(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator și ventrilog al celor fără de blog. Despre NIMIC !

Sărbători la blog (I)

Posted by Arca lui Goe pe decembrie 8, 2021

Vin niște sărbători. Cum procedam? (Nu uita că ești la „blog”!)

… (a)                        … (b)                          …  (c)

Cum vă sună? Depinde (enorm) de intonație. Să intonăm așadar.

Desigur că „niște sărbători” vor fi vedeta prozei scurte care urmează, în care niște autori anonimi (…) au încercat (încearcă și vor încerca) să descopere împreună  (pas cu pas) cea mai bună rețetă de abordare a unor „niște sărbători”, la „blog”, și să propună un manual de utilizare a magiei Crăciunului (spoiler, asta e sărbătoarea) în contextul virtual, imaginar, ireal, al universului de la blog. Abecedarul Crăciunului la Blog. Desigur că la blog și în genere în lumea virtuală nu exista niciun crăciun, nicio sărbătoare și nimic anume de celebrat cu fast sau mai auster. E doar o închipuire. O prefacere. Crăciunul, sărbătorile, magia, atâta cat sunt, sunt acasă, în familie, în realitate, pe strada ta, la tine la țară. Lumea virtuală a blogurilor destinată manifestărilor (mai mult sau mai puțin) anonime și clandestine este un univers paralel, închipuit, o lume artificială, în care personajele au libertatea de a se juca de-a orice, inclusiv de-a Crăciunul. Dacă vor. Dacă nu, nu. Nu-i musai. Nu-i ca-n realitatea-realitate. Așadar prima dilemă de rezolvat ar fi dacă (si) anul acesta (am ajuns deja în decembrie !!!) ne vom (mai) juca, sau nu, de-a Crăciunul la blog. Putem să ne vedem în continuare de fanteziile obișnuite, de hârjoanele obișnuite, în acord cu logica interioară a acestui univers eminamente imaginar, ori putem chiar intra într-o scurtă vacanță la blog (de iarnă, până dincolo de Filiași, dincolo de sărbători, de Crăciun, de anul nou, de sf. Stefan, de sf. Vasile, de sf. Ion), sau, dimpotrivă, dacă tot suntem contaminați (sau nu?), cum-ne-cum, de febra sărbătorilor, de depresia sărbătorilor și/sau de spiritul Crăciunului, în lumea de dincolo, în viețile noastre cele de fiecare zi și noapte de noapte, am putea să împrumutam un pic din energia, fantezia si/sau rutina persoanelor care ne anima personajul, și să jucăm și aici aceeași piesă. Niște măști, aceeași piesă. Așa ar fi convenabil, confortabil, firesc. Vorba aia, abc, vin niște sărbători. Cum procedam? (Nu uita că ești la „blog”!). Că până acuma așa am procedat în fiecare an la blog, așa s-a pomenit (din moși-strămoși). E tradiție deja. 😊 Bă, mai serbăm, și aci, sau nu? Aceasta-i întrebarea? Nu. Acesta e răspunsul. Punem așadar într-o mică paranteză expediția de la Sabadell și studiul profund/profan al călătoriilor inițiatice făcute de alții, schimbam puțin cadrul, muzica, decorurile, ambianța, luminile, ne dăm de trei-patru ori peste cap, ca să intram în atmosferă, și punem de-o lună cadourilor la blog – floarea artificială de la butoniera anonimilor consacrați, deja, ce suntem, declarând deschise festivitățile de celebrare a tuturor sărbătorilor Crăciunului (sunt mai multe), a sfinților și Anului Nou. Aduce fiecare ce poate, din ce-i prisosește pe-acasă, prin minte, sau prin suflet. S-or găsi unii cu suflet. 😊  și pentru că acțiunea se petrece la blog, din când în când pe ecran apare (fantomatic) o (b)Arcă, (b)Arca săracului care n-are lotca lui. Floarea mea de plastic s-a ofilit pentru că am uitat să mă prefac că o stropesc !

(si cu asta am acoperit punctul (c) din ABC-dar-ul pre-facerilor de sărbători. Să vedem cum ne-om descurca cu punctele (a) și (b). Va urma. Vor urma alte dileme… Contez pe OR-ganizarea colectivă.  Si, pentru a intra puțin în ambianța unui cămin primitor, si a iernilor de altădată, să adăugăm un pic de poezie dintr-o mică strofă de demult:  

„De lustră tata-i spânzurat.
În sobă arde mama.
Copiii gâtul si-au tăiat.

Cu lama.”

De obicei, conform tradiției, în preajma Crăciunului, invocând si evocând spiritul acestuia, se practică, inclusiv pe bloguri stilul emoționant (gen „fetița cu chibriturile”). Un eșantion ilustrativ, mustind de emoții poate fi savurat AICI. Este o lectură pe care o recomandam cu căldură dar si prudență, deopotrivă celor cu suflete sensibile si delicate, cât si celor care au un acut simt al ridicolului si al umorului involuntar. Celor care poseda in exces oricare dintre aceste atribute ale firii le sugeram sa ignore cu detașare recomandarea noastră in favoarea oricăror altor lecturi de sezon.

177 răspunsuri to “Sărbători la blog (I)”

  1. O.R. said

    Sa ma imbrac cu rochita rosie Miss Red sau sa imi pun fustita mini Miss Green si cu bluza cu maneca bufanta portocalie Miss All-orange…..asta e dilema mea. In rest sunt prezenta fac preparate traditionale, nelipsitul cozonac si spun povesti frumoase asa Moa participa. As aduce si pe altii dar sa vad cum negociez. Poate vine si Mosu……

    Apreciat de 1 persoană

  2. Bau Bau said

    Hai să începem cu începutul:

    https://www.magnolia.ro/blog/cum-a-aparut-coronita-de-advent-si-unde-trebuie-asezata/?fbclid=IwAR3O3B98nHV10D-LbMnAytFicqZTaFiX6QvAwf0Y2MUX5J1EQMiEX4lu0Eo

    Apreciat de 2 persoane

  3. O.R. said

    Am dat comenzile……Fii pe faza!

    Apreciază

    • Bau Bau said

      Crăciunul poate fi ceva de înfulecat. 🙂

      Apreciază

      • O.R. said

        Ceva, ceva trebe sa pui pe masa. N-om lasa doar coronita si atat. Oricum fata de masa trebe musai sa fie alba, vesela musai alba, servetelele musai albe si coronita care este verde cu trei lumanari rosii si una alba sa fie explozia de culoare. Coronita o punem in centrul mesei. Metoda de servire bufet suedez. iar meniul cu carne dar si fara carne.

        Apreciază

      • Gen … gustări reci… Gândindu-mă însă cu pioșenie si la tristețile tuturor amaraților și ale celorlalte nații de vegetarieni care n-au unde să petreacă de Craciun, în varianta imperială, cu sarmale, caltaboși, cu țuică fiartă, cu piftii, cu salate de Boeuf, cu fripturi si vin roșu de buturugă, cu cozonac si plăcinte, si care vor adulmeca a mântuire prin blogosferă, adăstând poate preț de câteva clipe pe arca, in bătaia vântului, m-am gândit să las pe punte, așa… ca din întâmplare, la vedere, doua-trei conserve, niște ciuperci și o sticlă de sifon. Paharele sunt gata ciocnite așa că te poți servi. Mulțumește-te cu ce ai. La mulți ani!

        Apreciază

        • O.R. said

          Nici pomeneala de gustari reci caci e sarbatoare, e Craciunul nu suntem la caminul studentesc si petrecem cu mancare de la mama. Doar ca intr-un loc din camera, nu pe masa, pe o servanta,  vom avea aperitivele asezate frumos pe platouri, sarmalele aburinde care le lasam in oala de lut, friptura in tava yena, salata de boeuf intr-un castron, garniturile separat, iar dulciurile le punem pe o masa in partea diametral opusa mancarii iar fiecare isi ridica fiinta si se serveste cu ce doreste nu avem nevoie de o gazda pe post de ospatar. Pentru toti este sarbatoare si cu totii stam la masa. Iar sa pui toata mancarea pe masa nu imi place. Te simti satul doar cand vezi in fata ochiilor multa si multa mancare si ai sanse sa te capatuiesti cu o indigestie cat casa de mare fiindca ai tendinta sa te tot ghiftuiesti. Asa ca daca mancarea este mai in alta parte ci nu in fata ta, te mai iei cu vorba si mananci putin.

          Apreciază

      • Ispite pentru cei care țin post: AICI. Presupun că desi (probabil) ține post, pe persoana Bau-Bau imaginile respective o vor lăsa rece, emoțiile culinare fiindu-i la fel de străine precum cele oferite de competițiile sportive (…) 🙂

        Apreciază

        • Bau Bau said

          O minunăție de hrană!
          Privind cu mare drag, am făcu o călătorie în Copilărie.
          De Crăciun, eu am nevoie și de turtă dulce la tavă. Pentru mine e la fel de „tradițională” precum cozonacul.
          Iar sarmalele și piftia, toba și cârnații, murăturile de varii feluri, mă fac să mă simt Român. 🙂
          Nu disprețuiesc nici șoriciul și țuica fiartă.

          Apreciat de 1 persoană

  4. Bau Bau said

    CĂLĂTORIA DE CRĂCIUN ❤

    *

    MAGII [1]

    de Vasile Voiculescu

    Pe urma stelei strălucite ce-a izvorît din infinit

    Trei magi, sătui de contemplare, încălecară, şi-au pornit…

    Ca trei lunateci prinşi de-un farmec, nici nu priviră înapoi,

    Ci s’avântară ‘n largul lumii, naivii, gârbovii eroi.

    Deşi din porţile cetăţii un pas afară n’au făcut,

    Mergeau acum ca duşi de aripi pe-un drum deapururi cunoscut.

    Străini, pe ţărmuri neunblate, pe mări, prin codri şi pustii

    Deadreptul cale îşi croiră pe urma stelei argintii…

    Înfriguraţi, nu se opriră nici chiar când steaua-i părăsi:

    …Şi nu ştiau unde-au s’ajungă, ştiau atât, ce vor găsi!

    În fundul lumii străbătură, apoi încet s’au înturnat

    Prea fericiţi c’au dat prinoase şi că ’n sfârşit s’au închinat.

    Şi cum li se vărsa din suflet prisosul sfintei bucurii,

    Bătrânii magi de-odinioară păreau acuma trei copii.

    Ce ’nsufleţiţi ca de-o izbândă, îşi cred tot visul împlinit

    C’au mers pe urma unei stele . . . ce s’a pierdut în infinit!

    ~~~+~~~

    NOUL MAG [2]

    de Vasile Voiculescu

    Am obosit de-atâta aşteptare

    Cu ochii sus pe cer…

    Şi steaua vieţii tot nu mai răsare.

    De astăzi însă n’o mai cer.

    Plec singur spre locaşul de ’nchinare,

    Spre Staulul râvnitului Mister.

    Luceafărul menit ca să-mi răsară

    Atât a zăbovit,

    Că nu mai vreau să ştiu dacă s’a stins,

    Ori eu dac’am orbit…

    Nu mai aştept lumina din afară:

    O alta ’n mine tainic s’a aprins

    Şi arde ’n fund pojarnica ei pară,

    Văpaie noaptea, ziua stâlp de fum –

    Cu ochii ’ntorşi spre ea pornesc la drum

    Apreciat de 2 persoane

    • Dacă înțeleg eu bine din comentariul d-voastră s-ar putea desprinde ideea că n-ar trebui necesarmente operată întreruperea, amânarea sau abandonarea călătoriei către Sabadell, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, ci că mai degrabă că acest inevitabil ocol ar putea fi integrat armonic in itinerariul plănuit, potențialul fiind (nu-i așa?) nelimitat. Personajele care compun povestea de Crăciun si Crăciunul însuși oferă împreună o fabuloasă călătorie de poveste (la care suntem afiliați si noi toți cei ce ne călătorim cu Crăciunul încă din copilării). Mănunchiul călătoriilor de Craciun este inevitabil compatibil cu conceptul general de călătorie… până dincolo de Laniakea… ideea de inexorabil părând a se insinua ușor, ușor, în șirul întâmplărilor care se chinuie să ofere (fiecăruia) un drum către un Sabadell oarecare. 🙂 Drum bun tuturor!

      Apreciază

  5. AdAmAmA78901000112 0xyzw said

    @Bau Bau
    Poate vă va lumina cu aparitia pe bolta (b)Arca…NostraStella 0r i, (de ce nu)…NostrAdamus…

    Apreciază

    • Se spune că prostul e prost și în ziua de Paști. Văd că Iosif Greblea ține morțiș să ilustreze proverbul și de Craciun. Zic, de parcă ar putea fi altminteri. N-are cum. Așa e el în fiecare zi, ca noaptea. De unde nu e nici Dumnezeu nu cere.

      Apreciază

      • AdAmAmA78901000112 0xyzw said

        Câta naivitate si inocenta (infantila) ! Pai, ce, chiar credeati ca la pasti ori la craciun, „prostul” se meta mor fozeaza, devenind mai bun…?

        Apreciază

        • AdAmAmA78901000112 0xyzw said

          P.S. Transhumanta „prostului” de la pasti înspre craciun si vice versa, nu îi modifica structra, iar intervalul (spatiu-timp) dintre cele doua sarbatori, nu poate sa-i schimbe natura.

          Apreciază

        • @Iosifoane: Nu se metamorfozează nimeni dincolo de limitele albiei in care curge. Iar albia ta e vai mama ei si mama ta. Faptul că ești ignar si nesimțit pălește teribil in fata faptului că ești fudul si trufaș cu ocazia fuduliei tale. Vorba ceea prostul nu e prost destul dacă nu e si fudul. Felul in care se scoală mușchii expertizei pe tine de fiecare data cand ti se pare ca subiectele ar avea atingere cu cele sfinte, făcându-te să te iei musai in seamă (reflex pavlovian), este de un comic total. Un dobitoc sinistru rătăcit de credință (si rătăcit in general) care se dă cardinal misionar apostolic este tot ce poate fi mai hilar si mai ridicol. Ca personaj de satira pe Arca lui Goe ce altceva ar merge mai bine? Cam nimic.

          Apreciază

    • O.R. said

      Iosif, tu ce aduci la masa de Craciun? Ca noi deja facem pregatirile.

      Apreciază

    • O.R. said

      Hai Iosif, hai te rog frumos, hai sa ne pregatim de sarbatoare, hai ca si tu poti sa fi altfel. Am incredere in tine.

      Apreciază

  6. Bau Bau said

    O poveste despre călătoria celui de-al patrulea mag, primul care a primit o împărtășanie.

    https://www.elefant.ro/gaspar-melhior-baltazar_d8e6e492-a757-4529-bff0-6d924c99661c#__sMjEwNTM2

    Apreciază

  7. Bau Bau said

    ȘI

    O faină repovestire pe un blog a călătoriilor repetate ale magului Taor, cel prezent doar în texte religioase apocrife, pentru cei care nu au citit ori nu au vreme să citească romanul:

    https://www.bookaholic.ro/placerea-re-scrierii-michel-tournier-in-gaspar-melhior-baltazar.html

    Apreciază

    • Bune si link-urile, dar parcă mai agreabile ar fi fost câteva cuvinte care sa ofere un scurt rezumat al emoțiile avute de d-voastră cu ocazia vizionarilor respective… alea contează ca bagaj in expediții… altfel sunt expedieri. 🙂

      Apreciază

      • Bau Bau said

        Nu sunt acum în apele mele. Voi reveni.

        Apreciază

        • Bau Bau said

          Hai să schițez totuși ceva, că nu știu cum voi fi mâine. Cartea descrie un fel impresionant de… s e r e n d i p i t a t e.

          Pleci la drum după un nimic, cum ar fi o rețetă a unui dulce, și te trezești asistând la Nașterea Mântuitorului. Asta te transformă radical, te lași întemnițat în locul altuia. Eliberat după 33 de ani, refaci călătoria din noaptea de Crăciun și ajungi să vezi doar resturile Cinei celei de Taină. Ce dacă? Mînânci și bei rămășițele, hămesit, și ești primul om obișnuit care primește Euharistia.

          Cum să nu te înfioare lectura acestei povești? Cum să nu te întrebi unde te pot duce drumurile tale pornite ca „banale”? Cum să nu crezi într-o realitate transcendentă care se amestecă uneori cu mundanul? Impredictibil, firește, și extrem de emoționant.
          Eu unul, asta am simțit și am gândit.

          Din această perspectivă, și proiectata călătorie la Sabadel ne poate duce Oriunde, cu U mare.

          Apreciat de 1 persoană

  8. S-a retras Germania, s-a întors Franța. Cred că Neamțu Țiganu se poate considera răzbunat cu vârf si îndesat acum cu ocazia întoarcerii lui Iosif Vissarionovici Greblea pe locul lăsat vacant.

    Apreciază

    • O.R. said

      Sper, trag nedejde ca ii lasati pe toti in plata Domnului si intrati si dumnevoastra in atmosfera premergatoare sarbatorilor fara ciupituri si impunsaturi. Hai ca se poate, merita sa incercati. Cu o poveste, cu o amintire cu orice altceva.

      Apreciază

      • @OR – Te rog să nu fi mai cato-lică decât Papa. Incă n-am stabilit cum anume vom serba festivitățile de Craciun imaginar pe Arcă, iar toi te comporți de parca totul e stabilit si tu ești desemnata OR-ganizator cu implementarea cu pompă a planului prestabilit si mini-ministru al armoniei universale si a iubirii necondiționate. Slow down Beavis. E posibil sa-l serbăm invers. Sau viceversa…

        S-apoi ce? Nu știi tu că cine se iubește se tachinează? Eu unul am pentru Rromică cele mai bune sentimente, toate solide, nicio ranchiuna si nicio pică printre acestea… Presupun că la un moment dat va ieși victorios din criza pe care o traversează. 🙂

        Apreciază

        • O.R. said

          Cum adica nu am stabilit? Sarbatorile de iarna sunt Craciunul + Sfantul Stefan, Anul nou, Sfantul Vasile, Boboteaza si Sfantul Ioan si le vom serba cum se cuvine in liniste, lumina si pace.

          Apreciază

          • Cred ca e confuzie la mijloc intre „cum” si „care”… Am stabilit „care”, am stabilit „unde”. N-am stabilit „cum”. Sper sa nu se adâncească încurcăturile si confuzia terminologica intru ale cum-cuvenirilor de-acasă si din mediul virtual.

            Apreciază

    • AdAmAmA78901000112 0xyzw said

      Nimic nu a ramas în Deutchland „vacant”,
      Chiar daca vrabiuta uneori migreaza.
      De vreti, cititi-l pe d-l Emmanuel Kant,
      Idealismul transcendental înca primeaza.

      Apreciază

  9. O.R. said

    -Ce-i? Cine? Alo? Alo? Nu vă aud!

    -Care ești mă? Ce vorbești așa pițigăiat?

    -Cum?

    -Ioi, Ioooooi, chiar tu ești!

    -Frățică, tu ești Grinch!!!

    -Pfai, no, asta-i bună, numa tu nu mai lipseai că în rest toată lumea îi pe baricade…….Of, uf, e Grinch, e Grinch ….mă!

    -Stai, frățică tu frumos în peștera ta acoloșa că noi mulțimea navigatoare de pe bARCA ne organizăm, adică oarecum ne OR-ganizăm, ne pregătim și noi de sărbătorile de iarnă. Adică, cel puțin unul se OR-ganizează pe el, că restul se vor OR-ganiza și ei pe ei, cândva. Marea majoritate sunt ancorați în Sabadellul din 2012 până ajung la sărbătoarea din 2021 mai durează ceva. Cine crezi tu că are chef de tine, cine crezi tu că vrea să-ți vadă fața morocănoasă sau să-ți audă vocea dizgrațioasă?

    -Ce zici?

    -Acționezi la pont? Ce pont frate?

    -Mai tacă-ți gura, țâfnosule și vezi-ți de ale tale.

    -Ioi……ioi…..tu vrei să ne furi sărbătorile! Păi, eu crezui că tu vrei să fii musafirul nepoftit. Aha, deci doar pe cele neorganizate? Ehe, asta, deja e cu totul altceva.

    -Stai așa nenică că noi ne organizam. Nu știm ce și cum, unde, care și când, dar organizarea e în toi.

    -A închis

    -Ei, bine, chiar acum a sunat și ăsta, fir-ar să fie, uite cum dau eu înapoi. Ce mai, mi-a stricat toată ziua. Eu care eram așa de entuziasmată, mi-a tăiat toată pofta de sărbătoare. Mai bine mă culc pe o ureche și fie ce o fi…… Dar așa îmi trebuie dacă m-a mâncat în fund. De ce a trebuit să mă sune tocmai pe mine Grinch? A văzut că mă implic, că susțin o inițiativă și i s-a năzărit lui că câr și mâr, cu alte cuvinte i s-a pus pata pe mine. Nu le mai acord atenție nici unora și îmi vad de treaba mea.

    Traiască Sărbătorile de iarnă și La mulți ani!

    Pe un platou din porțelan vom pune toba, leber-ul, caltaboșul iar brânzeturile separat pe o tavă din lemn de stejar. Lângă brânza franțuzească, musai struguri. Bruschetele cu roșii și frunze de busuioc le aranjam în spirală pe platourile supra-etajate. Rulada de pui cu broccoli în aspic o asezonam cu verdețuri aromate. Tzuica………

    Apreciat de 2 persoane

    • Emoție în stare pură. Frenezie (literară) nu alta. Cu așa OR-ganizator, e clar ca nu are cum să rămână Crăciunul ne sărbătorit pe Arcă… Trebuie musai să împodobim si catargul. Mă duc după brad.

      P.S. Avem open bar. I-am văzut pe Grinch si pe Isus stand de vorba la un pahar, într-o ambianță destul de amicală mi s-a părut. Nu știu ce aveau in pahare. L-am întrebat pe barman, dar n-a vrut sa-mi spună. Cică e secret de serviciu si că a semnat un contract de păstrare a confidențialității clienților. Că eram si eu pe acolo, mă țineam pe ringul de dans după Marilyn Monroe cu un Garibaldi cocktail, că-mi strigase mititica așa peste umăr, „baby, mai adu-mi si mie un Campari orange”… Aiurea! Eu ii plăteam consumația si ea se chinuia să-l vrăjească direct pe Mos Craciun…

      Apreciat de 1 persoană

  10. De obicei, conform tradiției, în preajma Crăciunului, invocând si evocând spiritul acestuia, se practică, inclusiv pe bloguri stilul emoționant (gen „fetița cu chibriturile”). Un eșantion ilustrativ, mustind de emoții poate fi savurat AICI. Este o lectură pe care o recomandam cu căldură dar si prudență, deopotrivă celor cu suflete sensibile si delicate, cât si celor care au un acut simt al ridicolului si al umorului involuntar. Celor care poseda in exces oricare dintre aceste atribute ale firii le sugeram sa ignore cu detașare recomandarea noastră in favoarea oricăror altor lecturi de sezon.

    Apreciază

  11. fotosinteză12 said

    Eu sunt mai mic,
    Nu știu nimic și mi-am tăiat buricul;
    În frigider, în pungi de-un leu,
    Se odihnesc, bunicul si bunica.

    Apreciază

  12. Bau Bau said

    Văd „O, brad frumos” lângă barcă. 🙂

    Îl împodobesc cu globuri roșii și beteală argintie.

    Deschideți linkul la momentul oportun, vă rog.

    Apreciază

  13. Oricum timp pentru pregătiri ar mai fi berechet până de Craciun (…) Avem vreme să stăm pe punte si călătorim prin lume cu privirea, printre ritualuri si întâmplări încărcate de duhul sărbătorilor si de duioșie, așa in general… Putem contempla cu ochii noștri sau si mai bine cu ochi de copac, felul in care se întâlnesc universul din afară si emoțiile de dinăuntru ale omului chiar pe coaja care le separa… Să stai așa, încremenit in ger si să privești aurora boreala… ca să intri astfel, pe aici, in spiritul sărbătorilor… Hai, fuga pe punte… repede… Se vede chiar acum…

    Apreciază

  14. Bau Bau said

    Știu un călător fascinat de ritualuri și sărbători religioase: Animalul care seamănă cu omul. Poate îl invit pe aici zilele astea.

    Apreciază

    • Este deja pe lista invitaților. Poate veni oricând. Si poate participa si la alte obiceiuri ale oamenilor:

      Apreciază

      • Bau Bau said

        Am vrut să pricep ce reprezintă acest obicei carnavalesc. Dec, obsesia mea de a pricepe! 🙂
        Și am aflat – cu tristețe- că nu-i favorizează deloc pe domni:

        „Este juego comenzó siendo una vieja costumbre de mantear seres humanos y perros, y que a comienzos del siglo XVIII se convirtió en una manifestación del Carnaval desarrollada primordialmente por el sexo femenino. Los muñecos de paja, llamados peleles, simbolizaban la figura de un hombre, a quien las mujeres dirigían todo tipo de desprecios y ofensas por medio del canto (Fraile, 2007).

        Alcalá y Balboa (2003) consideran esta actividad dentro de la clasificación de canciones picarescas, burlescas, satíricas o de crítica social. Sancho y González (1997), en una experiencia interdisciplinar entre el área de Educación Física y la de Música, recurren a la danza en la que se incluye el manteo para exteriorizar sentimientos de burla (música para mantear). El juego del pelele consiste en crear un muñeco de trapo, como símbolo de una figura impopular, y mantearlo (Bibliowicz, 2005)”
        (Citiți fără frică, spaniola e pentru români o română mai „complexă” 🙂 )

        https://www.efdeportes.com/efd142/manifestaciones-artisticas-del-juego-del-pelele.htm

        Apreciat de 1 persoană

        • Cu tristețe??? Presupun că poate fi vorba cel mult de o tristețe așa mai hiperbolică… față cu agasanta idee a intențiilor feminității-lor. Partea de reținut in aceasta „tradiție” tribală ar fi că, totuși, pentru a manipula indecent un bărbat (sau paiața prezentă inevitabil in fiecare bărbat) este nevoie de măcar 4-5 femei… Noi să fim sănătoși. (A rămas in aer discuția despre călătoria si devenirea lui Pinocchio… cel care a devenit din marionetă, băiat adevărat. Oare o fi reușit să devina si „bărbat adevărat”? Poti fi bărbat adevărat fără să ai (măcar) un pic de Pinocchio in tine? Probabil că nu. 🙂 Mă rog, trebuie si un pic de Magellan, un pic de Marco Polo, un pic de Don Juan, câte un pic de multe, multe… pentru a fi un așa ceva. Si nici femeilor nu le e mai simplu să fie „femei adevărate”. Norocul lor că in zilele noastre-si doresc să fie bărbați, iar tendința este încurajată si aplaudată si…in fine, vivat…)

          Apreciază

  15. fotosinteză12 said

    Am vrut ieri să fiu Grinch dar l-am văzut pe bau-bau cum ascultă fermecat pianul și privește cu încântare aurora și mi-a trecut cheful. 🙂

    Apreciază

    • Ieri a fost ieri. Vă puteți încercați șansa astăzi… sau mâine… after all tomorrow is another day.

      Apreciat de 1 persoană

    • Stely said

      Astazi am resimtit, in sfarsit, emotiile aferente sarbatorilor Craciunului. Au fost declansate de colindele unui grup de tineri seminaristi ,aproape identice cu cele unui alt grup din trecutul (ah!) indepartat , redate de mine intr-o postare (aici ) pe Arca lui Goe :

      Vrem vacanţă de Craciun (Stely)

      P.S.Anul acesta vom merge la Sinaia cu tot familionul de la mic la mare.Mai putin insa cu unul/una . Pandemia ( boala si restricitiile) bate-o vina , a „lovit” in plin unul dintre cele doua cupluri. 😦 Nu am fost pana acum „in apele mele” motiv pentru care nu am putut sa ma intergrez activ in grupul organizatorilor si „colindatorilor” de pe puntea Arcei lui Goe . Am fost insa aici si m-am bucurat de comentariile scrise de cele trei doamne si de catre „unicul” domn Goe . Multumesc tuturor pentru rascoloirea emotiilor si revigorarea sentimentelor legate de sarbatorile de iarna . De aci incolo ma voi dedica trup si suflet pregatirilor traditionale de Craciun in liniste si voie buna . 🙂
      Va doresc si dvs mult spor in pregatirile traditionale , gandul bun sa va insoteasca , sufletul sa va fie bogat si curat , intru intampinarea Sarbatorii Nasterii Domnului si , de ce nu, a lui Mos Craciun. 🤩😇

      Apreciat de 2 persoane

      • Stely said

        P.S. Pentru a nu se crea vreo confuzie as vrea sa fac o precizare cu privire la ce am spus mai sus . Anume : „mai putin cu una/unul ” nu inseamna ca s-a intamplat ce este mai rau . Cei doi sunt sanatosi, Doar ca s-au separat, ceea ce a fost pentru toti o surpriza neplacuta. 😦 Dar da ,nu trebuia sa aduc discutie acest neajuns din viata mea personala.. Scuze , deci. 🤐

        Apreciat de 1 persoană

      • Mulțumesc pentru gândurile bune, pentru, urări, îndemnuri si încurajare… si desigur pentru contribuția pe care o constituie cuvintele d-voastră la închegarea unei ambianțe (emoționale) potrivite pentru a evoca (si) pe arcă, celebrarea Crăciunului, viu. Suntem (pe tema data) ca-ntr-o nebuloasă proto-galactică, prinsă in mrejele gravitației cu „gândul” de a întrupa din haos, un mândru chip, o sărbătoare, niște lumina, ceva sclipitor… o masă de Craciun cu de toate si cu toți prin jur sporovăind amical non-sensuri antropologice. Deocamdată praf cosmic adunat din erele anterioare se învârte în spirale largi, stârnind mici tornade pe punte… vrem vacanta de Craciun, vrem vacanta de Craciun, vrem vacanta de Crăciun… (ura Lelița, mea)… Sper ca vizitatorii de toate cele două feluri, teleportați printre clipe, în era asta de acum pe Arcă, vor avea curiozitatea si răbdarea să revadă materia din urmă si povestea propusă în 2018 cu prilejul a 50 de ani de la mini-revoluția de Craciun din Grozăvești.

        P.S. Imi pare rău să aud despre necazuri în paradis-uri, si de supărarea ce vi s-a pricinuit astfel. Sper ca toate celelalte bucurii din viața d-voastră să compenseze cu asupra de măsură lucrurile, iar cele rele să se spele, si să meargă de la sine spre mai bine. La urma urmei binele poate avea si el atât de multe chipuri. Faptul c-ați adus în „discuție” „amănuntul” care v-a scos din apele d-voastră (inclusiv din apele teritoriale ale mării de nisip în care plutește Arca lui Goe), nu înseamnă decât două lucruri: că problema respectivă are o importanta deosebită, specială, copleșitoare pentru d-voastră, că mersul ei va preocupă si vă frământă, si doi, că aveți suficientă încredere in Arca lui Goe (ca instituite virtuală), încât să nu păstrați secretă sursa de bază a tulburărilor care s-au reflectat in felul in care se manifesta de obicei personajul „d-na Stely”, împiedicând-o să se integreze activ in grupul organizatorilor si „colindătorilor” de pe puntea Arcei lui Goe, cum poate si-ar fi dorit. Vă doresc refacere emoțională grabnică, în familie, alături de cei dragi, în ambianța de sezon a pregătirii si petrecerii sărbătorilor.

        Apreciază

        • Stely said

          Când scrieţi atât de frumos şi cât mai aproape de suflet nu am cum să nu mă simt bine. Multumesc pentru urări şi pentru încurajări. Mi-a fost teamă că am introdus un moment perturbator pe puntea Arcei Goe . Ma bucur însă ca mi s-a îngăduit să fiu altfel decât altă dată si că nu am zădărnicit „planurile” de calatorie spre Sabadell dar cu o mică oprire pe puntea Arcei lui Goe pentru aprovizionarea cu bunătăţuri de tot felul . 🙂 Voi fi aici să cântăm împreună”O , ce veste minunată ! ” si încă multe alte colinde frumoase care să ne umple sufletul de emoţie. 🤗

          Apreciat de 1 persoană

  16. Bau Bau said

    O călătorie în timp: primul film cu Moș Crăciun 🙂 :

    https://www.stefamedia.com/primul-film-cu-mos-craciun/

    Apreciază

    • Superbă teleportare … Primul film cu Mos Craciun, o tempora, o mores… extrem de inspirată si adecvată aducerea acestui detaliu de călătorie (dar știu că umblați prin lumi, nu glumă ! 🙂 ) pe punte… Conținutul articolului (pe care-l recomandam si noi cu căldură tuturor musafirilor-pasageri), conține sugestii tematice interesante in ceea ce privește felurile posibile de a aborda tratamentul de/prin vorbe al sărbătoririi Crăciunului, Mos Crăciunului si tuturor celorlalte semnificați si nuanțe care îmbracă antropologia de sezon in extra-virtualitate. Vă mulțumesc pentru bunăvoința de a partaja cu noi cei din masa poporului arcei filmul, mesajul si sămânța de vorba aferenta:

      Să te transporți la localitate ar însemnă inclusiv să te pui (dacă poți) in pielea oamenilor care căscau gura la film, atunci, in final de veac 19, si să-ti imaginezi cam cum arătau emoțiile lor la moment, si in ce ar consta in principal deosebirea dintre emoția lor si emoția ta de om ultra-para-modern, din mileniul 3 (in desfășurare).

      Apreciază

  17. Radu Humor said


    Ce ușor se duce trenul vieții uneori/
    Parcă-am fi în viață simpli trecători/
    ………………………..
    Îl privim și ne-ntrebăm apoi /
    În ce gară coborâm și noi ?

    P.S.
    A plecat la ceruri poetul și jurnalistul Lucian Avramescu.
    Odihnească-se-n pace !

    Apreciat de 1 persoană

    • Bau Bau said

      RIP! 😦

      Apreciază

      • Bau Bau said

        „Ei, aș! spunea poetul…

        ei, aș! spunea poetul, clipind suav din rime
        pe el ningeau valpurgic bilingvi nămeți de carte
        și-n timp ce s-antrena victorios în scrime
        se strecura spre dânsul sublimă Doamna Moarte

        ei, aș! spunea poetul, și-n brațele-i deschise
        se răsfățau mici muze cu tânăr zel în arte
        dar ocolind icoane, prin lungi cărări proscrise
        se strecura spre dânsul sublimă Doamna Moarte

        ei, aș! spunea poetul, făcând apologia
        unei ferestre seara, luminii ce-o împarte
        dar în perdele fluturi își tremurau bărbia
        când galopa spre dânsul sublimă Doamna Moarte

        ei, aș! spunea poetul, strivind disprețu-n gene
        asemeni cu aheii ne-ncrezători în Marte
        dar fumegos lătrau pești grabnici în sirene
        când se-ndrepta spre dânsul sublimă Doamna Moarte

        ei, aș! spunea poetul, dând un banchet cu prunii
        înnebunit cu totul de-argintul lor aparte
        și-n timp ce legănau omizile în funii
        se îndrepta spre dânsul sublimă Doamna Moarte

        ei, aș! și iar ei aș, blând repeta spre seară
        sigiliul acesta înverșunat în parte
        dar îi lua măsura cuvintelor în ceară
        și se lipea de dânsul sublimă Doamna Moarte”

        Lucian Avramescu

        Apreciat de 1 persoană

    • Ce ființă sensibilă si pioasă este Radu Humor! Ce suflet delicat si receptiv la poezie are! Ce păcat însă că-si alege poeții pe care-i are de plans, strict pe criterii politice si afilieri de grup.

      P.S. Bau-Bau, nici nu realizați câtă extra-semnificație încarcă gestul d-voastră de a aduce la lumină un poem al lui Lucian Avramescu, oferindu-i astfel lui Radu Humor șansa de a vedea si el, în premieră, cum arată un poem al poetului pe care-l de-plânge… din motive… altminteri prozaice (humoroidale).

      Dumnezeu să-l ierte si să-l odihnească pe Lucian Avramescu.

      Apreciază

  18. Bau Bau said

    În așteptarea Crăciunului o să vă spun o poveste adevărată. Mai aruncați și voi niște lemne pe foc!

    Cred ați auzit cu toții de Axa Lumii. Dar ceea ce sigur nu știți este că ea trece prin orășelul în care s-a născut Matei Vișniec. Un orășel tăiat în două de o cale ferată. De o parte și de alta a Axei trăiesc Omul (generic vorbind) și Animalul care seamănă cu Omul. Eu am aflat despre acest Animal chiar de la Matei Vișniec. El, Matei, vede lucruri pe care alți oameni nu le văd fiindcă „au prea multe pleoape”, cum mi-a mărturisit el mie odată, în secret.
    Animalul care seamănă cu Omul iese din mare și vine pe pământ cam o dată la 1000 de ani. Acum s-a nimerit să vină (poate nu întâmplător) în timpul vieții lui Matei Vișniec. Nostradamus a prezis că aceasă Ființă va veni pentru ultima oară peste încă 1000 de ani. El ar vrea să audă întrebările oamenilor, dar oamenii tac. Dacă și peste 1000 de ani vor tăcea, lumea va ajunge într-un mare pericol. Deocamdată, Animalul care seamănă cu Omul se străduiește să înțeleagă ceva din viața oamenilor. Hoinărește prin Provence, al doilea loc de suflet al lui Vișniec. El simte că energia ritualurilor religioase seamănă cu cea degajată în sălile de teatru. Energia, emoția actorilor construiește un pod peste abisul dintre scenă și spectatori, spune Vișniec. Văzându-l pe Isus crucificat, Animalul care seamănăcu Omul îl întreabă dacă participă la un spectacol dat în onoarea venirii lui. Isus îi răspunde că oamenii iubesc ritualurile, poezia, spectacolul. Niciunul dintre ei nu prea știe cine este. Apropo, Isus încă n-a murit și n-a înviat, a fost doar zidit în templele unde se închină oamenii. Așa zice Vișniec, iar eu îl cred.

    Mă tot chinui să găsesc întrebări pentru această Ființă stranie, dar mă liniștesc spunându-mi că atâta vreme cât trăiește Matei Vișniec, iar la Rădăuți e Ombilicul lumii, mai am răgaz să meditez. Întrebările vin singure, când te aștepți mai puțin, totul e să crezi că merită să vină la tine.

    Apreciat de 1 persoană

  19. Apreciază

  20. AdAmAmA78901000112 0xyzw said

    Apreciază

  21. Stely said

    Primiti cu colindele ?

    Apreciat de 1 persoană

    • 🙂

      Apreciază

      • Stely said

        Un like şi un zambareţ valoarează pentru mine cât o mie de cuvinte. Multumesc .👏😇

        Apreciat de 1 persoană

        • Bau Bau said

          Colaci virtuali însoțiți de un zâmbet doriți? 🙂
          Tocmai i-am copt.
          Sunt maestru, mă știu toți copiii.

          Apreciat de 1 persoană

          • Stely said

            Desigur , imi plac colacii .Chiar daca sunt virtuali le simt mirosul. Au un miros deosebit, desi banuiesc ca sunt facuti din aluat pentru paine. Cei mai buni sunt insa cei facuti din aluat pentru cozonac. Mirosul de cozonac este cel mai placut miros de parajitura. Puteti sa spuneti o alta prajitura care are arome mai placute decat cozonacul ? Eu chiar nu stiu.🤤

            Dar ce faci cu ei inca de acum ? Ii dai la colindatori ? In zona noastra se dadeau (odinioara )
            numai in noaptea de Ajun , covrigi si nuci, Colindul (cantecul)era dedicat numai acelei unice nopti (Ajunul) si li se ofereau colindatorilor covrigi, nuci , cateodata mere si portocale , acestia fiind cu sutele , „gazdele” trebuind sa-i multumesti pe toti.
            Colindul incepea cu un fel de salut , cam asa: ” Buna dimineata la Mos Ajun ! Am venit si noi odata , la un an cu sanatate , Maica Domnului (Domnul Sfant) sa ne ajute la covrigi si la nuci multe…”
            Iata -l aici :😀

            Apreciat de 1 persoană

          • Ușor, ușor, intrăm in atmosfera de Craciun si in… taină… Să ne dăm in taină așadar…

            …dar din dar se face raiul…

            Mulțumim contributoriilor voastre pentru colaci, rețete, cântece si vorba bună… pentru tura propusă si transportul la localitate, în țara lui odinioară. Frumos pe-atunci, frumos acum… a început numărătoarea inversă… mai sunt 9 zile… știu pentru ca in fiecare zi pregătesc pentru micul dejun un mesaj mic pentru cei mici (si nu numai) si câte un omuleț de ciocolată care să facă așteptarea mai dulce… o tradiție deja de ani buni… de pe la noi…

            Apreciat de 1 persoană

          • Stely said

            Foarte frumoasă tradiţie . Ferice de copiii beneficiari dar şi de mamele lor!! Cu un aşa tătic şi soţ să tot fie sărbători . Adevărul este că ar trebui ca generatiile de acum sa pătstreze si chiar să reinvie traditiile de „odinioară” , dar în acelasi timp să le inlocuiască cu altele la fel de frumoase . Am încercat să păstrez câte ceva dintre ele dar sunt unele care s-au pierdut vrand nevrand odată cu cei care le moştenisera de la părintii lor. 😦 De aceea eu vă admir pentru promovarea unor noi traditii care musai sa fie mostenite de ceilalti.
            Cum spune cineva , il stiti cine :😉

            Stiinţa- iubire prin procură
            Iubire, cu toate acestea .
            Tradiţia – cunoaşterea prin procură.
            Totuşi, cunoaştere.

            (Teoreme poetice)

            Apreciat de 2 persoane

          • Mama e numai una ! 🙂

            Apreciat de 1 persoană

  22. Radu Humor said

    Comentariul off topic al trollului Radu Humor a fost mutat AICI

    Apreciază

    • Termină băi javră rusofilă cu tâmpeniile.

      Apreciază

    • @Humori de râs – Auzi băi rebutule de ce nu-ti duci tu textele astea de colecție pe blogul pustiu al amicului tău Rromică aviatorul? Să aibă si omul o bucurie (un comentariu = o bucurie) si tu o satisfacție… De ce-ti eviți idolul? Ti-e frică-că te-ar da de-a berbeleacul dacă ai încerca să postezi asemenea idioțenii pe blogul țiganului vaccinat? După ce că ești imbecil (botanist) si jigodie (ordinară) mai ești si laș. Pui botul la tot felul de cretinisme pe care le promovezi pe unde apuci, dar ti-e frică să le împărți cu prietenii tăi intelectualii.

      Apreciază

  23. L-am întrebat si pe Oracol. Oare de unde a început Totul? De la Zero sau de la Unu? Cam totul se petrece intre 0 si 1. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Bau Bau said

      Așa zice Nichita Stănescu:

      „De la zero la unu de la nimic la punct
      se întinde miracolul.
      Între zero şi unu, între nimic şi punct arde duhul!”

      https://poetii-nostri.ro/nichita-stanescu-un-om-de-cal-poezie-id-16950/

      Apreciat de 1 persoană

    • Stely said

      intrebari pentru Oracol:

      *de ce nu-l vedem pe Mos Craciun pictat pe pereţii bisericilor?
      * de ce nu au daramat comunistii toate bisericile?
      *o fi şi diavolul mandatat de Dumnezeu să mai îndulcească povara vieţii zilnice?
      * de ce nu avem şi preoţi-femei?

      Apreciat de 2 persoane

      • Pe baza acestor întrebări s-ar putea încropi „Sărbători la blog (II)”

        Apreciază

      • si, apropo, se pare ca Mos Craciun e pe lista neagră… Începând de la un moment dat l-a acompaniat pe Isus, pentru o vreme, ca prezență proeminentă in universul emoțiilor de Craciun, dar acum există semne că s-ar dori debarcarea sa, dorință discretă venită de cam din toate părțile (mistice si atee deopotrivă)… Cred că în curând va fi scos la pensie, de data aceasta pe bune, ne mai reușind să se mai deghizeze in Mos Gerilă. Cred că se va retrage undeva pe la Polul Sud împreună cu Baba Dochia, unde va cultiva melci, care merg încet in timp, așteptând (in zadar) să se inverseze polurile magnetice ale planetei. O-ho-ho!

        Apreciază

        • Stely said

          Or fi vrand ei sa-l scoata le pensie pe Mos Craciun , asa cum au mai vrut candva si altii, dar dupa cum stim nu le-a reusit . Nu poti sa stergi o traditie milenara , asa dintr-o data , ca si cand n-ar fi fost . Vom iesi cu mic cu mare in strada si vom striga :”Vrem sa vina Mos Craciun , vrem sa vina Mos Craciun …!!” Sa vedem atunci cine va avea curajul sa-l scoata din inima si memoria (traditia ) lor pe Mos Craciun ?

          Apreciază

          • Mos Craciun nu e o tradiție milenara… ci dimpotrivă,… ca sa zic așa… iar cei care vor sa-l scoată pe Mos din peisaj, provin de pe ambii versanți ai muntelui, si cel al pioșeniei mistice si cel al corectitudinii politice…

            Apreciază

      • O.R. said

        Voi raspunde. M-am rupt putin sa scriu cateva randuri mai jos, acum am vazut intrebarile, nu am timp sa mai raspund acum, inca mai sunt full cu vanzarile. Revin in forta. Va pup

        Apreciază

      • O.R. said

        @Doamna Stely

        *de ce nu-l vedem pe Mos Craciun pictat pe pereţii bisericilor?
        Eu cred ca Mos Craciun este Dumnezeu Tatal. L-am vazut pictat in Capela Sixtina, Biserica Isus din Roma dar si in biserica ortodoxa, pictat in imaginile cu Sfanta Treime. Cine nu il vede pe Mos Craciun pe peretii bisericilor inseamna ca are un alt crez. Nu ma refer ca ar fi necredincios, doar ca acesta nu crede in ceea ce cred Eu.

        * de ce nu au daramat comunistii toate bisericile?
        Nu aveau cum, multe fete bisericesti au devenit informatori pretiosi pentru securitate. Oamenii regimului comunist erau bine inradacinati in biserica.

        *o fi şi diavolul mandatat de Dumnezeu să mai îndulcească povara vieţii zilnice?
        Cred ca da. Tineti cont ca diavolul la inceput era bun.

        * de ce nu avem şi preoţi-femei?
        Doar din cauza prejudecatiilor.

        Eu cred in existenta lui Mos Craciun. El poate vine sau poate nu vine la mine, la tine, la un el, la o ea, dar cu siguranta ajunge la toti copii aducand multa bucurie atat lor dar si in jur.ul lor. Nimic nu poate sa fie mai sublim de divin ca atunci cand vezi un copil cum se bucura la primirea unui cadou de la Mosul chiar si atunci cand nu il vede. Nu simte aceasta bucurie cand primeste un cadou de ziua lui de la familie. Mosul e special, e magie, e suprindere, e o intamplare, e declasator de emotie, e furnizor de cadouri, e un brand care nu vinde doar o iluzie ci declaseaza un mecanism, un declic. Dupa ce apare Mosul chiar si in prima imagine vazuta undeva toata fiinta vibreaza in unde de sarbatoare, sufletul se uneste cu spiritul Craciunului si atunci se declaseaza nevoia de a darui, de a fi mai bun, de a face lucruri care sa nu aiba legatura cu viata de zi cu zi. Asa ca traiasca Mosul!

        Apreciază

        • Stely. said

          @O.R.
          Multumesc pentru disponibilitatea de a raspunde la intrebarile puse de mine, pe care, de fapt ,le-am extras din articolul d-lui Andrei Plesu.

          Despre Mos Craciun si legatura lui cu Nasterea Domnului -Fiul lui Dumnezeu – sunt destule chestiuni care trebuiesc lamurite . Daca tot se aude ca exista pericolul ca Mos Craciun sa dispara din sarbatorile Craciunului, odata cu acesta si Craciunul , ar fi cazul sa mergem pe firul istoriei crestinismului sa vedem cum , unde si cand a aparut Mos Craciun. Tu spui , pe baza picturilor din Capela Sixtina si pe baza simtamintelor tale, ca ar fi insusi Dumnezeu . Sigur, este dreptul tau sa crezi si sa simti asa ,insa daca ar fi sa consultam Biblia (Cartea Cartilor) Mos Craciu nu apare nicicum. Despre Iisus , primele referiri din Biblie , sunt cele legate de Nasterea Lui .

          Iata aici ce spune : „Niște astrologi de la răsărit au venit la Ierusalim, zicând: «Unde este regele iudeilor, care s-a născut? Fiindcă am văzut steaua lui când eram în răsărit și am venit să ne plecăm înaintea lui»”. (Matei 2:1, 2)
          Astea si inca multe altele sunt consemnate in Biblie cu destula acuratete. Nu se specifica insa ,de 25 Decembrie ca fiind ziua de Nastere a Mantuitorului . Nu apare nici faptul ca s-a nascut intr-o iesle .
          Iata ce apare in Biblie : „Când au intrat în casă, l-au văzut pe copilaș cu Maria, mama lui”. (Matei 2:11) Acest lucru demonstrează că familia locuia atunci într-o casă, iar Iisus nu mai era un prunc în iesle. (Luca 2:16)
          Asta au spus astrologii(magii) cand l-au vizitat pe Iisus în noaptea în care s-a născut,

          Prin urmare ar trebui totusi sa facem o conexiune intre faptele consemnate (prin viu grai) in Biblie si sentimentele de „piosenie „legate de Nasterea lui Iisust si toate celelalte ,pe baza carora s-a intemeiat Crestinismul.
          P.S. Cand am spus (vezi mai sus) „traditia milenara” a lui Mos Craciun , tocmai la aceste neclaritati m-am gandit

          Apreciază

          • Bau Bau said

            Biblia este o narațiune. Scrisă în limba oamenilor, cu toate distorsiunile firești. Chiar Duhul le-a vorbit astfel încât să-l poată înțelege, așa se pare. Ca orice narațiune e scrisă contextual și citită la fel. Nemaipunând la socoteală distorsiunile introduse de traducere / traduceri.
            Recomand o carte splendidă despre înțelegerea textelor biblice: „Nici toate ale popii. Religie fără stres”. Scrisă de teologul profesor, cercetător și traducător Wilhelm Tauwinkl. Apărută la Humanitas.
            L-am cunoscut. E un tip OK.

            https://humanitas.ro/humanitas/carte/nici-toate-ale-popii

            Apreciază

          • Cel mai bine ar fi să întreprindem o cercetare științifică… in aceste privințe… daca s-ar lăsa d-na Știința înduplecată să se ocupe cu așa ceva. 🙂

            Apreciază

          • O.R. said

            @Doamna Stely, nu , nu si nu. Nu cred si asta basta.

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Paul Ricoeur face știință?
            Că eu am cunoscut un preot catolic care pregătea un doctorat despre teme ale textului narativ biblic și îl avea profesor, printre alții.
            O.R., ești pe fază?
            🙂

            Apreciază

          • Nu toate doctoratele trebuie să denote știință. Unele denotă „doar” artă. 🙂 Ceea ce nu înseamnă desigur că preoții n-ar putea să se ocupe cu știința, în timpul lor liber. Un călugăr augustinian a fost și cercetător științific. Este considerat drept fondatorul geneticii. And as far as I’m concerned, i can tell that genetics is a science… Si la fel savanții, in timpul liber, pot fi, bine merci, evlavioși. Nicio contradicție, cât timp se menține separarea puterilor in statul de drept al omului cu pricina.

            Apreciază

    • O.R. said

      Cred ca totul a inceput de la doi,

      Apreciază

      • In dealul Spirii…

        Apreciază

        • O.R. said

          In Geneza incepand cu Adam si Eva

          Apreciază

          • Adam

            Cu toate că se afla in rai,
            Adam se plimba pe alei preocupat si trist
            Pentru că nu știa ce-i lipsește.
            Atunci Dumnezeu a confecționat-o pe Eva
            Dintr-o coastă a lui Adam.
            Si primului om atât de mult i-a plăcut această minune
            Încât chiar in clipa aceea
            Si-a pipăit coasta imediat următoare,
            Simțindu-si degetele frumos fulgerate
            De niște sini tari si coapse dulci
            Ca de contururi de note muzicale.
            O noua Eva răsărise in fata lui.
            Tocmai își scosese oglinjoara
            Si se ruja pe buze.
            „Asta e viața!” – a oftat Adam
            Si-a mai creat încă una.
            Si tot așa, de cate ori Eva oficiala
            Se întorcea cu spatele
            Sau pleca la piață după aur, smirna si tămâie
            Adam scotea la lumina o noua cadână
            Din haremul lui intercostal.
            Dumnezeu a observat
            Aceasta creație deșănțată a lui Adam
            L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste
            Si l-a izgonit din rai…
            Pentru suprarealism.

            Apreciat de 1 persoană

          • Bau Bau said

            Cine e autorul, vă rog frumos?
            Are talent și umor.

            Apreciat de 1 persoană

            • O.R. said

              Autorul comentariului sunt chiar Eu.
              Va multumesc frumos!
              Recunosc ca pe langa talent si umor mai sunt si desteapta. Sunt plina de calitati. Gatesc extraordinar de foarte bine. Calc, spal, intind rufe, ud florile. Am in grije ocazional trei pisici, doi caini, 2 papagali si un hamster. Si, multe, multe altele.

              Apreciază

          • autorul lui Adam este bunul Dumnezeu, iar autorul micului poem omonim este vărul lui Shakespeare, un băiat din Bulzești. 🙂

            Apreciază

          • Cu atenția mărită orice fată se mărită !

            Apreciază

            • O.R. said

              Hai lasati asta. Ce ziceti mai sunt cateva zile si fac un an pe bArca. As putea zice ca acum fiind nitel mai mare avem si noi tandreturile nostre ca intre un tata si o fiica. Ce ziceti, m-am descurcat?

              Apreciază

          • Așadar fata d-lui Goe… S-a făcut fată mare, crescând într-un an cât altele in 20-30 si chiar mai mult… Inca un an pe Arca si se va considera mama d-lui Goe (mamițica lui), dacă nu cumva direct Mam’Mare…

            Mă rog asta dac-o mai sta pe aci, căci de, a trecut anul si conform tradiției si promisiunilor ar cam trebui s-o ia din loc spre alte pepiniere in care sa-si cultive hormonii de creștere si dezvoltare personală.

            P.S. De descurcat pe Arca lui Goe nu-i mare brânză. Cum-ne-cum până la urmă aici toata lumea se descurcă într-un fel sau altul. Dar de progresat pot spune că ați progresat de la mimoza care venise să-l învețe pe dl. Goe care sunt limitele libertății de exprimare la personajul lipsit de inhibiții care se entuziasmează total cand ii vede limba frustră si vetustă a lui Rromică.

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Marin Sorescu! Îmi suna mie familiar. 🙂

            Apreciat de 1 persoană

    • Apreciază

      • Apreciază

        • Bau Bau said

          Of, din nefericire, niciodată nu mi-a plăcut cum recită. Scuze dacă am supărat!

          Apreciază

          • Asta pentru ca d-voastră nu va plac recitările, preferând pur si simplu lectura fără intonație si fără (alt) sentiment a poemelor… Desigur că in maniera sa de a recita Ovidiu Iuliu Moldovan lasă loc de critică si se abate de la spiritul intenționat (poate) de poet, dar adaosul său actoricesc in prelungirea poeziei este cel mai adesea o arta in sine, imperfectă, precum cubul lui Nichita, dar totuși o arta… autentica, in ciuda unor stridențe sau a unor note artificiale ori forțate. Nu-l înțelegeți pe actor si pe personaj, nu-i in gama d-voastră si prin urmare nu aveți cum să-i înțelegeți arta, copleșită fiind de imperfecțiunea detaliilor. Ovidiu Iuliu Moldovan este dintr-un alt cartier, din alta galaxie si din alta cârciumă, decât cele pe care le frecventați d-voastră când vreți să trageți o beție sau să stați la un pahar de vorba cu semenii de cartier. Anyway, nu-i bun de idol… dar…

            Nicio scuză, nu se acceptă nimic… supărare maximă 🙂

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Regret. Am fost recitator. Iar în familie și printre prieteni am oameni de teatru. E drept, de pe altă uliță.

            Firește, e dreptul dvs. să gândiți și să simțiți altfel. Și e bine așa. E foarte bine.

            Apreciază

          • Toti am fost recitatori. Nu-i ceva de regretat.

            Deosebirile de simtire au ceva mai mult sens si justificare deact cele de gandire… si prin urmare merita incurajate si cultivate… Cand doi oameni „gandesc” diferit e clar ca cel putin unul dintre ei greseste. 🙂

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Și în gândire avem „școli diferite”, cum zice un bun prieten al meu. 🙂

            Apreciază

          • Probabil ca diferentele constau in directia in care se practica gandirea, nu in felul in care se practica. Nu exista decat doua feluri de a gandi: corect si gresit. Restul sunt speculatii cu iz artistic…

            Apreciază

          • Stely said

            La mine aici se vede ca este rost de ninsoare. Se (cam )intuneca la „cornul caprei”. Mi-e teama ca vor fi probleme cu traficul. 🤔

            Apreciază

          • V-am bănuit intotdeauna că vă ocupati cu traficul… Acum se confirma ca aveti probleme cu substantele de un alb imaculat… 🙂

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Dumneavoastră știți mai bine. Eu nu le prea le am cu epistemologia.

            Sunt doar un contabil artist, care se joacă de-a gânditorul pe acest blog. 🙂

            Apreciază

          • Stely said

            Pai nu stiu la ce trafic v-oti fa gandit , dar eu sunt sincer ingrijorata de gerul si ninsorle care sunt deja anuntate la #meteo . Parca am spus unde am de gand sa-mi petrec Sarbatorile III ? cu familia ,ca doar n-o sa stau numai pe blog sa-i fac trafic Arcei lui Goe . 🙂 Stiti doar cum este cu adevarat traficul pe Valea Prahovei . Daca ninge este posibil ca masina se alunece pe ghetus la vale si cine stie cand se va opri?! O calatorie de sarbatori cu peripetii ne trebuie noua acum ? Si cu Sabadell cum ramane ?😉

            Apreciază

          • Știu Majestate, locuința d-voastră de iarnă e la Sinaia… Hohenzollernii si Ioneștii au reședințele la o azvârlitură de bat unii de alții in mica urbe prahoveană…

            Apreciază

          • Cu Sabadell-ul rămâne cum am stabilit. 19 mai 2012, ora 18:00

            Apreciază

    • re-formulez si întreb iarăși, că nu mă doare gura. Oare de unde a început Totul? De la Interior sau de la Exterior? Dinăuntru sau din afară? Cam totul se petrece pe coaja subțire dintre înăuntru si afara. Si de văzut vedem exclusiv suprafețe, nimic altceva. 🙂

      Apreciază

  24. Radu Humor said

    Comentariul off topic al troll-ului Radu Humor a fost mutat AICI.

    Apreciază

  25. O.R. said

    O ce veste minunată! Cred că v-ați închipuit că am dat o fugă până-n Rovaniemi. Nu, nu m-am dus la Aurora Boreală, eu m-am dus în satul aflat în inima pădurii să lansez o invitație la revelație. Am considerat că ar fi interesant și potrivit ca printre participanții la petrecerea de Revelion de pe bArca să fie și Rudolf, Dasher, Dancer, Donner, Vixen, Comet, Cupid, Prancer, Blitzen, Bushy Evergreen, Shinny Upatree, Wunorse Openslae, Pepper Minstix, Sugarplum Maria, Alabaster Snowball. Parcă-ți râde inima de bucurie când te distrezi la o petrecere de sfârșit de an cu multi invitați.

    Ce să spun, nu că m-aș lauda, dar am reușit într-un final dar nu în cel din urmă să îi invit la sărbătoare pe Rudolf, Dasher, Dancer, Donner, Vixen, Comet, Cupid, Prancer si Blitzen. Nu au fost ei prea receptivi la început, au mai comentat, că vezi Doamne cu bArca le-ar cam fi frică, că pot naufragia, când erau răutăcioși, când erau binevoitori, oscilau, mă tot purta de la Ana la Caiafa, ce mai, m-au zăpăcit de cap. Cel mai cu scandal a fost Rudolf era precum o Chihuahua în călduri, atât de mult vocifera de i se înroșise nasul, i se înverzise urechile și pe gură scotea flăcări. Când am scos lista cu meniul festiv, eu crezând că-i mai ademenesc, nu pot să vă spun în ce hal s-au înverșunat, mai mult decât atât au pus și condiții. Dancer a spus că ei vor să mănânce de Revelion licheni proaspeți. Mă, ești nebun, cum să mănânci licheni și să bei șampanie? I-am zis tătică, oi fii tu smecher dar cu mine nu iți merge. Cine se duce-n pădure să culeagă licheni în seara de Revelion. Le-am tot explicat că o delicatese cu un gust unic, pe care nu-l uiți niciodată și cu un aspect foarte interesant și apetisant este lucerna cu ciuperci. Nici n-au vrut să audă una ca asta. Când negocierea era pe val na beleaua că apare și Bushy Evergreen cu o falcă-n cer și cu una în pământ, că mașinăria ce fabrică jucăriile pur și simplu s-a stricat. Lângă el mai era și fața palidă a lui Wunorse Openslae care tot făcea genuflexiuni luând avânt cu ajutorul brațelor de parcă se pregătea de decolare. Astea fiind spuse, am putea crede că lucrurile stau din ce în ce mai bine. Precum cel de dinainte de deces. Cum s-ar spune sărăcuțul se află în stare gravă dar stabilă. Deci cu alte cuvinte la petrecere nu vin spiridușii, nu vin nici renii, nu vine nici Moș Crăciun, iar dacă Moș Crăciun nu vine atunci nici Hansel si nici Gretel nu vor veni, iar eu stau și mă întreb – Oare cine mai vine și de ce? Cu alte cuvinte suntem tot în punctul 0 nu departe de Sabadell. OR-ganizam și noi o petrecere cu nimeni.

    Un gând bun și multă sănătate lui Celine Dion! Poate, Poate o minune o v-a pune din nou pe picioare!

    Apreciat de 1 persoană

  26. O.R. said

    Am gresit am pus v-a pune era viitor trebuia legat adica va pune

    Apreciază

  27. AdAmAmA78901000112 0xyzw said

    „Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit,
    până când a venit ***Cel Îmbătrânit de zile*** şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia.
    El mi-a vorbit aşa: ‘Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.”

    Apreciază

  28. AdAmAmA78901000112 0xyzw said

    „Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: ‘Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine.
    Pe cine ai batjocorit şi ai ocărât tu? Împotriva cui ţi-ai ridicat glasul şi ţi-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel;
    prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul şi ai zis: «Cu mulţimea carelor mele m-am suit pe vârful munţilor, pe coastele Libanului, şi voi tăia cedrii lui cei mai înalţi, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui, care este ca un pomet.
    Am săpat izvoare şi am băut din apele lor, şi cu talpa picioarelor mele voi seca toate râurile Egiptului.»
    Dar n-ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult şi că le-am hotărât din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăţi tari în nişte mormane de dărâmături.
    Şi locuitorii lor sunt neputincioşi, înspăimântaţi şi uluiţi: sunt ca iarba de pe câmp şi verdeaţa fragedă, ca iarba de pe acoperişuri şi ca grâul care se usucă înainte de a da în spic.
    Dar Eu ştiu când stai jos, când ieşi afară, când intri şi când eşti mânios împotriva Mea.
    Deci, pentru că eşti mânios împotriva Mea şi mândria ta a ajuns până la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale şi zăbala Mea între buzele tale şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.”

    Apreciază

  29. Iosif said

    @Arca Lui Goe
    Ce eroare, OR oare ???!!! Cred ca ma confundati… ORi va confruntati, cu fratele meu geaman, Flavius & Josèphe ?… 🙂

    Apreciază

  30. AdAmAmA78901000112 0xyzw said

    (999)Noi una îi ascultam cu mult interes si pasiune, pe d-l Abel ben Adam & sfâtul Sebastian !

    Apreciază

  31. AdAmAmA78901000112 0xyzw said

    ShalOM… caut un *OM* ! „Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc, dar nu găsesc niciunul!”

    Apreciază

Lasă un răspuns către Bau Bau Anulează răspunsul