Tropii din Entropie

… barbar cânta femeia aceea… si-n jur era așa: răscoală (dezordine si haos – entropie)

Entropie este un cuvânt cu sonorități malefice care face trimiteri adânci spre semnificații profund neliniștitoare, către anarhie si haos, către ananghie ontologică. S-ar putea spune că o apropiere prea mare de sensurile sale absconse, poate avea efecte nefaste, poate aduce ghinion, depresie sau chiar nebunie totală. Ludwig Boltzmann este doar una dintre victimele cu notorietate care a resimțit din plin efectele unei prea mari apropieri de universul sensurilor si sonorităților „entropiei”. Entropia a reușit să-l golească complet pe Boltzmann de sensuri, (de orice sens), adăugându-si-le sieși, sporindu-si-le, con/ducând în cele din urmă la degradarea entropică a minții savantului până la limita la care acesta a cedat, sinucigându-se. Oribil cuvânt. Il include în întregime pe bietul Boltzmann, care a contribuit fără să vrea la consacrarea termenului si la instaurarea puterii acestuia in lume (lumea oamenilor) pentru cine stie cât timp de atunci încolo, în orice caz pentru foarte mult timp. Timp, alt cuvânt, altă victimă. A entropiei. Este motivul pentru care (cu teama si respect) aducem în atenție cuvântul „entropie”, în încercarea de a-i scoate din gheare cuvântul „timp”. Nu avem de ales, (aici pe Arca lui Goe) pentru că, până acum, indiferent de cum am încercat să clarificăm enigma existenței sau inexistentei ori pe cea a semnificațiilor termenului „timp”, inclusiv apelând la ajutorul lui Sean, acest lucru a rămas in suspensie, nerezolvat. Organizarea unei expediții (teleportare spațio-temporală) la Sabadell (19 mai 2012) iese total din discuție, fără o înțelegere adecvată a (non)sensului dimensiunii temporale a problemei. Invocarea entropiei (acum, aici) este un mic drum ocolitor, de ne evitat, în încercarea de a stabili, procedând prin eliminare, ce nu/este timpul. Pretenția entropiei că ar fi fiind piatra unghiulară în privința definirii săgeții timpului, o califică pentru aducerea ei momentană în atenția prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe. Curajul de a face acest gest (altminteri periculos), se bazează pe două premise. Unu: Cunoscându-ne bine pre noi cred că putem fi de acord că riscul de a experimenta noi, aici, o prea mare apropiere de sensurile absconse ale parșivului cuvânt entropie sunt totalmente neglijabile. In al doilea rând credem că mai degrabă decât apropierea în sine de acele sensuri, o interpretare eronată si/sau tendențioasă a respectivelor sensuri ale entropiei poate aduce efecte nefaste, astfel încât, dacă, prin absurd, împinși de hazard, ne-om apropia de sensurile adânci ale termenului entropie, ne-om putea pune la adăpost, refuzând pur si simplu să facem interpretări, ceea ce propun să promitem solemn. In unanimitate se abține cineva. Păstrând speranța că vorbind (fie si aiurea) despre entropie, om putea afla, mai în detaliu, ce este ori ce nu este timpul, aș deschide aici serbările maieutice si ludice ale demitizării misteriosului termen: entropia. Indiferent ce va fi fiind aceea (ce-i?). Poate că (nici) entropia nu există per se, fiind ca multe altele, un cuvânt gol, folosit abuziv, provizoriu, ca schelă a minții umane către nicăieri. Un cuvânt inventat, nu descoperit. Așadar si ca să fie, vorbim despre entropie. 🙂