(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Întrebări pentru Sean (?) (I)

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 3, 2022

Se poate demonstra că producția de lapte este maximă în cazul în care vacile sunt sferice si aflate în vid.

Vaca sferică.

A mai trecut un an. A mai venit un an. Soarele răsare. Soarele apune… Feluri simplificate / imprecise de a vorbi nonsensuri, care au darul de a crea emoții, impresii, nostalgii… dintre cele care (ne) compun percepția/iluzia asupra realității. Cele referitoare la timp rămân cele mai bizare si mai… rizibile dintre toate… S-a scurs un an. S-a dus un an. Trecut, prezent, viitor… Noi, care suntem (de bine, de rău) scurgându-ne spre piața San Rock Sabadell, 2012, mai 19, ora 18:00 (în vederea simultaneității căutate cu oda spontană a bucuriei), plasați fiind aparent in ulterioritate (suntem deja in 2022, la multi ani), avem „datoria” unor clarificări epistemologice preliminare apriorice, referitoare la materia cu care ne confruntam în ecuația dată: timpul. Întrucât cel puțin până în „prezent-uri” discuțiile cu tentă voit maieutică purtate pe Arca lui Goe nu au condus la niciun rezultat notabil sau măcar la progrese remarcabile, cred că ar fi cazul să schimbăm / nuanțăm un pic strategia si să apelăm momentan (provizoriu = un bob zăbavă) la o a treia cale… plasată undeva la mijloc între alternativa de a descoperi si cea de a inventa lumea, intre a înțelege universul observându-l versus a cunoaște universul gândindu-l. Care să fie acea a treia cale? Simplu: să întrebăm pe altcineva, să cerem lămuriri, soluții, îndrumare de la altcineva. Ușor de zis, greu de făcut. Mai întâi si-întâi că nu avem (deloc) acest exercițiu al întrebării. Suntem învățați să găsim singuri răspunsuri la toate întrebările încă înainte de a ni le pune. Ne inventam cursiv, automat, spontan, poveștile despre lumea în care trăim într-un ritm debordant, devastator, în care nu mai avem timp (ah) de întrebări… Întrebările (ne) mor preponderent în fașă. Cele care nu sunt avortate spontan, se nasc si vin pe lume in mijlocul poveștilor care ne umplu capul, unde constată că sunt răspunse deja, cumva, si că nu-si au rostul. A mai trecut un an. Care e sensul? In ce sens? Care e semnificația? Rostul? Tâlcul? Întrebări lipsite de sens… Unde s-a dus (anul)? De unde a venit? Totuși în viața fiecăruia vine o vreme (timpul acela) în care, nu se stie de unde, țâșnesc niște întrebări ciudate, bizare, misterioase, care nu au un răspuns aprioric, deja formulat, pre-existent în mintea noastră, în colecția cu poveștile despre lume (lumea in care trăim, de…) Sunt întrebări care ne ajung din urmă în special atunci când ne lenevim în privință compunerii poveștilor noastre care ne dau identitate în lume (cea observată si/sau cea gândită). Așa ne trebuie. Căci leneșul mai mult aleargă, si scumpul mai mult păgubește… Unii (dintre noi), trec ușor peste asta, alocând spontan răspunsuri întâmplătoare acestor întrebări. Unii consideră în mod automat că răspunsul acestor întrebări este Dumnezeu. Sau Isus Christos. Scurt si cuprinzător. Eficient, elegant, definitiv. Întrebările sunt învățate minte si descurajate să mai apară așa tam-nisam, neîntrebate, nechemate. Alții, mai prudenți, se gândesc să caute răspunsul acelor întrebări în altă parte, să ceară răspunsul de la altcineva, de exemplu de la Dumnezeu: Ajută-mă Doamne să înțeleg de ce… una, alta… Nu prea cred că e cazul să deranjam o ditamai entitate cu asemenea mărunțișuri. Probabil că, în acord cu funcția sa cuantică de unda Dumnezeu stie (deja) că ai acele întrebări si nu e străin de faptul că le ai, că ti-au parvenit, si dacă a vrut El să le ai, cu siguranță că nu ti le-a dat ca să-L întrebi tot pe el, iar dacă nu-s de la El, cu atât mai puțin trebuie sa-L chestionezi în privința lor pentru că-i șubrezești ontologia si-i pui astfel la îndoială existența. Deci dacă ai întrebări la care (de prost ce ești) nu-ti poți răspunde singur, nu pe Dumnezeu trebuie să-l întrebi ci, eventual, pe altcineva. Eeee, asta însă este o problemă, pentru că nu prea ai pe cine… Pe cine să întrebi? Că si pe… ei îi doare în cot. Trebuie întrebat un Oracol. Există un templu la care predică un mare preot al bisericii fizicii teoretice, pe post de Oracol (si nu, nu este vorba despre surogatul de oracol de pe Arca lui Goe), care acceptă orice întrebare de la muritorii care se trezesc că au întrebări… Noi, se pare că încă avem nelămuririi majore în legătură cu natura timpului si cu sensul teleportărilor temporale. Avem sau nu avem? Aceasta-i întrebarea. Să formulam întrebările si să i le adresăm lui Sean, sperând că va accepta întrebări absurde, recurente, ofensive, repetitive, prostești si lipsite de sens (noi din acestea am cam avea). Poate are răspunsuri. Valide. Sau măcar poate ne oferă piste bune. Am putea încerca să facem din anul 2022, anul întrebărilor semnificative.

* * *

Update… Cred că as avea o prima întrebare pentru Sean Carroll. Este o întrebare pregătitoare, care, cel puțin aparent nu este despre timp sau spațiu… ci despre materie… (multe feluri de materie, antimaterie, materie întunecată, materie exotică, materie negativă, materie stranie… sunt variante care se vehiculează)… Una dintre formele de „organizare” a materiei sunt stelele neutronice, in care materia se aglomerează enorm din cauza gravitației, atât de mult încât atomii se dezintegrează, iar electronii sunt absorbiți de protoni care se transforma astfel in neutroni. Densitatea creste abrupt spre valori uluitoare, întrucât gravitația sporește pe măsură ce materia se aglomerează, iar forțele repulsive de natură electrostatică care se manifestau între protoni (si care contrabalansau gravitația), dispar… In transformarea protonilor in neutroni însă nu este suficienta absorbția unui electron, fiind necesar si un anti-neutrino. Întrebarea mea ar fi, cu toată considerația, de unde provin anti-neutrinii necesari in acest process.

215 răspunsuri sa “Întrebări pentru Sean (?) (I)”

  1. Aștept cu nerăbdare un like de la Fotosinteza12…. care se prea poate să fi fost acordat deja si retras apoi cu viteza luminii in vid… unde se produce laptele de cea mai buna calitate: Milky Way. 🙂

    Apreciază

  2. Bau Bau said

    Mă teleportez în 2012 cu corpul și mintea de acum?

    Apreciază

    • Presupun că aceasta este o întrebare pentru Sean, de inclus in listă. Mă abțin să propun ipoteze de răspuns ca să nu-l influențez pe Oracol. 🙂

      Apreciază

    • As (mai) zice că nu-i musai să vă teleportați. Ați putea merge la pas. Pas cu pas… Desigur in pas vioi că e cale lungă să ne-ajungă, prin spațiu-timp-ul cu pricina… până la locul si timpul faptei. Până acolo ați avea si timp si spațiu de devenire (si la trup si la minte)… important ar fi sa nu vă răz-gânditi pe drum… precum li s-a întâmplat celor mai multi dintre cei plecați spre Sabadell. Dupa câte se vede si in film doar un număr mic (finit) de oameni au ajuns acolo (teleportați care de pe unde), taman la țanc. Toti ceilalți s-au răz-gândit sau s-au rătăcit, sau sau si …

      Apreciază

  3. Surse de inspirație pentru întrebări capcană de adresat lui Sean:

    Apreciază

  4. Bau Bau said

    SEAN (are și transcript)

    Apreciat de 2 persoane

    • Cred că poate fi extrem de benefic să avem acces la astfel de ilustrări (care conțin posibile răspunsuri la ipotetice întrebări care ne-ar putea veni pe parcursul anului), pentru a ști in avans ce să nu-l întrebăm pe Sean, putând astfel să ne concentram atenția exclusiv în direcția unor întrebări noi si grele care să-l pună realmente in încurcătură pe simpaticul si limbutul fizicist. Am si eu două example ilustrative pe tema noastră de interes si care (slava lui Alah sau lui Budha) sunt subtitrate:

      si mai ales cel despre percepție (caci percepția e aproape totul)

      Apreciază

      • Bau Bau said

        FAIN! Mulțumesc!

        Apreciază

      • Bau Bau said

        CUM PERCEPEM TIMPUL, un fel de rezumat ad usum delphini 🙂

        – Timpul curge diferit în culturi diferite: rurale, idustriale etc.

        Păi nu zicea Blaga, al nost’ poet: eu cred că veșnicia s-a născut la sat?
        Îmi amintesc ceva amuzat despre marcarea temporală a unor trasee de către un profesor de geografie din orășelul meu. El indica 1h, noi făceam 1/2 h. Că veneam din București. Noi ne amuzam imaginându-ne cum ei s-au oprit, s-au cinstit cu ceva tare apoi au mers mai departe, contemplând natura, încetinel „că nu dau turcii”. Obiceiul, dec.

        -Timpul curge diferit pentru indivizi diferiți. Copiii, tinerii percep scurgerea timpului mai lent, având de prelucrat mulți stimuli noi. Bătrânii percep curgerea mai rapid, că pentru ei nu prea mai e mare cantitate de nou.
        Asta îmi amintește de o șmecherie din teatru, care ține de perceperea adâncimii spațiului: se pun multe decoruri unul în spatele celuilalt, pentru a păcăli percepția spectatorului. Ar fi interesant de văzut cum percep cei cunoscători ai trucului adâncimea, față de cei inocenți.

        – Timpul curge diferit în situații de viață diferite

        La o întâlnire amoroasă curge mai vioi decât la o întâlnire cu o soacră
        plicticoasă. Etc.

        – Timpul curge diferit în sarcini diferite

        O sarcină atractivă versus una neatractivă, de pildă.
        Sau, în timpul unei meditații, timpul curge mai iute pentru subiecți decât arată
        ceasul. Alte ritmuri cerebrale, alte experiențe interioare (vizualizări, senzații etc)

        – Perceperea timpului depinde de experiență

        Un profesor are o bună percepție a timpului echivalent unei ore de curs, de
        pildă.

        – Creierul echivalează un moment din trecutul recent cu unul prezent și astfel poate percepe simultan 2 atingeri din 2 părți diferite ale corpului, deși timpul curgerii influxurilor nervoase până la creier e diferit.

        – Oamenii au orientări spre timp diferite: unii se simt recompensați de trecut, alții de prezent, alții de viitor.

        Sigur mi-a mai scăpat câte ceva. Când am vreme, revin.

        PS. Complex va mai fi să ne sincronizăm temporal pentru prezența in corpore la Sabadel!

        Apreciază

        • Frumoasă tentativă de contabilizare si aranjare a banalităților care se spun îndeobște despre perceperea timpului de către „creier”. Traducere si adaptare… Incompletă desigur. V-au scăpat enorm de multe. Cand aveți timp, reveniți. Acuma depinde si de felul in care veți percepe averea timpului.

          P.S. Nici vorbă. Sincronizarea temporală va fi floare la ureche față de sincronizarea spațială. Cum de nu vă dați seama? Din Piata San Rock din Sabadell, 19 mai 2012, ora 18:00 si pana acum aici au trecut (aproape) liniar si (aproape) uniform un număr (aproape) fix de secunde, contabilizabil, si/dar in „același timp”, au „trecut” de cel puțin un milion de ori mai multi metri, pe coordonatele a cel puțin 3 dimensiuni, pe traiectorii curbilinii complexe (neliniare) in condițiile in care spațiul continuă să se extindă… Prin urmare nu va faceți griji daca n-oti ajunge „acolo-atunci” fix la ora 18:00. Făceți-vă griji să nu nimeriți departe de locul cu pricina, undeva in vidul cosmic sau (doamne ferește) in interiorul vreunei stele neutronice (mai ales dacă vreți să veniți cu trupul si cu mintea d-voastră de acum 🙂 ) Mult mai ușor te rătăcești in spațiu decât in timp.

          Apreciază

          • Bau Bau said

            Făcui ce mă duse mintea, doar-doar oi memora ceva. Eu eram „delfinul”.

            M-am învățat să gândesc (greșit) că S și t sunt în legătură cumva. Dacă S se extinde iar eu îl simt străbătut în t cu care m-am obișnuit, o fi ok?

            Mă gândeam și eu că nu e posibil să vin în acel St cu trupul și mintea din alt St.
            De aia întrebai dacă e posibil.

            MULȚUMESC pentru amabilitatea de a-mi răspunde.

            Apreciază

          • …că până si-n alfabet „s” si „t” sunt foarte apropiate… una DUPA alta, aproape lipite… ca „ș” și „ț”. Ceea ce denotă !

            (Multe sunt „în legătură”, unul e în toți, tot astfel precum una e în toate… dar asta încă nu-i motiv de a fi confundate … ca si oamenii, se aseamănă, dar mai ales se deosebesc).

            P.S. Si dacă va spun io (sau Sean) că nu, nu e posibil, ce faceți? Nu mai veniți?

            Mă gândeam și eu (n.b. ca contabil) că nu e posibil să vin în acel St cu trupul și mintea din alt St.„. Dar (gândind) ca artist, ar fi posibil? De ce n-ar fi? Ar fi violate legile de conservare ale impulsului (momentum)? Sau ce vă face să credeți in aceasta imposibilitate?

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Dacă vreau să vin și pot veni, vin. Indiferent ce spun cei ce spun. 🙂

            Apreciază

        • Apreciază

        • Bau Bau said

          Acu, pe (b)Arca asta sunt mulți mai deștepți ca mine. Și vor mai veni. Eu am început cum m-am priceput. Sper ca ceilalți să mă completeze. Le mulțumesc anticipat.

          Apreciază

          • Bau Bau said

            Ca artist, aștept inspirația cea bună. Că în cazul antimateriei, mi-a jucat festa. 🙂

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Apropo de antimaterie:
            https://www.scienceinschool.org/ro/article/2018/ten-things-you-might-not-know-about-antimatter-ro/

            Apreciază

          • Bau Bau said

            „Aceasta înseamnă că Big-Bang-ul ar fi trebuit să creeze și să distrugă cantități egale de particule. Atunci de ce mai existăm noi, într-un Univers constituit aproape integral din materie? În măsura în care fizicienii pot spune, aceasta se întâmplă pentru că, în final, a existat câte o particulă de materie în plus pentru fiecare miliard (109) de perechi de materie-antimaterie. Fizicienii încă se mai străduiesc să explice această asimetrie.” Antineutrinul ăla o fi și el rezultatul unei asimetrii, de alt fel, locale? se întreabă un biet, contabil, artist. Și pentru că există o asimetrie între biet și artist în favoarea lui biet, nu putu pune întrebarea în versuri. 🙂 Întreb fiindcă nu vreau să rămân filosof.

            Apreciază

          • a) Vă mulțumesc pentru bunăvoință si pentru bunele intenții.

            b) Termenul „antimaterie” sună mult mai apocaliptic si mai prăpăstios decât este cazul. Antimateria nu-i decât tot o materie, nu ceva opus materiei. Faimosul fenomen de anihilare la întâlnirea cu materia (ordinară) nu-i realmente o anihilare, ci o simplă transformare (si încă reversibilă) în altceva (radiație electromagnetică), proces în care se conservă (integral) energia, si care proces este posibil numai si numai în cazul în care se întâlnește o particulă cu anti-particula sa corespunzătoare, nu așa în general, orice materie cu orice anti-materie. Dacă se întâlnește, de exemplu, un proton cu un anti-electron (numit si poziton) nu se anihilează nici măcar parțial unul cu altul. In procesele care implică interacțiuni între particulele (abuziv) numite elementare, legile de conservare (a energiei si altor mărimi specifice precum spinul, numărul barionic sau numărul leptonic) presupun coexistenta cu necesitate a tot felul de particule si anti-particule care să facă posibile reacțiile respective. Faptul că în procesul de „creare” a unui neutron dintr-un proton si un electron presupune si includerea unui antineutrino nu are nicio implicație legată de „paradigma antimateriei”. In reacția respectiva „antineutrino-ul” cu pricina nu este decât o particulă oarecare care se potrivește sub aspectul masei, spinului si sarcinii electrice cu reacția respectivă, făcând-o posibilă, ne având în sine nimic anti (antimaterial) per se. Neutrinii si antineutrinii sunt generați în procesele asociate cu fuziunea nucleară din interiorul stelelor, precum cele care se produc în nucleul soarelui, fiind eliberați în spațiu în continuu. Având o masă de repaus foarte mică (aproape zero), mult mai mică decât a electronilor si incomparabil mai mică decât a protonilor si neutronilor, neutrinii, si anti-neutrinii părăsesc locul faptei la viteze incredibile, apropiate de viteza luminii. Faptul că sunt foarte mici (fantomatici de mici), si neutri din punct de vedere electric (practic inerți fata de substanța obișnuită) îi facă sa străbată si vidul dar si materia obișnuită ca si când ar fi vid. Calculele arată că un neutrino poate străbate, fără să fie perturbat, un zid de plumb gros de mai mulți ani lumina, ca si cum ar trece prin vid. In chiar secunda de acum corpurile noastre materiale sunt străbătute de miliarde de miliarde de asemenea neutrini provenind din soare. O mobilitate similară au si anti-neutrinii. In acest context a-i avea disponibili în interiorul unei stele neutronice (pentru a transforma protonii in neutroni) poate fi problematic. Probabil că sunt rezultatul unor alte reacții din steaua respectivă care-i pune la dispoziție procesului de convertire a protonilor în neutroni. Întrebarea mea pentru Sean avea ca scop lămurirea provenienței acestor nefericiți anti-neutrini (ceea ce nu presupune niciun fel de voodoo cu materie si anti-materie) .

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Aici e vorba de terminologie. Mai puțin decât de o gândire vrăjitorească, cum e de așteptat să o aibă un biet, contabil, artist, cu accent pe biet.

            Mulțumesc pentru frumoasa explicație.

            Când ziceam eu că aici sun oameni mult mai deștepți ca mine, aveam perfectă dreptate.
            Însă dacă nu riști (să fii biet) nu câștigi (cunoaștere). QED. 🙂

            Apreciază

          • Misterioasa asimetrie referitoare la imperceptibila diferență intre „cantitatea” de materie si anti-materie care a făcut posibila existenta „lumii (preponderent) materiale” pe care o sesizam noi (pleiada planete, stele, galaxii, grupuri de galaxii) este încă obiect de studiu si cercetare… Nu stim daca anti-materia „lipsă” la inventar e chiar lipsă sau e „dosită” pe undeva. Intre timp am „aflat”, ca preponderente in univers sunt materia întunecată si energia întunecată (despre care habar nu aveam atunci cat a fost propusa denumirea de anti-materie, referitoare la noul fel de materie descoperita) așa încât ecuația existențială a big-bang-ului creator de „spațiu”, „timp” si „materie” (inclusiv antimaterie si materie întunecată) este destul de complicată. Nici cu colectarea datelor observate nu stăm prea bine… multe fiind încă de observat si măsurat. Acum de ex daca privim spre o galaxie îndepărtată nu avem cum distinge intre una formata din materie (ordinara) si una formata din (așa zisa) anti-materie. Lumina si in general radiația electromagnetică produse de una sau de alta arata fix la fel. Pana la aceasta ora nu stim încă (cu certitudine) cum anume interacționează anti-materia sub aspect gravitational in relație cu materia, adică daca cele doua se atrag sau se resping una pe alta.

            Oricum faptul ca ceva nu se stie încă nu poate fi un argument valid ca lucrurile ar sta într-un fel anume care i-ar da cuiva prin cap, așa pentru ca s-ar potrivi cu cine stie ce alte năstrușnicii mai are el/ea pe acolo. 🙂

            Apreciază

          • M-ați înnebunit cu „deșteptăciunea”. Faptul de a ști mai multe lucruri despre ceva ce ai studiat decât cineva care nu le-a studiat, nu presupune vreo deșteptăciune. Presupun că ați vrut să vă referiți la existența altora mai informați (in anumite privințe), numindu-i (așa un pic la misto) mai deștepți. Avantajul (foarte relativ) al posesorilor de bloguri este că (dacă sunt un pic deștepți 🙂 ) pot alege teme de discuție în legătură cu care sunt (cât de cât) informați…Adică sunt în temă. Alt gen de calități le pot permite să păstreze discuțiile on topic (cât de cât), în ciuda asaltului troll-ilor si a celor interesați să îndrepte discuția spre alte arii de competență. In rest suntem toți proști grămadă. Important e să ne simțim bine. In medie ! 🙂

            Apreciază

          • Bau Bau said

            „Oricum faptul ca ceva nu se stie încă nu poate fi un argument valid ca lucrurile ar sta într-un fel anume care i-ar da cuiva prin cap, așa pentru ca s-ar potrivi cu cine stie ce alte năstrușnicii mai are el/ea pe acolo.”

            Există ipoteze și întrebări de cercetare. Năstrușnicii. Ele se pot confirma sau infirma. Dar decât să nu fie puse, e de preferat să pară năstrușnicii dintr-un cap mobilat cu alte năstrușnicii, altfel zis, creativ. Așa mi-a zis mie un prieten genial. A avut nevoie de un contabil și până la urmă ne-am împrietenit. Eu întrebam, uneori prostii, el răspundea.
            Mi-a mai spus că un cunoscător poate învăța mai mult de la un ignorant decât invers.
            Mai să-l cred. 🙂

            Energia poate fi ceva care apare – prin transformare – la întâlnirea dinte „materie” și „antimaterie”? Ce subiect gras pentru new-age-iști!

            Apreciază

          • termenul „apare” este ușor abuziv. „Eliberată” ar fi un termen mai potrivit. Energia este eliberată sub forma de radiație electromagnetică într-o cantitate care poate fi calculată cu cunoscuta formula a lui Albert Einstein: E = m c pătrat.

            Adica, de exemplu 1 kg de materie se transformă in 1 (kg) x 300,000,000 (m/s) x 300, 000, 000 (m/s) = 90,000,000,000,000,000 (Joules) , adică dint-o jumătate de kg de materie si o jumătate de kg de anti-materie se pot obține circa 90 de mii de miliarde de joules.

            Puteți calcula ușor câtă energie se va elibera in univers dacă va întâlniți cu anti-Bau-Bau.

            Apreciază

          • Am zis „năstrușnicii” ca să fiu blajin. De regulă sunt simple abureli, bazaconii lipsite de orice consistență, chiar raportate la ele însele, sau non-sensuri sadea, lipsite până si de consistență semantică.

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Dumneavoastră știții mai bine ca mine regulile astea. Multumesc pentru sinceritate. Pot înțelege.

            Apreciază

          • Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deși moare valul, Dulce ro-Mânie, asta ți-o doresc.

            Mai bine-mi îndes gâtu-n guler si bumbacul în urechi, si mă fac că n-am auzit. 🙂 Imi strâng la piept halatul vechi, si mă duc să-mi caut șlapii cei roz de asta vară, să văd dacă m-or încăpea peste cipicii mov. 🙂

            P.S. Exemplară (anti)atestare-mi propuneți (I will make him an offer he can’t refuse / understand). Sunt sigur ca si d-voastră sunteți un contabil genial de toată isprava. 🙂

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Mă supraestimați. Nu am atestat de contabil expert.
            Vai de bietul cap al meu!

            Apreciază

          • Eu v-am spus că nu aveți moacă de contabil. Sunt sigur însă că sunteți genial/ă în alte privințe si de ispravă. Nu aveți încotro. De vreme ce aveți autoritatea de a vă da în (b)Arcă si de a ne evalua competentele corect cu voce tare, atunci în mod evident că este ceva de capul d-voastră. Trebuie să fie. Măcar un doctorat, o diplomă, un ate-stat ceva. Altfel ce-am făcut? Că iosif mai avem… destul/destui. 🙂

            Apreciază

          • Re-comandare de ascultare a melodiei propusă de Chiliman: utilizați butonul pentru subtitrare (pre-karaoke)… că să vedeți versurile scrise si să le auziți astfel mai bine 🙂

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Am un liceu economic. Atât. Și sunt un autodidact. Se vede asta, după cum o dau în bară uneori.
            În rest, am „școala vieții” și mă prind iute când un om este instruit profesionist (a trecut prin școli bune) și este inteligent (adică a avut o mamă inteligentă și o bunică maternă inteligentă, cum zic specialiștii).

            Fain cântecul. Motivațional. Dacă Universul mă va vrea șef de stat, sigur nu mă voi opune. Nu cred în timpul săgeată. Mă voi întoarce la origini (știu o tehnică șamanică de selecție a genelor bune în starea intrauterină) și voi avea multe termopane.

            Ave!

            Apreciază

          • Bau Bau said

            PS. Pe lângă deșteptăciune, admir la domnia voastră simțul umorului. E un pic sadic uneori, dar „așa se călesc eroii” zice prietenul meu Romancierul.

            PPS. Nu prea am avut energie să produc întrebări. Poate vremea, poate vârsta, poate creierul. Mi-a cumpărat băiatul panangin. Sper să-mi revin.
            Vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți pe această (b)Arcă din vârful muntelui.

            Apreciază

          • „șef de stat” înseamnă să fii șef si să nu ai decât de stat si nimic de făcut. Nimic altceva. Asta spre deosebire de șeful care are de muncit, de condus, de organizat… si unde treaba nu se face singură, de la sine, prin intermediul subalternilor si al superiorilor. Universul „nu vrea” niciodată nimic. Nu-i stă-n fire. Si nici in caracter.

            In ce fel de timp credeți? Dacă nu sunt indiscret.

            Apreciază

          • Presupun că tehnică șamanică pe care o pomeniți vă poate fi de mare folos in întreprinderea expediției la Sabadell in 19 mai 2012, funcționând minunat ca instrument de simplificare logistică.

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Da. Am învățat-o într-un curs cu Alberto Villoldo. Doctor în antropologie și șaman. 🙂 Sper că nu vă oripilează asocierea.

            „Cred” într-un timp care se poate curba spre origini, depășește puțin și nu repetă drumul. (Aduce a spirală marxistă, ați putea zice! 🙂 ). „Cred” și în timpul săgeată. Fiecare cu locul și cu rostul lui, după tipul de gândire.

            Apropo de șef de stat, mi-ați deschis și mai tare apetitul.

            Cât despre Univers, făcui și eu o glumă poetică. Poezie de contabil, dec!

            Apreciază

          • asocierea antropologiei și șamanismul nu-i oripilantă, ci cel mult (un pic) surprinzătoare… Probabil că antropologul s-a apucat să studieze șamanismul si, fiind mai slab de înger, s-a contaminat. Dar nici șamanul rezultat n-a fost în stare să-l dovedească pe antropolog si să-l elimine, rezultând în final un hibrid, nici cal, nici măgar. Câtă vreme cele doua entități reușesc să păstreze separația puterilor în stat, sistemul binar respectiv poate continua să funcționeze in condiții de cvasi-normalitate. S-au văzut si cazuri mai complicate. Ce-i simplu să fii om? Că nu e.

            Interesantă si optimistă versiune asupra timpului păreți a avea. Să vă trăiască!

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Eu aș zice și-și.

            Merci! E opțiunea me și n-o dau la nimenea! Să trăiți și dvs, !

            Apreciază

  5. Bau Bau said

    ȘI SMOLIN
    http://boningal.dardel.info/Electronisme/Complements/Entrees/2014/10/19_IS_THE_TIME_REAL_Lee_Smolin_and_the_time.html

    Apreciat de 1 persoană

    • How about SMOLIN? Is SMOLIN real?

      Mă rog, perspective si perspective… Una dintre perspectivele mele favorite este aceea din care se poate constata ca orice „lucru” despre a cărui existenta te întrebi (sau te îndoi), sfârșește inevitabil prin a exista, prin a avea o oarecare existență (pasageră, desigur, căci, după cum poate ne amintim, tot ceea ce există, există ca să nu existe)… Încerc să-mi imaginez cum anume ar trebui adresată o întrebare despre existenta a ceva astfel încât întrebarea să interfereze cât mai puțin cu respectiva potențială existență si cu consistenta acesteia, ceva de genul, de ex: „Ce se poate spune despre existenta entității X, dincolo de existenta pe care o incumbă si o emană întrebarea mea care-i conferă, automat, existență?”. Când cineva întreabă (pur si simplu, tot de ex) „Există Dumnezeu?” răspunsul este unul singur: „Desigur că există”…. Cel puțin există în întrebarea ta care-l evoca, invoca si conține…oferindu-i gratis consistență. Cuget deci exist. Invoc, deci există. Logic, nu? De vreme ce-l pomenești, înseamnă că, na acuma, există, iar dacă există înseamnă că nu (mai) are cum să nu fi existat si să continue să existe prin efectele pe care efemera lui existență le propagă la infinit…Cand ceva a apucat sa existe, existenta ulterioara a universului se bazează si pe acel ceva. Trebuie sa avem mare grija cand începem sa gândim (si/sau vorbim), pentru că astfel producem realitate (aducând „lucruri” in existenta, pentru totdeauna. Lucruri care desigur că nu există. 🙂 ). Simplu, nu?

      Apreciază

      • Comentariul meu de mai sus este cu ghinion, fiind al treisprezecelea din lista de azi. Pentru a-l face deplin (ghinionul) sau pentru a-l spulbera as mai adăuga ceva. Atunci cand constatăm că (inevitabil) ceva există (cumva), drama începe când trebuie sa definim acel ceva ce exista: ce e, cum e, de ce e… Rareori se poate ajunge la vreun consens… durabil… chiar si cand dezbatem de unul singur in solitudine. Cand exista interlocutori, lucrurile merg din rău in mai rău. Ca si noțiunea de Dumnezeu, noțiunea de Timp devine extrem de complicată atunci când trebuie să o definim… explicit, clar, in cuvinte. Toti stim ce-i si una si alta, dar nu stăm bine cu definirea acestora. Sunt fețe ale inefabilității triumfătoare… Si cand ceva devine (fiind) extrem de complicat de definit si de descris, apare in mod spontan tentația de a-i nega existenta, care ne scapă de sarcina imposibilă a definirii ceva-ului respectiv. In acord cu noile teorii, complexitatea extrema a unor sisteme este sursa spontana a unor lucruri noi, neașteptate, insolite. Ideea de „săgeată a timpului” are legătura cu aceasta concepție si sper că vom avea ocazia sa găsim întrebări interesante si inspirate de adresat lui Sean pe tema asta…. timp, entropie, ordine, dezordine, informație, randomness (aleatorietate), chestii, socoteli… musai de avut, pe tema asta, niște răspunsuri in bagajul pentru Sabadell.

        Apreciază

  6. Update… Cred că as avea o prima întrebare pentru Sean Carroll. Este o întrebare pregătitoare, care, cel puțin aparent nu este despre timp sau spațiu… ci despre materie… (multe feluri de materie, antimaterie, materie întunecată, materie exotică, materie negativă, materie stranie… sunt variante care se vehiculează)… Una dintre formele de „organizare” a materiei sunt stelele neutronice, in care materia se aglomerează enorm din cauza gravitației, atât de mult încât atomii se dezintegrează, iar electronii sunt absorbiți de protoni care se transforma astfel in neutroni. Densitatea creste abrupt spre valori uluitoare, întrucât gravitația sporește pe măsură ce materia se aglomerează, iar forțele repulsive de natură electrostatică care se manifestau între protoni (si care contrabalansau gravitația), dispar… In transformarea protonilor in neutroni însă nu este suficienta absorbția unui electron, fiind necesar si un anti-neutrino. Întrebarea mea ar fi, cu toată considerația, de unde provin anti-neutrinii necesari in acest process.

    Apreciază

    • Desigur că dacă altcineva de prin zonă poate furniza un răspuns mulțumitor, vom zice merci, si vom trece mai departe fără a mai aștepta răspunsul lui Sean. 🙂

      Apreciază

    • Bau Bau said

      Un răspuns de contabil cu gândire fistichie:
      Nu cumva e vorba de o interacțiune materie-antimaterie, în condițiile în care predomină cantitativ materia, cu toate formele ei de la nivelul atomului?

      Atât mă duce intuiția. 🙂

      Apreciază

      • Unii preferă să facă misto de ingineri. Alții de contabili. Sau de dentiști. De filozofii ori de tinichigii. Chestie de gust.

        Atributul „fistichie” asociat gândirii „contabile” care a produs „explicația” propusă, este un abuz. In ceea ce privește intuiția, (pe post de malaxor de cuvinte) în mod clar trebuie să fie vorba despre o intuiție masculină pentru care v-ar invidia chiar si dl. Iosif. Măcar să fi zis ceva cu rimă. 🙂

        P.S. Nu cred că sunteți sau că ați fi fost vreodată contabil. Ca multe altele, contabilitatea este o meserie care deformează sesizabil „creierul” celui care o practică într-un fel anume, într-o manieră vizibilă celorlalți. Am avut de-a face cu multi contabili… așa ca… As face pariu că… nu știți cum trebuie introdusă amortizarea fondurilor fixe in procesul de deducere a TVA

        Apreciază

        • Bau Bau said

          Am fost. Mi s-a acrit de câtă contabilitate primară făcui pentru diverse pfa. Și câte declarații unice completai.
          Așa că, nu vă așteptați la genialități din partea mea.

          Mi-am însușit critica, de acum voi scrie în versuri.

          Apreciază

          • Nu mă aștept la nicio „genialitate” pe Arca lui Goe (nu se află așa ceva prin zonă si nici n-ar avea de ce să se afle)… Mă aștept (cel mult, si cu slabe speranțe) la common sense. Alcătuirile de cuvinte aleatorii obținute prin malaxare întâmplătoare (pe bază de sonoritate, metoda „iosif”) nu pot sa denote common sense decât cu o probabilitate care converge abrupt la zero. Dacă sunt scrise în versuri există probabilitatea cuantică de a li se asocia intenții artistice din care pot decurge emoțiile aferente ce pot face eventual uitate alte carențe… 🙂

            Apreciază

          • BrBau Bau said

            Ce fain le spuneți! MULȚUMESC.

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Ce fain le spuneți, cum mai zisei.

            MULȚUMESC, cum mai zisei.

            PS. Și Domnul WordPress făcu mișto de mine. Un biet contabil artist. 🙂

            Apreciază

          • biet, contabil, artist… Presupun că exact în aceasta (dez)ordine… 🙂 mult, un pic, aproape deloc.

            Apreciază

  7. fotosinteză12 said

    Am urmărit seara vreo două videouri și m-am gândit o țâră la articol și etc. Așa că azi noapte am avut un vis foarte clar: ceva cu entropie, aia, aia. În timp ce visam și totul era așa de clar, îmi spuneam ” numa de n-aș uita visul să-l pot povesti pe barcă”. Numa că dimineața am uitat tot. Am știut că am visat și că era interesant dar nu am mai știut ce.😴🥴

    Apreciază

  8. neamtu+tiganu said

    Întrebarea mea ar fi, cu toată considerația, de unde provin anti-neutrinii necesari in acest process.

    Parca a fost azi, sau ieri, sau miine, imi amintesc, sau nu, cind au fost descoperiti primii antineutrino, aveam sase ani, m-au dat la scoala. Stely nu ajunsese inca secretara de UTC si nu fusese la Moscova sa pupe cadrele, de abia murise Stalin. Dupa numai cinci ani, Gagarin, care era f mic de statura, doar 1,57, zbura in cosmos, poate d-aia.

    Am fost surprins si eu si unchiu, cu care stateam la un spritz, sa aflam ca antineutrino se invirteste spre dreapta, in timp ce neutrino spre stinga. Trebuie spus ca e greu sa raspunzi la intrebare, deoarece antineutronii sunt extrem de mici “ Der Wirkungsquerschnitt für Antineutrinoreaktionen mit Materie hat den äußerst kleinen Wert von 7 · 10-43 cm2.“, cred ca se strecoara, pis-pis.

    Este, pe undeva, dezamagitor ca dupa atita amar de ani in care s-au descoperit, inventat, innovat atitea si atitea lucruri nemaivazute, sa nu reusim sa privim un antineutrino direct in ochi!

    Dar ce face guvernul? Pt ce platim impozite, pt ce am murit la revolutie?

    Apreciază

  9. Iosif said

    @Goe
    Eu(1)Unu nu invidiez pe nimeni. sunt multumit cu starile de A gregare, prin care am cala tor it si may calatoresc, prin multi versurile virtuale si reale, AAAEliberatoare, scrise pe pietre, sticla sau pe file de hârtie alb-stralucitoare.

    Apreciază

    • E vina mea, recunosc. Ti-am dat impresia că te-as fi invocat. Te-ai simțit strigat si ai venit fuga. Imi cer sincer iertare si iți ofer scuze… Nu mă refeream la tine anume, ci, pur si simplu, la arhetipul omonim. Prin urmare călătorește-te liniștit si savurează in pace si tăcere stările de a-gregare si gargarele din dotare. Înțeleg că practici ubicuitatea dar parcă-parcă AAAEliberarea ti-ar fi mai deplină daca n-ai sta așa lipit, captiv, pe Arca lui Goe. Hai liberare!

      Apreciază

      • Iosif said

        Ok. HaiLiby ! 🙂
        Daca nu-i cu suparare, v-as pune si eu o-ntrebare, d-le Sean:
        – Daca afirmati ca credeti în Dumnezeu, ati putea sa-I descrieti chipul Sau ?

        Apreciază

        • Dl. Sean Carroll a afirmat că este credincios ateu. D-lui crede că Dumnezeu nu există, prin urmare felul in care încerci să te iei in seamă, denotă din partea ta, neștiință, tupeu, închipuire, trufie si restul atributelor pe baza cărora vei fi re-evaluat la judecata de apoi. Până una alta ești un bou care, nu se stie de ce, se crede îndreptățit să-i chestioneze pe alții despre priceperea de Dumnezeu, ca când ar avea acreditare in materie de spirit. Intr-un fel fenomenul este explicabil. De vreme ce ești total IG-nar, prost si needucat, si nu te pricepi la nimic, e normal să-ti imaginezi că te-ai pricepe la orice, adică că si la Dumnezeu. De ce nu? Esti un borfaș ordinar, d-le Greblea. Fii atât de bun si ai decența de a nu întinde iar coarda. Că te pleznești.

          Apreciază

  10. Noi, se pare că încă avem nelămuririi majore în legătură cu natura timpului si cu sensul teleportărilor temporale. Avem sau nu avem? Aceasta-i întrebarea.„… Iar răspunsul (castigator) este, doamnelor si domnilor, că nu, nu prea avem. Si prin urmare nu vom putea găsi întrebări valide, grele, consistente pentru Oracol. Vai de capul nostru. De obicei lipsa nelămuririlor denotă nelămurire totală. Si uite așa scapă dl. Sean basma curată. Presupun că singura întrebare „strânsă” până acum (cea cu proveniența antineutronilor din stelele neutronice) e atât de simplă încât nu are cum sa-i pună probleme. Asta e. Nu ne-am calculat bine resursele. Ca de obicei. La anul si la mulți ani!

    Apreciază

  11. fotosinteză12 said

    Discuțiile dvs despre materie antimaterie, m-au inspirat la o întrebare. Dacă o fotosinteza 12 de 1 kg se întâlnește cu o antifotosinteza12 de 1kg rezultă aceeași cantitate de energie ca și când un bolovan de 1 kg se întâlnește cu un antibolovan de 1kg?
    Și încă una: sufletul( viul) la nasterea omului este mai ușor decât sufletul care părăsește corpul după 80 de ani( având în vedere cantitatea de informație, memorie acumulată)?

    Apreciat de 1 persoană

    • neamtu+tiganu said

      Allong with „Antimatter“ and „Dark Matter”, we’ve recently discovered the existence of “Doesn’t Matter”, which apperas to have no effect on the universe whatsover.

      Apreciat de 2 persoane

    • @Fotosinteza12 – Desi întrebarea d-voastră (două-ntr-una si mai ales una-n-două) poate părea naivă (gen: Ce este mai greu? Un kg de fier sau un kg de lână?) are un potențial fabulos pentru a-l pune în încurcătură pe don Sean. Să sperăm că, din vorbă-n vorbă, vom fi in stare să extragem si să formulăm măcar o întrebare încuietoare câștigătoare din această nedumerire pe care o propuneți.

      Da, un kg de doamne sau domni eliberează la întâlnirea cu un kilogram de anti-doamne sau anti-domni exact aceiași cantitate de energie pe care o eliberează un kg de gunoi de orice fel la întâlnirea cu un kg de anti-gunoi de același fel. Se pot face cu succes combinații diferite atunci cand operam cu materie si anti-materie organizata cuminte in atomi si anti-atomi (adică protoni, neutroni, electroni si anti-protoni, anti-neutroni, si anti-electroni). De exemplu un kg de creier uman viu se anihilează complet la întâlnirea cu un kg de anti-căcat, eliberând exact aceeași cantitate de energie ca la întâlnirea unui kg de mere cu un kg de anti-pere, sau la orice alta întâlnire echivalentă.

      Doar că… formula respectivă se referă strict la convertirea in energie a masei inerțiale de repaus a celor doua cantități de materie / antimaterie care au (ne)fericirea de a se întâlni in univers. Toate celelalte forme de energie cu care cele doua kg vin la întâlnire fac obiectul unui bilanț contabil separat. Energia cinetică (referitoare la starea de mișcare a celor două corpuri de materie si antimaterie), energia potențială a acestora (ca rezultat al interacțiunii gravitaționale între aceste corpuri, care în starea inițială au masa, si corpurile din vecinătate = restul universului), energia termică si/sau orice alte forme de energie care însoțesc cele două corpuri la (ne)fericita întâlnire se vor conserva. Nu se vor pierde. Nu au cum. De exemplu faptul că, în urma interacțiunii, masele respective vor dispărea, disipându-se sub forma de radiație electro-magnetica (lumina), va crea, suplimentar, o perturbare gravitațională locală. Curbura spațiului produsă anterior de prezența acelor mase si de interacțiunea gravitațională a acestora cu alte corpuri din preajmă (adică din tot universul) va trebui să se ajusteze în acord cu noua realitate. Curbura aceea nu va dispărea brusc ca si când n-ar fi fost. Se vor produce mici unde gravitaționale care se vor propaga in spațiu (atenuandu-se in timp), ca semn al respectivei întâlniri. Acele unde gravitaționale sunt purtătoare de energie, echivalentul energiei potențiale anterioare a celor două corpuri. In subsidiar (fără voia lor) respectivele unde gravitaționale vor purta cu ele (în afara de energie) si informație (având ele, undele, unele caracteristici specifice precum amplitudinea, frecventa, etc, strict dependente de starea inițială care le-a produs), si care informație poate fi teoretic detectată si interpretată astfel încât să se poată reconstitui istoria evenimentelor si afla ceva despre corpurile care au fost implicate în trecuta coliziune. In mod analog se petrec lucrurile cu toate formele de energie care animau corpurile respective. Despre partea a doua a întrebării d-voastră (cea de suflet 🙂 ) cred că se cuvine o discuție separată întrucât are implicații majore in problema care ne interesează în mod special: timpul, natura timpului, săgeata timpului… Cum anume? Stati să vedeți… 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • Sfântul Sisoe (6 iulie) – Cuviosul Sisoe, iubind din tinerețe pe Dumnezeu, a luat asupra sa jugul crucii și cu osârdie a urmat lui Hristos, petrecând cu pustnicești nevoințe în pustiile Egiptului, unde, prin smerenie și prin rugăciuni, în viața cea asemenea cu îngerii, biruia taberele vrăjmașilor celor nevăzuți.

        Apreciază

  12. fotosinteză12 said

    Fără glumă. Azi dimineață mi-am bătut capul mai bine de o oră cu prima întrebare. În cele din urmă chiar am separat bolovanul și fotosinteza în două sisteme închise ca să văd cum se comportă dar când a început să-mi fiarbă capul am zis că mai bine îl întreb pe dl Goe. Spre surprinderea mea ați înțeles cam ce am vrut să întreb. Mulțumesc.

    Apreciază

    • Surprinderea d-voastră denotă din două una: Ori aveți o părere proastă despre abilitatea d-voastră de a formula întrebări cu claritate, ori aveți o părere proasta despre abilitatea d-lui Goe de a înțelege întrebările clar formulate. 🙂

      P.S In logica formală „ori” poate însemna una, alta, sau ambele. 🙂

      Apreciază

    • @Fotosinteza12 – Înainte (binișor) de a aborda problema entropiei în cazul sufletului nemuritor (pe care ați pomenit-o în precedenta d-voastră întrebare) v-as adresa la rândul meu niște mici întrebări ajutătoare (pentru mine ajutătoare).

      (a) In ce unitate de măsură credeți că s-ar putea exprima greutatea (ușurătatea) sufletelor? Mergeți tot pe kg?
      (b) Ce vă face să credeți că în suflet s-ar (putea) acumula informație (sau/sau/si că sufletul ar înmagazina amintiri)?

      Sper să nu mă tratați cu refuz si să încropiți niște răspunsuri sincere. Ceea ce desigur că vizează pe oricine altcineva ar fi fiind pre/dispus să răspundă sau să re-formuleze / nuanțeze aceste întrebări (fie vizând-o pe Doamna Fotosinteza12, fie vizându-se pe sine însuși).

      Apreciază

      • fotosinteză12 said

        a) am pornit de la amintirea unui experiment despre care am citit mai demult că pe un cântar pe care a fost așezat patul unui muribund, în momentul decesului cântarul a arătat 26g mai puțin și de la chestia că egiptenii antici credeau că după moarte sufletul este așezat pe cântar ( probabil că simbolic dar mai știi?).
        b) din observații personale care nu știu dacă sunt corecte.

        Apreciază

        • a) Ar fi o veste si o festă teribilă pentru mistici să se constate că sufletul atârnă la cântar si că este de natură materială… Din câte știu chestia cu cele 26 de grame si ipotezele aferente au fost infirmate ulterior. Dar de… când e să se consfințească un mit nu-i nevoie de prea multe. Cam la fel si cu ideea ca omul si-ar folosi doar 10% din creier.

          b) N-ați putea fi olecuță mai explicită? Cam ce observații ați făcut d-voastră asupra sufletului?

          Apreciază

      • Stely said

        Ah, da , ati anticipat … Asadar intrebare pentru Arca kui Goe : Ce spun fanii lui Djokovic despre ceea ce se intampla la ora actuala cu el ? De ce s-a ajuns la asta ?
        https://ziare.com/novak-djokovic/novak-djokovic-inchis-camera-aeroport-australia-blocat-interogat-de-politie-nevaccinat-adeverinta-medicala-australian-open-1718712

        Intrebarea incuietoare pentru „don Sean” ar fi aceasta : cine va iesi castigator si ce se va intampla cu pierzatorul in cazul in care vor iesi scantei soldate cu pierederi de energie in urma ciocnirilor dintre fani si anti-fani lui Djokovic , vaccinisti si anti-vaccinisti, oficialii din guvernul Australiei si organizatorii Open-ului Australiei ? Sentimentul meu este ca pierzatorul , chiar daca va fi acceptat sa joace in primul Grand Slam al anului sau nu- va fi in primul rand el , in al doilea rand vor fi lui fanii lui , apoi iubitorii de tenis si abia in ultimul rand patronii si sponsorii turneului. Eu una abia asteptam sa inceapa competitiile WTA cat si ATP. Deja lipsesc cativa granzi ai tenisului masculin , daca mai lipseste si el se va alege praful de AO 2022. Plus ca vor jubila multi dintre adversarii lui ,care abia asteapta sa-l detroneze de pe locul intai , dar va exista si pericolul sa piarda simpatia unei marti parti din public. 😦 A, si o ultima intrebare : dvs „don Sean „, cum gestonati acest eveniment „cosmic” ? Va fi o stea cazatoare sau nu ? 😰

        Apreciază

        • Nu. 🙂

          Apreciază

        • In cazul de fata Novak Djokovic este victima colaterală a stării de fapt pe planetă. „Vina” lui principală este aceea ca are profilul, notorietatea si anvergura potrivite pentru a fi folosit ca paratrăsnet al desecărilor isteriei generalizate. Sper să se descurce cu bine, să joace si sa câștige turneul, daca poate. Șansele sale sunt asemănătoare cu cele avute la US Open. Pe partea aceea de public a cărei „simpatie” ar putea-o pierde (gen javra CTP si alte loaze) ne-am putea pisa cu succes. Faptul că a refuzat să se vaccineze mi se pare admirabil, cel puțin prin prisma consistentei cu personajul. Dar si dacă ar fi cedat si s-ar vaccinat nu ar fi fost o colosală diferență. Măreția lui Djokovic nu-i deloc legată sau tributară acestui gest nesemnificativ (ca pondere in totalul fenomenului), si a cărui importanță este exacerbată isteric de tot felul de lepădături care n-au altă treabă. Dacă nu voia să se vaccineze foarte bine a făcut că nu s-a vaccinat. Pe de alta parte nimic mai firesc să dorească să participe la turneu si să-si continue cariera (care nu așteptă sa se consume tâmpeniile planetare, si care i-a fost si așa perturbată masiv de pandemia cu Covid si de alte „pandemii” si „trepăduși”), mai ales ca stie bine ca participând nu pune pe nimeni in pericol in niciun fel. Acuzațiile unora c-ar fi profitor si lipsit de caracter pentru ca vine nevaccinat sau acuzațiile altora ca e jigodie pentru ca nu a boicotat turneul in semn de protest fata de guvernul (cam dus cu sorcova) al Australiei, sunt simple tâmpenii cu specific antropologic. Ca acestea sunt in cantități mari care pot genera efecte pe măsură este neîndoielnic. Prostia umana are, ca întotdeauna, un potential devastator.

          Apreciază

          • Stely said

            Asa da… scuze da banuiala . 😊

            Apreciază

          • Se pare că prostia umană reușește să producă efecte. Novak Djokovic, cel mai mare tenismen din istoria tenisului este pe cale de a fi deportat din Australia, ca un infractor ordinar, si împiedicat să participe la primul turneu de mare slam al anului, spre bucuria jigodiilor de pe toată planeta. Bravos națiune, halal să-ti fie.

            Apreciază

        • Stely said

          Mutumesc pentru incurajare . Hai Nole! 🙂

          P.S. Si totusi nu pot sa nu remarc cat de zgarcit sunteti . Bag de seama ca intrebarile mele au fost cam incuietoare si pentru dvs si pentru „don Sean ” devreme ce nu mi-a raspuns, pana acum , totusi. Pai da, pe ce v-oti fi bazand ca” Nu” va fi o stea cazatoare? Astept totusi un raspuns mai amplu.

          Apreciază

  13. fotosinteză12 said

    Rezervor de energie. Benzintank. Când se termină carburantul se oprește mașina. Mai mult nu știu. 🙂

    Apreciază

    • Așadar un rezervor care se descarcă de energie si se încarcă cu informație… Un convertor menit sa transforme energia in informație prin activitatea însuflețitului. Dar informația poate exista fără suport (energetic sau material)?… Că dacă poate atunci lumea cea aievea își pierde brusc orice urmă de sens si de haz. 🙂

      Apreciază

      • fotosinteză12 said

        Așa cum ați așezat cuvintele intr-o altă ordine logică , completează parcă și dă o imagine mai clară.
        Dacă informația poate exista fără suport ? Poate că există dar poate fi accesată și „citită ” după logica umană, cu mintea omului și liniar? Nu m-am gândit până azi la asta.

        Apreciază

      • fotosinteză12 said

        ” un convertor….” nu știu dacă este corectă deductia sau doar parțial corectă.

        Apreciază

      • -1) N-am înțeles cui acordați atributul „liniar”. Omului? Mintii sale? Logicii umane? Accesării? Cum adică „liniar”?

        0) Păi dacă la început sufletul este plin de energie (cu care alimentează motorul vieții), iar la sfârșit este gol de energie (si motorul se oprește), iar in suflet s-a strâns toată informația despre toată istoria, in detaliu, referitoare la viața, faptele si întâmplările împricinatului, rezultatul final este acela al convertirii conținutului din energie in informație. Terminologic vorbind avem de-a face cu un convertor. Dar mă rog, d-voastră știți mai bine, căci este vorba de modelul d-voastră de suflet, de concepția d-voastră in legătură cu modul in care poate fi imaginat si modelat sufletul. Nu al meu.

        Apreciază

  14. Radu Humor said

    Comentariul off topic al troll-ului Radu Humor a fost mutat AICI.

    Apreciază

  15. Radu Humor said

    Comentariul off topic al trollui Radu Humor a fost mutat: AICI

    Apreciază

  16. fotosinteză12 said

    „Liniar”. Îmi imaginez marea de informații cam așa: un televizor aprins pe al cărui ecran rulează toate programele deodată. Ca să văd episodul anume din Colombo, mintea mea trebuie să filtreze toate informațiile necesare și să le așeze corect cronologic. Liniar.

    Apreciază

    • Mulțumesc pentru clarificarea terminologică… Care va sa zică cronologic. Are mai mult sens.

      Așadar marea de informații (selectabile si ordonabile) rulează pe un… televizor, nu e fără suport… Greu până si de imaginat cum ar fi fiind lumea ideilor fără suport. Mai ușor de imaginat lumea suporturilor fără informație… Gurile rele afirma că, de fapt, nu exista nicio informație per se pe lume. si că noțiunea de informație este pur subiectivă, o invenție, o construcție artificială colaterală, relativă la mintea omului, o schelă… Subiectivă într-o maniera asemănătoare cu felul in care rămân subiective (fictive) noțiuni precum „timp”, „entropie”, „ordine”, „dezordine”, „aleatoriu”… N-ar fi prima oara cand inventam asemenea schele. Unele au fost intre timp abandonate, precum „forța vitală”, „eter”, si câte si mai câte altele… La urma urmei ce este „o informație”? Sau „ce este informația”? Ce-ar putea fi?

      Apreciază

  17. Bau Bau said

    Stimate domnule Sean,

    Sunt un contabil poposit pe (b)Arca cu care aveți un canal de comunicare.
    O să vă pun niște întrebări pe șest, că proprietarul bărcii e foarte deștept și exigent și eu cam prea ignorant. N-aș vrea să-l supăr, că pierde hematii. Acum e plecat. Vorbesc iute și în șoaptă. Că dacă mă aude altul și mă spune?

    1. Cum putem noi să ne teleportăm la Sabadel (are dumnealui un proiect de călătorie) în sensul invers al săgeții timpului? Din prezent în trecut.

    2. Eu cred că putem ajunge acolo doar ca flux energetico-informațional. Adică în stare de meditație profundă, unde nu funcționează legile termodinamicii.
    Așa o fi?

    3. Un sistem complex poate ajunge de la dezordine la o nouă ordine. (Nici aici nu funcționează legea a doua a termodinamicii). Deci se autoorganizează. Are niște „programe”.
    Cine e softistul, domnule Sean? Nu cumva Dumnezeu ar trebui să fie considerat ca existent? Orice aspect o avea el.

    Omul este un sistem complex? Se pare că da. Atunci de ce moare?
    Pentru unii, moartea e dispariție. Pentru alții e transformare în flux energetico-informațional, adică o nouă organizare.
    Așa să fie?

    4. Am citit undeva că apariția unui nou membru într-o colectivitate cu o anume organizare produce dezordine urmată de o reorganizare. Am simțit asta pe pielea mea pe această (b)Arcă.
    Oi fi avut o percepție falsă?

    Apreciază

    • Bau Bau said

      Uitai să spun. Cei care se ocupă de dirijarea meditațiilor spun că în starea aceasta t funcționează după legile mecanicii cuantice, deci este reversibil
      Dvs ce părere aveți?

      Apreciază

      • „Cei care se ocupă de dirijarea meditațiilor” ??? Adica cine? Oculta mondiala?

        „deci este reversibil” Cine „este reversibil”? Nu se înțelege (sematic) din propoziție.

        „legile mecanicii cuantice” nu denotă reversibilitate… Cred că e o confuzie la mijloc referitoare la aparenta simetrie a majorității legilor (nu doar cele cuantice) in raport cu parametrul t (timp)

        Apreciază

      • La a doua vedere bag de seama ca sugerați de fapt reversibilitatea timpului însuși pe care l-ați notat „t”. Prin simpla încântare a formulei magice ” legile mecanicii cuantice” orice devine posibil. Nu?

        Reversibilitatea in genere se refera la procese si sisteme, nu la timp per se, la posibilitatea ca un sistem sa ajungă din nou într-o stare in care a mai fost având bilanțul energetic cu exteriorul pe zero.

        Referitor la visul de aur reversibilității timpului însuși (posibila sau nu), ce anume înțelegeți d-voastră prin asta? Impresia mea e ca trișați, înțelegând ca timpul ar putea curge invers dar d-voastră ați putea păstra totuși ceva din ce ați acumulat pana sa înceapă timpul sa curgă invers. Daca timpul ar curge invers nu am avea niciun mijloc pentru a sesiza aceasta „anomalie”.

        Apreciază

    • Don Sean este deja realmente copleșit de mulțimea întrebărilor primite. Se pare că pălăria de Oracol pe care si-a pus-o de bună voie (având mari si iluzorii speranțe ca întrebările vor veni selectate de-a gata) ii este prea mare. A făcut si d-lui ce-a putut. Înțeleg ca abia la sfârșitul lui ianuarie va reîncepe sa accepte întrebări. Pana una alta as vrea sa limpezim un pic intrebarile pe care vrem sa i le adresam prin discutii adiabatice interne.

      1. Cum putem noi să ne teleportăm la Sabadel (are dumnealui un proiect de călătorie) în sensul invers al săgeții timpului? Din prezent în trecut.

      Impresia mea este ca aceasta nu-i de fapt o întrebare ci un răspuns preliminar (nu, nu se poate) ca preambul al întrebării 2. Daca ar fi s-o consider întrebări răspunsul pe care as fi tentat sa-l acord in prima instanță ar fi: „Se poate face teleportarea foarte simplu, numai si numai daca ai fost deja atunci acolo.” Altminteri as zice ca includerea sintagmei „săgeții timpului” in formularea întrebării de către cineva care a afirmat ca nu crede in „săgeata timpului” denota inconsistență.

      2. Eu cred că putem ajunge acolo doar ca flux energetico-informațional. Adică în stare de meditație profundă, unde nu funcționează legile termodinamicii.
      Așa o fi?

      Răspuns (la a doua ne-întrebare): Ce (Dumnezeu) este acela „flux energetico-informațional”? Amalgam de cuvinte? Descântec?
      Teleportare prin „meditație profundă”? Adica sa ne imaginam cu multe, multe detalii, ca ne-am fi dus/duce atunci acolo. Punem de o ședința de spiritism ca sa ne imaginam toți aceleași detalii. Ramane sa-i convingem pe ceilalti ca am fost si sa postam un film pe Youtube. P.S. legile termodinamicii sunt perfect valabile si în stările de meditație profundă
      🙂

      3. Un sistem complex poate ajunge de la dezordine la o nouă ordine. (Nici aici nu funcționează legea a doua a termodinamicii). Deci se autoorganizează. Are niște „programe”.
      Cine e softistul, domnule Sean? Nu cumva Dumnezeu ar trebui să fie considerat ca existent? Orice aspect o avea el.

      Un sistem complex (sau nu) NU poate ajunge de la dezordine la o nouă ordine daca este închis, adică fără aport de energie din afara sa. Pentru asta are nevoie de aport de energie din afara sa. Sursa sa de energie exterioara si mediul din care aceasta provine devin astfel parti ale unui sistem mai vast care include si sistemul initial. Transferul de energie către sistemul initial (in vederea stabilirii unei noi ordini a acestuia), va crea inevitabil mai multa dezordine in ansamblu celor doua sisteme decât ordinea creata in sistemul initial. Premisele false din prima parte a întrebării fac superflua partea a doua.

      Omul este un sistem complex? Se pare că da. Atunci de ce moare?
      Pentru unii, moartea e dispariție. Pentru alții e transformare în flux energetico-informațional, adică o nouă organizare.
      Așa să fie?

      De ce ar trebui ca complexitatea sa să împiedice disoluția unui sistem? E complexitatea o garanție pentru nemurire? Ce (Dumnezeu) este acela „flux energetico-informațional”? Amalgam de cuvinte? Descântec? Asa sa fie, ce?

      4. Am citit undeva că apariția unui nou membru într-o colectivitate cu o anume organizare produce dezordine urmată de o reorganizare. Am simțit asta pe pielea mea pe această (b)Arcă.
      Oi fi avut o percepție falsă?

      Corect, dar… Ce-i cu asta? Arca lui Goe nu e un sistem închis… Este alimentat cu energie din afara… Participanții fura din energia lor ontologică de acasă si o aruncă pe Arca. E normal sa se observe unele progrese.

      Apreciază

      • Bau Bau said

        Scuze, domnule Sean. Renunț la întrebări. Mă voi lămuri discutând cu prietenii mei în carne și oase.
        Mulțumesc, Arca lui Goe. Ca de obicei, aveți perfectă dreptate. Așa trebuie să fie aici, pe blog. Și e bine.:)

        Apreciază

        • Bau Bau said

          PS. Așa trebuie să fie, fiindcă sunteți cel mai informat dintre noi. Vă mulțumesc fiindcă existați. Sunteți garanția faptului că nu pot persista în greșală. 🙂

          Apreciază

          • Vă alintați.

            Mă voi lămuri discutând cu prietenii mei în carne și oase.” !!! ha-ha-ha, o super glumă. Sper că după ce vă lămuriți veți comunica lumii largi rezultatele. Ar fi păcat să rămână pierdute într-un cerc atât de strâmt (sistem închis). 🙂

            Renunț la întrebări.” Altă glumă, si mai tare. Ce înseamnă că renunțați la întrebări? Le uitați? Le ștergeți din memorie?

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Formulare mai clară: flux de energie și informații (că poate mai citește cineva).

            ……..

            Îmi ajunge să mă lămuresc eu. Lumea largă nu se bazează pe mine spre a se lămuri. Sun oameni mai pricepuți, specialiști care o pot face. Și e bine să o facă ei.

            Apreciază

          • Poate că ar trebui să (vi) le lămuriți pe rând mai întâi, una câte una: „flux”, „energie”, „informație”, si numai după aceea să încercați să vă definiți semnificația pe care vreți s-o asociați complexului „flux de energie si informații”. Nimeni nu va poate împiedica sa le asociați sensuri si conotații șamanice (dacă nu puteți inventa niște cuvinte noi), dar ar fi de preferat să ne lămurim terminologic pentru a evita confuziile. Sensurile uzuale ale celor trei termeni sunt destul de clare si presupun implicit un suport material într-un ansamblu compatibil cu modelul științific despre realitate. Ceea ce vi se poate reproșa este ca încercați sa păcăliți martorii (inclusiv pe d-voastră însevă) in încercarea de a cultiva confuzia produsă de omonimia cuvintelor respective si de a da astfel o aura științifică demersurilor d-voastră (altminteri onorabile ca orice demers al inșilor umani) care n-au nicio tangenta cu vreo știință.

            Impresia mea este ca prin „flux de energie si informație”, vreți sa ziceți „suflet” pentru ca din motive nu tocmai clare așa vă sună d-voastră mai credibil. Parca ați vrea să marxizați religia. 🙂

            Apreciază

          • „Îmi ajunge să mă lămuresc eu” – vai cât egoism 🙂

            Impresia mea este ca sunteți „lămurită” deja si că de fapt încercați să-i „lămuriți” si pe alții. Nu sunteți aici pentru a vă lămuri (la modul direct) ci pentru a lămuri… pe alții, care odată lămuriți să repete aceleași lucruri care să vă gâdile auzul si să vă consolideze lămurirea (cea de care sunteți iluminată deja). Nu încerc câtuși de puțin să vă schimb convingerea si lămuririle si/sau să vă convertesc la altele (nici n-as avea la ce anume). Nu fac decât să punctez către lucrurile care-mi apar a fi inconsistente intrinsec modelului pe care vă chinuiți să-l articulați din cârpeli. O fi normal să vă mâhniți, indispuneți, enervați, ofuscați, vexați din atâta lucru? Poate da, poate nu. Cine stie?

            Apreciat de 1 persoană

          • Sunteți garanția faptului că nu pot persista în greșală” – Am înțeles aluzia. M-as putea simți măgulit… față cu o așa declarație… păcat că e falsă… în tot cazul scrisă așa încât să faciliteze NUP-ul si să fie respinsă. Nu aveți cum să nu puteți persista în „greșală„. Poate în greșeală. In fine, sper să nu fiți supărată… prea multă vreme si să putem continua aventura maieutica în drumul spre Sabadell. Din greșeală în greșeală spre victoria finală.

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Nu eu am inventat sintagma „flux de energie și informații”. Se poate vedea la o gugăluire superficială. 🙂

            Lingviștii au decis să folosim „greșală””în loc de muntenismul „greșeală” Eu nu-s decât un biet contabil (de sex masculin) și preiau expresii.
            În rest, mi-aș dori să vă puteți asuma aprecierile pe care vi le-am adus. Sigur mai sunt participanți care gândesc ca mine.

            Apreciază

          • @Bau-Bau – N-am afirmat c-ați fi inventat sintagma „flux de energie și informații”, ci doar ca o invocați si o folosiți anapoda, distorsionându-i semnificațiile îndeobște acceptate in limbajul obișnuit.

            „muntenism” ??? Abureli de moldovan.

            Sigur mai sunt participanți care gândesc ca mine.” Asa si? Ce e cu asta? E un argument logic? Si eu sunt sigur ca mai exista participanți care pseudo-gândesc, ca d-voastră, doar ca in felul lor. Diferit. 🙂

            Apreciază

          • „Cei care se ocupă de dirijarea meditațiilor”, „Lingviștii” (care lingviști? toti?)… aveți un stil de a vă improviza argumentația prin asocieri abstracte si vagi la instanțe competente si cu autoritate ceva de speriat. 🙂

            Apreciază

          • Bau Bau said

            OK. Am toate aceste defecte. Mulțumesc pentru faptul că mi le-ați semnalat.
            Voi lucra – pe cât posibil – la remedierea lor.

            Cu respect vă spun că cei care vă apreciază pe această barcă nu „pseudogândesc”. 🙂

            Apreciază

          • vai, nici măcar nu pseudo-gândesc ??? Vorba ceea, cand iubești, sexul nu contează. Dragostea e mare. 🙂 Presupun că eventualele aprecieri (sau viceversa) de care s-ar bucura personajului dl. Goe sunt mai degrabă de natură sentimental-afectivă decât rezultatul elaborat al unor procese cognitive de natură intelectual-contabilă. 🙂

            Apreciază

          • Bau Bau said

            OK. Vă apreciază oameni lipsiți de procese cognitive de natură intelectuală, din motive sentimental-afective.
            Ce, e de rău? Pe mine unul nu m-ar deranja. 🙂

            Cât despre „greșală”, e incorect. Am verificat, se zice „greșeală”. Dec, omul este predispus greșelii lingvistice, dacă e contabil. 😦

            Apreciază

          • Faceți (cu viclenie) tot felul de presupuneri trăgând concluzii pe care mi le acreditați, abuziv, mie. De ex. cum ca cei care „fac aprecieri din motive sentimental-afective” ar fi fiind (musai) „lipsiți de procese cognitive de natură intelectuală”, ori ca „a face aprecieri din motive sentimental-afective” e de rău. Ori că ceea ce nu mă extaziază musai mă deranjează. Te-ai mira ce-mi poate „trece” „mie” prin cap in viziunea Bau-Bau…

            P.S. Am impresia că aveți boală pe contabili.

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Așa este, fain comentariu. LIKE! (iar)

            Apreciază

        • Bau Bau said

          Așa este. Fain comentariu. LIKE!

          Apreciază

  18. @Fotosinteza12 – As avea o întrebare pentru d-voastră. Dacă nu vă e cu supărare ați putea menționa dacă d-voastră sunteți în carne si oase? Sau frunze si lemn? Sau aveți alt fel de suport pentru informația (sufletul) care vă constituie sinele.

    Apreciază

  19. O.R. said

    Comentariul off topic al troll-ui O.R. a fost mutat AICI

    Apreciat de 1 persoană

  20. O.R. said

    Comentariul off topic al troll-ui O.R. a fost mutat AICI

    Apreciat de 1 persoană

  21. O dedicație pentru ște-fanii Arcei lui Goe bătuți… de turci, de soartă si de gândul re-tragerii la vatră, în sihăstrie:

    Apreciază

  22. O.R. said

    Comentariul off topic al troll-ui O.R. a fost mutat AICI

    Apreciat de 1 persoană

  23. O.R. said

    Comentariul off topic al troll-ui O.R. a fost mutat AICI

    Apreciat de 1 persoană

  24. Un cadou pentru Bau-Bau si nu numai:

    Apreciat de 1 persoană

    • fotosinteză12 said

      Fermecată poveste.

      Apreciat de 1 persoană

    • Bau Bau said

      Povești. Doar povești.
      Tinerii s-au civilizat și nu le mai cred. Și dacă nu le cred, nici nu se mai întâmplă. 🙂
      Știința a făcut progrese și are medicamente eficiente pentru boli, aparatură medicală performantă, medici bine școliți, spitale fain utilate.

      Apreciază

      • Ce dură sunteți cu critica. Totul e poveste. Ați postat d-voastră vreodată altceva? Aveți d-voastră ceva in minte care ar putea evita încadrarea la „povești”? Măi să fie !

        Apreciază

        • Bau Bau said

          LIKE. Nu am în minte nimic ce ar putea evita încadrarea la povești. Așa e. Sunt un dur cu critica. Așa e.
          Mulțumesc.

          Apreciază

          • Mie degeaba-mi mulțumiți. N-am niciun merit in privința asta.

            P.S. Interesanta schimbare de strategie. O vreme ați practicat consolidarea adevărului prin repetarea obsesiva a unor enunțuri afirmative fata cu ideea de consolidat. Acum încercați invers. Rezultatele desigur vor fi aceleași. Redundantele au rolul lor important in consolidarea consistentelor sistemice, dar într-un fel ceva mai subtil decât cel pe care încercați să-l practicați d-voastră.

            Aștept redundantele d-voastră. (Sper însă ca dezorganizarea intervenita recent in sistemul plin de complexitate al binomului care ne conține se va rezolva spontan, de la sine, printr-o nouă organizare a complexității, spre noi echilibre, în ciuda si în contra entropiei si a legilor termodinamicii, în acord cu teoria pe care cu dragoste ați propus-o spre promovare chiar d-voastră. Însă în caz că nu se rezolvă de la sine în trei zile, n-oi avea ce face si o să vin cu niște energie de acasă pe care o s-o pompez discret in sistem, in vederea îndreptării lucrurilor, mizând totodată pe mărinimia si bunăvoința d-voastră). 🙂

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Am o perioadă foarte grea în real.
            Nu doresc să-mi construiesc o imagine ideală pe acest blog. Sunt un biet contabil cu o minte limitată, exact așa cum mă vedeți. Și mă accept cu calm.

            Totul e OK. Nicio dezordine.

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Temele dvs. sunt prea grele pentru mintea mea.
            Cred că cel mai potrivit interlocutor pentru dvs, cum a observat și d-na Stely, ar fi dl. Castan.
            M-aș așeza lângă dumneaei, în rol de spectator și aș învăța o mulțime de lucruri noi.
            Succes!

            Apreciază

          • Temele pe care le propun/em sunt grele, foarte grele, pentru toata lumea, inclusiv pentru dl. Sean et Co. Asa ca n-au cum fi ușurele pentru noi cei de pe Arca. Asta nu înseamnă ca ne sunt interzise. Le putem aborda liber, fiecăruia după puteri si (lipsă de) inhibiții, fără pretenții si fără așteptări. Cata vreme suntem (cat de cat) rezonabili si lucizi in legătură cu limitele pe care le avem in raport cu temele respective, riscul ridicolului rămâne la cote acceptabile.

            Abordarea d-lui Castan este net diferita. Teme comune, abordări diferite. Prilej limitat de a le trata in comun. In plus ca dl. Castan pare a avea preponderent nevoie de si preferință pentru spectatori, nu de/pentru interlocutori. Si aici suntem un pic pe invers. 🙂

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Regret.

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Dar… Să nu disperăm. „N-aduce anul ce-aduce ceasul”. Sigur va apărea interlocutorul potrivit minții dumneavoastră.

            Apreciază

          • nepotrivibilă minte-mi atribuiți. 🙂

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Aveți o minte de mare forță intelectuală. Aveți nevoie de un interlocutor pe măsură (cred că d-na Stely mă va aproba) și el va apărea.
            Răbdare!

            Apreciază

          • Asa da, accept. Cu aprobare de la d-na Stely e altceva. Cum merge treaba cu birocrația pân lume, fără patalama la mănă nici măcar viză turistică nu obții, darămite interlocutor pe măsură. 🙂

            Se pare că silința mea de până acum, de a fi un interlocutor pe potriva fiecăruia, are parte de rele aprecieri. 😦

            Apreciază

          • Bau Bau said

            A fi interlocutor presupune o relație. Oricâtă bunăvoință ai avea, dacă celălalt are deficiențe, n-ai cum obține un rezultat cum ți-ai dori, asta te înfurie și cuprins de patimă îl faci cu ou și cu oțet.
            A suporta proștii, ignoranții, obraznicii și a dialoga cu ei presupune o pregătire specială. Și un mare efort. Se merită?

            Apreciază

          • Bau Bau said

            PS. Și un big secret: „Prostul” făcut cu ou și cu oțet, devine și mai prost. Furia escaladează. Sistemul imunitar slăbește. Se merită?

            Apreciază

          • Se merită?” – ??? E un mișto finuț la adresa cocalarilor? Adică că încercați să imitați slova bieților de cartier (ca să consolidați faima proastă a contabililor cu liceul doar la bază) sau așa vorbiți d-voastră de adevăratelea cu „se merită” pe post de „merită”? Cred că vă cam riscați.

            Vă asigur că in disputele (puah) hârjoanele cu publicul țintă pe care-l aveți în vedere nu folosesc ouă, ci doar oțet, întrucât nu stric orzul pe gâște. Am pregătire specială si-mi iese fără efort. Ceea ce, dintr-un exces de gingășie, vi se pare d-voastră furie si/sau patimă e doar „butaforie”. Asa e rolul, așa e partitura… Niciun stres. Nicio slăbire a sistemului imunitar. Dimpotrivă. Stresul se eliberează si eficiența sistemului imunitar se consolidează. Ce devine „prostul” (…celălalt) e strict treaba lui, nu a mea. Iar după ce-i trece furia, am băgat de seamă (în unele cazuri cel puțin) că se întâmplă si lucruri bune, fel de fel. De exemplul, dacă „prostul” este cel mai deștept, cedează si pleacă (Nostrastella, D’Artagnan, CMM, Bunica, etc). La alții chiar am remarcat progrese, evoluție, căderi pe gânduri… si tentative de reinventare si re-brand-uire… C-or exista si minore (d)efecte secundare negative, deh, asta e viața, are si ușor si greu, așa e viața. Oricare ar fi acele (d)efecte secundare, efortul „se merită” pentru că alternativa înseamnă acceptarea si validarea prostiei, acceptarea diseminării ei, a normalizării si banalizării ei. Prostia lăsată sa se manifeste fără necesara muncă de igienizare si limitare, are tendința de a ocupa si contamina tot spațiul disponibil si de a schimba natura locului după chipul si asemănarea ei. E un fel de Dumnezeu invers. Uitati-vă bunăoară la d-voastră. Câtă scremere! Câtă zbatere! Cât efort pentru a părea undeva deasupra, in exterior, detașată, de unde cu „infinită” dragoste si bunătate, grijulie, relevați si revelați riscurile (inutile) pe care si le-ar asuma cineva care nu i-ar lasă pe proști să-si debiteze enormitățile fără a le mai face „corecții” si „invalidări”. Ce nostimă pretenția d-voastră că v-ați afla in exterior, deasupra, in afară, dând sfaturi utile si dezinteresate, când de fapt vă aflați în cel mai adânc interior, încercând în fel si chip strategii care să vă îngăduie să vă manifestați fără opoziții, contestări, contraziceri. Sunteți în faza „contabil prost si semi-doct”, care nu merită efortul si enervarea de a fi combătut. Ce voi? Ce voi? Voi să nu mă combați, ba cava mai mult, voi să mă iubești. Voi ce mi se cuvine pe (b)Arca asta de gogomani în care eu sunt cel dintâi, dintre contabilii apolitici…Iaca ce voi. Nu? Hai că vă las că simt că-mi slăbește sistemul imunitar.

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Nu vă combat. Rolul meu e altfel. 🙂
            Sunt detașat, fiindcă sunt doar un contabil (de sex masculin) care vine pe aici să se amuze când viața reală îl solicită prea mult.

            PS. Mă uimește modul în care contabilizați toate ființele efemere care au trecut de-a lungul timpului pe barcă. Mă uimește cum au lăsat urme în mintea dvs.
            Dacă îmi permiteți o sugestie, chiar nu se merită!
            Este ca și cum eu aș memora toate numele clienților mei, în loc să mă bucur de noutățile lumii.

            Apreciază

          • Bau Bau said

            PS. Scuze dacă v-am făcut să credeți că doresc să vă invadez spațiul vital cu prostia mea.
            E bine că mi-ați atras atenția. Vă promit că nu se va întâmpla.

            Re-brănduirea e doar o frumoasă iluzie. 🙂

            Nu îi mai pun întrebări lui Sean. Nu mă mai agit pentru Sabadel. Doar așa mă pot eu rebrăndui și ocupa cât mai puțin loc.

            Puteți arunca tone de oțet. Bani irosiți.

            Apreciază

          • Înseamnă ca ne amuzam împreună. Felicitări.

            Bani irosiți? ??? O tehnica rudimentara de a (mai) zice (totuși) ceva.

            „Mă uimește modul în care contabilizați toate ființele efemere care au trecut de-a lungul timpului pe barcă” – Pam-pam… Păi ce? Credeți că doar alea 4 au trecut? Le contabilizez? Ei as, la păstrez involuntar o frumoasă amintire. Iar rememorarea este (vă rog sa rețineți) gratis. Întâmplător am o memorie bună.

            „Mă uimește cum au lăsat urme în mintea dvs” – he-he, ce speranțe drăguțe… pare-se că asociați in mod automat urmelor respective conotații negative, cicatrici, răni deschise, etc… Ca de obicei mă judecați (găsit) cu măsura d-voastră.

            Apreciază

          • Re-brănduirea e doar o frumoasă iluzie. 🙂” – Corect!

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Vi se pare. Aveți păreri. Realitatea dvs., ca și cele ale noastre, e o iluzie. Atât.

            Pe mine unul chiar nu mă interesează cicatricele niciunui personaj de pe această barcă, cu atât mai puțin ale dvs.

            Aveți o minte foarte inteligentă, dar ea nu vă conferă cunoaștere de ghicitor. V-ar fi util să mă credeți. 🙂 Cele mai neprofesioniste diagnostice sunt cele puse „în orb”, am citit eu undeva.

            Apreciază

          • Toate diagnosticele sunt puse „în orb”, am citit eu altundeva. Să nu mai diagnosticam așadar (?).

            Vai, dar iarăși îmi atribuiți merite pe care nu le am: convingerea c-as fi având „cunoaștere” de „ghicitor”. Dacă aș avea aceasta convingere aș avea automat si cunoașterea. De ghicitor. Ca d-voastră. Pe cea de șaman. Nici să ghicesc la ce ghiceală vă referiți n-as îndrăzni (dacă n-as ști).

            Presupun (să fie oare asta o tentativa abuzivă de a accesa „cunoașterea” de ghicitor? – misto combinație de cuvinte) că nu mai mergeți la Sabadell… etc. ci că veți rămâne pe punte, pentru recul si re-re-brănduire. Cool. Cine-i născut in ianuarie, hai sus, hai sus, hai sus, să bea paharul până la fund, stai jos, stai jos, stai jos…Stai jos. 5. Si daca tot rămâneți să mai dereticați si d-voastră din când in când pe punte, ca să nu ne năpădească redundanțele entropice.

            Apreciază

  25. O.R. said

    Oare Sean ce-o sa zica cand o sa vada ca un Admin a aruncat la gunoi intrebarile care ii erau adresate? Foarte urat din partea dumnevoastra. Nu a mai apucat saracutul Sean sa imi raspunda si eram curioasa sa vad ce zice.

    Apreciază

  26. Se pare că stresul anilor de pandemie ne face să fim foarte nervoși si intoleranți cu stresul si frustrările altora. Si acum, colac peste pupăza, mai avem si cazul de persecutare implacabilă a junelui Novak Djokovic. Alt factor de stres si frustrare. N-ar strica o meditație profundă. 🙂

    Apreciază

  27. Dupa cate poate-ti mai amintești, am recomandat anul trecut spre lectura un colaj propus AICI de catre numitiul Castan man:

    Nimic din ce se întâmplă după vârsta de doișpe ani nu mai contează…

    Trecerea acestui an ciudat amintește de înmormântarea lui Gatsby. Dintre toți petrecăreții, doar tac-su, Nick și un bețiv sunt cu el pe ultimul drum.
    „Pe termen lung suntem toți morți” spune Keynes și nimeni nu știe dacă e poezie de economist sau informație de pe burtiera Wall Street.
    Cărțile au fost incendiate, despre dragoste găsim câte ceva pe Instagram, femei pe canapele Ikea sau selfie-uri în balconul îndrăgostiților din Verona
    În școli nu se mai predă levitația. Și nimeni nu mai desenează bătăile inimii. Scrisul de mână a devenit materie opțională. Opera aia sublimă a viitorilor sinucigași, bilețelele de adio, va fi doar la muzeu.
    Agățăm în heraldică nombrilismul și uităm că suntem cetăți în ruine ce fluturăm steaguri chinezești nou-nouțe.
    Oamenii sunt niște creaturi ciudate, mor pe la 30 de ani și sunt îngropați pe la 70, așa povestesc marțienii prin cărțile lor.
    Ps. Titlul e un citat aproximativ din J.M. Barrie, cel care l-a creat pe Peter Pan, băiețelul care a refuzat să mai crească…

    îl reiau si redau si anul acesta întrucât am senzația ca detectez o posibilă întrebare (poate mai multe) pentru Sean în acest colaj. Cine este primul om care s-a sinucis si cand s-a întâmplat tragedia? Cam de când se sinucid oamenii? O fi acest gest mai vechi decât scrierea sau nu? Poate fi acest gest considerat semnul trecerii de la animalitate la umanitate? Tu ce crezi?

    Apreciază

  28. Bau Bau said

    Marea inexistentă sclipea în bătaia lunii. Un vânt sufla pe Ararat.

    Moșulică era trist. Își pierduse șlapii roz și nu avea ce trage peste cipicii mov, de iarnă. Iar Muscoiul nu se lăsa gonit. Și creștea din ce în ce mai mult (în ochii lui, ai Adminului-Moș) încât i-ar fi putut ocupa tot spațiul vital cu prostiile pe care le debita. „Ori îl re-brănduiesc, ori îl ucid, scrâșnea el”.

    Muscoiul ședea pe punte calm. Tocmai primise câteva pliciuri otrăvite dar Adminul aflat la vârsta senectuții nu se prinsese că el, Muscoiul, are o vestă de protecție confecționată la NASA.
    „Doamne, ce ființă risipitoare e moșul ăsta, mormăia Muscoiul”.

    Moșul umpluse cala cu butoaie de oțet fiindcă era „single” într-o Cruciadă împotriva prostiei, iar asta credea el că ar fi substanța cu care o poate vindeca.
    El, singurul taumaturg din lume.
    O, da, erau și proști care se re-brănduiau, adică repetau papagalicește adevărurile pe care el dorea să le difuzeze în Univers.

    Muscoiul simțea că se umple de gaz ilariant. Se legă cu frânghii ca Ulise, să nu-l răpească vijelia și își astupă urechile să nu audă delirul moșului despre o excursie la Sabadel și despre unul Sean căruia îi tot punea întrebări.

    Adormi și se visă Admin cu șlapi roz, ținând în mâini un recipient cu oțet de 90 și stropind în toate direcțiile. Se trezi transpirat: „Doamne, ce coșmar!”

    Toată puntea puțea a oțet, iar musculițele prostuțe ca noaptea se ascunseseră prin crăpăturile coșmeliei, să se re-brănduiască..
    (va urma)

    Apreciază

    • Tocmai începusem să-mi fac griji că v-am scos prematur din matcă si când colo v-am adus la matcă. Înapoi la matcă. A fost mai ușor decât mi-am imaginat. Păreați mai pregătită de data asta. Sunt ușor dezamăgit… de mica risipă… a arsenalului rămas pe stoc. Important este însă că s-a mai dus un drac. Si nici cu entropia nu stăm rău. Bilanț pozitiv. 🙂

      Apreciază

      • Bau Bau said

        :))))

        Câtă iluzie a grandorii! Vă simțiți păpușarul absolut.
        Așa e. Soarele n-ar răsări dacă… nu l-ați aduce dimineața în matca lui.

        V-o spune un contabil de sex masculin. Ați vrea poate să fiu o doamnă, dar nu am cum. Regrete eterne. Complimente lui Sean!

        Apreciază

        • Doamna Mușticoiul de sex masculin, iluzia vă aparține integral. Faptul că mă vedeți simțindu-mă păpușarul absolut (ceea ce ar trebui să mă măgulească nițel, in context, dar numai nițel, că deh se putea si de la mai bine) este parte din iluzia si spaima d-voastră perenă de nu fi manipulată. Ca întotdeauna, si de data aceasta, spaima si manipularea vi le-ați făcut singură. Noaptea. Treceați prin sala oglinzilor, prin întuneric. Afară furtună (o capu-mi plin cu furtune). Un fulger întâmplător a străluminat întunericul pentru o scurtă clipă de groază, îngăduindu-vă să năzăriți spontan arătarea din oglindă. Spaimă teribilă. Hai fuga, fuguța… Dar unde? Înapoi in muscă… că de ce? că unde altundeva?, că uite, iar ne manipulează păpușarul, de-am ajuns la conformitate cu restul resturilor de pe (b)Arca absurdului odios. Da, da, creatura cea creepy văzută la lumina fulgerului parcă era plină de fire si șireturi, de sfori, de ațe. Parcă era într-o pânză de păianjen. Manipulare, manipulare… Regrete eterne. Regrete eterne! Complimente lui Sean! Complimente lui Sean! Un coșmar. Uh, ați scăpat.

          P.S. Aveți o impresie prea măreață despre domnia voastră contabilă… de unde si ideea c-ar fi necesar un păpușar absolut care să vă asigure necesarul de manipulare.

          Apreciază

    • Stely said

      Ehee, eu văzusem de mult semnele de furtuna de la „cornul caprii”, dar”muscoiul” era atât de fericit că în sfârșit a găsit „butoiul” cu miere , nu le-a luat în seama și uite-asa tot ” invartindu-se bazaind în jurul lui „pac” a căzut în el inecandu-se ca țiganul (Neamț) la mal. Numai că el săracul de amețit ce era de atâta bautura s-a inecat in propria-i voma. Așadar , fuseră prinși în capcana „manipulatorului” doi dintr-o lovitura.

      Apreciază

      • Stely said

        P.S. Nu știu ce se întâmplă dar nu reușesc să mai postez de pe calculator. Îmi apare o căsuță neagra peste căsuță de comentarii in care mi se cere să-mi pun poza ( gavatar) că să personalizez comentariul.

        Apreciază

        • Nu știu care să fie cauza dificultăților pe care le aveți in privința comentariilor. Nu am schimbat si nu am atins de multa vreme nimic in set-ările blogului. Poate WordPress să fi schimbat ceva, desi nu vad ce, întrucât eu pot comenta ca de obicei si aici in alte părți si nici alte plângeri nu există. S-ar putea să fiți un „target” special, precum Nole. 🙂

          Apreciază

        • Bau Bau said

          :)))))

          Apreciază

      • Faptul că-încerc să-mi văd imperturbabil de „treabă”, pe traseul ales pentru o promenadă de plăcere, debarasând la nevoie bolovanii sau aluviunile ajunse (te-ai mira cum si de ce) în cale (mutându-le în alte cale) le dă unora senzația (plină de speranță) că m-as îndeletnici cu manipularea lor (anume) în cine stie ce scopuri. Nimic mai fals. Dar mă rog, creadă cine ce-o vrea si aleagă-si cine ce-o vrea si cum o vrea rolul si traseele. Domna Bau-Bau de sex eminamente masculin, își găsise o cale pe care o cam absolutiza, considerând-o calea. Cea acceptată. Se așteptă la protecție… Sincer să fiu îmi pare rău de stresul pe care si l-a pricinuit si care a perturbat-o in așa măsură încât a simțit că trebuie să-si abandoneze calea (de promenadă) înainte de a fi ajuns, în mod natural, la o alta, la următoarea, așa încât singura alternativă ce i-a stat la îndemână a fost întoarcerea (regresiune !?) la precedenta, cea veche. Sunt si eu curios ce-si va rezerva in continuare. Va continua regresiunea (loc cat cuprinde), va reveni la sentimente mai bune, va inventa altceva, va alege tăcerea de aur si/sau retragerea in cochilia de fildeș… cine stie… despre stele, câte-s ele. Firește, astronomul. 🙂

        Apreciază

  29. Bau Bau said

    Muscoiul asculta disertația Moșului în cipici mov asupra stării sale prezente, trecute și viitoare. Starea de Muscoi regresiv pe barcă, firește. Secretara îl asculta transpusă, subliniind punctele esențiale și mărturisindu-i intuițiile proprii asupra problemelor Muscoiului.
    Unde era Muscoiul? În penumbră. Protagoniștii nu-l vedeau, absorbiți fiind de profunzimea ideilor pe care le produceau și expirau. De atâta sforțare interpretativă se lăsase ceața.
    Vântul nu mai bătea și nicio musculiță nu bâzâia. Erau încă la re-brănduire? Posibil.
    Doar una scosese un pic capul și emisese o părere personală. Secretara o admonestă cu toată autoritatea ei de legendă internautică și co-proprietară a coșmeliei de pe Ararat.
    „Dom’le, cu ăștia nu te poți plictisi niciodată, șopti muscoiul aproape inaudibil. Sunt tobă de politică, filosofie, medicină, fizică, psihologie, literatură, tenis, pictură, filmografie etc. etc. etc. Știu totul cel mai bine, au vocație de educatori, „carismă” de lideri.

    Un val obraznic îl auzi și răspunse: „Ăștia seamănă cu mine, și despre ei se poate zice: „ce e val ca valul trece” ”. „Trece / Trece / Dar zornăie cât zece” îi răspunse Muscoiul.

    Cei doi educatori ai poporului se priveau admirativ ciocnind câte un pahar de oțet : Hai noroc și la mulți fani!

    Apreciază

    • Alo, alo, stați cuminte la locurile voastre. Tanti matale ești Muscoiul sau Poporul, că nu se prea înțelege?

      P.S. Fani cauți matale si cu sosia matale aka Neamtu Tiganul, pe care-l plagiezi cu nesimțire atroce in formule si pe care il imiți in manifestări. Nu că atâta te duce mintea, atâta ai. Durerea însă te îndreptățește pe deplin să nu ții seama de nicio rușine si să-ti dai in petic ignorând limitările intelectuale ale contabilului cu liceu din dotare. Eliberează-te. Contrazice-te. Dacă nu aici atunci unde? E rândul tau. Iosif tace, OR-ca tace, Rromică tace. Nu rata ocazia.

      Apreciază

    • Lucrurile s-au lămurit. Tanti a realizat că mai mult de atâta nu poate si s-a întors, epuizată, cuminte unde îi este locul, la categoria paparude care vor musai sa fie mascote pe Arca lui Goe. Felicitări pentru luciditate.

      Apreciază

  30. Stely said

    Dedicatie unui Muscoi si celui care”scoase un pic capul si emisese o parere personala „: 🙂

    Apreciază

    • Bau Bau said

      Ce Secretară drăguță și devotată! Wow!
      Să vă trăiască șeful, vă doresc! CURAJ la postări, că temele s-au ușurat. 🙂

      Apreciază

      • @Bau-Hau – Parcă ați fi sosia lui Rromică Germanu. Vedeți cum vă învârtiți că poate vă ia de nefastă virtuală ca concubină de jignește comentatorii (care comentează on topic ) și lansează atacuri la persoană.

        Ah, liceu economic, cimitir al tinereții mele, profesorii pedanți si temele grele…

        Apreciază

  31. Bau Bau said

    Toți cei citați de stimatul Admin secondat de onorabila d-nă Secretară sunt MULT MAI MAI MULT DECÂT DOMNIILE LOR POT VEDEA.
    Și nu pot vedea fiindcă, citându-l pe Matei Vișniec, „au prea multe pleoape”. Mai au prea mult orgoliu unul, prea multă obediență alta.

    Poate că, încet-încet, consumând oțet de casă se vor lecui. VIVAT!

    Apreciază

  32. Bau Bau said

    Întrebare pentru Sean:

    1. Comportamentul Adminului acestui blog este moral atunci când jignește comentatori (care comentează on topic ) și lansează atacuri la persoană ca răspuns la un comentariu on topic ( vezi Bau Bau, vezi D Artagnan)?

    2. Adminul acesta este un caz de Știință fără Conștiință?

    Apreciază

    • Doamna judecător, d-voastră sunteți cumva lupul moralist sau vulpea care n-a ajuns la struguri?

      La finele anului trecut a fost o competiție intre trolii de pe Arca lui Goe pentru postul si postura de mascota anului. Doamna Bau-Bau s-a ținut departe de competiție. Anul ăsta însă pare-se că doamna plănuiește o întoarcere in trombă si o revenire en fanfare. Are toate atuurile să-si spulbere concurența fiind mai arțăgoasa decât Neamtu Țiganu, mai superficiala decât O.R., mai mistico-fanfaroană decât Iosif si mai motivată decât toți. Cât despre ipocrizie nici nu mai vorbim. Păzea!

      P.S. Ai venit, ai încercat, ai eșuat, te-ai ofiticat si acum scremi sa plătești polite, ca si ceilalți. Autentică dar lipsită de originalitate. Un colaj de imitații. Haide, un pic de inventivitate va rog.

      Apreciază

      • Bau Bau said

        Sunt un contabil de sex masculin. Atât.

        Iar întrebările erau adresate domnului Sean.

        Apreciază

        • „domnului Sean” – acceptă doar întrebări referitoare la fizica teoretică. A fost „cooptat” optional aici pentru lămuriri legate de noțiunea de „timp”, de natura acesteia, de sensurile si semnificațiile ei si de interpretările acestora, așa cum sunt înțelese si utilizate în știința, în particular în fizica teoretică. Pentru genul de care întrebări care-l macină pe un contabil de sex imaginar eminamente masculin cu liceul economic doar la bază vă rugam să vă adresați cu încredere întrebările OR-acolului nostru în pagina special creată pe Arca lui Goe. Va mulțumesc anticipat pentru înțelegere si cooperare.

          Apreciază

          • Bau Bau said

            Am văzut că dl. Sean a acceptat o întrebare a doamnei Stely.

            Nu se poate și fără favoritisme?

            Apreciază

          • @Bau-Hau – Doamnă, văd că ați început să vă luați în serios rolul de mascotă limbută. Sper să fiți perseverentă si măcar în privința asta să probați ceva mai multă consistență, astfel încât la următorul round, de după următorul răgaz, să puteți fi avansată fără probleme la rangul de măscărici. Ar fi pare-se singurul mod in care ați putea sfida un pic entropia si amăgi nițel cursul degradării constante în care păreți angajata definitiv cu arme si bagaje. Ce să zic? Baftă. Vă urez spor si împlinire.

            Apreciază

          • Bau Bau said

            Of, iar mă vedeți ca doamnă?

            Mai ușor cu oțetul, că vă cauzează.

            Apreciază

          • @Bau-Hau, de ce insiști tu sa fii un domn? Nu ti-a reușit să fii o doamnă si-ti imaginezi ca e mai simplu să fi domn? Tanti matale ești cumva misogin… ă ?

            Apreciază

  33. Bau Bau said

    MUSCOIUL COMPASIV

    Muscoiul ședea să-și odihnească burta după o masă copioasă. Se apucă să citească ultimele comentarii adresate domnului Bau Bau.
    Erau chiar îngrijorătoare.
    Iar îl credea o doamnă din trecutul său zbuciumat. Iar Secretara îl bănuia a fi un copil și-i trimitea – matern – filmulețe animate.

    „Ăștia doi s-au intoxicat cu oțet”, gândi Muscoiul.

    Și, fiind o natură simțitoare, îl podidi o imensă compasiune pentru amândoi.

    „Doamne, ajută-i” se ruga el în penumbra amurgului. Și lăcrima.

    (va urma)

    Apreciază

    • Știu foarte bine cine si ce sunteți. Nu vă mai amăgiți. Nici in privința faptului c-ați putea păcăli pe oricine altcineva de prin zonă nu v-as sfătui să vă faceți iluzii. Până si Iosif si O.R. v-au mirosit. Bine nu-i mare lucru că puțiți a ipocrizie de la o postă. Revedeți-vă comentariile din săptămânile trecute în paralel cu cele din ultimele zile, si crăcănați-vă de râs pe d-voastră.

      Muscoiul ședea să-și odihnească burta după o masă copioasă” – Mâncați căcăt! Pardon, bonjour! 🙂

      Apreciază

      • Bau Bau said

        Iar vă luptați inutil.

        Eu sunt discret. Nu mă interesează ce le miroase altora. Dreptul dumnealor.

        Eu îmi văd de narațiunile mele. E trist dacă vă recunoașteți în ele și vă luptați cu imaginarul. Foarte trist. Mă voi molipsi de compasiunea muscoiului.

        PS. Prin magazinul lui OR or fi șlapi roz? Poate personajul meu se calmează dacă găsește o nouă pereche.

        Un ianuarie fericit în continuare vă doresc!

        Apreciază

        • @Bau-Hau – Aveți tendința de a promova abuziv si nesolicitat „narațiuni” off topic. Creditul câștigat cu efort anul trecut este pe cale să vi se epuizeze, așa încât va rog sa vă vedeți d-voastră de zgomotele numite narațiuni la altă masă sau acasă. S-a înțeles deja ca sunteți „sărăcuță” si depășită de temele propuse. Nu-i nevoie să insistați prostește cu redundanțe.

          Apreciază

          • Bau Bau said

            N-am făcut niciodată vreun efort pe aici.

            Vă place să mă prezentați opiniei mondiale drept un mare prost, n-aveți decât.
            Asta ca să păreți dvs. mai genial, firește. 🙂 Spor!

            Dar consumați mai puțin oțet vă rog, că e toxic!

            Apreciază

          • @Bau-Hau – Insistați prostește, ceea ce nu are decât o legătura indirecta (si subtilă) cu prostia domniei voastre. Știți foarte bine ca oțetul este doar pentru „musafirii nepoftiți” care insistă să-si dea in petec nesolicitat si mai ales off topic. Înțeleg ca vi s-o fi acrit de oțetul care vi s-a oferit cu eleganță si eficiență, dar încercarea de a schimba realitatea repetând papagalicește că alții ar beneficia de gustul oțetului n-are cum schimba cruda realitate. Vai, v-ați intoxicat cu oțet? Daca v-ați săturat si saturat de oțet o să vă trec pe flit.

            P.S. Opinia mondială nu-i prezentă aici, lipsind de la apelul nominal. Iar in al doilea rând că de prezentat (ca mare proastă care se crede prost) vă prezentați singură. Va rog sa nu-mi atribuiți merite pe care nu le am. Of doamne ce părere superbă aveți despre d-voastre însevă, ce fanfaroana epopeica-mi sunteți de vreme ce considerați c-as putea să mă îndeletnicesc cu minimizarea d-voastră pentru a părea eu însumi genial… prin comparație, … ah, în ochii celorlalți candidați la postul de mascotă. Ce delir! Tanti matale chiar ești proastă, închipuită, jalnică, iar cei care-si pierd timpul in hârjoane cu alde d-voastră (prea îndelungat) n-au cum fi mult mai hâtri. Ma scuzați că v-am stricat relația cu opinia mondială făcându-vă cu oțet si vă invit să vă reperați onoarea afara, la alde prietenii d-voastră din real, cei in carne si oase (lingviștii), după cum v-ați lăudat c-o să procedați într-un moment de auto-gingășie-si-compătimire sufletească si să nu mai plouați pe aici cu gargarele proaste, singurele care v-au rămas pe stoc. Vă cer prea mult? Ei, as. Stimulare in integrum…

            Care vrei bă să fii mai genial decât Bau-Hau?

            Apreciază

        • O.R. said

          Din pacate slapi roz nu mai am. In schimb am o pereche de slipi roz cu push-up.

          Apreciază

    • O.R. said

      Interesanta proza astept urmarea.

      Apreciază

  34. fotosinteză12 said

    Apreciat de 1 persoană

  35. Iosif said

    „Cumpără adevărul – şi nu-l vinde –, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: