(ne)Cazul Djokovic

O tragedie australiană. Istoria unei farse juridice.

Două (pre)texte:

(a) Ministrul imigrației, Alex Hawke, a explicat de ce i-a anulat viza lui Novak Djokovic în motivarea publicată de presa australiană. „Prezența domnului Djokovic în Australia poate reprezenta un risc pentru sănătatea comunității australiene, deoarece poate stimula sentimentul anti-vaccinare, ducând la refuzul altor persoane nevaccinate să se vaccineze, alte persoane nevaccinate fiind convinse și mai tare să nu se vaccineze și/sau o reducere a utilizării dozei booster„. Decizia vizavi de soarta lui Novak Djokovic, care nu va putea fi atacată la apel, va fi luată de trei judecători de la Curtea Federală a Australiei, procesul urmând să aibă loc duminică începând cu ora 00.30, ora României. 

* * *

(b) Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a reacționat, vineri, după ce viza jucătorului sârb de tenis Novak Djokovic a fost anulată pentru a doua oară, de autoritățile australiene. „Viza nu avea cum să îi fie acordată în condițiile minciunilor și falsurilor în acte publice pe care le-a comis Novak Djokovic și pentru care nu are nicio scuză. Comportamentul lui, mocnit în interiorul lui de-a lungul timpului și care acum a ieșit la suprafață, pe mine mă face, de pildă – eu, care am fost un admirator al lui, eu care am scris primul în România, după Roland Garros, anul trecut, că Djokovic a devenit cel mai mare jucător al tuturor timpurilor – mă face să nu mai pot privi de-acum înainte un meci al lui Djokovic. Nu, nu pot să-l mai privesc jucând tenis, chiar dacă sunt gazetar și ar trebui să îmi fac meseria, e o chestiune umană”, a afirmat Cristian Tudor Popescu, într-o intervenție la Digi24.

Înainte de a intra in detaliile si semnificațiile (ne)Cazului Djokovic, as vrea să aduc în atenția micului public un fapt de un comic aparte. Novak Djokovic este dat de exemplu, un exemplu ofrandă oferit planetei (fiind, nu-i așa, cel mai bun, adică cel mai rău), pentru a ilustra josnicia, ipocrizia si nemernicia răului care subminează eforturile politicienilor pentru rezolvarea crizei, cât si fermitatea, intransigenta si eficienta cu care este combătut răul respectiv. Novak este doar un sportiv care a încercat să participe la o competiție sportivă (la care, logic si moral, avea toată îndreptățirea să fie prezent), un om fără nicio afiliere, implicare si/sau responsabilitate politică. Si-a păstrat totala neutralitate față de problemele care-i depășesc competențele, s-a păstrat în afara discuțiilor, dezbaterilor legate de pandemie, evitând să facă orice fel de declarație referitoare la atitudinea fața de vaccinare pe care ar trebui s-o aibă publicul sau cineva anume. Singurul lucru pe care l-a făcut în atingere la criza pandemică a fost că a ales liber ca el personal să nu se vaccineze. Nu numai că n-a încercat să acrediteze (așa cum au făcut alti sportivi) că decizia lui este decizia cea corecta pe care o recomandă si altora si pe care toata lumea ar trebui s-o urmeze, insistând dimpotrivă pe faptul că este o decizie personală pe care a încercat, cu discreție, să o țină privată. Drept rezultat a fost târât in noroi si oferit gloatei abjecte. In aceiași perioadă de timp, un lider politic major, care inspiră lumea largă, fiind model pentru guvernul Australian, implicat prin natura funcției sale in campania de rezolvare a crizei pandemice, dovedește oricui că aceasta criză este un moft, o bătaie de joc, care nu merită rigoare si seriozitate. Boris Jonson, șeful guvernului Britanic (lider al Commonwealth), face petreceri grandioase (industrial scale partying) in timpul lockdown-ului pentru Covid, la celebra reședință a primului ministru din Londra. Culmea comicului si a ironiei este că una dintre petreceri a fost dată in pre-ziua înmormântării printului consort al reginei Angliei. Si? Există urmări? Pedepse exemplare? Deportări? Blam public? Nu. Nimic. Batista pe țambal. Boris își cere scuze si pandemia merge mai departe. Sabotor, josnic, mârșav, mincinos si fariseu este Novak Djokovic. Despre Boris nicio vorba. Poate călători in Australia fără probleme. Australienii nu se supară. Faptul că Novak Djokovic, si nu Boris Jonson, a fost ales pentru a fi dat de exemplu (pentru intransigenta in impunerea masurilor arbitrare de combatere a pandemie), spune ceva despre diferență de anvergura intre cele doua figuri publice. Pe lângă Novak, Boris este un mizilic, un accident al destinului, care n-ar fi avut cum sa satisfacă foamea gloatei obscene.