Mărțișor
Posted by Arca lui Goe pe martie 1, 2022
Arca lui Goe la Marcela, Mara, Luminița | |
Arca lui Goe la Marcela, Mara, Luminița | |
Stely la Marcela, Mara, Luminița | |
Arca lui Goe la Marcela, Mara, Luminița | |
Arca lui Goe la Marcela, Mara, Luminița |
Posted by Arca lui Goe pe martie 1, 2022
„Întâi Martie coboară
Cu aripi de primăvară,
Si v-aduce-încetișor,
Mult noroc și-un Mărțișor.” (anonim)
Sunt sigur că toate doamnele si domnișoarele importante au primit deja mărțișoare.
Un mic bonus de sezon si gânduri bune și de la noi. Cu drag, al d-voastră, dl. Goe.
This entry was posted on martie 1, 2022 la 1:38 pm and is filed under Arcaluigoeologie. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, sau trackback from your own site.
Arca lui Goe said
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
„Întâi Martie coboară
Cu aripi de primăvară,
Si v-aduce-încetișor,
Mult noroc și-un Mărțișor.” (anonim)
Cândva demult, destul de demult încât majoritatea detaliilor să fie ori uitate ori totalmente alterate de trecerea timpului, s-a întâmplat de un 1 Martie să ne viziteze niște rude de la țară. Verișoara mea venită in vizită (mai mare decât mine cu vreo doi ani) i-a dăruit maică-mi o felicitare si un mărțișor. Nu-mi amintesc nici mărțișorul, nici felicitarea, dar îmi amintesc (nu știu cum si de ce) versurile care erau scrise pe felicitare. Tin minte că am întrebat-o pe verișoara mea dacă ea a compus versurile. Mi-a spus că nu, ci că primise anul trecut o felicitare si un mărțișor de la un băiat din clasa ei cu versurile astea care i se par potrivite pentru o așa ocazie. Mai avea de dus in vreo câteva vizite, așa că mai avea alte felicitări si mărțișoare, toate diferite, dar textul era același, caligrafiat identic pe toate felicitările. Acum că mi-am amintit întâmplător aceste versuri naive, uite, le dau si eu mai departe.
P.S. N-as vrea ca din formula adresată doamnelor si domnișoarelor să se simtă discriminate vreunele dintre persoane care, aflându-se cine stie cum si pe unde, n-or fi primit încă mărțișoare pe anul acesta. Asta nu le-ar putea exclude nicicum din categoria celor importante. De vreme ce citesc aceste rânduri înseamnă că sunt, si nu cum-ne-cum ci musai, persoane importante. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
tincax said
Sunt adorabile versurile de Martisor, sunt un cantec si descantec de primavara, dulce, naiv, genuin. Si mai au si o poveste personala! Eu mai am prin cutii martisoare trimise de prieteni si le port aici, in fiecare martie, si oamenii ma intreaba ce sunt si le spun ca in firele rosii si albe de matase se afla iarna si primavara intr-o inclestare pe viata si pe moarte si ca in povestea asta, primavara si viata inving mereu.
Sper ca povestea asta sa fie adevarata si anul asta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
tincax said
Ah, eu tot timpul ma simt importanta si nimeni si nimic nu poate schimba ce simt eu. Desigur glumesc! 😅
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stely said
Cumparati martisoare toti cei care aveti femei si copii: adica absurd. Si cine n-are? Caci altminteri ati fi sinistri, o! fratii mei dragi.
https://arcaluigoe.wordpress.com/2015/03/01/coropcarii-absurdului-iarasi/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ioan M. said
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
tincax said
„Ce mai faci, Ludmila, în ce ploi te scalzi
Şi-n ce iarbă luneci cu genunchii calzi?”
Intrebare intrebatoare:- Este Ludmila rusoaica sau ucrainianca? Foarte important de stiut zilele astea. 🙂
Am si eu o poveste cantata pe care o ascult zilele astea fara sa simt ca se epuizeaza cumva, nu e de primavara, nu e dulce, e amara si e tot cu o fata cu nume ce incepe cu L dar e din alt colt de lume. Pe ea nu o intreaba nimeni ce face, isi mai amintesc de ea doar cei care au cunoscut-o. Povestea nu e chiar straina de ce se intampla zilele astea..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Radu Humor said
Și-n timpul ăsta ,prin Senat
Trecea o lege de căkt
O aprobau niște mișei
Dresați ca ultimii căței
Deși mari specialiști la temă
Spuneau că este o problemă
Cît casa celui din Sibiu
Și nu prea scapă nimeni viu
De mult perfidele 5 G
Ce se-nstalează pe neve
Ca să mai bage ei viteză
Iar noi s-o luăm cu toți în freză
Iradiați și vai de noi
Prindem viteză de strigoi
Spre lumea cea de-apoi !
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Radu Humor – Probabil că te-ai pișat pe tine de emoție citind poema, că așa ești tu, gingaș si sentimental față cu arta pură si combativă. Sau te pomenești ca asta e o creație personală. Cam aduce, valoric si stilistic, cu natura-ti humorală. Uneori am senzația că vrei să fii ofensiv, agresiv si insultător, într-o manieră subtilă, postând pe Arca tot felul de cretinătăți si texte imbecile pescuite din zonele defavorizate pe care le frecventezi pe net, special pentru a-i discredita si scârbi pe participanți si pentru a duce orice discuite in derizoriu, spurcând deliberat locul prin acreditarea ideii că uite, astea sunt textele pre-textele si nivelul la care se comentează. Alteori dai impresia că ești pur si simplu idiot absolut si că textele pe care le copy-paste de colo, colo chiar te dau pe spate si te emoționează ori te stimulează la intelect, si vrei „decât” să epatezi, etalezi si să-ti împarți emoția cu alții. Bravo. Frumos cadou de mărțișor ai făcut. Admirabil poem, înălțător mesaj.
ApreciazăApreciază
Radu Humor said
Ce să vă mai scârbesc eu ?
Ție chiar nu ți-e scârbă de tine ?
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Câtă vreme pe Arca lui Goe continuă să fie atrase magnetic creaturi de teapa ta, este normal un pic de scârbă. Poate ar trebui să fiu ceva mai insistent in aplicarea măsurilor de igienă pe Arcă si să nu mă mai las pradă mirării că asemenea rebuturi precum Radu Humor chiar există aievea. Mă întreb dacă așa te-ai născut (rebut inexorabil), s-au ai devenit așa, rebut sub-uman, treptat, încet, încet, sau deodată. Cine stie! Totuși impresia mea este că nu doar carențele grave de educație sunt problema genului de homuncul Radu Humor. E jigodie din născare si nu are vindecare.
ApreciazăApreciază