în tolbă, hotărât să-i ofere, fie ce-o fi, un cadou potrivit soției sale cu ocazia aniversarii căsătoriei, indiferent de ce planuri o fi având în destin domnul Tenis pentru rivalitatea lui Djokovic cu Federer, cu Nadal ori cu lumea întreagă, dar probabil că am fi avut o finală ceva mai dramatică si mai memorabilă în 5 seturi. Medvedev este una dintre moralele US Open 2021. Alta ar fi că destinul nu-i încă pregătit să discearnă între aleșii săi si să decidă un singur împărat. Tot morală este faptul că iubirea mulțimii e falsă si deșartă, si că în genere gloata e o târfă ordinară cu care nu merită să te încurci (prea tare). Dar asta nu-i totul. Mai sunt si alte morale ale acestui fabulos US Open. Una dintre ele, cel puțin, este foarte frumoasă: Emma Raducanu. Dar despre această admirabilă morală a US Open 2021, oferită în dar cu mărinimie de către zeul Tenis, în schimbul apoteozei ratate a lui Nole, rămâne pe altă dată, cu o ocazie mai potrivită. De exemplu pentru după masterul ce stă să vină la Indian Wells. Timpul poate dovedi că schimbul propus de domnul tenis la US Open, care a înlocuit la punctul culminat sfârșitul unei legende cu începutul altei legende, a fost unul echitabil. La urma urmei fata de numai 18 ani, a venit din calificări, de pe locul 150, a câștigat 20 de seturi consecutive, adjudecându-si fără set pierdut un turneu de mare slam. Ăsta da debut de legendă!

epilog – Tiganul Djokovic a reușit totuși să iasă cu bine la mal, malul anului 2021, reușind să-l învingă pe rivalul Medvedev in finala ultimului turneu Master al anului, cel de la Paris, după un meci de înaltă clasă disputat între numărul 1 si numărul 2 in lume, ocazie cu care a mai reușit si alte două performante: A devenit tenismenul cu cele mai multe turnee master castigate (37) depășindu-l pe Nadal, si si-a asigurat poziția de lider la încheierea anului, pentru a șaptea oară in carieră, depășindu-l astfel pe Sampras. Să-l vedem la anul cum se va descurca printre lupii cei tineri… si bătrâni (se pare ca Nadal si Federer ar mai avea câte ceva de zis… iar Australia Open poate fi un bun prilej de vorbă in acest sens…)

Posted in Arcaluigoeologie | 18 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: