Laplace! Ne place?

Pierre-Simon, marquis de Laplace,
23 March 1749 – 5 March 1827 

Continuare din trecut! Astăzi se împlinesc 273^o K de la nașterea lui Laplace, ocazie potrivită de a avansa spre povestea demonului său, rămasă în suspensie termodinamică. Așadar… După cum poate-ti amintești pe cel supranumit Newton al Franței, ce-si aniversează azi ziua de naștere, l-am încondeiat un pic cu ocazia uneia dintre pomenirile onorabilului Demon al lui Laplace – AICI. Omul a fost savant, filozof si matematician. Dar si un pic arogant, narcisist si insolent, gata să profite de neștiința lumii pentru a-si spori faima si importanța de sine. A fost un dl. Goe de toată fala. In afara teribilismelor despre care am amintit deja ar mai fi destule care să justifice încadrarea. As aminti în treacăt că omul are contribuții foarte importante în matematica dar… cam desconsidera matematica si frumusețile acesteia. In viziunea sa matematica era doar un simplu instrument, fără alt rost si fără vreo altă adâncime decât acela de a sluji fizica si celelalte științe, ca limbaj. Nu era vrăjit de farmecul intrinsec al matematicii. Nu ti se pare un păcat destul de grav? Mă rog, nu intru acum în detalii, poate altă dată. Dar stai să vezi că a venit si cu alta mai gogonată. Laplace a fost, aproape să propună conceptul găurii negre. El a sugerat că ar putea exista stele masive a căror gravitație este atât de mare încât nici măcar lumina nu ar putea scăpa de la suprafața lor. Cu toate acestea, această perspectivă a fost atât de înaintea timpului său încât nu a jucat niciun rol în istoria dezvoltării științifice. S-ar putea crede că era, iată, si un vizionar, capabil să-l prefigureze ca precursor pe Einstein, teoria relativității, si existenta găurilor negre. Ceea ce nu-i deloc exact. In privința asta cel puțin, omul nu era cu nimic mai vizionar decât Eminescu (acest Lord Byron al Romanie). Laplace era ce-i drept un visător si un entuziast adept al puterii științei, dar viziunea sa asupra lumii era pur mecanicistă. Anticiparea găurilor negre este o simplă potriveală aritmetică, legată de succesul cu care se calculau vitezele cosmice de scăpare din câmpurile gravitaționale ale planetelor si altor corpuri cosmice in funcție de masa acestora. De exemplu pentru planeta Terra viteza de eliberare (viteza pe care trebuie să o aibă inițial un corp sondă pentru ca acesta să iasă din câmpul gravitațional al Pământului) este de 11 km/secundă. Aritmetic se poate stabili, în context Newtonian, ce masă ar trebui să aibă un corp cosmic, o stea de ex, pentru ca viteza de scăpare pentru acel corp, să rezulte din calcul a fi fiind mai mare decât viteza luminii, ceea ce lui Laplace i se părea suficient pentru a deduce că lumina n-ar putea scapă de acolo… Totuși această interpretare a sa nu are prea mare legătură cu conceptul de gaura neagra în context relativist, fiind o simplă coincidența semantica, o potriveală fără legătură. Laplace este într-un fel victima deplinătății aparente a succesului științei din vremea sa, lista celor (a) observate si (b) neînțelese fiind pe vremea aceea foarte redusă. Totul părea sa aibă un sens, iar cunoașterea științifică deplină un deziderat foarte apropiat. Părea că nu mai sunt prea multe lucruri de descoperit, de înțeles si de teoretizat. Entropia nu se inventase. Omul explicase felul în care se formase sistemul Solar si chiar reușise să demonstreze matematic ce anume conferă stabilitate si predictibilitate sistemului planetar, încât era îndreptățit să creadă că l-a apucat pe Dumnezeu de un picior. De aici si până la inventarea Demonului n-a mai fost decât un pas, pe care nobilul savant, marchizul Laplace l-a făcut fără să clipească. Un pas mic pentru om, un pas mare pentru o menire. Asa cum în vechime Arhimede a strigat din baie „Eureka„, iar apoi a continuat nonșalant cu „Dați-mi un punct de sprijin si voi răsturna Pământul” tot așa a sărit si Laplace zicând „Dați-mi condițiile inițiale la un moment oarecare de timp si vă spun trecutul si viitorul„. Aici se ascunde Demonul. Un demon, pare-se nu prea viabil, după cum vom putea constata mai la vale din vorba-n vorba… Vorbă să fie. Deocamdată este ziua lui Laplace, care oferă cu mărinimie pișcoturi tuturor celor care-l aniversează:

„Putem vedea starea actuală a universului ca efect al trecutului său și cauză a viitorului său. O minte care, la un moment dat. ar cunoaște toate forțele care pun natura în mișcare și toate pozițiile în care se află elementele din care este compusă natura, minte care ar avea capacitatea să analizeze toate aceste date, ar putea îngloba într-o formulă unică toate mișcările din univers, de la cele ale marilor corpuri și până la cele ale celor mai mici atomi; pentru o astfel de minte nimic nu ar fi incert, iar viitorul, la fel ca și trecutul, ar fi prezent în fața ochilor săi”.